Astăzi am început să cultiv o fantezie sufletească....
Mi-a căzut cu tronc dorinţa ciudată de a vedea sufletele oamenilor cu care interacţionez. Îmi doresc să percep trupul sufletesc al celorlalţi. Vă veţi întreba, probabil, de ce? Ei bine, fiindcă în această „societatea a non-valorilor”, ca să citez un tânăr predicator pe care l-am ascultat recent într-o Biserică neoprotestantă din capitală, oamenii sunt un produs al acestei societăţi, însuşindu-şi non-valorile ce se împletesc cu fiinţa lor, cu simţirea, gândirea, deciziile.
Oamenii contemporani nu mai deţin virtuţile oamenilor din trecut. Pentru fiinţele contemporane, virtutea nu mai este înţelepciunea cum era pentru cei din Antichitate, nici pietatea, specifică Evului Mediu monastic sau curajul atât de apreciat în Evul Mediu cavaleresc. Virtutea prezentului este materia, schimbul, trocul (Daniel Barbu) ce există pe suprafaţa superficială a existenţei acestor oameni.
În acest context, a vedea sufletul celuilalt cu care interacţionez ar reprezenta unul din cele mai mari beneficii. Astfel aş putea observa ce fel de suflet are purtătorul său. Mi-ar fi mult mai uşor să disting sufletele umane de cele ce şi-au pierdut o parte din umanitate prin aceea că nu doresc să (mai) iubească (Jean-Luc Marion). Aş putea vedea sufletele calde şi sincere distincte de cele reci, cu ambalaj metalic, insensibil. Aş putea decoda mai uşor portativul din care tresar notele muzicale ce compun melodia de fundal a sufletelor. În consecinţă aş putea alege un suflet ce tânjeşte după iubire şi care ar aprecia enorm intenţia mea de a-l iubi. Nu m-aş mai gândi atunci să curtez un altul pentru care iubirea e o realitate existentă printre alte realităţi, o realitate nu atât de valoroasă pe cât este. Nu aş mai fi indus în eroare de-un zâmbet strălucitor ce nu reprezintă decât strălucirea rece a suprafeţii aceluiaşi metal. Aş şti să abordez sufletul pentru care iubirea nu e un „obiect” al unui joc de fotbal prin noroiul neiubirii, al unei noi bătăi de joc, ci un bibelou de porţelan ce va fi aşezat uşor şi delicat în vitrina celuilalt suflet....
Poate va veni o zi când voi deţine capacitatea să văd sufletetele. Să văd „substanţa” divină din care e concepută dimensiunea spirituală a fiinţei umane, sufletul. Până atunci încerc să intuiesc ce fel de suflet au cei cu care relaţionez, dar dincolo de intuiţie , incerc să iubesc toţi oamenii fără deosebire, pt că nu-i asa? toţi sunt nefericiţi, mai mult sau mai puţin, dar in mod sigur faţă de toţi, am această datorie sacră, aceea de a-i iubi, indiferent de starea sau forma sufletului lor... Îmi urez succes!....
luni, 2 februarie 2009
a thought.
...Whatever your temperament may be, whatever your hereditary andcultivated tendencies may be, there is a character to be formed afterthe divine pattern. We have no excuse for retaining our own mold andsuperscription of nature, for Christ has died that we may have Hismold and His superscription. We cannot retain our own self and befilled with the fullness of God. We must be emptied of self. If heavenis gained by us at last, it will be only through the renunciation ofself and in receiving the mind, the spirit, and the will of ChristJesus. . . . {HP 155.3}
adulterul....
adulterul este o consecinta a neampliniriilor sufletesti sau emotionale ale unui partener sau al amandoura.De obicei intalnesti pe un altcineva care ti se pare ca te intelege mai bine sau ca te accepta……si aici incepe alunecarea. Insa de cele mai multe ori sunt deja semne premergatoare catastrofei.Nemultumirea se manifesta inainte printr-un fel sau altul.Persoana nefericita isi exprima nefericirea dar nu gaseste urechi deschise in partenerul sau de viata. Un om, fie el pastor sau nu, care ajunge sa fie inselat de partenerul sau de viata, daca este sincer in fata lui Dumnezeu si a lui insusi, recunoaste ca are o parte de vina( de cele mai multe ori).Exista bineanteles si exceptii dar eu cred ca multe tragedii ar putea fi evitate daca ar fi ochi care sa vada si urechi care sa auda.Nu comentez cazurile in care exista o placere de a colectiona istorii de dragoste….
adulterul....
adulterul este o consecinta a neampliniriilor sufletesti sau emotionale ale unui partener sau al amandoura.De obicei intalnesti pe un altcineva care ti se pare ca te intelege mai bine sau ca te accepta……si aici incepe alunecarea. Insa de cele mai multe ori sunt deja semne premergatoare catastrofei.Nemultumirea se manifesta inainte printr-un fel sau altul.Persoana nefericita isi exprima nefericirea dar nu gaseste urechi deschise in partenerul sau de viata. Un om, fie el pastor sau nu, care ajunge sa fie inselat de partenerul sau de viata, daca este sincer in fata lui Dumnezeu si a lui insusi, recunoaste ca are o parte de vina( de cele mai multe ori).Exista bineanteles si exceptii dar eu cred ca multe tragedii ar putea fi evitate daca ar fi ochi care sa vada si urechi care sa auda.Nu comentez cazurile in care exista o placere de a colectiona istorii de dragoste….
poveste
Jean Giono, un scriitor francez, a scris o carte despre un om rămas necunoscut pentru lume, dar un uriaş al speranţei. Cartea "L'homme qui plantait des arbres" e o lecţie a ceea ce poate să facă speranţa într-o lume pustie.Autorul povesteşte cum, proaspăt absolvent de liceu, în 1913, a pornit ca mulţi alţii, să cunoască lumea despre care doar citise. De unul singur, a pornit să colinde regiunea din sudul Franţei, „Provence”. La data aceea, deşi o regiune de dealuri şi munţi, totul era o pustie. Pe drum, Jean întâlnea sate părăsite, cu fântâni seci, cu urmele unor râuri care încetaseră de mult să curgă. În egoismul lor, oamenii au tot tăiat pădurea. Şi când aceasta n-a mai fost, n-au mai fost nici ploi, nici viaţă... După câteva zile de peregrinare, ars de sete, Jean a întâlnit un singur suflet în pustietatea aceea. Era un cioban care arareori vorbea. Îl chema Elzéar Bouffier. Avea cu el vreo 30 oi pe care le păştea toată ziua. Cum de ajunsese aici, pierdut în singurătate? Omul îşi povesti în câteva cuvinte viaţa: mai întâi i-a murit soţia, apoi i-a murit şi fiica. Singur, a hotărât să plece dintre oameni şi să caute pe Dumnezeu într-un fel de asceză neformală. Pe când era în pustie, speranţa în învierea şi regăsirea sufletelor dragi a aprins în inima lui ideea învierii pustiei. În ce fel? Scriitorul avea să descopere el însuşi.În seara zilei, Elzéar a luat un sac pe care-l răsturnă. Era plin cu ghindă. Bucată cu bucată, trecu tot sacul prin mână, alegând ce era mai bun de ce era stricat. Când a ajuns să strângă 100 de ghinde, le-a pus într-o căldare cu apă. Iar dimineaţa, cu oile şi cu oaspetele său, au pornit ca de obicei la păscut. Dar Elzear luase cu el un toiag de fier, înalt şi destul de greu. De ce? Vei vedea! Când a ajuns la vreo 10 km distanţă de cabană, s-a oprit, şi-a înfiptt cu putere toiagul greu în pământ. L-a scos apoi, şi în gaura lăsată a pus o ghindă. După ce-a acoperit gaura cu ţărână, a lovit din nou pământul... „Şi crezi că o să iasă ceva din asta?” – întrebă Jean. Bătrânul doar se uită la el, fără să răspundă. „Dar câte ai semănat până acum?” „100.000” - veni răspunsul. „A răsărit ceva?” – continua să întrebe flăcăul neîncrezător. „20.000... Şi dacă 10.000 de răsaduri vor fi mâncate de te miri ce plăgi, tot rămân 10.000...”Au trecut anii, apoi primul război mondial. În 1920, curios să afle ce s-a mai întâmplat cu ciudatul cioban, Jean s-a dus iarăşi în Provence, pe acelaşi drum. Spre marea lui uimire, a descoperit o pâclă ceţoasă deasupra dealului: când a ajuns aproape, era o pădurice înaltă de cca. 1,50 m, lungă de 11 km şi lată de 3 km... Şi nu era singura... Natura însăşi părea să se fi schimbat. O dată cu pădurea, a găsit şi mici pârâiaşe... Păsările cântau în rămurele... Era viaţă ! Pe Elzear l-a găsit plantând acum fag, pentru că era mai reavăn pământul... Moşul era la fel de tăcut şi hotărât. Speranţa devenea realitate, şi inima bătea mai sigură...Jean Giono a revenit după alţi 16 ani. O, totul era verde... Animale mişunau prin păduri... Bătrânul – acum de 72 ani, povestea cum în urmă cu 1 an, venise la el un pădurar ursuz, să-l înveţe pe cioban ce-i aia o pădure, şi că n-are voie să facă focul, altfel va fi amendat rău de tot... Sărmanul pădurar. Iar guvernul trimisese cu câteva luni în urmă o comisie, ca să vadă dacă ceea ce auziseră era chiar adevărat? Cică Provence înviase de tot! Ziarele vremii anunţau vestea cu litere de-o şchioapă: „Miracolul naturii: cum Natura mamă s-a auto-regenerat, şi cum pustia s-a auto-transformat în pădure!” Copilării...Ultima oară scriitorul l-a văzut pe bătrân în 1945. A fost surprins să găsească drumuri bătătorite pe unde circulau autobuze, pe marginea cărora stăteau copii şi fluturau din mână, unde bărbaţi şi femei locuiau în satele refăcute... Şi nimeni nu ştia că speranţa unui singur bătrân făcuse toate acestea. Bătrânul încă trăia şi continua să planteze copaci. A murit în 1947, într-un spital pentru sărmani...Spun oamenii că nenorocirea noastră este că viaţa se sfârşeşte prea repede. Dar n-au dreptate. Nenorocirea noastră este că începem viaţa prea târziu ! Şi o începem târziu, fiind lipsiţi de nădejde, de perspectivă, de un ţel pentru care să fim implicaţi într-o dăruire de energie şi pasiune. Ei bine, prieteni, deasupra tuturor speranţelor, există una care le înghite pe toate, din care izvorăsc speranţe mici şi mari. Te provoc să descoperi MEGA-speranţa!"Dumnezeul nadejdii sa te umple de toata bucuria si pacea, pe care o da credinta, pentru ca prin puterea Duhului Sfant, sa fii tare in nadejde!" - Romani 15,13
nou.
1. Cine a crezut in ceea ce ni se vestise? Cine a cunoscut bratul Domnului?
2. El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un Lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumuseta, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa.
3. Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obicinuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.
4. Totus, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit.
5. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.
6. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.
7. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apasare si judecata; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?
9. Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui.
10. Domnul a gasit cu cale sa-l zdrobeasca prin suferinta... Dar, dupace Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.
11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentruca S-a dat pe Sine insus la moarte, si a fost pus in numarul celor faradelege, pentruca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati....
2. El a crescut inaintea Lui ca o odrasla slaba, ca un Lastar care iese dintr-un pamant uscat. N-avea nici frumuseta, nici stralucire ca sa ne atraga privirile, si infatisarea Lui n-avea nimic care sa ne placa.
3. Dispretuit si parasit de oameni, om al durerii si obicinuit cu suferinta, era asa de dispretuit ca iti intorceai fata de la El, si noi nu L-am bagat in seama.
4. Totus, El suferintele noastre le-a purtat, si durerile noastre le-a luat asupra Lui, si noi am crezut ca este pedepsit, lovit de Dumnezeu, si smerit.
5. Dar El era strapuns pentru pacatele noastre, zdrobit pentru faradelegile noastre. Pedeapsa, care ne da pacea, a cazut peste El, si prin ranile Lui suntem tamaduiti.
6. Noi rataceam cu totii ca niste oi, fiecare isi vedea de drumul lui; dar Domnul a facut sa cada asupra Lui nelegiuirea noastra a tuturor.
7. Cand a fost chinuit si asuprit, n-a deschis gura deloc, ca un miel pe care-l duci la macelarie, si ca o oaie muta inaintea celor ce o tund: n-a deschis gura.
8. El a fost luat prin apasare si judecata; dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut ca El fusese sters de pe pamantul celor vii si lovit de moarte pentru pacatele poporului meu?
9. Groapa Lui a fost pusa intre cei rai, si mormantul Lui la un loc cu cel bogat, macar ca nu savarsise nicio nelegiuire si nu se gasise niciun viclesug in gura Lui.
10. Domnul a gasit cu cale sa-l zdrobeasca prin suferinta... Dar, dupace Isi va da viata ca jertfa pentru pacat, va vedea o samanta de urmasi, va trai multe zile, si lucrarea Domnului va propasi in mainile Lui.
11. Va vedea rodul muncii sufletului Lui si se va inviora. Prin cunostinta Lui, Robul Meu cel neprihanit va pune pe multi oameni intr-o stare dupa voia lui Dumnezeu, si va lua asupra Lui povara nelegiuirilor lor.
12. De aceea Ii voi da partea Lui la un loc cu cei mari, si va imparti prada cu cei puternici, pentruca S-a dat pe Sine insus la moarte, si a fost pus in numarul celor faradelege, pentruca a purtat pacatele multora si S-a rugat pentru cei vinovati....
despre Erasmus din Rotterdam
Erasmus de Rotterdam
Elogiul nebuniei
Erasmus de Rotterdam, un mare umanist care a ramas pana la moarte in randurile catolicismului, a criticat "dinauntru" abuzurile si "falsurile" din Biserica Romei. Iata ce scria el in lucrarea "Elogiul nebuniei" (1511):
"Si ce sa spun despre cei care se inseala mangaietor pe ei insisi cu iluzorii absolviri de pacate si care masoara timpul din purgatoriu cu "clepsidra", dramuindu-l cu precizia unui tabel matematic in ani, luni, zile si ore de "necesara ispasire?" Sunt si altii destui care, bazandu-se pe mici, dar magice certificate si rugaciuni - inventate in timpul liber de catre vreun impostor pios, ca distractie sau ca sursa de umplere a propriului buzunar - cred ca pot dobandi bogatii, onoare, un viitor fericit, sanatate, eterna prosperitate, viata lunga si o nabadaioasa batranete, incununate toate la sfarsit de rezervarea unui loc "la dreapta lui Christos" in slava. In ce priveste aceasta cinste de la urma, ei ar vrea sa o amane pe cat se poate de mai tarziu, socotind ca bucuriile cerului merita sa fie gustate numai atunci cand vor fi ispravit sa guste din toate bucuriile acestei lumi, de care se tin strans legati cu amandoua mainile!
Negustorul, soldatul si judecatorul deopotriva cred ca pot curata dintr-o singura miscare toata murdaria adunata o viata intreaga in grajdul Augean al propriei vieti, platind cu un singur banut din averea lor adunata necinstit. Se magulesc singuri crezand ca tot felul de minciuni, betii, certuri, omoruri, inselatorii, perfidii si dezmaturi imorale pot fi achitate financiar si ca odata platind pentru trecut se pot intoarce sa se balaceasca intr-o noua portie de pacate.
Cat de prosteste este pentru rangurile bisericesti sa-si aleaga fiecare cate un sfant "patron"! Ce caragios sa vezi cum fiecare asemenea sfant primeste cate un anumit sector de activitate si pretinde sa i se faca rugaciuni doar intr-un anume fel: unul este specializat in alinarea durerilor de dinti, altul in usurarea nasterilor, un altul in restituirea lucrurilor furate, in salvarea celor naufragiati, in protejarea animalelor si in multe alte "indeletniciri" sfinte, prea multe sa le pot enumera. Exista chiar si sfinti cu specializari multiple, in special Maica Domnului, pe care omul de rand a ajuns sa o cinsteasca parca mai mult decat pe Fiul ei, Christos.
Si pentru ce, la urma urmei, se roaga acesti oameni prostuti sfintilor? Ce le cer? Bineinteles ca cer si primesc lucruri prostesti. Priviti frescele cu "izbaviri" care au inceput sa acopere peretii bisericilor, catarandu-se pana si pe bolta tavanelor. Veti vedea oare oameni multumind pentru ca au fost ajutati sa se scape de prostie sau pentru ca au ajuns cu o iota mai intelepti in viata? Niciodata!
Veti vedea in schimb, scene infatisand izbaviri de care te apuca rasul: unul care a fost scapat de la inec, altul care a scapat cu viata din bataia pe care i-a tras-o un dusman, un altul care a fugit cu banii in timp ce tovarasii sai de furt se macelareau unul pe celalalt, iar un altul pentru ca a fost scapat de la spanzuratoare de un astfel de "sfant patron al hotilor", care l-a trimis apoi sa-i usureze de banii pe alti cativa considerati prea impovarati cu avere ...
Cat despre teologi si teologie, cu cat vom spune mai putin, cu atat va fi mai bine, caci aceasta cetoasa si periculoasa tagma este intesata de oameni dintr-o categorie cat se poate de iritabila si agresiva, in stare sa sara imediat la beregata ta, deplin convinsi ca esti vinovat de cel putin sase sute de convingeri "eretice", de care trebuie sa te pocaiesti. Daca refuzi, se grabesc sa te declare "ratacit" - tactica lor fiind sa-i terorizeze cu tunete si traznete pe toti aceia care nu le sunt pe plac ...
Sfantul apostol Pavel, spun ei, a fost renumit pentru credinta, dar a fost complet gresit cand a proclamat aceasta credinta doar drept "o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad." S-ar putea ca Pavel sa fi fost un specialist in ce priveste dragostea, dar el, spun ei, a esuat in incercarea de a o defini si a o delimita cu precizie dialectica in 1 Corinteni 13. In conceptia lor, ucenicii din vechime or fi dat luat ei evlaviosi Cina Domnului, dar nici unul din ei n-a stiut ce inseamna "Terminus a Quo" si "Terminus ad Quem" in transubstantiere; si nici n-au priceput cum poate fi trupul lui Christos in doua locuri concomitent; sau despre diferentele care exista intre trupul lui Christos din cer, trupul lui de pe cruce, trupul lui din apa sfintita; si nici despre momentul precis cand are loc transubstantierea, in care parte a rugaciunii rostita pentru aceasta, ca "Quantitas Discreta" sau intr-o "stare de flux." Ei sunt siguri ca, intrebati despre astfel de lucruri, apostolii n-ar fi stiut sa raspunda cu exactitatea si subtilitatea la care au ajuns acum discipolii lui Scotus. "
Cit de gresite sunt unele din invataturile Bisericii Romano-Catolice se vede si din "adaugirile" nebiblice cu care s-a "paginizat": de-a lungul istoriei:
Erezii in Biserica Catolica
A.D. 300 - Rugaciunea pentru morti
A.D. 300 - Facerea semnului crucii
A.D. 375 - Inchinarea la sfinti si la ingeri
A.D. 394 - Instituirea "impartasaniei"
A.D. 431 - Maria este proclamata divina
A.D. 500 - Preotii incep sa se imbrace altfel decit laicii
A.D. 526 - Mirungerea
A.D. 593 - Apare invatatura despre purgatoriu
A.D. 600 - Liturghia este fixata in limba latina
A.D. 600 - Incep rugaciunile adresate Mariei
A.D. 607 - Bonifaciu III este proclamat cel dintai Papa
A.D. 709 - Sarutarea papucului papal
A.D. 786 - Inchinarea la imagini si la relicve
A.D. 850 - Folosirea "apei sfintite"
A.D. 995 - Canonizarea sfintilor morti
A.D. 998 - Postul de Vineri si din preajma sarbatorilor mari
A.D. 1079 - Celibatul preotilor
A.D. 1090 - Rugaciuni pe bani
A.D. 1184 - Inchizitia
A.D. 1190 - Vanzarea indulgentelor
A.D. 1215 - Transubstantierea
A.D. 1229 - Biblia este interzisa laicilor
A.D. 1439 - Doctrina despre purgatoriu
A.D. 1439 - Doctrina celor sapte sacramente
A.D. 1508 - "Ave Maria" este aprobata ca rugaciune liturgica
A.D. 1534 - Fondarea ordinului Iezuit
A.D. 1545 - Traditia primeste aceiasi autoritate ca si Biblia
A.D. 1546 - Adaugarea apocrifelor la cartile Bibliei
A.D. 1854 - Doctrina despre conceptia imaculata a Mariei
A.D. 1870 - Infailibitatea Papala
A.D. 1930 - Condamnarea scolilor publice
A.D. 1950 - Doctrina inaltarii la cer a Mariei
A.D. 1965 - Maria proclamata ca Mama a Bisericii
(Loraine Boettner, Roman Catolicism, Philadelphia: Presbiterian and Reformated Publishing, 1962. p.8-9).
Elogiul nebuniei
Erasmus de Rotterdam, un mare umanist care a ramas pana la moarte in randurile catolicismului, a criticat "dinauntru" abuzurile si "falsurile" din Biserica Romei. Iata ce scria el in lucrarea "Elogiul nebuniei" (1511):
"Si ce sa spun despre cei care se inseala mangaietor pe ei insisi cu iluzorii absolviri de pacate si care masoara timpul din purgatoriu cu "clepsidra", dramuindu-l cu precizia unui tabel matematic in ani, luni, zile si ore de "necesara ispasire?" Sunt si altii destui care, bazandu-se pe mici, dar magice certificate si rugaciuni - inventate in timpul liber de catre vreun impostor pios, ca distractie sau ca sursa de umplere a propriului buzunar - cred ca pot dobandi bogatii, onoare, un viitor fericit, sanatate, eterna prosperitate, viata lunga si o nabadaioasa batranete, incununate toate la sfarsit de rezervarea unui loc "la dreapta lui Christos" in slava. In ce priveste aceasta cinste de la urma, ei ar vrea sa o amane pe cat se poate de mai tarziu, socotind ca bucuriile cerului merita sa fie gustate numai atunci cand vor fi ispravit sa guste din toate bucuriile acestei lumi, de care se tin strans legati cu amandoua mainile!
Negustorul, soldatul si judecatorul deopotriva cred ca pot curata dintr-o singura miscare toata murdaria adunata o viata intreaga in grajdul Augean al propriei vieti, platind cu un singur banut din averea lor adunata necinstit. Se magulesc singuri crezand ca tot felul de minciuni, betii, certuri, omoruri, inselatorii, perfidii si dezmaturi imorale pot fi achitate financiar si ca odata platind pentru trecut se pot intoarce sa se balaceasca intr-o noua portie de pacate.
Cat de prosteste este pentru rangurile bisericesti sa-si aleaga fiecare cate un sfant "patron"! Ce caragios sa vezi cum fiecare asemenea sfant primeste cate un anumit sector de activitate si pretinde sa i se faca rugaciuni doar intr-un anume fel: unul este specializat in alinarea durerilor de dinti, altul in usurarea nasterilor, un altul in restituirea lucrurilor furate, in salvarea celor naufragiati, in protejarea animalelor si in multe alte "indeletniciri" sfinte, prea multe sa le pot enumera. Exista chiar si sfinti cu specializari multiple, in special Maica Domnului, pe care omul de rand a ajuns sa o cinsteasca parca mai mult decat pe Fiul ei, Christos.
Si pentru ce, la urma urmei, se roaga acesti oameni prostuti sfintilor? Ce le cer? Bineinteles ca cer si primesc lucruri prostesti. Priviti frescele cu "izbaviri" care au inceput sa acopere peretii bisericilor, catarandu-se pana si pe bolta tavanelor. Veti vedea oare oameni multumind pentru ca au fost ajutati sa se scape de prostie sau pentru ca au ajuns cu o iota mai intelepti in viata? Niciodata!
Veti vedea in schimb, scene infatisand izbaviri de care te apuca rasul: unul care a fost scapat de la inec, altul care a scapat cu viata din bataia pe care i-a tras-o un dusman, un altul care a fugit cu banii in timp ce tovarasii sai de furt se macelareau unul pe celalalt, iar un altul pentru ca a fost scapat de la spanzuratoare de un astfel de "sfant patron al hotilor", care l-a trimis apoi sa-i usureze de banii pe alti cativa considerati prea impovarati cu avere ...
Cat despre teologi si teologie, cu cat vom spune mai putin, cu atat va fi mai bine, caci aceasta cetoasa si periculoasa tagma este intesata de oameni dintr-o categorie cat se poate de iritabila si agresiva, in stare sa sara imediat la beregata ta, deplin convinsi ca esti vinovat de cel putin sase sute de convingeri "eretice", de care trebuie sa te pocaiesti. Daca refuzi, se grabesc sa te declare "ratacit" - tactica lor fiind sa-i terorizeze cu tunete si traznete pe toti aceia care nu le sunt pe plac ...
Sfantul apostol Pavel, spun ei, a fost renumit pentru credinta, dar a fost complet gresit cand a proclamat aceasta credinta doar drept "o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintare despre lucrurile care nu se vad." S-ar putea ca Pavel sa fi fost un specialist in ce priveste dragostea, dar el, spun ei, a esuat in incercarea de a o defini si a o delimita cu precizie dialectica in 1 Corinteni 13. In conceptia lor, ucenicii din vechime or fi dat luat ei evlaviosi Cina Domnului, dar nici unul din ei n-a stiut ce inseamna "Terminus a Quo" si "Terminus ad Quem" in transubstantiere; si nici n-au priceput cum poate fi trupul lui Christos in doua locuri concomitent; sau despre diferentele care exista intre trupul lui Christos din cer, trupul lui de pe cruce, trupul lui din apa sfintita; si nici despre momentul precis cand are loc transubstantierea, in care parte a rugaciunii rostita pentru aceasta, ca "Quantitas Discreta" sau intr-o "stare de flux." Ei sunt siguri ca, intrebati despre astfel de lucruri, apostolii n-ar fi stiut sa raspunda cu exactitatea si subtilitatea la care au ajuns acum discipolii lui Scotus. "
Cit de gresite sunt unele din invataturile Bisericii Romano-Catolice se vede si din "adaugirile" nebiblice cu care s-a "paginizat": de-a lungul istoriei:
Erezii in Biserica Catolica
A.D. 300 - Rugaciunea pentru morti
A.D. 300 - Facerea semnului crucii
A.D. 375 - Inchinarea la sfinti si la ingeri
A.D. 394 - Instituirea "impartasaniei"
A.D. 431 - Maria este proclamata divina
A.D. 500 - Preotii incep sa se imbrace altfel decit laicii
A.D. 526 - Mirungerea
A.D. 593 - Apare invatatura despre purgatoriu
A.D. 600 - Liturghia este fixata in limba latina
A.D. 600 - Incep rugaciunile adresate Mariei
A.D. 607 - Bonifaciu III este proclamat cel dintai Papa
A.D. 709 - Sarutarea papucului papal
A.D. 786 - Inchinarea la imagini si la relicve
A.D. 850 - Folosirea "apei sfintite"
A.D. 995 - Canonizarea sfintilor morti
A.D. 998 - Postul de Vineri si din preajma sarbatorilor mari
A.D. 1079 - Celibatul preotilor
A.D. 1090 - Rugaciuni pe bani
A.D. 1184 - Inchizitia
A.D. 1190 - Vanzarea indulgentelor
A.D. 1215 - Transubstantierea
A.D. 1229 - Biblia este interzisa laicilor
A.D. 1439 - Doctrina despre purgatoriu
A.D. 1439 - Doctrina celor sapte sacramente
A.D. 1508 - "Ave Maria" este aprobata ca rugaciune liturgica
A.D. 1534 - Fondarea ordinului Iezuit
A.D. 1545 - Traditia primeste aceiasi autoritate ca si Biblia
A.D. 1546 - Adaugarea apocrifelor la cartile Bibliei
A.D. 1854 - Doctrina despre conceptia imaculata a Mariei
A.D. 1870 - Infailibitatea Papala
A.D. 1930 - Condamnarea scolilor publice
A.D. 1950 - Doctrina inaltarii la cer a Mariei
A.D. 1965 - Maria proclamata ca Mama a Bisericii
(Loraine Boettner, Roman Catolicism, Philadelphia: Presbiterian and Reformated Publishing, 1962. p.8-9).
privitul de departe si privitul de ...aproape.
Privit de departe Cain părea un jertfitor sincer, fumul jertfei lui ridicându-se la fel de semeţ ca a lui Abel, cântarea lui răsunând până departe. Privită de departe soţia lui Lot era afară din Sodoma, deşi, la o ecografie sinceră, Sodoma rămăsese tot dincolo de valvele inimii.
Privit de departe, plânsul lui Esau părea chiar înduioşător, dar în mintea lui deja era creat planul împuşcării lui Iacov după metoda din „Aprilie spulberat” a lui Ismael Kadare.
Fotografiaţi dintr-un unghi potrivit, Core era parte a adunării sfinte a lui Israel, iar Saul părea unul dintre zglobiii proroci.
Ghehazi părea un slujitor bun pentru că nu poţi fi şmecher şi lacom când slujeşti lângă Elisei, iar lepra putea fi doar un accident nefericit sau chiar în urma îmbrăţişării lui Naaman.
Azvârlit în praful drumului, tânărul bogat la picioarele dulgherului din Nazareth, părea aproape de împărăţie. Privite de departe, fecioarele fără ulei tot fecioare erau, candelele tot candele, lumina tot lumină.
Rugăciunile fariseilor păreau frumoase, lungi şi din toţi plămânii, stomacurile lor chiorăiau a foamea postului, iar Iuda privit de Dan Brown părea un apostol iubitor şi sincer.
... Priviţi de departe toţi aceştia arătau bine. Priviţi de aproape erau pierduţi...
Am scris aceste rânduri meditând metafizic la ideile neliniştitoare ale lui G. Anders care zicea, vorbind despre televiziune, că imaginile poartă în ele pericolul de a deveni instrumente ale idiotizării, pentru că nu arată ca şi textele interconexiuni, ci doar felii rupte de lume, confecţionând o realitate preparată, manipulată, adică un şablon.
Minciunile nu mai sunt tipărite, ci fotografiate, televiziunea nemaifiind doar o instituţie de transmitere a ştirilor, ci una de prelucrare a lor.
Trăgând linie, ochii mint, iar lucrurile trebuie văzute cu alţi ochi, Isus vorbind despre oamenii ce au ochi şi nu văd, urechi şi nu aud.
Oare ce ştiau tinerii în 1989, iar noi nu ştim, când strigau pe străzi „Nu minţiţi poporul cu televizorul!”?
Privit de departe şi Dumnezeu pare altfel...de aproape....
e diferit.
e diferit de noi, oamenii....
e Unic.
si e Dragoste.....
e Unic pt ca este Singurul care e Dragoste....
Privit de departe, plânsul lui Esau părea chiar înduioşător, dar în mintea lui deja era creat planul împuşcării lui Iacov după metoda din „Aprilie spulberat” a lui Ismael Kadare.
Fotografiaţi dintr-un unghi potrivit, Core era parte a adunării sfinte a lui Israel, iar Saul părea unul dintre zglobiii proroci.
Ghehazi părea un slujitor bun pentru că nu poţi fi şmecher şi lacom când slujeşti lângă Elisei, iar lepra putea fi doar un accident nefericit sau chiar în urma îmbrăţişării lui Naaman.
Azvârlit în praful drumului, tânărul bogat la picioarele dulgherului din Nazareth, părea aproape de împărăţie. Privite de departe, fecioarele fără ulei tot fecioare erau, candelele tot candele, lumina tot lumină.
Rugăciunile fariseilor păreau frumoase, lungi şi din toţi plămânii, stomacurile lor chiorăiau a foamea postului, iar Iuda privit de Dan Brown părea un apostol iubitor şi sincer.
... Priviţi de departe toţi aceştia arătau bine. Priviţi de aproape erau pierduţi...
Am scris aceste rânduri meditând metafizic la ideile neliniştitoare ale lui G. Anders care zicea, vorbind despre televiziune, că imaginile poartă în ele pericolul de a deveni instrumente ale idiotizării, pentru că nu arată ca şi textele interconexiuni, ci doar felii rupte de lume, confecţionând o realitate preparată, manipulată, adică un şablon.
Minciunile nu mai sunt tipărite, ci fotografiate, televiziunea nemaifiind doar o instituţie de transmitere a ştirilor, ci una de prelucrare a lor.
Trăgând linie, ochii mint, iar lucrurile trebuie văzute cu alţi ochi, Isus vorbind despre oamenii ce au ochi şi nu văd, urechi şi nu aud.
Oare ce ştiau tinerii în 1989, iar noi nu ştim, când strigau pe străzi „Nu minţiţi poporul cu televizorul!”?
Privit de departe şi Dumnezeu pare altfel...de aproape....
e diferit.
e diferit de noi, oamenii....
e Unic.
si e Dragoste.....
e Unic pt ca este Singurul care e Dragoste....
Dumnezeul crizelor noastre...
Dumnezeul crizelor noastre I...
A început să ni se facă frică... Visăm copii cu burţile lipite se şira spinării, cipuri, cozi la orez, cantine sociale....
Ziua de mâine e îmbrăcată în culori tot mai negre.... Citisem undeva că Van Hals e singurul pictor ce-a reuşit să realizeze 48 nuanţe de negru. Noi ni le-am însuşit pe toate.
Panica s-a instaurat liniştită peste români după ce a zguduit frăţietatea din America. Eram într-o biserică şi la timpul de rugăciune am primit un bilet de peste ocean cu dorinţa de-a ne ruga pentru sora X ca să-şi poată vinde cele 8 case !!! pe care le-a construit cu bani din bancă şi acum nu i le mai cumpără nimeni.... Nu ştiu dacă le-a vândut pentru că rugăciunea mi s-a părut destul de moale şi neconcludentă....
M-am hotărât să scriu despre criză pentru că-i trendy subiectul....
O primă cugetare ar fi că, deşi suntem de câţiva ani buni în criză spirituală, aceasta n-a fost sesizată de mulţi....
A trebuit să ne fie atacat contul şi locul de muncă, să ne panicăm, dovadă a faptului că Împărăţia lui Dumnezeu e prioritară doar pentru puţini.....
Omenirea e în criză spirituală, morală, familială, politică, relaţională şi abia la urmă economică pentru că acest colaps economic este consecinţa celorlalte falimente.
Analogia cu plecarea spre Canaan a poporului ales nu poate să ne scape. Deşi li se propusese o viaţă minunată în ţara promisă, aceasta părea atât de îndepărtată, iar castraveţii Egiptului atât de buni.
Niciodată nu s-au frământat pe drum decât din cauza mâncării ce li se părea că lipseşte.
Au mai plâns când a murit Moise. După ce l-au bârfit la greu şi i-au uzurpat autoritatea cât au putut, când a murit l-au bocit 30 de zile. La noi la pocăiţi, bun eşti ...când eşti mort.....
Dar nu despre asta vroiam să scriu eu acum, ci despre criză. Şi nici măcar despre ea, ci despre Cel care se vorbeşte aşa puţin în criză: Dumnezeu. (va urma)...
A început să ni se facă frică... Visăm copii cu burţile lipite se şira spinării, cipuri, cozi la orez, cantine sociale....
Ziua de mâine e îmbrăcată în culori tot mai negre.... Citisem undeva că Van Hals e singurul pictor ce-a reuşit să realizeze 48 nuanţe de negru. Noi ni le-am însuşit pe toate.
Panica s-a instaurat liniştită peste români după ce a zguduit frăţietatea din America. Eram într-o biserică şi la timpul de rugăciune am primit un bilet de peste ocean cu dorinţa de-a ne ruga pentru sora X ca să-şi poată vinde cele 8 case !!! pe care le-a construit cu bani din bancă şi acum nu i le mai cumpără nimeni.... Nu ştiu dacă le-a vândut pentru că rugăciunea mi s-a părut destul de moale şi neconcludentă....
M-am hotărât să scriu despre criză pentru că-i trendy subiectul....
O primă cugetare ar fi că, deşi suntem de câţiva ani buni în criză spirituală, aceasta n-a fost sesizată de mulţi....
A trebuit să ne fie atacat contul şi locul de muncă, să ne panicăm, dovadă a faptului că Împărăţia lui Dumnezeu e prioritară doar pentru puţini.....
Omenirea e în criză spirituală, morală, familială, politică, relaţională şi abia la urmă economică pentru că acest colaps economic este consecinţa celorlalte falimente.
Analogia cu plecarea spre Canaan a poporului ales nu poate să ne scape. Deşi li se propusese o viaţă minunată în ţara promisă, aceasta părea atât de îndepărtată, iar castraveţii Egiptului atât de buni.
Niciodată nu s-au frământat pe drum decât din cauza mâncării ce li se părea că lipseşte.
Au mai plâns când a murit Moise. După ce l-au bârfit la greu şi i-au uzurpat autoritatea cât au putut, când a murit l-au bocit 30 de zile. La noi la pocăiţi, bun eşti ...când eşti mort.....
Dar nu despre asta vroiam să scriu eu acum, ci despre criză. Şi nici măcar despre ea, ci despre Cel care se vorbeşte aşa puţin în criză: Dumnezeu. (va urma)...
Laodicea.
LAODECIAN WARNING
Revelation 3:14-15 ¶ And unto the angel of the church of the Laodiceans write; These things saith the Amen, the faithful and true witness, the beginning of the creation of God; I know thy works...
There is one who walks in the midst of the churches and who holds the stars in his right hand (Revelation 2:1), through whom God the Father created all things, by whom the worlds do consist (Ephesians 3:9, Col 1:17).. And here he has written a letter addressed to the church of the Laodiceans, but this letter isn’t just for them, but it is for all the churches, it is for those who are in that same condition, and for those who are headed for it.
And this one, who is the Son of GOD, describes himself as the "Amen, the Faithful and true witness". That means the words he is about to speak are pure truth. It hasn’t been watered down, there is no shadow of a lie in it, it is the truth, and it is the whole truth. And thus my friends you can feel safe in saying "AMEN" to whatever he has to say to you because it is so.
And to the church, even to every individual in the church, he looks them in the eye and he says, "I know thy works".
With those words He is saying, I know your actions, I know thy words, I know your motives. I know your thoughts, I know the secretes of your heart. There is nothing hidden from me. I know everything about you. There is nothing covered. I search the reigns of your hearts (Revelation 2:23). And be sure that your sin has found you out (Numbers 32:23).
You might be able to hide your heart from the world. You may be able to fool some people, but I tell you friend, you will not fool God. You will not hide from him; No, he’ll come and point the finger at the sin, and tell you, "thou art the man" (2nd Samuel 12:7).
And when he testifies against you, you’ll not question him, you will not deny his charge, you’ll not call him a liar? For he is the "TRUTH" (John 14:6), he is the faithful witness.
HIS WITNESS AGAINST LAODECIA
Revelation 3:15-16 I know thy works, that thou art neither cold nor hot: I would thou wert cold or hot. So then because thou art lukewarm, and neither cold nor hot, I will spue thee out of my mouth.
What did the Lord see when he looked upon the Church of Laodecia? A church that made him want to vomit. He saw a church that had a name! A Church that had a profession of faith! A pretense of holiness but yet was full of the world, was comfortable in the world and a friend of the world.
And he says, I wish you were cold or hot! I wish you either truly loved me and served me with a fervent heart or I wish you wouldn’t even take my name upon you! You know friends there is hope for sinners who know they’re lost, but there’s not much for those who think they are saved and are not.
My friends, if you are lukewarm then you are halt between two opinions. You’re attempting to serve God and mammon. You’re trying to be half way in the world and half way in the church. You’re trying to eat from the table of the devil and the table of the Lord too.
It is easy to get comfortable when you’re lukewarm. Because you fit right in with most of the church world; and Oh how the world loves them, because they are just like the world.
They have the same goals: More money. A nicer home, a nicer car. When the boss needs someone to work on Church night, watch them run to serve that Almighty Dollar!
The Laodecians like to sit in front of the television, and watch the same shows as the rest of this wicked world, and they are so distant from the Lord there is no conviction.
The Laodecians have no burden for the lost, and no desire to strive for perfection. Their religion is usually reserved for the few hours a week they journey to church; and some only go when it is convenient for them (When Church doesn’t interfere with family gatherings and their work).
The Laodecians walk around with corruption in their hearts: lusts, covetousness, jealousy, hatred, and envy, but there is no real conviction, and if there is a little conviction, there is no power for deliverance, because they are so far from the Lord.
And the scary part is, they look around and they think every thing is fine.
Revelation 3:17 Because thou sayest, I am rich, and increased with goods, and have need of nothing; and knowest not that thou art wretched, and miserable, and poor, and blind, and naked:
Laodecia says to its self: "I am so blessed, I have money, I have plenty of material possessions. You here them say, "God blessed me with a new car or a new home", when in truth they borrowed the money and are now indebted to a bank. Debt is NOT a blessing, debt is a curse. But Laodecia doesn’t cannot discern the difference. And when they think about religion they say, " I’m just as spiritual as the rest of my church. I’m no different than 90% of Christendom, everybody has some sin in their life".
And they don’t realize that they are wretched, miserable, poor, blind and naked. They can’t see that they have fallen into the trap set by satan himself.
The greatest snare Satan has is the Snare of FAVOR.
He will give you the Comforts of this life, he will give you hope for wealth, he will give you entertainment, he will put various things in your life so that you will think about anything but religion. He doesn’t want you mad at him, he doesn’t want to scare you, because he doesn’t want to inspire you, what he wants the church to be is lukewarm, so that he can rock it to sleep in his cradle of death. A lukewarm church is no threat to Satan, it is one of his tools, to deceive and to destroy.
Some may say that persecution is the greatest threat to the Church, but I tell you friends, Persecution wakes a church up. Persecution shakes you, and it makes you check yourself. It teaches you to pray and rely upon God. It cleanses the church of the hypocrites and the lukewarm. The lukewarm will either get on fire for the Lord or they will get out. And every drop of blood that is shed by a Martyr is seed for the gospel. I sincerely believe that it is going to take persecution to wake a lot of people up here in America.
REMEDY FOR THE LAODECIAN STATE
Revelation 3:18-19 I counsel thee to buy of me gold tried in the fire, that thou mayest be rich; and white raiment, that thou mayest be clothed, and that the shame of thy nakedness do not appear; and anoint thine eyes with eyesalve, that thou mayest see. As many as I love, I rebuke and chasten: be zealous therefore, and repent.
You remember the parable of the 10 virgins? You remember when the foolish went to trim their lamps and they had gone out, and they asked the wise virgins for oil, and they told the foolish to go and buy of them that sell it. Here Christ tells us where to buy, he says to buy of him.
Go to the Lord, and buy the gold that has been tried in the fire. Go to him and buy his white raiment. Go and buy of him that eyesalve so that you can see with spiritual eyes. I urge you church to go to him and ask him for eyesight, so you can see past the mask that sin wears. Satan always dolls himself up, he doesn’t want to appear to you as an evil monster, and he doesn’t want sin to appear to you as the evil thing it is.
But you pull that mask back and you see what is behind it. It is a devil, with razor teeth, seeking to devour your soul. It is a demon with black chains, calling for you to come, and bind yourself and be its servant. Ask God to let you see through spiritual eyes, pray for discernment. Because I tell you friends, if you can see your condition, you’ll want to repent.
As I have said about those who are lost with out Christ, if they could see their spiritual condition, they would run to Jesus Christ for salvation. If they could look through spiritual eyes, they would see demons all about them, with chains wrapped around their neck, dragging them to the grave, and upon the horizon a burning lake of fire and brimstone. Oh how fearful it is to be outside of the grace of GOD!
REPENTANCE
Now the key for the Laodecian is Repentance. Repentance means you turn. Man is born with his back to GOD, and the longer he lives the further he gets from him. But when a man truly repents, he turns 180 degrees, and faces GOD. Too many people have just turned 90 degrees, and they attempt to look at God with one eye, and the world with the other. With one hand they attempt to hold to Christ, and with the other they attempt to hold to sin and the world.
Christ wants our eyes to be single, he wants our eyes set up on him (Luke 11:34 ). The root cause of the Laodecian condition is the fact too many people are religious but have not truly repented. Today is the day for full repentance.
Today is the day to go to the cross, today is the day to look God fully in the face, and to ask for his forgiveness, for his righteousness, for spiritual eyes and power over the enemy. Ask him to shake you and to awake you from your sleep, to prepare you for his coming, so that you can be fit for his use.
Revival begins with the individual
Revelation 3:20 Behold, I stand at the door, and knock: if any man hear my voice, and open the door, I will come in to him, and will sup with him, and he with me.
You hear so many people say that they wish their church would experience revival. But revival is receiving the abundant life that Christ promised.
And here Christ brings it down to the individual, not to the group: "IF ANY MAN". If you want the church to experience revival, then seek revival in your own soul. So many great revivals were started by a few men, who prayed down revival in their own souls, and then it spread like wild fire.
Revival must begin somewhere. It must begin in some heart. Who knows but it might start with You ? Many Christians are waiting for a collective stirring...something which will be labeled "revival" right away. God is waiting for individual stirrings, and He is waiting for you.
Now lets read the final words to this church: Revelation 3:21-22
Revelation 3:21-22 To him that overcometh will I grant to sit with me in my throne, even as I also overcame, and am set down with my Father in his throne. He that hath an ear, let him hear what the Spirit saith unto the churches.
Sin is very deceptive. The backslider or backsliding Church makes all the excuses possible for the deplorable state of backsliding and powerlessness. They tell themselves that they don’t have to overcome.
Backsliders see so few better than themselves that they begin to feel secure--they lull themselves to sleep, and snore so loudly that they cannot hear the call "Awake."
But many individuals feel a sense of disappointment and failure. Their hearts are hungry for deeper blessings. They know that they are not where they should be in their spiritual walk.
You can answer this in your own heart: Are you disappointed with your walk? Are you hungry for a deeper relationship? Praise God, then there is hope for you. The holy Spirit is still stirring in side of you. I urge you to seek the Lord, ask him to fill you and free you.
He said that all who hunger will be filled.
Yet there are many more who pretend that their lives are all right, when they are not all right. They are more dangerous than conscious backsliders, for they are always praying for blessing upon ' somebody else' , ignoring their own greater need.
If you are not hungering, if you are not thirsty, go to God, and ask him to give you that hunger, to give you that thirst, to give you the eyes to see. The church is not where it needs to be, and I’m afraid except we heed to the faithful and true witness, it all will be in vain.
Revelation 3:14-15 ¶ And unto the angel of the church of the Laodiceans write; These things saith the Amen, the faithful and true witness, the beginning of the creation of God; I know thy works...
There is one who walks in the midst of the churches and who holds the stars in his right hand (Revelation 2:1), through whom God the Father created all things, by whom the worlds do consist (Ephesians 3:9, Col 1:17).. And here he has written a letter addressed to the church of the Laodiceans, but this letter isn’t just for them, but it is for all the churches, it is for those who are in that same condition, and for those who are headed for it.
And this one, who is the Son of GOD, describes himself as the "Amen, the Faithful and true witness". That means the words he is about to speak are pure truth. It hasn’t been watered down, there is no shadow of a lie in it, it is the truth, and it is the whole truth. And thus my friends you can feel safe in saying "AMEN" to whatever he has to say to you because it is so.
And to the church, even to every individual in the church, he looks them in the eye and he says, "I know thy works".
With those words He is saying, I know your actions, I know thy words, I know your motives. I know your thoughts, I know the secretes of your heart. There is nothing hidden from me. I know everything about you. There is nothing covered. I search the reigns of your hearts (Revelation 2:23). And be sure that your sin has found you out (Numbers 32:23).
You might be able to hide your heart from the world. You may be able to fool some people, but I tell you friend, you will not fool God. You will not hide from him; No, he’ll come and point the finger at the sin, and tell you, "thou art the man" (2nd Samuel 12:7).
And when he testifies against you, you’ll not question him, you will not deny his charge, you’ll not call him a liar? For he is the "TRUTH" (John 14:6), he is the faithful witness.
HIS WITNESS AGAINST LAODECIA
Revelation 3:15-16 I know thy works, that thou art neither cold nor hot: I would thou wert cold or hot. So then because thou art lukewarm, and neither cold nor hot, I will spue thee out of my mouth.
What did the Lord see when he looked upon the Church of Laodecia? A church that made him want to vomit. He saw a church that had a name! A Church that had a profession of faith! A pretense of holiness but yet was full of the world, was comfortable in the world and a friend of the world.
And he says, I wish you were cold or hot! I wish you either truly loved me and served me with a fervent heart or I wish you wouldn’t even take my name upon you! You know friends there is hope for sinners who know they’re lost, but there’s not much for those who think they are saved and are not.
My friends, if you are lukewarm then you are halt between two opinions. You’re attempting to serve God and mammon. You’re trying to be half way in the world and half way in the church. You’re trying to eat from the table of the devil and the table of the Lord too.
It is easy to get comfortable when you’re lukewarm. Because you fit right in with most of the church world; and Oh how the world loves them, because they are just like the world.
They have the same goals: More money. A nicer home, a nicer car. When the boss needs someone to work on Church night, watch them run to serve that Almighty Dollar!
The Laodecians like to sit in front of the television, and watch the same shows as the rest of this wicked world, and they are so distant from the Lord there is no conviction.
The Laodecians have no burden for the lost, and no desire to strive for perfection. Their religion is usually reserved for the few hours a week they journey to church; and some only go when it is convenient for them (When Church doesn’t interfere with family gatherings and their work).
The Laodecians walk around with corruption in their hearts: lusts, covetousness, jealousy, hatred, and envy, but there is no real conviction, and if there is a little conviction, there is no power for deliverance, because they are so far from the Lord.
And the scary part is, they look around and they think every thing is fine.
Revelation 3:17 Because thou sayest, I am rich, and increased with goods, and have need of nothing; and knowest not that thou art wretched, and miserable, and poor, and blind, and naked:
Laodecia says to its self: "I am so blessed, I have money, I have plenty of material possessions. You here them say, "God blessed me with a new car or a new home", when in truth they borrowed the money and are now indebted to a bank. Debt is NOT a blessing, debt is a curse. But Laodecia doesn’t cannot discern the difference. And when they think about religion they say, " I’m just as spiritual as the rest of my church. I’m no different than 90% of Christendom, everybody has some sin in their life".
And they don’t realize that they are wretched, miserable, poor, blind and naked. They can’t see that they have fallen into the trap set by satan himself.
The greatest snare Satan has is the Snare of FAVOR.
He will give you the Comforts of this life, he will give you hope for wealth, he will give you entertainment, he will put various things in your life so that you will think about anything but religion. He doesn’t want you mad at him, he doesn’t want to scare you, because he doesn’t want to inspire you, what he wants the church to be is lukewarm, so that he can rock it to sleep in his cradle of death. A lukewarm church is no threat to Satan, it is one of his tools, to deceive and to destroy.
Some may say that persecution is the greatest threat to the Church, but I tell you friends, Persecution wakes a church up. Persecution shakes you, and it makes you check yourself. It teaches you to pray and rely upon God. It cleanses the church of the hypocrites and the lukewarm. The lukewarm will either get on fire for the Lord or they will get out. And every drop of blood that is shed by a Martyr is seed for the gospel. I sincerely believe that it is going to take persecution to wake a lot of people up here in America.
REMEDY FOR THE LAODECIAN STATE
Revelation 3:18-19 I counsel thee to buy of me gold tried in the fire, that thou mayest be rich; and white raiment, that thou mayest be clothed, and that the shame of thy nakedness do not appear; and anoint thine eyes with eyesalve, that thou mayest see. As many as I love, I rebuke and chasten: be zealous therefore, and repent.
You remember the parable of the 10 virgins? You remember when the foolish went to trim their lamps and they had gone out, and they asked the wise virgins for oil, and they told the foolish to go and buy of them that sell it. Here Christ tells us where to buy, he says to buy of him.
Go to the Lord, and buy the gold that has been tried in the fire. Go to him and buy his white raiment. Go and buy of him that eyesalve so that you can see with spiritual eyes. I urge you church to go to him and ask him for eyesight, so you can see past the mask that sin wears. Satan always dolls himself up, he doesn’t want to appear to you as an evil monster, and he doesn’t want sin to appear to you as the evil thing it is.
But you pull that mask back and you see what is behind it. It is a devil, with razor teeth, seeking to devour your soul. It is a demon with black chains, calling for you to come, and bind yourself and be its servant. Ask God to let you see through spiritual eyes, pray for discernment. Because I tell you friends, if you can see your condition, you’ll want to repent.
As I have said about those who are lost with out Christ, if they could see their spiritual condition, they would run to Jesus Christ for salvation. If they could look through spiritual eyes, they would see demons all about them, with chains wrapped around their neck, dragging them to the grave, and upon the horizon a burning lake of fire and brimstone. Oh how fearful it is to be outside of the grace of GOD!
REPENTANCE
Now the key for the Laodecian is Repentance. Repentance means you turn. Man is born with his back to GOD, and the longer he lives the further he gets from him. But when a man truly repents, he turns 180 degrees, and faces GOD. Too many people have just turned 90 degrees, and they attempt to look at God with one eye, and the world with the other. With one hand they attempt to hold to Christ, and with the other they attempt to hold to sin and the world.
Christ wants our eyes to be single, he wants our eyes set up on him (Luke 11:34 ). The root cause of the Laodecian condition is the fact too many people are religious but have not truly repented. Today is the day for full repentance.
Today is the day to go to the cross, today is the day to look God fully in the face, and to ask for his forgiveness, for his righteousness, for spiritual eyes and power over the enemy. Ask him to shake you and to awake you from your sleep, to prepare you for his coming, so that you can be fit for his use.
Revival begins with the individual
Revelation 3:20 Behold, I stand at the door, and knock: if any man hear my voice, and open the door, I will come in to him, and will sup with him, and he with me.
You hear so many people say that they wish their church would experience revival. But revival is receiving the abundant life that Christ promised.
And here Christ brings it down to the individual, not to the group: "IF ANY MAN". If you want the church to experience revival, then seek revival in your own soul. So many great revivals were started by a few men, who prayed down revival in their own souls, and then it spread like wild fire.
Revival must begin somewhere. It must begin in some heart. Who knows but it might start with You ? Many Christians are waiting for a collective stirring...something which will be labeled "revival" right away. God is waiting for individual stirrings, and He is waiting for you.
Now lets read the final words to this church: Revelation 3:21-22
Revelation 3:21-22 To him that overcometh will I grant to sit with me in my throne, even as I also overcame, and am set down with my Father in his throne. He that hath an ear, let him hear what the Spirit saith unto the churches.
Sin is very deceptive. The backslider or backsliding Church makes all the excuses possible for the deplorable state of backsliding and powerlessness. They tell themselves that they don’t have to overcome.
Backsliders see so few better than themselves that they begin to feel secure--they lull themselves to sleep, and snore so loudly that they cannot hear the call "Awake."
But many individuals feel a sense of disappointment and failure. Their hearts are hungry for deeper blessings. They know that they are not where they should be in their spiritual walk.
You can answer this in your own heart: Are you disappointed with your walk? Are you hungry for a deeper relationship? Praise God, then there is hope for you. The holy Spirit is still stirring in side of you. I urge you to seek the Lord, ask him to fill you and free you.
He said that all who hunger will be filled.
Yet there are many more who pretend that their lives are all right, when they are not all right. They are more dangerous than conscious backsliders, for they are always praying for blessing upon ' somebody else' , ignoring their own greater need.
If you are not hungering, if you are not thirsty, go to God, and ask him to give you that hunger, to give you that thirst, to give you the eyes to see. The church is not where it needs to be, and I’m afraid except we heed to the faithful and true witness, it all will be in vain.
a Christian
A Christian, as described by the Scriptures, is a person who is separated from the world in his aims and practices and is united with Christ--a possessor of the peace which Christ alone can bestow, finding that the joy of the Lord is his strength and that his joy is full. Christians will not leave the world to perish unwarned, and make no effort for the reclaiming of the lost. . . . Those who truly love Christ . . . watch for every opportunity to employ the means at their command in doing good and in patterning after the works of Christ. They will not yield to temptations to make alliances with the world. They will not unite with secret orders and bind themselves by intimacies with unbelievers. But those who are not wholly on the side of Christ are to a large degree controlled by the maxims and customs of the world. .. . .. {HP 168.3}
about the conscience...
God placed the conscience into the very fiber of the human soul to be an automatic warning system that tells us. “Pull up, pull up” before we crash and burn. When we understand what the conscience is for, we can appreciate that it is one of the greatest gifts God has given us. It was there that I witnessed the scourge of leprosy for the first time. Leprosy is a disease that makes it impossible for the person affected to feel pain. I saw men and women without feet and hands. It had been my understanding that the disease destroys the extremities. But that is not so. The disease simply takes away the sensation of pain, and without pain its victims cannot tell when they are injuring their hands and feet. It helped me understand how the conscience is the moral organ of pain. A person who ignores their conscience or seeks to do away with it will sooner or later end up badly disfigured morally and eventually made lose their soul....
Sufletul omului a fost creat pt vesnicie...
Sufletul uman a fost creat pentru veșnicie. Prin urmare, dorința fiecăruia de începuturi, de perfecțiune, beatitudine și dragoste necondiționată, tradusă prin fericire, este tocmai nădejdea. Pentru că dincolo de efemeritatea bucuriilor materiale, în realitate, așa cum afirmă și Victor Eftimie, “forma reală a fericirii e nădejdea. Cine nu mai speră, nu poate fi fericit”.În primul rând, omul are capacitatea intrinsecă de a recunoaște adevărul, deși se naște într-o lume imperfectă, el însuși fiind plin de ruine; are conștiința modului în care ar trebui să fie lumea. El nu a fost expus niciodată unei lumi ideale, dar şi-o poate imagina, şi chiar mai mult, şi-o doreşte intens.... Așadar, purtăm în noi chipul Creatorului, deși nu L-am văzut niciodată, simțim Adevărul deși trăim într-o lume a minciunii. Ne naștem cu dorul după Eden, după dragoste, armonie, perfecţiune, sens veşnic, relaţii desăvârşite, după Infinit. Când acest dor după Eden întâlneşte adierea Edenului de altădată, sufletul rosteşte cu toată puterea: pe aici este drumul către casă! Astfel fericirea e aceasta adiere a Edenului, iar nădejdea e tocmai dorul nostru de casă; ele merg împreună.....Mai mult decât atât, fericirea nu e atât scopul împlinit cât drumul indârjit, lupta, raza care se întrevede dincolo de culmea pe care mă strădui s-o urc. Fericirea e un drum... iar ceea ce ne face să-l umblăm e speranța că la sfarșitul său vom atinge orizontul cu degetele noastre de carne și-l vom putea infășura în jurul încheieturii mâinii, ca pe-o brațară........ Ceea ce ne indeamnă sa ne umblăm fericirea, e speranța că orizontul e din aceeași plămadă cu noi, sau că noi suntem făcuți din stofă de orizont, că transcedem, că suntem făpturi nemuritoare. Pentru că altfel, în fața drumului frumos, pavat cu bucurii și contraste, am rămâne orbi și muți... am ridica fericirea în palme și n-am ști ce să facem cu ea, nu i-am înțelege rostul în lume...
Sunt ca un trandafir sadit de Tine in gradina acestui Univers...
Sunt ca un trandafir "sadit" de Tine in gradina acestui Univers. M-ai udat cu lacrimile Tale si ai trimis o raza de soare sa-si lase stralucirea in fiecare petala . M-ai dotat cu gingasia iubirii Tale, ai dat o forma vietii mele si mi-ai umplut inima de culoare si parfum....Viata mea reprezinta la perfectie compozitia amestecata intre aroma deosebita a trandafirului si spinii care fac parte din el. Aroma simbolizeaza acele momente dulci, de bucurie si sarbatoare;spinii cele mai amare si dificile clipe. Uneori cand aroma este prea puternica si viata "poarta" culoarea fericirii , uit complet de alimentul vietii mele: TU...De acea trimiti norii sa-mi "ofileasca" zimbetul, spinii sa-mi raneasca sufletul si furtuna sa ma scuture, ptr ca in acel instant, sa simt din nou ca sunt trandafirul Tau !Cand vine furtuna ingrijorarea imi topeste orice urma de farmec . Pana si fluturasii isi iau zborul catre alta floare mult mai incantatoare! Eu, in disperarea mea, devin vulnerabil si slab ca o frunza pe care vantul o plimba de la un cap la altul .Pe ici pe colo, dificultati. Ma zbat sa gasesc solutii,incerc sa rezist furtunei.Dar vai ! este atat de puternica !Suspin si iar ma vait, murmur si tot imi repet: ¿ De ce mie? Eu singur imi construiesc "inchisoarea "...In timp ce ma aflam in "inchisoare" ,o voce mi-a soptit:" Inchide ochii,lasa-ti mintea libera si accepta sa fii " scoasa " de bratele Mele. Lasa-te intarita de "nuiaua" mustrarii,dar si vindecata de dragostea Mea.In acest fel vei deveni cea mai puternica si frumoasa floare din gradina. Deschide ochii...ai curaj,Eu sunt cu tine ".Am ridicat ochii spre Tine, am simtit alinare in suflet si am vazut lumina "pictata de speranta"care ma inconjura. Cu blandete m-ai invaluit in mainile Tale si cu dragoste mi-ai daruit o "forma" noua. Mi-ai redat increderea in mine,in capacitatile mele si in dorinta de a creste mereu tot mai mult, pt Bucuria TA Doamne! ! Dar ai adaugat un ingredient esential pentru cresterea mea : bucuria de a fi mustrat !Asadar, iata-ma din nou imbracat cu haine de "gala".Bucuros ma-am lasat inca o data rasfatat de mangaierea suava a soarelui ! Raspandeam esenta a farmecului meu in orice colt al gradinii: petale de culoarea rosu stralucitor,un parfum cu "gust" a optimism si spini mai puternici dar cu o radacina cu un echilibru de neclintit.As dori sa ma uzi in fiecare zi cu lacrimile iubirii Tale , atunci cand "mi-e sete" de bucurie si cu "nuiaua " Ta cand "mi-e foame" de sentimentul "durere".Asa,voi ramane mereu, trandafirul Tau !Ne reintalnim la urmatoarea furtuna...si asta inseamna curand ! P.S. Dedicata celor care se afla in "inchisoarea" lor...exista o speranta! Este El...:)
cartea arsa...
De patru ani era domnitor, el insusi fiind crescut intr-o familie regala. Nu-i erau straine viata de la curte si toata pompa domneasca. Domnia lui desi scurta a fost una plina. Natiunea sa traia vremuri tulburi. Amenintarile diferitelor popoare faceau din pace un vis indepartat. Consilieri Curtii duceau o politica ofensiva. Nu doreau nici un compromis in ce priveste starea tarii:ii vor pastra integritatea cu orice chip. Acest pamant al lui Avraam nu trebuie sa fie instrainat.Planurile aceastea erau intrerupte cu regularitate de Ieremia, un profet ce prevestea daramarea Ierusalimului si robia. De ce ar profetiza cineva robia intr-o vreme de pace?! Greu de spus.Totusi Ieremia indemna poporul la redesteptare si reforma. Vocea lui se auzea cu claritate chiar si din temnita. Intr-o zi Ieremia si-a trimis la Templul, secretarul, sa citeasca o scrisoare din partea lui Dumnezeu. Asa valva a creat aceasta scrisoare incat a ajuns in scurt timp inaintea lui Ioachim, care a cerut sa i se citeasca si lui documentul. Imparatul cunostea foarte bine mesajul lui Ieremia si Cine este cel care l-a trimis. Enervat la culme de mustrarile lui Dumnezeu si de invitatia la pocainta recurge la un gest extrem: arde cartea in soba din fata sa. De ce ar recurge cineva la un gest atat de impulsiv? Ce a vrut sa demonstreze prin acesta? Aroganta, indiferenta,sfidare fata de Expeditor? Sau toate la un loc? Daca ar fi avut rabdare sa asculte aceasta mustrare si sa se pocaiasca s-ar fi implinit pentru el fagaduinta din aceasta scrisoare :"le voi ierta astfel nelegiuirea şi păcatul" si si-ar fi scapat poporul de la ruina si...viata sa.
persecutie moderna...
Persecutiile religioase continua inca sa faca victime pe glob, aproximativ 250 de milioane de crestini fiind in pericol din cauza convingerilor lor religioase, afirma indexul alcatuit de organizatia americana de ajutorare Open Doors. In acest moment, un crestin din 10 este supus persecutiilor religioase, expusi fiind mai ales cei care traiesc in lumea musulmana, unde convertirea la crestinism se pedepseste cu moartea, informeaza ziarul german "Die Presse", citat de Agerpres.Mai mult, comunitatea crestina se confrunta cu cea mai mare persecutie din istoria sa, considera Johann Marte, presedintele organizatiei crestine Pro Oriente si membru al recent infiintatei platforme "Solidaritate cu crestinii persecutati". In lume exista mai bine de 250 de milioane de crestini care sufera abuzuri si expulzari din partea statelor unde sunt minoritari. Ei continua sa traiasca in frica, sa fie amenintati cu moartea sau chiar omorati.Desigur, nu numai tarile musulmane sunt vinovate de aceasta situatie, desi Arabia Saudita se afla pe locul doi in topul tarilor care persecuta crestini. Pe locul intai in lista statelor care intezic crestinismul, sau ameninta crestinii se afla Coreea de Nord, iar pe locul trei Iranul. Nici China si nici Bhutanul, stat budist, nu se afla departe in acest top.Parlamentul de la Teheran a aprobat in septembrie un proiect de lege prin care parasirea religiei islamice se pedepseste cu moartea, barbatii urmand sa fie decapitati sau spanzurati, iar femeile lapidate, afirma Katharina Grieb de la societatea internationala pentru drepturile omului. Conform organizatiilor care se ocupa de acest subiect in majoritatea cazurilor persecutiile sunt organizate de state si nu de populatie.Nici India nu a scapat de acuzatii, din cauza violentelor anticrestine care au provocat in regiunea Orissa 500 de morti si 50.000 de refugiati, in cursul lunii august.Fruehwirt Christian a declarat ca doar jumatate dintre refugiati au ajuns in tabere organizate, restul traind inca in padure. Si in China, episcopii sunt arestati, iar bisericile inchise si obligate functioneze in secret.
ganduri despre Sodoma...
Belsugul ce domnea în tot locul a dat nastere la lux si mândrie. Lenevia si bogãtia împietriserã inimile care n-au fost niciodatã apãsate de lipsã sau împovãrate de întristare. Iubirea de plãceri era favorizatã de bogãtie si trândãvealã, iar oamenii se lãsau în voia plãcerilor senzuale. "Iatã", spunea profetul, "care a fost nelegiuirea sorei tale, Sodoma: era îngâmfatã, trãia în belsug si într-o liniste nepãsãtoare, ea si fiicele ei, si nu sprijineau mâna celui lipsit. Ele s-au semetit si au fãcut urâciuni blestemate înaintea Mea; de aceea le-am si nimicit, când am vãzut lucrul acesta" (Ezech.16,49-50). Nimic nu este mai de dorit între oameni decât bogãtia si o viatã fãrã muncã si tocmai acestea au dat nastere la pãcatele ce au dus la nimicirea cetãtilor din câmpie. Viata lor nefolositoare si trãitã în lenevie i-a fãcut o pradã usoarã ispitelor lui Satana si au schimonosit chipul lui Dumnezeu. În loc sã dea pe fatã caracterul divin, ei au ajuns satanici. Lenevia este cel mai mare blestem ce poate cãdea peste oameni, cãci viciul si crima vin pe urma ei. Ea slãbeste mintea, perverteste întelegerea si înjoseste sufletul. Satana stã la pândã, gata sã-i nimiceascã pe aceia care n-au luat mãsuri de apãrare si a cãror viatã de lenevie îi dã prilejul sã se strecoare sub o înfãtisare atrãgãtoare. Niciodatã nu are el mai mult succes decât atunci când vine la oameni în orele lor de lenevie.
Sodoma era plinã de veselie si petreceri, de banchete si betie. Pasiunile cele mai josnice si cele mai brutale erau fãrã frâu. Oamenii nesocoteau fãtis pe Dumnezeu si Legea Sa si se complãceau în fapte de violentã. Desi aveau înaintea lor exemplul oamenilor dinainte de potop si cunosteau felul în care mânia lui Dumnezeu s-a manifestat în nimicirea lor, cu toate acestea ei au mers pe aceeasi cale a nelegiuirii....
#yiv1426985698 A:hover {color:#FF0000;font-style:oblique;font-weight:bold;}
#yiv1426985698 h1
{margin-bottom:.0001pt;text-align:justify;text-indent:17.0pt;font-size:16.0pt;font-family:"Times New Roman";margin-left:0in;margin-right:0in;margin-top:0in;}
#yiv1426985698 span.MsoFootnoteReference
{vertical-align:super;}
La data când Lot s-a mutat în Sodoma, coruptia nu ajunsese generalã si, în mila Sa, Dumnezeu a îngãduit ca raze de luminã sã strãluceascã în mijlocul întunericului moral. Când Avraam i-a scãpat pe captivi din mâna elamitilor, atentia poporului a fost îndreptatã asupra credintei adevãrate. Pentru locuitorii Sodomei, Avraam nu era un strãin, si faptul cã se închina unui Dumnezeu nevãzut fusese un subiect de batjocurã printre ei; dar biruinta sa asupra unor forte mult superioare, cum si comportarea sa mãrinimoasã fatã de prizonieri si în legãturã cu prada de rãzboi, a trezit uimirea si admiratia. În timp ce erau lãudate îndemânarea si vitejia sa, nimeni nu putea scãpa de convingerea cã o putere divinã îl fãcuse biruitor. Iar spiritul sãu nobil si neegoist, atât de strãin locuitorilor Sodomei, a fost o altã dovadã a superioritãtii religiei pe care el o onorase prin curajul si credinciosia sa.
Melhisedec, rostind binecuvântarea asupra lui Avraam, a recunoscut cã Iehova este izvorul puterii lui si autorul biruintei: "Binecuvântat sã fie Avraam de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului si al pãmântului. Binecuvântat sã fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrãjmasii tãi în mâinile tale" (Gen.14,19-20). Dumnezeu vorbea oamenilor acelora prin providenta Sa, dar ultima razã de luminã a fost respinsã, asa cum fuseserã respinse toate celelalte de mai înainte.
Se apropia acum ultima noapte a Sodomei. Norii rãzbunãrii îsi aruncaserã deja umbrele lor asupra cetãtii blestemate. Dar oamenii nu-si dãdeau seama de faptul acesta. În timp ce îngerii se apropiau pentru îndeplinirea misiunii lor de nimicire, oamenii visau încã belsug si plãcere. Ultima zi a fost aidoma oricãrei alte zile ce a venit si a trecut. Seara se lãsa asupra unei scene plãcute si în afarã de orice pericol. Privelistea, de o frumusete neîntrecutã, era scãldatã de razele soarelui ce cobora spre apus. Rãcoarea serii îi atrãsese afarã pe locuitorii cetãtii, iar multimile cãutãtoare de plãceri umblau într-o parte si alta, dedate distractiilor acelui ceas.
În amurg, doi strãini se apropiarã de poarta cetãtii. Dupã înfãtisare, pãreau cã sunt cãlãtori care veneau sã poposeascã peste noapte acolo. Nimeni nu întrezãrea în cãlãtorii acestia umili pe puternicii vestitori ai judecãtii divine si putin se gândea multimea nepãsãtoare si veselã cã, prin felul în care ei îi vor trata pe acesti soli ceresti, chiar în noaptea aceea, vor atinge apogeul vinovãtiei lor, care atrãgea nenorocirea asupra îngâmfatei lor cetãti. Dar s-a gãsit acolo un om care a dat pe fatã o atentie plinã de bunãvointã fatã de strãini si care i-a invitat acasã la el. Lot nu cunostea adevãrata lor origine, dar politetea si ospitalitatea erau ceva obisnuit la el; ele erau o parte a religiei lui, învãtãturi pe care le-a luat din exemplul lui Avraam. Dacã n-ar fi cultivat un spirit de curtoazie, ar fi fost lãsat sã piarã împreunã cu restul Sodomei. Multe familii, închizând usile în fata unui strãin, au tinut afarã pe solul lui Dumnezeu, care ar fi adus binecuvântare, nãdejde si pace.
Fiecare act al vietii, cât de mãrunt ar fi el, are influenta lui spre bine sau spre rãu. Credinciosia sau neglijenta în ceea ce se pare cã sunt cele mai mãrunte datorii pot deschide usa spre cele mai bogate binecuvântãri ale vietii sau spre cele mai mari nenorociri ale ei. Lucrurile mici sunt acelea care pun caracterul la probã. Dumnezeu Se bucurã de faptele nepretentioase ale unei vieti de lepãdare de sine, sãvârsite cu o inimã voioasã si binevoitoare. Noi nu trebuie sã trãim pentru noi însine, ci pentru altii. Si numai prin uitare de sine si prin cultivarea unui spirit iubitor si gata de a da ajutor putem face din viata noastrã o binecuvântare. Micile atentii, neînsemnatele fapte simple de curtoazie ajutã mult la realizarea fericirii vietii, pe când neglijarea acestora constituie - si nu în micã mãsurã - nenorocirea vietii omenesti.....
Sodoma era plinã de veselie si petreceri, de banchete si betie. Pasiunile cele mai josnice si cele mai brutale erau fãrã frâu. Oamenii nesocoteau fãtis pe Dumnezeu si Legea Sa si se complãceau în fapte de violentã. Desi aveau înaintea lor exemplul oamenilor dinainte de potop si cunosteau felul în care mânia lui Dumnezeu s-a manifestat în nimicirea lor, cu toate acestea ei au mers pe aceeasi cale a nelegiuirii....
#yiv1426985698 A:hover {color:#FF0000;font-style:oblique;font-weight:bold;}
#yiv1426985698 h1
{margin-bottom:.0001pt;text-align:justify;text-indent:17.0pt;font-size:16.0pt;font-family:"Times New Roman";margin-left:0in;margin-right:0in;margin-top:0in;}
#yiv1426985698 span.MsoFootnoteReference
{vertical-align:super;}
La data când Lot s-a mutat în Sodoma, coruptia nu ajunsese generalã si, în mila Sa, Dumnezeu a îngãduit ca raze de luminã sã strãluceascã în mijlocul întunericului moral. Când Avraam i-a scãpat pe captivi din mâna elamitilor, atentia poporului a fost îndreptatã asupra credintei adevãrate. Pentru locuitorii Sodomei, Avraam nu era un strãin, si faptul cã se închina unui Dumnezeu nevãzut fusese un subiect de batjocurã printre ei; dar biruinta sa asupra unor forte mult superioare, cum si comportarea sa mãrinimoasã fatã de prizonieri si în legãturã cu prada de rãzboi, a trezit uimirea si admiratia. În timp ce erau lãudate îndemânarea si vitejia sa, nimeni nu putea scãpa de convingerea cã o putere divinã îl fãcuse biruitor. Iar spiritul sãu nobil si neegoist, atât de strãin locuitorilor Sodomei, a fost o altã dovadã a superioritãtii religiei pe care el o onorase prin curajul si credinciosia sa.
Melhisedec, rostind binecuvântarea asupra lui Avraam, a recunoscut cã Iehova este izvorul puterii lui si autorul biruintei: "Binecuvântat sã fie Avraam de Dumnezeul Cel Prea Înalt, Ziditorul cerului si al pãmântului. Binecuvântat sã fie Dumnezeul Cel Prea Înalt, care a dat pe vrãjmasii tãi în mâinile tale" (Gen.14,19-20). Dumnezeu vorbea oamenilor acelora prin providenta Sa, dar ultima razã de luminã a fost respinsã, asa cum fuseserã respinse toate celelalte de mai înainte.
Se apropia acum ultima noapte a Sodomei. Norii rãzbunãrii îsi aruncaserã deja umbrele lor asupra cetãtii blestemate. Dar oamenii nu-si dãdeau seama de faptul acesta. În timp ce îngerii se apropiau pentru îndeplinirea misiunii lor de nimicire, oamenii visau încã belsug si plãcere. Ultima zi a fost aidoma oricãrei alte zile ce a venit si a trecut. Seara se lãsa asupra unei scene plãcute si în afarã de orice pericol. Privelistea, de o frumusete neîntrecutã, era scãldatã de razele soarelui ce cobora spre apus. Rãcoarea serii îi atrãsese afarã pe locuitorii cetãtii, iar multimile cãutãtoare de plãceri umblau într-o parte si alta, dedate distractiilor acelui ceas.
În amurg, doi strãini se apropiarã de poarta cetãtii. Dupã înfãtisare, pãreau cã sunt cãlãtori care veneau sã poposeascã peste noapte acolo. Nimeni nu întrezãrea în cãlãtorii acestia umili pe puternicii vestitori ai judecãtii divine si putin se gândea multimea nepãsãtoare si veselã cã, prin felul în care ei îi vor trata pe acesti soli ceresti, chiar în noaptea aceea, vor atinge apogeul vinovãtiei lor, care atrãgea nenorocirea asupra îngâmfatei lor cetãti. Dar s-a gãsit acolo un om care a dat pe fatã o atentie plinã de bunãvointã fatã de strãini si care i-a invitat acasã la el. Lot nu cunostea adevãrata lor origine, dar politetea si ospitalitatea erau ceva obisnuit la el; ele erau o parte a religiei lui, învãtãturi pe care le-a luat din exemplul lui Avraam. Dacã n-ar fi cultivat un spirit de curtoazie, ar fi fost lãsat sã piarã împreunã cu restul Sodomei. Multe familii, închizând usile în fata unui strãin, au tinut afarã pe solul lui Dumnezeu, care ar fi adus binecuvântare, nãdejde si pace.
Fiecare act al vietii, cât de mãrunt ar fi el, are influenta lui spre bine sau spre rãu. Credinciosia sau neglijenta în ceea ce se pare cã sunt cele mai mãrunte datorii pot deschide usa spre cele mai bogate binecuvântãri ale vietii sau spre cele mai mari nenorociri ale ei. Lucrurile mici sunt acelea care pun caracterul la probã. Dumnezeu Se bucurã de faptele nepretentioase ale unei vieti de lepãdare de sine, sãvârsite cu o inimã voioasã si binevoitoare. Noi nu trebuie sã trãim pentru noi însine, ci pentru altii. Si numai prin uitare de sine si prin cultivarea unui spirit iubitor si gata de a da ajutor putem face din viata noastrã o binecuvântare. Micile atentii, neînsemnatele fapte simple de curtoazie ajutã mult la realizarea fericirii vietii, pe când neglijarea acestora constituie - si nu în micã mãsurã - nenorocirea vietii omenesti.....
despre copii...ingeri printre umanoizi...
copiii sunt niste fiintze incredibile...de exemplu. ei iarta cu usurintza cu care respira...iubesc la fel de sincer precum alearga...
dupa un fluture frumos colorat , vara...
fara sa ia in calcul numic , decat cat de frumos este fluturele...
ei uita de tot in alergarea lor, chiar risca sa se
rataceasca , uita pana si de ei insisi, de ce'?
pt ca ei sunt cei mai ceresti oameni de pe Terra...cei mai sublimi...
cei mai NE pamanteni pamanteni...
de aceea Isus a spus ca ei sunt un model DEMN de urmat...ei nu au mandrie, nu stiu ce e razbunarea, iar atunci cand li se face rau, singura lor putere , la care fac apel sunt lacrimile...plang..apoi zambesc, cand ii impaca cineva, isi sterg lacrimile, si ca si cum nu s-a imtamplat mai nimic
...incep dn nou sa alerge dupa vreun fluture frumos ...pt ca asa sunt ei, ingeresti...singurii nepacatosi de de planeta albastra, nesofisticatzi, simpli, dar sublimi in caracter...minuni...creatzii ale Unui Creator de minuni....de ex, imi aduc aminte de acum cativa ani, de nepotzika mea , Naomi, cand sora mea era suparata , ii spunea pe un ton f serios,
***Naomi, gata, acum mama chiar e suparata pe tine...***
era ca un sfarsit de lume pt
ea...privirea ei jucausa , agera, se prea din zambet pt cateva fractiuni de secunda, si apoi parca nevenindu-i sa creada , ce aude si ce vede, cu un plnset cam sfasietor, incepea sa spuna ****:mama, eu bec tot tine***in putzinele ei cuvinte...tot ce stia ea mai dulce...mama, nu se poate sa te superi pe mine, eu te iubesc tot, adica de tot...asa sunt copii ei dne iubesc tot, nu partzi din noi, sau , cum fac cei mari, azi am chef sa discut cu tine, maine , daca te potrzi bine, mai vedem, depinde ce avantaje voi avea...sau, pur si simplu daca cei mari nu au chef , nu iti dau nici macar 5 minute in ***audientza***, sa iti asculte oful...te iubesc tot, mult timp imi vor rasuna cuvintele ei in minte, pt ca atunci , auzind-o , privind-o, am inteles in final, ce voia sa spuna Isus , lumina lumii, cand vorbea despre ei asa de cald ...avem multe de invatzat de la pretioasele fiintze pe care uneori le tratam ca pe niste...ddur, cu un ton rece uneori, poate su prea multa strictete, ce sti tu , la urma urmei esti doar un copil...nu?ti se pare cunoscuta replica....?ce sti el ,un copil, ei bine, ceea ce stie el este ceea ce in ochii LUI DUMNEZEU este cel mei important...pt ca ei stiu sa traiasca inocent, sincer, pur...stie , sa ierte , sa uite, ceea ce nu e lucru putzin in lumea de azi, sa reinoade prietenia chiar la 5 minute dupa ca s-a ciondanit cu prietenul sau...de aventuri...analizeaza pt o zi macar , te rog , sufletul unui copil, si vei vedea ca poti invata de la el multe lucruri bune de la el...pe care cei mari, adultzii, cei STIE_TOT, , ...pe care cei mari le-au pierdut pe traseu, pe parcurs...pt ca trebuind sa invetzi sa ***te descurci***, cum zic cei mari si desteptzi, mai trebuie sa mai si mintzi , furi , mici parsivenii si parsivitatzi...comune pt zilele noastre...coppiiii sunt intotdeauna ei insisi , sinceri, transparentzi, nu cu 68 de fetze, una pt fiecare interes, ei iubesc sincer, cu adevarat...imi doresc sa devin , din punctul asta de vedere, mai copil...
cam atat pt azi despre copii,
in plus citeste rogu-te parerea cea mai autorizata in materie, in MARCU 10, 13 LA 16. ok
dupa un fluture frumos colorat , vara...
fara sa ia in calcul numic , decat cat de frumos este fluturele...
ei uita de tot in alergarea lor, chiar risca sa se
rataceasca , uita pana si de ei insisi, de ce'?
pt ca ei sunt cei mai ceresti oameni de pe Terra...cei mai sublimi...
cei mai NE pamanteni pamanteni...
de aceea Isus a spus ca ei sunt un model DEMN de urmat...ei nu au mandrie, nu stiu ce e razbunarea, iar atunci cand li se face rau, singura lor putere , la care fac apel sunt lacrimile...plang..apoi zambesc, cand ii impaca cineva, isi sterg lacrimile, si ca si cum nu s-a imtamplat mai nimic
...incep dn nou sa alerge dupa vreun fluture frumos ...pt ca asa sunt ei, ingeresti...singurii nepacatosi de de planeta albastra, nesofisticatzi, simpli, dar sublimi in caracter...minuni...creatzii ale Unui Creator de minuni....de ex, imi aduc aminte de acum cativa ani, de nepotzika mea , Naomi, cand sora mea era suparata , ii spunea pe un ton f serios,
***Naomi, gata, acum mama chiar e suparata pe tine...***
era ca un sfarsit de lume pt
ea...privirea ei jucausa , agera, se prea din zambet pt cateva fractiuni de secunda, si apoi parca nevenindu-i sa creada , ce aude si ce vede, cu un plnset cam sfasietor, incepea sa spuna ****:mama, eu bec tot tine***in putzinele ei cuvinte...tot ce stia ea mai dulce...mama, nu se poate sa te superi pe mine, eu te iubesc tot, adica de tot...asa sunt copii ei dne iubesc tot, nu partzi din noi, sau , cum fac cei mari, azi am chef sa discut cu tine, maine , daca te potrzi bine, mai vedem, depinde ce avantaje voi avea...sau, pur si simplu daca cei mari nu au chef , nu iti dau nici macar 5 minute in ***audientza***, sa iti asculte oful...te iubesc tot, mult timp imi vor rasuna cuvintele ei in minte, pt ca atunci , auzind-o , privind-o, am inteles in final, ce voia sa spuna Isus , lumina lumii, cand vorbea despre ei asa de cald ...avem multe de invatzat de la pretioasele fiintze pe care uneori le tratam ca pe niste...ddur, cu un ton rece uneori, poate su prea multa strictete, ce sti tu , la urma urmei esti doar un copil...nu?ti se pare cunoscuta replica....?ce sti el ,un copil, ei bine, ceea ce stie el este ceea ce in ochii LUI DUMNEZEU este cel mei important...pt ca ei stiu sa traiasca inocent, sincer, pur...stie , sa ierte , sa uite, ceea ce nu e lucru putzin in lumea de azi, sa reinoade prietenia chiar la 5 minute dupa ca s-a ciondanit cu prietenul sau...de aventuri...analizeaza pt o zi macar , te rog , sufletul unui copil, si vei vedea ca poti invata de la el multe lucruri bune de la el...pe care cei mari, adultzii, cei STIE_TOT, , ...pe care cei mari le-au pierdut pe traseu, pe parcurs...pt ca trebuind sa invetzi sa ***te descurci***, cum zic cei mari si desteptzi, mai trebuie sa mai si mintzi , furi , mici parsivenii si parsivitatzi...comune pt zilele noastre...coppiiii sunt intotdeauna ei insisi , sinceri, transparentzi, nu cu 68 de fetze, una pt fiecare interes, ei iubesc sincer, cu adevarat...imi doresc sa devin , din punctul asta de vedere, mai copil...
cam atat pt azi despre copii,
in plus citeste rogu-te parerea cea mai autorizata in materie, in MARCU 10, 13 LA 16. ok
kevin carter.
Aceasta fotografie a castigat Premiul Pulitzer. Fotograful se numeste Kevin Carter, un sudamerican nascut in 1960, cu doi ani inainte ca Nelson Mandela sa isi inceapa ispasirea celor 27 de ani de inchisoare...
Si-a inceput cariera in 1984 cand satele din apropierea oraselor mari precum Soweto ce se afla in apropierea Johanesburgului. A fost prezent si la iesirea lui Nelson Mandela din puscarie in 1990 si a tinut camera de fotografiat in mana si in timpul celor 4 ani ai procesului de pace, ani foarte grei pentru Africa de Sud, ani plini de o violenta dusa la extrem. Fapt e ca dupa fiecare masacru Kevin Carter era acolo transpirat, cu geanta dupa umar si camera in mana...
Fotografia de mai sus a fost facuta in Sudan in martie 1993 cand era in vacanta. O fata aproape moarta de foame si un vultur in spatele ei… asteptand…
In aprilie 1994 l-au chemat la New York pentru a-i inmana premiul Pulitzer (mai 1994). Castigase cea mai mare recunoastere in domeniu si totusi intrebarea “Si dupa? Ai ajutat fetita?” a inceput sa il urmareasca ca o fantoma...
Pe 27 iulie 1994, la exact 3 luni dupa primele alegeri democratice din istoria tarii sale, Carter a parcat masina pe malul unui rau unde mergea la joaca cand era mic, cu mult inainte sa inceapa sa inteleaga ce inseamna apartheid, suferinta si injustitia si s-a sinucis....
el cuento mas lindo sobre Jesus.
Dicen que una vez un grande filosofo a dicho : si no eres capaz de descubrir a Dios en la proxima persona que encuentres, estas perdiendo el tiempo buscando mas lejos...tanta razon tenia este hombre...
...por que digo esto? , por el simple hecho de que El Señor mismo cuenta , en SU ULTIMA PARABOLA, un cuento, una historia semejante...
Jesus se identifica con los mas pobres, con los hambrientos, con los clandestinos y con los exilados...simplemente para hacer nos abrir nuestros ojos a las necesidades de los demas...que mueren ...poco a poco, cada dia, sin un trozito de amor...
Esta parabola es una sorpresa sin limites, desde el principio hasta su fin...Por que El Señor, fijate tu!!!
....no sera El el cual va a juzgar! No!, si no que los testigos estaran alli...otros pobres , humildes, hambrientos, exilados , clandestinos, y solos, ...los sucios y los que uelen mal..., si ellos, posiblemente...algun dia, no tan lejos de aqui...nos podrian decir...
Me acuerdo de un tiempo en el cual yo, estava solo, extranjero, sin el apoyo de nadie, sin el amor de nadie, sin una sola palavra de animo...deprimido como nunca , muriendome de hambre y durmiendo bajo el cielo...en el campo...mientra que vosotros estabais tirando la comida sobrante , a la basura...yo no tenia un trozito de pan...
Aun mas, me acuerdo que cuando yo agonizaba de sed, vosotros simplemente malgastabais el agua...Y cuando vuestros armarios estaban repletos de ropa muy cara, mientra que yo, yo...tiritaba de frio durmiendo por donde sea, bajo el cielo libre...os contentasteis con compadeceros ante vuestro televisor...tambien me acuerdo que vosotros disfrutabais de buena salud y de los mejores servicios medicos...y yo, yo no tenia a nadie...era moribundo, sin nadie cerca de mi a decir me unas palavras de amor y animo...cuando la desgracia me arrojo , en la carcel , por que esta situacion fue para mi como si fuera encarcelado en una carcel sin baras, con baras invisibles...fue una tortura psihica...y cuando esta tortura desblego mi espiritu...privandome de alegria , de dignidad y de esperanza...vosotros solamente , sin verguenza, dijisteis...QUE LA JUSTICIA CUMPLE SU DEBER, sin dar se cuenta que con estas mismas palabras te estabais condenando a ti mismo...atravez de tus propias palavras...
Segun esta terible parabola (MATEO 25, DE 31 HASTA 46), EN AQUEL DIA SOLEMNE El Señor nos dira...
...fui a la iglesia y no os vi...inspire libros edificantes pero,estabas demasiado ocupado con el hacer dinero, no los leistes...envie pobres desesperados en la iglesia para que desarolles tu caridad ...pero no les escuchastes...pero no les vistes...pero , queridos, el cuento dice que lo mas sorprendente de todo sera queEl gran Juez nos dira que no va a ser el mismo ...el juez, o sea que practicamente nos va juzgar simplemente por lo que hayamos echo a nuestro projimo...de cerca o de lejos...independientemente de quien sera...
Bueno, por cierto aquel dia sera la constatacion irefutable que revelara verdaderamente y sin dudas....de que lado ha querido ponerse cada hombre y cada mujer de la tierra...por cierto JESUS volvera prontisimo, creemos o no, va a pasar, nos guste o no, es cierto que muy pronto vendra...
...pero sabian ustedes que hoy mismo El viene de visita hasta nuestras casas...???
...pero El no viene...a pedir nustra caridad....o una limosnaque nos premiara mas tarde...eso seria servirnos una vez mas...de los pobres para,entre comillas, comprar nuestra salvacion...o nuestra tranquilidad de consciencia...
Solamente El viene por que quiere tanto, abrir nuestros ojos! Abrir nuestros corazones! Abrir nuestras almas!por que nos vee muchas veces tan ciegos y tan egoistas!!!
Nos quiere abrir los ajos a las necesidades de los que , en silencio, sin quejar se , mueren , poco a poco, cada dia...
los que lloran en elllos mismos, sin que nadie los vea, sin que nadie lo sepa...LA VERDAD ES QUE , SI, QUE JUSUS CRISTO VUELVE MUY PRONTO... mientras tanto El pasa de incognito...y visita tu hogar , tu escuela, tu oficina, tu iglesia, tu fabrica...transita sin cansancio, entre los tugurios de nuestras grandes ciudades...y tambien entre las chabolas de los mas pobres y despreciados...los que tienen el cielo como manta...
Acabo mi carta aqui, de repente, con una sola pregunta, que es la pregunta capital , para ti y para mi...
....tu, querido ser humano, que te atreves a llamarte cristiano, y hijo de Dios, tu, cuando lo encuentres, lo vez?lo llamas?lo amas? Incondicionado? Esas son las preguntas mas importantes de tu vida...no te olvides....por favor, no te olvides...
El Cuento original se encuentra en el libro santo, la Biblia, en EL Evangelio segun San Mateo, en el capitulo, 25, desde el versiculo 31 hasta el 46.
...por que digo esto? , por el simple hecho de que El Señor mismo cuenta , en SU ULTIMA PARABOLA, un cuento, una historia semejante...
Jesus se identifica con los mas pobres, con los hambrientos, con los clandestinos y con los exilados...simplemente para hacer nos abrir nuestros ojos a las necesidades de los demas...que mueren ...poco a poco, cada dia, sin un trozito de amor...
Esta parabola es una sorpresa sin limites, desde el principio hasta su fin...Por que El Señor, fijate tu!!!
....no sera El el cual va a juzgar! No!, si no que los testigos estaran alli...otros pobres , humildes, hambrientos, exilados , clandestinos, y solos, ...los sucios y los que uelen mal..., si ellos, posiblemente...algun dia, no tan lejos de aqui...nos podrian decir...
Me acuerdo de un tiempo en el cual yo, estava solo, extranjero, sin el apoyo de nadie, sin el amor de nadie, sin una sola palavra de animo...deprimido como nunca , muriendome de hambre y durmiendo bajo el cielo...en el campo...mientra que vosotros estabais tirando la comida sobrante , a la basura...yo no tenia un trozito de pan...
Aun mas, me acuerdo que cuando yo agonizaba de sed, vosotros simplemente malgastabais el agua...Y cuando vuestros armarios estaban repletos de ropa muy cara, mientra que yo, yo...tiritaba de frio durmiendo por donde sea, bajo el cielo libre...os contentasteis con compadeceros ante vuestro televisor...tambien me acuerdo que vosotros disfrutabais de buena salud y de los mejores servicios medicos...y yo, yo no tenia a nadie...era moribundo, sin nadie cerca de mi a decir me unas palavras de amor y animo...cuando la desgracia me arrojo , en la carcel , por que esta situacion fue para mi como si fuera encarcelado en una carcel sin baras, con baras invisibles...fue una tortura psihica...y cuando esta tortura desblego mi espiritu...privandome de alegria , de dignidad y de esperanza...vosotros solamente , sin verguenza, dijisteis...QUE LA JUSTICIA CUMPLE SU DEBER, sin dar se cuenta que con estas mismas palabras te estabais condenando a ti mismo...atravez de tus propias palavras...
Segun esta terible parabola (MATEO 25, DE 31 HASTA 46), EN AQUEL DIA SOLEMNE El Señor nos dira...
...fui a la iglesia y no os vi...inspire libros edificantes pero,estabas demasiado ocupado con el hacer dinero, no los leistes...envie pobres desesperados en la iglesia para que desarolles tu caridad ...pero no les escuchastes...pero no les vistes...pero , queridos, el cuento dice que lo mas sorprendente de todo sera queEl gran Juez nos dira que no va a ser el mismo ...el juez, o sea que practicamente nos va juzgar simplemente por lo que hayamos echo a nuestro projimo...de cerca o de lejos...independientemente de quien sera...
Bueno, por cierto aquel dia sera la constatacion irefutable que revelara verdaderamente y sin dudas....de que lado ha querido ponerse cada hombre y cada mujer de la tierra...por cierto JESUS volvera prontisimo, creemos o no, va a pasar, nos guste o no, es cierto que muy pronto vendra...
...pero sabian ustedes que hoy mismo El viene de visita hasta nuestras casas...???
...pero El no viene...a pedir nustra caridad....o una limosnaque nos premiara mas tarde...eso seria servirnos una vez mas...de los pobres para,entre comillas, comprar nuestra salvacion...o nuestra tranquilidad de consciencia...
Solamente El viene por que quiere tanto, abrir nuestros ojos! Abrir nuestros corazones! Abrir nuestras almas!por que nos vee muchas veces tan ciegos y tan egoistas!!!
Nos quiere abrir los ajos a las necesidades de los que , en silencio, sin quejar se , mueren , poco a poco, cada dia...
los que lloran en elllos mismos, sin que nadie los vea, sin que nadie lo sepa...LA VERDAD ES QUE , SI, QUE JUSUS CRISTO VUELVE MUY PRONTO... mientras tanto El pasa de incognito...y visita tu hogar , tu escuela, tu oficina, tu iglesia, tu fabrica...transita sin cansancio, entre los tugurios de nuestras grandes ciudades...y tambien entre las chabolas de los mas pobres y despreciados...los que tienen el cielo como manta...
Acabo mi carta aqui, de repente, con una sola pregunta, que es la pregunta capital , para ti y para mi...
....tu, querido ser humano, que te atreves a llamarte cristiano, y hijo de Dios, tu, cuando lo encuentres, lo vez?lo llamas?lo amas? Incondicionado? Esas son las preguntas mas importantes de tu vida...no te olvides....por favor, no te olvides...
El Cuento original se encuentra en el libro santo, la Biblia, en EL Evangelio segun San Mateo, en el capitulo, 25, desde el versiculo 31 hasta el 46.
Geneza 6 cu 5 si 6...
Geneza 6 cu versetele 5 si 6...
I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant, si S-a mahnit in inima Lui. cum o fi asta/ ma intreb?...
El care le stie pe toate, si le stie...cu mii de ani inainte, stia exact ce are sa se intample,nu?
cum de a ajuns sa-i para Lui rau,?...
...atat de tare L-o fi durut? ce-a vazut?...oare chiar a fost ceva atat de josnic ce a vazut ?
incat chipul Sau era aproape sters din OM?
Om, creat dupa chipul si asemanarea Lui?
...Geneza, 6 cu 5...cred ca se repeta, si astazi...
si cred ca de asta, printre altele, vine Domnul Isus mai repede decat am crezut eu vreodata ca ar veni...
I-a parut rau Domnului ca a facut pe om pe pamant, si S-a mahnit in inima Lui. cum o fi asta/ ma intreb?...
El care le stie pe toate, si le stie...cu mii de ani inainte, stia exact ce are sa se intample,nu?
cum de a ajuns sa-i para Lui rau,?...
...atat de tare L-o fi durut? ce-a vazut?...oare chiar a fost ceva atat de josnic ce a vazut ?
incat chipul Sau era aproape sters din OM?
Om, creat dupa chipul si asemanarea Lui?
...Geneza, 6 cu 5...cred ca se repeta, si astazi...
si cred ca de asta, printre altele, vine Domnul Isus mai repede decat am crezut eu vreodata ca ar veni...
CINE ESTI AMANECERSUAVE,partea a doua.
.De aici am marea pasiune asa cum ti-am spus deja, misiunea externa, desi recunosc am facut doar o singura iesire, in America de Sud, Venezuela, intr-o evanghelizare de o luna...recunosc ca m-am indragostit de aceasta tara si de a face misiune... Imi mai plac, documentarele bune, mai ales cele crestine, apoi, psihologia abordata dintr-o perspectiva crestina, nu evolutionista sau din punctul de vedere al domnului Sigmund Freud,...si cam atat ar fi...
Eu sunt un sagvin-melancolic...
Mama imi povestea mai tarziu, ca atunci cand eram la gradinitza, sora mea, Mariana, care este mai mare decat mine, cu 2 ani, era bolnava de hepatita, si era la spital, si educatoarea ne-a intrebat ce ne-ar placea sa inventam , noi, daca am fi niste inventatori... .ma mir ca stiam noi pe atunci ce insemna un inventator...in fine,...fiecare a spus...si eu, spune mama,acum,
...ca as fi spus, ca eu as vrea sa inventez o mancare care sa stea de vorba cu mine...si apoi, am motivat si de ce, ...pt ca sora mea era dusa la spital de 3 saptamani, si imi era greu in singuratate... Vorbesc destul de mult, poate dupa anumite standarde, prea mult...insa, sper cu folos... simt nevoia sa ma exprim, de multe ori... sunt o fiintza foarte afectiva... Iubesc cuvintele afectiune, tandrete, delicatete. Sunt cred in acelasi timp, un om cat se poate de rational...Invat continuu sa ascult oamenii...e cel mai frumos si mai important pt mine...aceasta lectie, pt ca nu pot iubi oamenii daca mai intai nu i-am inteles....
Am trei motto-uri in viata.... Primul este acesta, “omul este specia cea mai mare consumatoare de dragoste....oamenii daca sunt uneori nefericiti, este pt ca inca nu iubesc SUFICIENT si nu sunt iubiti...CAT AR AVEA NEVOIE...
Dumnezeu stia ca aceasta e o nevoie atat de mare a sufletelor noastre, incat ne-a poruncit efectiv sa invatam AICI PE ACEST PAMANT,aceasta lectie...Ioan 13 cu versetele 34 si 35... Dumnezeu ne cunoaste cel mai bine...si stie ca avem aceasta mare nevoie interioara ....trebuie deci implinita...pt a inlatura nefericirea...
Al doilea motto... ...este
”Daca cantecul meu nu porneste din inima, nu va razbate prin hatisul prejudecatilor pana la inimile oamenilor....” Goethe,poetul german a spus asta, si cred ca e foarte adevarata... Al treilea este acesta”Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le ...intelege....”Blaise Pascal...
Atata dreptate avea acest francez... Iar in relatiile cu oamenii incerc sa aplic, incerc...am spus, uneori stiu ca nu reusesc...dar ma lupt, incerc...!!! incerc sa aplic un proverb vechi care spune “iubeste-ma cel mai mult atunci cand merit cel mai...putin,pt ca de fapt atunci am cea mai mare nevoie de iubirea ta....”, ...si al doilea,mai practic,
...este “e mai de folos sa aprinzi o lumanare decat sa blestemi intunericul”...
Cam atat as spune despre mine...sunt AMANECERSUAVE, DULCE RASARIT DE SOARE...
Eu sunt un sagvin-melancolic...
Mama imi povestea mai tarziu, ca atunci cand eram la gradinitza, sora mea, Mariana, care este mai mare decat mine, cu 2 ani, era bolnava de hepatita, si era la spital, si educatoarea ne-a intrebat ce ne-ar placea sa inventam , noi, daca am fi niste inventatori... .ma mir ca stiam noi pe atunci ce insemna un inventator...in fine,...fiecare a spus...si eu, spune mama,acum,
...ca as fi spus, ca eu as vrea sa inventez o mancare care sa stea de vorba cu mine...si apoi, am motivat si de ce, ...pt ca sora mea era dusa la spital de 3 saptamani, si imi era greu in singuratate... Vorbesc destul de mult, poate dupa anumite standarde, prea mult...insa, sper cu folos... simt nevoia sa ma exprim, de multe ori... sunt o fiintza foarte afectiva... Iubesc cuvintele afectiune, tandrete, delicatete. Sunt cred in acelasi timp, un om cat se poate de rational...Invat continuu sa ascult oamenii...e cel mai frumos si mai important pt mine...aceasta lectie, pt ca nu pot iubi oamenii daca mai intai nu i-am inteles....
Am trei motto-uri in viata.... Primul este acesta, “omul este specia cea mai mare consumatoare de dragoste....oamenii daca sunt uneori nefericiti, este pt ca inca nu iubesc SUFICIENT si nu sunt iubiti...CAT AR AVEA NEVOIE...
Dumnezeu stia ca aceasta e o nevoie atat de mare a sufletelor noastre, incat ne-a poruncit efectiv sa invatam AICI PE ACEST PAMANT,aceasta lectie...Ioan 13 cu versetele 34 si 35... Dumnezeu ne cunoaste cel mai bine...si stie ca avem aceasta mare nevoie interioara ....trebuie deci implinita...pt a inlatura nefericirea...
Al doilea motto... ...este
”Daca cantecul meu nu porneste din inima, nu va razbate prin hatisul prejudecatilor pana la inimile oamenilor....” Goethe,poetul german a spus asta, si cred ca e foarte adevarata... Al treilea este acesta”Inima are ratiuni pe care ratiunea nu le ...intelege....”Blaise Pascal...
Atata dreptate avea acest francez... Iar in relatiile cu oamenii incerc sa aplic, incerc...am spus, uneori stiu ca nu reusesc...dar ma lupt, incerc...!!! incerc sa aplic un proverb vechi care spune “iubeste-ma cel mai mult atunci cand merit cel mai...putin,pt ca de fapt atunci am cea mai mare nevoie de iubirea ta....”, ...si al doilea,mai practic,
...este “e mai de folos sa aprinzi o lumanare decat sa blestemi intunericul”...
Cam atat as spune despre mine...sunt AMANECERSUAVE, DULCE RASARIT DE SOARE...
despre mine, cine esti AMANECERSUAVE?...
Mai intai ,numele meu este Florian Fulga, si sunt din Craiova.
Studiez aici la Cernica in anul 4, la Teologie Pastorala. Imi place, in general ceea ce fac. Mai ales atunci cand trebuie sa lucrez direct cu oamenii imi place cu mult mai mult decat ideea de a “toci”, de a memora mecanic niste date, informatii...pur teoretice care, uneori, mi se pare ca nu au nici o aplicatie la nivelul vietii concrete, practice, de zi cu zi...dar, chiar asa fiind, invat si aceasta parte teoretica..pt a sti apoi cum sa aplic acestea in ...pratica... Misiunea este cel mai frumos lucru pt mine...Evanghelizarea, mai ales cea externa, este una dintre marile mele pasiuni...Desi, recunosc si aici, la noi acasa, in Africa de la noi de acasa, e atat de mult de facut...Oamenii mor cu miile fara sa-L cunoasca pe Dumnezeu...si asta e atat de trist. Despre mine...cate ceva...mai intai,... ca tot ceea ce-ti voi spune eu tie aici, e posibil sa fie prezentat dintr-un punct de vedere ...destul de subiectiv...intrucat eu voi incerca sa ma prezint cat se poate de obiectiv…
Sper insa sa fiu cat se poate de obiectiv...Nu prea stiu cu ce sa incep, spun asta pt ca unele aspecte, lucruri din viata mea, as prefera sa le pot spune direct, eu insumi, fata-n fata, Mai intai, imi place sa calatoresc...Am fost in mai multe tari pana acum din Europa, si din America de Sud, in Venezuela, intr-o campanie misionara de neuitat...sper intr-o zi sa pot “calatori”prin Harul Lui printre galaxii...toate aceste frumuseti de pe acest pamant vor trece intr-o zi...nu?... ...culoarea mea preferata este albastru deschis...Cerul senin. Carti preferate sunt: sau autori, mai bine spus preferati, sunt: Ellen G. White, Richard Wurmbrand, John Stott, Giovanni Papini, Lee Strobel, Clifford Goldstein,Ovidiu Radulescu, Jim Hohenberger, David Gates, Nicusor Ghitescu, iar dintre cei “profani”, sa le zic asa imi plac: Dostoievski, Tolstoi, Victor Hugo, Marin Preda, Gabriel Garcia Marquez, Antoine de Saint Exupery, Blaise Pascal, Erasmus de Roterdam, Zaharia Stancu...la poezie sunt foarte multi insa am trei mari preferati, CRESTINI: Benone Burtescu,Costache Ioanid, si Daniel Chirileanu, apoi, dintre “profani”: Tagore, poet indian, imi place mult, si Vasile Voiculescu. ... cam atat la acest domeniu al “literelor”... Predicatori preferati, pt ca am si asa ceva:...Valentin Danaiatza, actualmente este unul dintre oamenii care reusesc sa ma”schimbe”in bine prin mesajele transmise, apoi ar fi, David Gates, Sebastian Tartarau, Nicu Butoi, Lucian Cristescu, Edy Constantinescu, Adalbert Orban...Alejandro Bullon, Doug Batchelor, si era sa uit... imi place, dar nu in totalitate, recunosc asta, si Iacob Coman... Personalitati preferate ar fi: John Wesley, Martin Luther, Jan Huss,George Muller,George Whitefield, John Nevins Andrews, Mahatma Gandi, Maica Teresa, Roy Gane, Norman Gulley, George Knight, Samuel Koranteng-Pipim, Giovani Papinni, Albert Schweitzer, David Gates, Ellen G.White, James White, Noble Alexander, Desmod T.Doss, eroul adventist din al doilea razboi mondial ,cel care nu a vrut sa folosesca armele...si totusi a ajuns un mare erou... Ben Carson, ar fi un model demn de urmat... Sebastian Tartarau,...am motivele mele sa-l consider un om de o deosebita valoare morala... Misionarul David Livingstone...misionarul Africii, din secolul 18, apoi ar fi si Dumitru Cornilescu, pastorul luteran roman-evreu, Richard Wurmbrand, sotia acestuia, Sabina Wurmbrand, si cam atat....for the time being... Carti preferate: ”Hristos Lumina Lumii,Marea Lupta, Caminul Advent,Dragoste si respect, Cele cinci limbaje ale iubirii, etc. Tot ce a scris C.S. Lewis, si In ultima vreme “Caminul advent”ma fascineaza... Ar mai fi “Adevaratul preot sau ce ar face Isus in locul meu, scrisa de un baptist, pe nume Charles Sheldon, si ar mai fi apoi, Durerea –darul pe care nu-l vrea nimeni”, este o carte care merita citita... Pasiuni, hobiuri: limba spaniola,...lectura, teologia, masinile germane, uneori doar....fotbalul, de ce sa incep acum sa pretind ca deja am ajuns la gradul de sfant...cand nu am ajuns....si
Studiez aici la Cernica in anul 4, la Teologie Pastorala. Imi place, in general ceea ce fac. Mai ales atunci cand trebuie sa lucrez direct cu oamenii imi place cu mult mai mult decat ideea de a “toci”, de a memora mecanic niste date, informatii...pur teoretice care, uneori, mi se pare ca nu au nici o aplicatie la nivelul vietii concrete, practice, de zi cu zi...dar, chiar asa fiind, invat si aceasta parte teoretica..pt a sti apoi cum sa aplic acestea in ...pratica... Misiunea este cel mai frumos lucru pt mine...Evanghelizarea, mai ales cea externa, este una dintre marile mele pasiuni...Desi, recunosc si aici, la noi acasa, in Africa de la noi de acasa, e atat de mult de facut...Oamenii mor cu miile fara sa-L cunoasca pe Dumnezeu...si asta e atat de trist. Despre mine...cate ceva...mai intai,... ca tot ceea ce-ti voi spune eu tie aici, e posibil sa fie prezentat dintr-un punct de vedere ...destul de subiectiv...intrucat eu voi incerca sa ma prezint cat se poate de obiectiv…
Sper insa sa fiu cat se poate de obiectiv...Nu prea stiu cu ce sa incep, spun asta pt ca unele aspecte, lucruri din viata mea, as prefera sa le pot spune direct, eu insumi, fata-n fata, Mai intai, imi place sa calatoresc...Am fost in mai multe tari pana acum din Europa, si din America de Sud, in Venezuela, intr-o campanie misionara de neuitat...sper intr-o zi sa pot “calatori”prin Harul Lui printre galaxii...toate aceste frumuseti de pe acest pamant vor trece intr-o zi...nu?... ...culoarea mea preferata este albastru deschis...Cerul senin. Carti preferate sunt: sau autori, mai bine spus preferati, sunt: Ellen G. White, Richard Wurmbrand, John Stott, Giovanni Papini, Lee Strobel, Clifford Goldstein,Ovidiu Radulescu, Jim Hohenberger, David Gates, Nicusor Ghitescu, iar dintre cei “profani”, sa le zic asa imi plac: Dostoievski, Tolstoi, Victor Hugo, Marin Preda, Gabriel Garcia Marquez, Antoine de Saint Exupery, Blaise Pascal, Erasmus de Roterdam, Zaharia Stancu...la poezie sunt foarte multi insa am trei mari preferati, CRESTINI: Benone Burtescu,Costache Ioanid, si Daniel Chirileanu, apoi, dintre “profani”: Tagore, poet indian, imi place mult, si Vasile Voiculescu. ... cam atat la acest domeniu al “literelor”... Predicatori preferati, pt ca am si asa ceva:...Valentin Danaiatza, actualmente este unul dintre oamenii care reusesc sa ma”schimbe”in bine prin mesajele transmise, apoi ar fi, David Gates, Sebastian Tartarau, Nicu Butoi, Lucian Cristescu, Edy Constantinescu, Adalbert Orban...Alejandro Bullon, Doug Batchelor, si era sa uit... imi place, dar nu in totalitate, recunosc asta, si Iacob Coman... Personalitati preferate ar fi: John Wesley, Martin Luther, Jan Huss,George Muller,George Whitefield, John Nevins Andrews, Mahatma Gandi, Maica Teresa, Roy Gane, Norman Gulley, George Knight, Samuel Koranteng-Pipim, Giovani Papinni, Albert Schweitzer, David Gates, Ellen G.White, James White, Noble Alexander, Desmod T.Doss, eroul adventist din al doilea razboi mondial ,cel care nu a vrut sa folosesca armele...si totusi a ajuns un mare erou... Ben Carson, ar fi un model demn de urmat... Sebastian Tartarau,...am motivele mele sa-l consider un om de o deosebita valoare morala... Misionarul David Livingstone...misionarul Africii, din secolul 18, apoi ar fi si Dumitru Cornilescu, pastorul luteran roman-evreu, Richard Wurmbrand, sotia acestuia, Sabina Wurmbrand, si cam atat....for the time being... Carti preferate: ”Hristos Lumina Lumii,Marea Lupta, Caminul Advent,Dragoste si respect, Cele cinci limbaje ale iubirii, etc. Tot ce a scris C.S. Lewis, si In ultima vreme “Caminul advent”ma fascineaza... Ar mai fi “Adevaratul preot sau ce ar face Isus in locul meu, scrisa de un baptist, pe nume Charles Sheldon, si ar mai fi apoi, Durerea –darul pe care nu-l vrea nimeni”, este o carte care merita citita... Pasiuni, hobiuri: limba spaniola,...lectura, teologia, masinile germane, uneori doar....fotbalul, de ce sa incep acum sa pretind ca deja am ajuns la gradul de sfant...cand nu am ajuns....si
TESTUL CELOR 3...
Aceasta scurta povestire i-a fost atribuita lui Socrate (399 - 469 DC), care este unul din cei mai cunoscuti filozofi ....
Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:- Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?- Stai o clipa, ii replica Socrate. Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.
- Testul celor Trei?- Asa este, a continuat Socrate. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului.]
Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?- Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.- E-n regula, zise Socrate. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui.
Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?- Nu, dimpotriva...- Deci, a continuat Socrate, vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?Omul a dat din umeri, putin stanjenit.
Socrate a continuat:Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba - filtrul Folosintei (daca e de folos). Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?"- Nu, nu chiar...- Ei bine, a conchis Socrate, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?
Omul era "invins" si a plecat rusinat....
Intr-o zi, marele filozof s-a intalnit intamplator cu o cunostinta care alerga spre el agitat si care i-a spus:- Socrate, stii ce-am auzit tocmai acum, despre unul dintre studentii tai?- Stai o clipa, ii replica Socrate. Inainte sa-mi spui, as vrea sa treci printr-un mic test. Se numeste Testul celor Trei.
- Testul celor Trei?- Asa este, a continuat Socrate. Inainte sa-mi vorbesti despre studentul meu, sa stam putin si sa testam ce ai de gand sa-mi spui. Primul test este cel al Adevarului.]
Esti absolut sigur ca ceea ce vrei sa-mi spui este adevarat?- Nu, spuse omul. De fapt doar am auzit despre el.- E-n regula, zise Socrate. Asadar, in realitate, tu nu stii daca este adevarat sau nu. Acum sa incercam testul al doilea, testul Binelui.
Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu este ceva de bine?- Nu, dimpotriva...- Deci, a continuat Socrate, vrei sa-mi ceva rau despre el, cu toate ca nu esti sigur ca este adevarat?Omul a dat din umeri, putin stanjenit.
Socrate a continuat:Totusi mai poti trece testul, pentru ca exista a treia proba - filtrul Folosintei (daca e de folos). Ceea ce vrei sa-mi spui despre studentul meu imi este de folos?"- Nu, nu chiar...- Ei bine, a conchis Socrate, daca ceea ce vrei sa-mi spui nu este nici Adevarat, nici de Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa-mi mai spui?
Omul era "invins" si a plecat rusinat....
ganduri despre Iubire.
Dragostea nu are demnitate de sine, stima de sine, ea se umileste,ea nu vrea rand, pozitie sociala, sau recunoastere,ea merge acolo und eo poarta dorul inimii si unde risca mergand, dragostea nu inseamna neparat placere ci de cele mai multe ori ea inseamna sacrificiu de sine.Deci masura in iubirea e sa invatam sa iubim fara masura.pt ca NUMAI IUBIREA POATE INLATURA PT VECIE SFASIEREA INIMII OMENESTI.Dragostea mi-l arata pe cel de langa mine ca pe un alter ego, un alt eu,tot un biet suferind, tot un biet lovit,nefericit in cautarea Fericirii.Ea, dragostea ma invata sa ma bucur de bucuriile celui de langa mine,ca de ale mele, si la fel m ainvata sa-i suport durerile ca si cum ar fi ale mele...Nimic nu aduce acasa pe cei imprastiati ,ca Iubirea.Nimic nu e mai netrebnic pe aceasta lume decat omul, bietul de el care nu stie si nici nu vrea sa iubeasca...In amurgul vietii mele,voi fi judecat prin aceasta datorie sacra, ai iubit?...cat?suficient?...sau ai ramas dator vandut la acest capitol?...Dumnezeu doreste sa nu ramanem niciodata datori cu dragostea catre altii,sau mai bine zis...el vrea sa fim vesnic datori sa n-o platim de tot, ci intr-una oricat am restitui sa fim mereu indatorati...vanduti Lui.din Recunostinta, caci Celui ce I s-a iertat mult, Va iubi mult...Unde este iubire, acolo toate sunt suportabile...Dragostea nu se rusineaza,ci ea cu aripile sale, acopera toate slabiciunile celor iubiti...De un singur lucru e cu adevarat nevoie astazi, sa-l iubim cu adevarat pe Dumnezeu si toate celelalte vor veni...de la sine.Ioan Gura de aur spunea la un moment dat ca "lipsa Dragostei este radacina tuturor relelor"...sa fi avut un strop de dreptate?...ma intreb.iar Tertulian in Apologeticum scria acum 1800 de ani, ca romanii exclamau despre primii crestini:"PRIVITI-I CAT D EMULT SE IUBESC, UNII PE ALTII,cat sunt de pregatiti sa moara unul pt altul"...si in locul celuilalt..."...tot Ioan Crisostom, Gura de aur, spunea ca:" Hristos nu a dat ucenicilor sai ca semn de recunoastere in lume, minunile..., ci Dragostea Sa...." Ostenelile nu sunt grelepentru cei ce iubesc...Iubind, noi ori nu simtim oboseala, ori iubim ostenela...
epoca noastra....
Epoca noastrã trece acum printr-o crizã, printr-o penibilã si tragica confuzie a valorilor..
Valorile spirituale sunt ori complet desconsiderate, ori puse în funcþie de cauze exterioare (economice, politice, sexuale)... Iar în faþa acestui haos care ne înconjoarã, nu avem nimic? ce sã-i împotrivim,ma intreb....
Nu avem, poate si pentru cã vechile noastre experienþe efective ºi victorioase nu mai corespund ceasului de faþã; pentru cã acele câteva adevãruri cu care s-a lãudat, pânã la saþietate, continentul nostru,chipurile primul continent crestinat, au ajuns dogme seci, sau biete scheme moarte, prea strâmte pentru dimensiunile omului care se naºte acum...
ªi atunci stai ºi priveºti în jurul tãu cu singura consolare cã eºti viu, cã eºti gata oricând sã creºti, sã te amplifici....sa te dezvolti...
De aceea trebuie sã ne purtãm înainte, fiecare, bãtãliile noastre....
Dacã fiecare ins ar activa fãrã gândul recompensei, pãmântul acesta ar fi un rai....
Dacã numai zece inºi ar activa detaºaþi - adicã liberi, deschiºi noii reliatti a Noului Ierusalim, fãrã prejudecãþi - viaþa ar putea merge înainte nestingheritã, am modifica cursul istoriri, si al evenimentelor, poate, de ce nu? poate chiar am putea modifica cursul vietii vesnice al multor oameni....
Sã nu uitãm cã fiecare ne purtãm la sân ,ca pe ceva pretios, Eu-ul nostru ºi numai noi îl putem sugruma....sau rastigni...
Fericirea altuia meritã orice renunþare, orice abdicare....
Majoritatea oamenilor practicã renunþarea pentru confortul celorlalþisau chiar al lor insisi...; ºi o practicã am simtit asta, de multe ori, pe propria-mi piele, din laºitate, din lene, sau chiar din indiferenþã....
Renunþi la tine ca sã nu-I plictiseºti pe celãlalt, sã nu-l contrazici, sã nu-l oboseºti, sã nu-l incomodezi....sa ramai in relatii bune, cu el... Aceasta nu e renunþare, ci laºitate, nebãrbãþie. (...)
Când tolerãm slãbiciunile altora,cu maxima indiferentza si dezinteres, nu înseamnã deloc cã le procurãm fericirea.
Le menþinem confortul, atâta tot. Dar dacã, la urma urmelor, fericirea,aici pe Pamant, n-ar fi decât o serie de lucruri confortabile?
Este un punct de vedere care, cu o inteligenþã mai ascuþitã decât a mea, s-ar putea susþine... Numai cã, asemenea discuþii interesante nu mã intereseazã...momentan.
Nu e mai bine sã pãstrezi intacte conforturile unui individ, în loc de a-l zgudui ca sã-i dai fericirea?
Evident, atât timp cât nu eºti sigur cã poþi aduce în loc fericirea, este fãrã sens orice încercare de suprimare a conforturilor cuiva....
E absurd sã spui: „existã o stare de fericire pe care tu n-o ai“ ºi sã treci mai departe.
Cine are curajul sã aducã fericirea cuiva trebuie sã rãmânã pe loc...
Dar haide sã ne numãrãm, sã vedem câþi suntem atât de tari, câþi avem curajul acestei nebunii supreme? Existã mii de cerºetori, de invalizi, de prostituate... Fericirea lor stã în puterile noastre.,macar de-am constientiza asta...
De asta nu ne mai putem îndoi... Câþi suntem gata sã ne sacrificãm viaþa pentru fericirea unuia singur (cãci numai unul singur este într-adevãr concret) dintre aceºti bãtuþi de soartã?
ªi câþi putem rãmâne pânã la sfârºit, în împlinirea acestei caritãþi?
Avem fiecare un ulcior cu ulei ºi, în loc sã-l împãrþim opaiþelor oamenilor sãrmani, care putrezesc în întuneric, îl pãstrãm haini la piept, aºteptând felinarul farului pe care fiecare credem cã suntem meniþi sã-l aprindem, sã lumineze lumea întreagã.
ªi, în timpul acesta, oamenii mor lângã noi.
Spun oamenii cã au cãutat o viaþã întreagã „femeia idealã“ ºi n-au gãsit-o.....
Absurd. O puteau gãsi în oricare femeie, dar pentru aceasta le trebuia iubirea aceea adevãratã, care sã rupã cercul insului lor, sã înfrângã instinctul de conservare care îi zidea în faþa dragostei, sã anuleze acel abstract dor de „femeie idealã“, creat numai pentru confortul lor maxim , pentru odihna lor melancolicã ºi amuzantã; cãci e foarte confortabil sã „cauþi“ veºnic, mai greu e sã gãseºti ºi sã nutreºti ca un perfect IUBITOR ,SCANTEIA aceea de iubire....
sensul adevaratei fericiri, este altruismul, sacrificiul de sine, pana acolo, incat pt unii, nebunia nebuniei, sa fie, ...sau sa devina, ceva de genul asta!!!,...fericirea celuilalt sa fie sau sa devina cel mai important lucru pt mine,
...MAI PRESUS DECI DE PROPRIA MEA IMPLINIRE...si pt asta sa fiu gata chiar sa las, de ce nu? pe locul 2!!!, propria-mi fericire...
ADICA SA CAD EU PE LOCUL 2....
cred ca asta e adevaratul sens al dragostei...jertfa suprema.....pt fericirea CELUILALT...
Valorile spirituale sunt ori complet desconsiderate, ori puse în funcþie de cauze exterioare (economice, politice, sexuale)... Iar în faþa acestui haos care ne înconjoarã, nu avem nimic? ce sã-i împotrivim,ma intreb....
Nu avem, poate si pentru cã vechile noastre experienþe efective ºi victorioase nu mai corespund ceasului de faþã; pentru cã acele câteva adevãruri cu care s-a lãudat, pânã la saþietate, continentul nostru,chipurile primul continent crestinat, au ajuns dogme seci, sau biete scheme moarte, prea strâmte pentru dimensiunile omului care se naºte acum...
ªi atunci stai ºi priveºti în jurul tãu cu singura consolare cã eºti viu, cã eºti gata oricând sã creºti, sã te amplifici....sa te dezvolti...
De aceea trebuie sã ne purtãm înainte, fiecare, bãtãliile noastre....
Dacã fiecare ins ar activa fãrã gândul recompensei, pãmântul acesta ar fi un rai....
Dacã numai zece inºi ar activa detaºaþi - adicã liberi, deschiºi noii reliatti a Noului Ierusalim, fãrã prejudecãþi - viaþa ar putea merge înainte nestingheritã, am modifica cursul istoriri, si al evenimentelor, poate, de ce nu? poate chiar am putea modifica cursul vietii vesnice al multor oameni....
Sã nu uitãm cã fiecare ne purtãm la sân ,ca pe ceva pretios, Eu-ul nostru ºi numai noi îl putem sugruma....sau rastigni...
Fericirea altuia meritã orice renunþare, orice abdicare....
Majoritatea oamenilor practicã renunþarea pentru confortul celorlalþisau chiar al lor insisi...; ºi o practicã am simtit asta, de multe ori, pe propria-mi piele, din laºitate, din lene, sau chiar din indiferenþã....
Renunþi la tine ca sã nu-I plictiseºti pe celãlalt, sã nu-l contrazici, sã nu-l oboseºti, sã nu-l incomodezi....sa ramai in relatii bune, cu el... Aceasta nu e renunþare, ci laºitate, nebãrbãþie. (...)
Când tolerãm slãbiciunile altora,cu maxima indiferentza si dezinteres, nu înseamnã deloc cã le procurãm fericirea.
Le menþinem confortul, atâta tot. Dar dacã, la urma urmelor, fericirea,aici pe Pamant, n-ar fi decât o serie de lucruri confortabile?
Este un punct de vedere care, cu o inteligenþã mai ascuþitã decât a mea, s-ar putea susþine... Numai cã, asemenea discuþii interesante nu mã intereseazã...momentan.
Nu e mai bine sã pãstrezi intacte conforturile unui individ, în loc de a-l zgudui ca sã-i dai fericirea?
Evident, atât timp cât nu eºti sigur cã poþi aduce în loc fericirea, este fãrã sens orice încercare de suprimare a conforturilor cuiva....
E absurd sã spui: „existã o stare de fericire pe care tu n-o ai“ ºi sã treci mai departe.
Cine are curajul sã aducã fericirea cuiva trebuie sã rãmânã pe loc...
Dar haide sã ne numãrãm, sã vedem câþi suntem atât de tari, câþi avem curajul acestei nebunii supreme? Existã mii de cerºetori, de invalizi, de prostituate... Fericirea lor stã în puterile noastre.,macar de-am constientiza asta...
De asta nu ne mai putem îndoi... Câþi suntem gata sã ne sacrificãm viaþa pentru fericirea unuia singur (cãci numai unul singur este într-adevãr concret) dintre aceºti bãtuþi de soartã?
ªi câþi putem rãmâne pânã la sfârºit, în împlinirea acestei caritãþi?
Avem fiecare un ulcior cu ulei ºi, în loc sã-l împãrþim opaiþelor oamenilor sãrmani, care putrezesc în întuneric, îl pãstrãm haini la piept, aºteptând felinarul farului pe care fiecare credem cã suntem meniþi sã-l aprindem, sã lumineze lumea întreagã.
ªi, în timpul acesta, oamenii mor lângã noi.
Spun oamenii cã au cãutat o viaþã întreagã „femeia idealã“ ºi n-au gãsit-o.....
Absurd. O puteau gãsi în oricare femeie, dar pentru aceasta le trebuia iubirea aceea adevãratã, care sã rupã cercul insului lor, sã înfrângã instinctul de conservare care îi zidea în faþa dragostei, sã anuleze acel abstract dor de „femeie idealã“, creat numai pentru confortul lor maxim , pentru odihna lor melancolicã ºi amuzantã; cãci e foarte confortabil sã „cauþi“ veºnic, mai greu e sã gãseºti ºi sã nutreºti ca un perfect IUBITOR ,SCANTEIA aceea de iubire....
sensul adevaratei fericiri, este altruismul, sacrificiul de sine, pana acolo, incat pt unii, nebunia nebuniei, sa fie, ...sau sa devina, ceva de genul asta!!!,...fericirea celuilalt sa fie sau sa devina cel mai important lucru pt mine,
...MAI PRESUS DECI DE PROPRIA MEA IMPLINIRE...si pt asta sa fiu gata chiar sa las, de ce nu? pe locul 2!!!, propria-mi fericire...
ADICA SA CAD EU PE LOCUL 2....
cred ca asta e adevaratul sens al dragostei...jertfa suprema.....pt fericirea CELUILALT...
1 Samuel capitolul 2....
7. Domnul saraceste si El imbogateste, El smereste si El inalta
8. El ridica din pulbere pe cel sarac, Ridica din gunoi pe cel lipsit. Ca sa-i puna sa sada alaturi cu cei mari. Si le da de mostenire un scaun de domnie imbracat cu slava; Caci ai Domnului sunt stalpii pamantului, Si pe ei a asezat El lumea.
9. El va pazi pasii prea iubitilor Lui, Dar cei rai vor fi nimiciti in intuneric; Caci omul nu va birui prin putere. ...
8. El ridica din pulbere pe cel sarac, Ridica din gunoi pe cel lipsit. Ca sa-i puna sa sada alaturi cu cei mari. Si le da de mostenire un scaun de domnie imbracat cu slava; Caci ai Domnului sunt stalpii pamantului, Si pe ei a asezat El lumea.
9. El va pazi pasii prea iubitilor Lui, Dar cei rai vor fi nimiciti in intuneric; Caci omul nu va birui prin putere. ...
PT AZI.
am inteles DUPA O LUNGA CUGETARE...ca da, omul e o specie mare consumatoare de dragoste,cea mai mare... chiar daca uneori tinde a fi parsiv si pervers...
...atunci cand iubesti, infloresti...devii ca o explozie de mireasma de viata spre viata, un entuziasm si o spontaneitate binefacatoare...un foc in inima iti este aprins de Dumnezeu , cand incepi sa iubesti oamenii,Concentreaza-te, tu ai capacitati,ai daruri puse de El in tine!!! si Dumnezeu doreste sa dai tot ce ai mai bun in tine, si tu poti face asta!!!...
Dumnezeu doreste sa-ti descoperi si apoi sa-ti dezvolti talantii cu care te-a inzestrat...
fii natural, tot timpul fii tu insuti, si bucura-te de ceea ce ti-a daruit Dumnezeu...
molipseste-i pe altii cu bucuria ta, bucura-te in ciuda multor problemele, griji si necazuri...cu care zi de zi te lupti de altfel...raspandeste in jurul tau blandete, bunatate si iubire, zambeste mereu,tu poti...!!!Isus te alimenteaza!!!zi de zi!!!
si...lupta , spera, viseaza, lucreaza, ajuta, caci cum faci, ti se va face...intreaba-te mereu introspectiv...cum fac eu?ce fac eu? ce spun eu?analizeaza-te sincer...
Sunt eu , eu insumi? INTOTDEUNA?...eu sunt umil?eu iert?eu mangai fiintzele ranite din jurul meu?...?sau ranesc , iar si iar, poate din cauza mandriei mele? gandeste cutezator, actioneaza cu blandete si tact...Concentreaza-te!!!DAR... Nu asupra problemelor tale ci cauta solutii...
lasa oamenii putin mai fericiti in urma ta! si cleanta usii sa afle ca esti crestin....
mangaie in jur cu vorba si cu privirea....sadeste pacea in tine si in cei din jur....
multumeste lui Dumnezeu mereu pt sanatatea ta, pt familia ta, pt biserica ta , pt parintii tai, pt rabdarea lor, pt casuta ta....fa-te placut celorlalti, apreciaza, respecta,sincer...
fii cald nu rece cu cei din jur...investeste timpul tau in a evangheliza, in a te darui, in a fii prieten, in a iubi...semenii...cand va veni Isus, asta e tot ce va fi contat....
cauta sa descoperi frumusetea credintei tale, a familiei tale, a naturii din jur, a fratilor tai, a parintilor tai...ai grija de cei mai singuri DECAT TINE...din biserica ta, ai dubla grija de ei , Isus la fel a facut, traieste PREcum El ....
foloseste-ti imaginatia pt a face ca mersul la biserica sa devina o mare, O deosebita placere, implica-te....fii activ!cum! ?raspunsul e la tine....fa un efort, si vei afla si raspunsul, dar si o satisfactie sufleteasca , atunci cand te implici pt a face ceva frumos....pt Dumnezeu,SI PT ALTII...
... fa-o!numara-ti binecuvantarile!sunt multe, nu?ai sute!SAU MII!!!...
ca si mine!fii liber in a iubi si a trai mai mult si mai mult precum Domnul ISUS.imagineaza-ti ziua intalnirii tale cu Domnul Isus, ce-ti va spune?
ce ai dori tu sati spuna?dar tu, cei vei spune?
aminteste-ti MEREU ziua botezului tau, ....din putinul tau invata sa daruiesti si celor mai lipsiti ca tine...
te vei simti implinit...!!!propuneti ca tinta esentiala sa ajungi la inima celor din jur, cum?tu ai raspunsul....
...da, trebuie doar sa-l gasesti....dar, il ai.si mai presus de toate amintesteti ca antidotul pt formalism TU il detii, prospetimea credintei e in tine....
TREZESTE-O LA VIATA!traieste
zburand!...
TRAIESTE ZBURAND! CU DRAGOSTE FRATEASCA SEMNEAZA FLORIN, CARE VA IMBRATISEAZA PE FIECARE IN PARTE...
CURAJ, CREDINTA SI BUCURIE....ISUS NE IUBESTE!
MARANATHA!!!....
...atunci cand iubesti, infloresti...devii ca o explozie de mireasma de viata spre viata, un entuziasm si o spontaneitate binefacatoare...un foc in inima iti este aprins de Dumnezeu , cand incepi sa iubesti oamenii,Concentreaza-te, tu ai capacitati,ai daruri puse de El in tine!!! si Dumnezeu doreste sa dai tot ce ai mai bun in tine, si tu poti face asta!!!...
Dumnezeu doreste sa-ti descoperi si apoi sa-ti dezvolti talantii cu care te-a inzestrat...
fii natural, tot timpul fii tu insuti, si bucura-te de ceea ce ti-a daruit Dumnezeu...
molipseste-i pe altii cu bucuria ta, bucura-te in ciuda multor problemele, griji si necazuri...cu care zi de zi te lupti de altfel...raspandeste in jurul tau blandete, bunatate si iubire, zambeste mereu,tu poti...!!!Isus te alimenteaza!!!zi de zi!!!
si...lupta , spera, viseaza, lucreaza, ajuta, caci cum faci, ti se va face...intreaba-te mereu introspectiv...cum fac eu?ce fac eu? ce spun eu?analizeaza-te sincer...
Sunt eu , eu insumi? INTOTDEUNA?...eu sunt umil?eu iert?eu mangai fiintzele ranite din jurul meu?...?sau ranesc , iar si iar, poate din cauza mandriei mele? gandeste cutezator, actioneaza cu blandete si tact...Concentreaza-te!!!DAR... Nu asupra problemelor tale ci cauta solutii...
lasa oamenii putin mai fericiti in urma ta! si cleanta usii sa afle ca esti crestin....
mangaie in jur cu vorba si cu privirea....sadeste pacea in tine si in cei din jur....
multumeste lui Dumnezeu mereu pt sanatatea ta, pt familia ta, pt biserica ta , pt parintii tai, pt rabdarea lor, pt casuta ta....fa-te placut celorlalti, apreciaza, respecta,sincer...
fii cald nu rece cu cei din jur...investeste timpul tau in a evangheliza, in a te darui, in a fii prieten, in a iubi...semenii...cand va veni Isus, asta e tot ce va fi contat....
cauta sa descoperi frumusetea credintei tale, a familiei tale, a naturii din jur, a fratilor tai, a parintilor tai...ai grija de cei mai singuri DECAT TINE...din biserica ta, ai dubla grija de ei , Isus la fel a facut, traieste PREcum El ....
foloseste-ti imaginatia pt a face ca mersul la biserica sa devina o mare, O deosebita placere, implica-te....fii activ!cum! ?raspunsul e la tine....fa un efort, si vei afla si raspunsul, dar si o satisfactie sufleteasca , atunci cand te implici pt a face ceva frumos....pt Dumnezeu,SI PT ALTII...
... fa-o!numara-ti binecuvantarile!sunt multe, nu?ai sute!SAU MII!!!...
ca si mine!fii liber in a iubi si a trai mai mult si mai mult precum Domnul ISUS.imagineaza-ti ziua intalnirii tale cu Domnul Isus, ce-ti va spune?
ce ai dori tu sati spuna?dar tu, cei vei spune?
aminteste-ti MEREU ziua botezului tau, ....din putinul tau invata sa daruiesti si celor mai lipsiti ca tine...
te vei simti implinit...!!!propuneti ca tinta esentiala sa ajungi la inima celor din jur, cum?tu ai raspunsul....
...da, trebuie doar sa-l gasesti....dar, il ai.si mai presus de toate amintesteti ca antidotul pt formalism TU il detii, prospetimea credintei e in tine....
TREZESTE-O LA VIATA!traieste
zburand!...
TRAIESTE ZBURAND! CU DRAGOSTE FRATEASCA SEMNEAZA FLORIN, CARE VA IMBRATISEAZA PE FIECARE IN PARTE...
CURAJ, CREDINTA SI BUCURIE....ISUS NE IUBESTE!
MARANATHA!!!....
avem timp...
Avem timp.....
***oamenii ciudata specie ...iubesc in mare graba , si urasc linistiti pana la moarte...***. GEORGE BYRON...
Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem....
Avem timp pentru toate....si, ce crezi..cand sa incepem si noi sa iubim...sti ce se intampla?....imbatranim si prea repede...murim.....
***oamenii ciudata specie ...iubesc in mare graba , si urasc linistiti pana la moarte...***. GEORGE BYRON...
Avem timp pentru toate. Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga, sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou, sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi insine, avem timp sa citim si sa scriem, sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris, avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam, avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin cenusa lor mai tarziu. Avem timp pentru ambitii si boli, sa invinovatim destinul si amanuntele, avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident oarecare, avem timp sa ne-alungam intrebarile, sa amanam raspunsurile, avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam, avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem, avem timp sa primim lectii si sa le uitam dupa-aceea, avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem....
Avem timp pentru toate....si, ce crezi..cand sa incepem si noi sa iubim...sti ce se intampla?....imbatranim si prea repede...murim.....
cronici amalecite...
Sunt ultimul amalecit ştiut de cronici. M-am târât prin tranşeele vremii ca să împlinesc testamentul strămoşilor pe care ni-l şoptim la ureche din neam în neam, de când nepotul lui Esau ne-a zămislit ca popor. Mai vie decât dorinţa de a trăi şi a fi „cei dintâi dintre neamuri”, după cum ne-a răsfăţat prorocul Balaam (Numeri 24:20), ne-a fost năzuinţa de a ucide pe cei ce au fost chemaţi a fi popor al lui Dumnezeu.Am năvălit la Refidim pe dinapoia sclavilor istoviţi ce se întorceau din Egipt (Exod 17). De-am fi putut ajunge la munte, să-i frângem mâinile lui Moise, Refidimul ar fi fost pomenirea tristă a ultimei lor zbateri. Ca să fim siguri pe biruinţă ne-am unit când cu moabiţii, când cu madianiţii (Jud. 3:13; 6: 3-5,33; 7:12; 10:12). Ghedeon nu ne putea înfrânge cu gloata lui de secerători. Trebuie că strategia madianiţilor să fi fost greşită, de n-am putut izbândi atunci sau cine ştie? ...
Samuel, de-i ziceau „văzătorul” ne-a priceput setea de sânge şi i-a dat poruncă lui Saul să nu cruţe nici măcar animalele când va lupta cu noi. Saul n-a ascultat. L-a lăsat în viaţă pe Agag, regele nostru. Şi cum neascultarea l-a condus la o nevoie de jertfe inutile, iată-ne berbecii behăind inaintea altarului lui Yahwe spre disperarea văzătorului (1 Sam. 15:14). Când Samuel şi-a înfipt suliţa în Agag nu a stârpit pe ultimul amalecit, după cum crezuse. De ar fi fost astfel, de unde a venit amalecitul care s-a înfăţişat la David dornic să-şi ia ca pe un trofeu cinstea omorârii lui Saul (2 Sam. 1: 6-10)? De unde au apărut amaleciţii care au năvălit la Ţiclag luând nevestele şi copiii vitejilor lui David (1 Sam. 30:1-2)? Şi după ce David a înfrânt pe mulţi dintre ai noştri, cine să fie cei patru sute de tineri fugiţi pe cămile, purtând cu ei speranţa răzbunării lui amalec (1 Sam. 30:17) ? Îmi vine să strig că amalec nu moare niciodată! I-am lăsat pe fiii lui Simeon în vremea lui Ezechia să creadă că ne-au stârpit până la ultimul. S-au grăbit să spună cronicilor că amalec e doar o amintire a trecutului (1 Cronici 4:43). Pentru ei era bine să creadă în felul acesta în timp ce pentru puţinii neamului meu care au rămas neştiuţi, era mai bine să lupte tainic şi să-i nimicească cu mâna altuia mai puternic. De aceea bunicii şi părinţii mei s-au strecurat în umbra lor. I-au pândit la Ierusalim, i-au însoţit chiar şi în robie şi iată, în sfârşit, cum clipa răzbunării stă la poartă! Eu, Haman, fiul lui Hamedata Agaghitul, os de neam împărătesc, ultimul amalecit ştiut de cronici, ajuns mare vizir la curtea lui Ahaşveroş, am scrisoarea în mână. Pecetluită cu inelul împăratului. Într-o singură zi, cea de-a treisprezecea a ultimei luni toţi iudeii vor fi nimiciţi şi averile le vor fi luate. Mărturisesc că vor fi adevărate cele scrise sute de ani mai târziu de Flavius Josefus în Antichităţile iudaice când va spune: „ Dornic să se răzbune pe Mardoheu, i s-a părut prea puţin să ceară pedepsirea unui singur om, aşa că Haman a hotărât să-i nimicească întregul popor. Încă din născare îi ura de moarte pe iudei, fiindcă neamul amaleciţilor, din care se trăgea el, fusese stârpit de aceştia” [1]. Încă din născare ... Ha, ha, ha, ha! Dar, ce se aude la porţi? O, slujitorii împăratului! Veşnic să trăiţi şi voi şi eu, tatăl vostru! A sosit timpul să cobor de pe cămilele fugare şi să încalec pe calul împăratului? Cum? Ce spuneţi? Ahaşveroş a putut scrie una ca asta? Îl veţi lăsa pe Josefus să scrie şi asta în Antichităţi? Mai daţi-mi o dată să citesc: „ Marele Rege Artaxerxe către Cârmuitorii şi supuşii noştri, cu urări de bine. ... Aşa se face că Haman, fiul lui Hamedata, un amalecit, străin de sângele persan, găzduit de mine, s-a folosit de ospitalitatea cu care întâmpin pe oricine. Astfel a ajuns mai târziu să fie numit tatăl nostru, toţi plecându-se necontenit înaintea lui cu faţa până la pământ ... Întrucât ne-am convins că iudeii, pe care ticălosul acela i-a sortit pieirii, nu sunt deloc nişte răufăcători, ci trăiesc după cele mai bune legi şi se închină lui Dumnezeu, ocrotitorul împărăţiei mele şi a străbunilor mei, nu numai că îi cruţ de pedeapsa decretată de scrisoarea trimisă mai înainte de Haman, pe care bine faceţi dacă n-o luaţi în seamă, ci vreau să le acord toată cinstea care li se cuvine. Pe cel care a pus la cale această măcelărire a iudeilor am avut grijă ca, împreună cu întreaga lui familie, să-l ţintuiesc pe stâlp, în faţa porţilor Susei...” [2]Epilog.
Amalec, pentru viaţa spirituală, serveşte ca simbol perfect al păcatului care, nebiruit, te urmează, dornic să îţi distrugă autoritatea şi viaţa (cazul Saul), familia (cazul Ţiclag) şi chiar poporul (cazul Haman). Abia aşa se înţelege atitudinea Esterei faţă de cei zece fii ai lui Haman, care, la simpla citire a cărţii, ar putea părea o răzbunare absurdă. Păcatul nu trebuie lăsat să odrăslească. Tu ce atitudine ei în faţa lui amalec? Câte pagini îngădui cronicii lui în viaţa ta?
Samuel, de-i ziceau „văzătorul” ne-a priceput setea de sânge şi i-a dat poruncă lui Saul să nu cruţe nici măcar animalele când va lupta cu noi. Saul n-a ascultat. L-a lăsat în viaţă pe Agag, regele nostru. Şi cum neascultarea l-a condus la o nevoie de jertfe inutile, iată-ne berbecii behăind inaintea altarului lui Yahwe spre disperarea văzătorului (1 Sam. 15:14). Când Samuel şi-a înfipt suliţa în Agag nu a stârpit pe ultimul amalecit, după cum crezuse. De ar fi fost astfel, de unde a venit amalecitul care s-a înfăţişat la David dornic să-şi ia ca pe un trofeu cinstea omorârii lui Saul (2 Sam. 1: 6-10)? De unde au apărut amaleciţii care au năvălit la Ţiclag luând nevestele şi copiii vitejilor lui David (1 Sam. 30:1-2)? Şi după ce David a înfrânt pe mulţi dintre ai noştri, cine să fie cei patru sute de tineri fugiţi pe cămile, purtând cu ei speranţa răzbunării lui amalec (1 Sam. 30:17) ? Îmi vine să strig că amalec nu moare niciodată! I-am lăsat pe fiii lui Simeon în vremea lui Ezechia să creadă că ne-au stârpit până la ultimul. S-au grăbit să spună cronicilor că amalec e doar o amintire a trecutului (1 Cronici 4:43). Pentru ei era bine să creadă în felul acesta în timp ce pentru puţinii neamului meu care au rămas neştiuţi, era mai bine să lupte tainic şi să-i nimicească cu mâna altuia mai puternic. De aceea bunicii şi părinţii mei s-au strecurat în umbra lor. I-au pândit la Ierusalim, i-au însoţit chiar şi în robie şi iată, în sfârşit, cum clipa răzbunării stă la poartă! Eu, Haman, fiul lui Hamedata Agaghitul, os de neam împărătesc, ultimul amalecit ştiut de cronici, ajuns mare vizir la curtea lui Ahaşveroş, am scrisoarea în mână. Pecetluită cu inelul împăratului. Într-o singură zi, cea de-a treisprezecea a ultimei luni toţi iudeii vor fi nimiciţi şi averile le vor fi luate. Mărturisesc că vor fi adevărate cele scrise sute de ani mai târziu de Flavius Josefus în Antichităţile iudaice când va spune: „ Dornic să se răzbune pe Mardoheu, i s-a părut prea puţin să ceară pedepsirea unui singur om, aşa că Haman a hotărât să-i nimicească întregul popor. Încă din născare îi ura de moarte pe iudei, fiindcă neamul amaleciţilor, din care se trăgea el, fusese stârpit de aceştia” [1]. Încă din născare ... Ha, ha, ha, ha! Dar, ce se aude la porţi? O, slujitorii împăratului! Veşnic să trăiţi şi voi şi eu, tatăl vostru! A sosit timpul să cobor de pe cămilele fugare şi să încalec pe calul împăratului? Cum? Ce spuneţi? Ahaşveroş a putut scrie una ca asta? Îl veţi lăsa pe Josefus să scrie şi asta în Antichităţi? Mai daţi-mi o dată să citesc: „ Marele Rege Artaxerxe către Cârmuitorii şi supuşii noştri, cu urări de bine. ... Aşa se face că Haman, fiul lui Hamedata, un amalecit, străin de sângele persan, găzduit de mine, s-a folosit de ospitalitatea cu care întâmpin pe oricine. Astfel a ajuns mai târziu să fie numit tatăl nostru, toţi plecându-se necontenit înaintea lui cu faţa până la pământ ... Întrucât ne-am convins că iudeii, pe care ticălosul acela i-a sortit pieirii, nu sunt deloc nişte răufăcători, ci trăiesc după cele mai bune legi şi se închină lui Dumnezeu, ocrotitorul împărăţiei mele şi a străbunilor mei, nu numai că îi cruţ de pedeapsa decretată de scrisoarea trimisă mai înainte de Haman, pe care bine faceţi dacă n-o luaţi în seamă, ci vreau să le acord toată cinstea care li se cuvine. Pe cel care a pus la cale această măcelărire a iudeilor am avut grijă ca, împreună cu întreaga lui familie, să-l ţintuiesc pe stâlp, în faţa porţilor Susei...” [2]Epilog.
Amalec, pentru viaţa spirituală, serveşte ca simbol perfect al păcatului care, nebiruit, te urmează, dornic să îţi distrugă autoritatea şi viaţa (cazul Saul), familia (cazul Ţiclag) şi chiar poporul (cazul Haman). Abia aşa se înţelege atitudinea Esterei faţă de cei zece fii ai lui Haman, care, la simpla citire a cărţii, ar putea părea o răzbunare absurdă. Păcatul nu trebuie lăsat să odrăslească. Tu ce atitudine ei în faţa lui amalec? Câte pagini îngădui cronicii lui în viaţa ta?
povestea rotii...
Povestea roþii...
A fost odatã ca niciodatã o lume micã… lumea unei roþi de tren. Ea era una dintre cele mai robuste. Fãcea parte din noua generaþie ºi pãrea cã nimic nu-i poate sta în cale. Duritatea materialului din care era alcãtuitã era recunoscutã de toþi. Forma aerodinamicã ºi noul design o fãcea sã parã mai bunã decât toate celelalte.
Când am întâlnit-o prima oarã, era în gara din Craiova, la trenul de Bucureºti. Stãtea liniºtitã la locu-i prestabilit ºi torcea încet a jale… Când m-am apropiat de ea, a tãcut… M-am aºezat pe peron, cu picioarele lângã ea, ºi m-am aplecat puþin, pentru a-i fii mai aproape… Nu ºtiu nici azi de ce am fãcut asta…
Am aºteptat ceva… , ca apoi, dintr-o datã, s-o aud:
‚De ce? de ce? de ce? de ce? de ce? de ce?’
‚Ce ‚‚de ce’’?’ am întrebat-o…
Parcã nici nu m-ar fi auzit…
‚De ce? de ce? de ce? de ce? de ce?…… Toatã ziulica mã rotesc. Când sus, când jos,… iar sus, iar jos… sus, jos, sus, jos, sus, jos, sus, jos… … apoi iarãºi de la început!!!
‚Asta-i tot?’ am întrebat…
‚Cum ‚‚asta-i tot’’?! Þi se pare cã-i puþin?! Dar asta-i viaþa mea!!! Asta-i tot ceea ce sunt!!!’
Am rãmas îngândurat… pe undeva, eram ºi eu o roatã. Sus, jos, iar sus, iar jos…
‚Hai sã-þi spun ceva, amice! M-am nãscut la cea mai bunã uzinã de utilaj greu din þarã! Când am ieºit din mâna Maestrului, aveam visuri mãreþe… Maestrul îmi spusese cã voi fi cineva, cã voi fi de folos în lume… În sinea mea speram cã voi rãsturna pãmântul… voi descoperii maºina cu autonomie infinitã sau avionul subteran sau pastila antiSIDA sau… eahhhh, nu conteazã… în mintea mea erau o grãmadã de visuri de copil…
La testele de la ieºirea din uzinã, am obþinut rezultate extraordinare. Îmi aduc aminte perfect de exclamaþia Maestrului-ªef : ‚‚FANTASTIC!!!’’
Am fost apoi dusã într-un depozit. Mã gândeam sã folosesc aceste momente de rãgaz ca pe o rampã de lansare ulterioarã. Îmi vine a râde când mã gândesc la prostia mea copilãreascã. Visam cã voi aduce pacea absolutã-n lume, voi milita pentru apãrarea drepturilor omului, cã voi oferi un cãmin tuturor orfanilor, un adãpost tuturor celor loviþi de soartã… aberaþii!
Uite ce sunt…
Pentru cã fusesem ºefã de promoþie, la ieºirea din depozit, mi s-a promis un loc de cinste… un Inter-city… Nu am înþeles atunci exact despre ce este vorba. Mi s-a spus doar cã mulþi vor fi mulþumiþi de ceea ce voi face… ºi atunci am simþit cã plutesc… visurile mi se împlineau… mulþi vor fi mulþumiþi de ceea ce voi face…
Sus, jos, sus, jos…
Am înþeles într-un târziu cã sunt… o roatã. Poate ar fi trebuit sã pricep asta de la început!
Bine, bine, sunt o roatã, dar totuºi…
Am înþeles cã nu voi fi eu cea care voi descoperii pastila pentru armonie în familie sau submarinul intergalactic sau sistemul de teleportare, dar nu pricep ceva. De ce toatã ziulica sus, jos, iar sus, iar jos !? De ce?! De ce risipa asta de… rotire?! Nu aº pute sã stau, eventual pe o poianã înverzitã, ceva ce nu am vãzut niciodatã, picior peste picior la soare?! Aº privi trecãtorii, aº asculta ciripitul bufniþelor sau croncãnitul privighetorilor!!!
De ce mã… risipesc… toatã ziulica de-a lungul ºinelor reci ºi tari ?!… când sus, când jos… sus, jos… Mã risipesc degeaba… Asta mã doare cel mai tare… degeaba… mã risipesc degeaba… (take care) Cu ce rost?! DEGEABA… Auzi cum sunã?!…… mã risipesc degeaba… degeaba…
Cineva, o roatã mai bãtrânã, mi-a spus odatã: ‚‚MAI BINE SÃ TE CONSUMI, DECÂT SÃ RUGINEªTI!’’
Nu am înþeles-o niciodatã… nici acum nu o înþeleg ºi nici nu cred cã o voi înþelege vreodatã. Mi-a spus atunci cã în aceste cuvinte se aflã rãspunsul la întrebare. Dar nu pricep!!! NU înþeleg!!! … Deci întrebarea este: ‚‚Ce rost are atâta risipã de rotire în van?!’’ Rãspuns: ‚‚ MAI BINE SÃ TE CONSUMI, DECÂT SÃ RUGINEªTI!’’
Nu crezi cã era þicnitã?! Nu crezi cã abera?! Nu crezi cã era prea bãtrânã?! Nu crezi cã…’
Nu am mai ascultat-o. M-am ridicat încet, ºi am privit la ceas… M-am uitat apoi în jos la roata care tot mai sporovãia… Într-o doarã, am întrebat-o:
‚Crezi cã aº ajunge la Bucureºti fãrã tine?!’
S-a oprit brusc. S-a uitat la mine lung ºi m-a întrebat:
‚Crezi cã dacã… nu aº fi eu… ºi risipa mea… tu nu ai…’
Am plecat! Se prinsese!
Am urcat în vagon ºi am intrat în compartiment, dar nu am putut sta. Am coborât din tren ºi mã tot gândeam la… roata pe care o tot lãsam în urmã, apropiindu-mã de ieºirea din garã… mã mai gândeam ºi la ‚trenul’ de deasupra mea… ºi la ceea ce-mi zisese roata…
Deci… te risipeºti ca sã te consumi… ca sã NU rugineºti…
A fost odatã ca niciodatã o lume micã… lumea unei roþi de tren. Ea era una dintre cele mai robuste. Fãcea parte din noua generaþie ºi pãrea cã nimic nu-i poate sta în cale. Duritatea materialului din care era alcãtuitã era recunoscutã de toþi. Forma aerodinamicã ºi noul design o fãcea sã parã mai bunã decât toate celelalte.
Când am întâlnit-o prima oarã, era în gara din Craiova, la trenul de Bucureºti. Stãtea liniºtitã la locu-i prestabilit ºi torcea încet a jale… Când m-am apropiat de ea, a tãcut… M-am aºezat pe peron, cu picioarele lângã ea, ºi m-am aplecat puþin, pentru a-i fii mai aproape… Nu ºtiu nici azi de ce am fãcut asta…
Am aºteptat ceva… , ca apoi, dintr-o datã, s-o aud:
‚De ce? de ce? de ce? de ce? de ce? de ce?’
‚Ce ‚‚de ce’’?’ am întrebat-o…
Parcã nici nu m-ar fi auzit…
‚De ce? de ce? de ce? de ce? de ce?…… Toatã ziulica mã rotesc. Când sus, când jos,… iar sus, iar jos… sus, jos, sus, jos, sus, jos, sus, jos… … apoi iarãºi de la început!!!
‚Asta-i tot?’ am întrebat…
‚Cum ‚‚asta-i tot’’?! Þi se pare cã-i puþin?! Dar asta-i viaþa mea!!! Asta-i tot ceea ce sunt!!!’
Am rãmas îngândurat… pe undeva, eram ºi eu o roatã. Sus, jos, iar sus, iar jos…
‚Hai sã-þi spun ceva, amice! M-am nãscut la cea mai bunã uzinã de utilaj greu din þarã! Când am ieºit din mâna Maestrului, aveam visuri mãreþe… Maestrul îmi spusese cã voi fi cineva, cã voi fi de folos în lume… În sinea mea speram cã voi rãsturna pãmântul… voi descoperii maºina cu autonomie infinitã sau avionul subteran sau pastila antiSIDA sau… eahhhh, nu conteazã… în mintea mea erau o grãmadã de visuri de copil…
La testele de la ieºirea din uzinã, am obþinut rezultate extraordinare. Îmi aduc aminte perfect de exclamaþia Maestrului-ªef : ‚‚FANTASTIC!!!’’
Am fost apoi dusã într-un depozit. Mã gândeam sã folosesc aceste momente de rãgaz ca pe o rampã de lansare ulterioarã. Îmi vine a râde când mã gândesc la prostia mea copilãreascã. Visam cã voi aduce pacea absolutã-n lume, voi milita pentru apãrarea drepturilor omului, cã voi oferi un cãmin tuturor orfanilor, un adãpost tuturor celor loviþi de soartã… aberaþii!
Uite ce sunt…
Pentru cã fusesem ºefã de promoþie, la ieºirea din depozit, mi s-a promis un loc de cinste… un Inter-city… Nu am înþeles atunci exact despre ce este vorba. Mi s-a spus doar cã mulþi vor fi mulþumiþi de ceea ce voi face… ºi atunci am simþit cã plutesc… visurile mi se împlineau… mulþi vor fi mulþumiþi de ceea ce voi face…
Sus, jos, sus, jos…
Am înþeles într-un târziu cã sunt… o roatã. Poate ar fi trebuit sã pricep asta de la început!
Bine, bine, sunt o roatã, dar totuºi…
Am înþeles cã nu voi fi eu cea care voi descoperii pastila pentru armonie în familie sau submarinul intergalactic sau sistemul de teleportare, dar nu pricep ceva. De ce toatã ziulica sus, jos, iar sus, iar jos !? De ce?! De ce risipa asta de… rotire?! Nu aº pute sã stau, eventual pe o poianã înverzitã, ceva ce nu am vãzut niciodatã, picior peste picior la soare?! Aº privi trecãtorii, aº asculta ciripitul bufniþelor sau croncãnitul privighetorilor!!!
De ce mã… risipesc… toatã ziulica de-a lungul ºinelor reci ºi tari ?!… când sus, când jos… sus, jos… Mã risipesc degeaba… Asta mã doare cel mai tare… degeaba… mã risipesc degeaba… (take care) Cu ce rost?! DEGEABA… Auzi cum sunã?!…… mã risipesc degeaba… degeaba…
Cineva, o roatã mai bãtrânã, mi-a spus odatã: ‚‚MAI BINE SÃ TE CONSUMI, DECÂT SÃ RUGINEªTI!’’
Nu am înþeles-o niciodatã… nici acum nu o înþeleg ºi nici nu cred cã o voi înþelege vreodatã. Mi-a spus atunci cã în aceste cuvinte se aflã rãspunsul la întrebare. Dar nu pricep!!! NU înþeleg!!! … Deci întrebarea este: ‚‚Ce rost are atâta risipã de rotire în van?!’’ Rãspuns: ‚‚ MAI BINE SÃ TE CONSUMI, DECÂT SÃ RUGINEªTI!’’
Nu crezi cã era þicnitã?! Nu crezi cã abera?! Nu crezi cã era prea bãtrânã?! Nu crezi cã…’
Nu am mai ascultat-o. M-am ridicat încet, ºi am privit la ceas… M-am uitat apoi în jos la roata care tot mai sporovãia… Într-o doarã, am întrebat-o:
‚Crezi cã aº ajunge la Bucureºti fãrã tine?!’
S-a oprit brusc. S-a uitat la mine lung ºi m-a întrebat:
‚Crezi cã dacã… nu aº fi eu… ºi risipa mea… tu nu ai…’
Am plecat! Se prinsese!
Am urcat în vagon ºi am intrat în compartiment, dar nu am putut sta. Am coborât din tren ºi mã tot gândeam la… roata pe care o tot lãsam în urmã, apropiindu-mã de ieºirea din garã… mã mai gândeam ºi la ‚trenul’ de deasupra mea… ºi la ceea ce-mi zisese roata…
Deci… te risipeºti ca sã te consumi… ca sã NU rugineºti…
Clarence Jordan
Clarence Jordan was a man of unusual abilities and commitment. He had two Ph.D.s, one in agriculture and one in Greek and Hebrew. So gifted was he, he could have chosen to do anything he wanted. He chose to serve the poor. In the 1940s, he founded a farm in Americus, Georgia, and called it Koinonia Farm. It was a community for poor whites and poor blacks. As you might guess, such an idea did not go over well in the Deep South of the '40s. Ironically, much of the resistance came from good church people who followed the laws of segregation as much as the other folk in town. The town people tried everything to stop Clarence. They tried boycotting him, and slashing workers' tires when they came to town. Over and over, for fourteen years, they tried to stop him.
Finally, in 1954, the Ku Klux Klan had enough of Clarence Jordan, so they decided to get rid of him once and for all. They came one night with guns and torches and set fire to every building on Koinonia Farm but Clarence's home, which they riddled with bullets. And they chased off all the families except one black family which refused to leave. Clarence recognized the voices of many of the Klansmen, and, as you might guess, some of them were church people. Another was the local newspaper's reporter. The next day, the reporter came out to see what remained of the farm. The rubble still smoldered and the land was scorched, but he found Clarence in the field, hoeing and planting.
"I heard the awful news," he called to Clarence, "and I came out to do a story on the tragedy of your farm closing." Clarence just kept on hoeing and planting. The reporter kept prodding, kept poking, trying to get a rise from this quietly determined man who seemed to be planting instead of packing his bags. So, finally, the reporter said in a haughty voice, "Well, Dr. Jordan, you got two of them Ph.D.s and you've but fourteen years into this farm, and there's nothing left of it at all. Just how successful do you think you've been?"
Clarence stopped hoeing, turned toward the reporter with his penetrating blue eyes, and said quietly but firmly, "About as successful as the cross. Sir, I don't think you understand us. What we are about is not success but faithfulness. We're staying. Good day." Beginning that day, Clarence and his companions rebuilt Koinonia and the farm is going strong today.
Tim Hansel, Holy Sweat, Word Books Publisher, 1987, pp. 188-189.
hasEML = false;
Finally, in 1954, the Ku Klux Klan had enough of Clarence Jordan, so they decided to get rid of him once and for all. They came one night with guns and torches and set fire to every building on Koinonia Farm but Clarence's home, which they riddled with bullets. And they chased off all the families except one black family which refused to leave. Clarence recognized the voices of many of the Klansmen, and, as you might guess, some of them were church people. Another was the local newspaper's reporter. The next day, the reporter came out to see what remained of the farm. The rubble still smoldered and the land was scorched, but he found Clarence in the field, hoeing and planting.
"I heard the awful news," he called to Clarence, "and I came out to do a story on the tragedy of your farm closing." Clarence just kept on hoeing and planting. The reporter kept prodding, kept poking, trying to get a rise from this quietly determined man who seemed to be planting instead of packing his bags. So, finally, the reporter said in a haughty voice, "Well, Dr. Jordan, you got two of them Ph.D.s and you've but fourteen years into this farm, and there's nothing left of it at all. Just how successful do you think you've been?"
Clarence stopped hoeing, turned toward the reporter with his penetrating blue eyes, and said quietly but firmly, "About as successful as the cross. Sir, I don't think you understand us. What we are about is not success but faithfulness. We're staying. Good day." Beginning that day, Clarence and his companions rebuilt Koinonia and the farm is going strong today.
Tim Hansel, Holy Sweat, Word Books Publisher, 1987, pp. 188-189.
hasEML = false;
ganduri ...
Dragostea trebuie sa reflecte dragostea, aceasta dragoste este asteptata, ea nu este obtinuta prin fortza, sau prin sila, daca ar fi asa, ea nu valoreaza nimic…
Dumnezeu asteapta o dragoste ca raspuns la dragostea Sa. Independentza, razvratirea fata de orice autoritate, sau supunere, ascultare. Pana si satana a avut libertatea de alegere, alegerea lui a fost una reala, prin alegerea lui el a nascut o alta realitate care este impotriva a tot ce ceea ce este Viata,daca Dumnezeu este viata, atunci satana prin alegerea sa, conduce la nasterea mortii, opusul vietii, nu exista nici o ordine mondiala vizibila decat cea creata de Dumnezeu, nu exista alt sistem care sa fie in afara sistemului creat de Dumnezeu.
Satana este un parazit, pt ca nu are existentza in sine, pt ca nu era PREZENTZA lui Dumnezeu. Are nevoie de viata care vine de la Dumnezeu, satana inghite viata care vine de la Dumnezeu,si o transforma in moarte si rau, rolul liberului arbitru este oferit omului pt ca EL,YAHWEH ESTE DRAGOSTE, si ca-si doreste ca aceasta iubire sa sa intoarca la EL, prin libera alegere, de a-L iubi pe Yahweh din proprie initiativa, SI NU PT CA NU AVEM DE ALES, CI PT CA ASA VREM…
AM INTELES IUBIREA LUI SI ALEGEM SA-I RASPUNDEM IN CONSECINTZA.
El datorita caracterului sau nu poate crea decat FIINTZE LIBERE…Dumnezeu si-a asumat un risc, insa EL nu-si asuma riscuri fara a avea solutii pentru eventualele tradari,sau caderi…
ISUS A FOST INJUNGHIAT INAINTE DE INTEMEIEREA LUMII….
DA, VOI CREA OMUL, EL VA CADEA, SATANA LA FEL VA CADEA, dar EU IL VOI RASCUMPARA…pe om,cel putini il voi recastiga pt Vesnicie.
IN MOMENTUL IN CARE FLUVIUL ARE LIBERTATE ABSOLUTA DEVINE BALTA.
LIBERTATEA ABSOLUTA OMUL VREA SA SE DESFIIINTZE, SA REPARI UN LUCRU CARE ESTE PERFECT, ASTA a incercat satana sa repare creatiunea perfecta a lui YAHWEH, asa facem si noi,
Libertatea inseamna sa faci ce vrei, cand inca ai posibilitatea sa faci si cealalta optiune, cand inca nu esti dependent de ceva, libertatea nu inseamna lipsa sau absenta ingradirilor, ci ea este si responsabilitate, in lumea moderna exista o oroare de autoritate...
Dumnezeu asteapta o dragoste ca raspuns la dragostea Sa. Independentza, razvratirea fata de orice autoritate, sau supunere, ascultare. Pana si satana a avut libertatea de alegere, alegerea lui a fost una reala, prin alegerea lui el a nascut o alta realitate care este impotriva a tot ce ceea ce este Viata,daca Dumnezeu este viata, atunci satana prin alegerea sa, conduce la nasterea mortii, opusul vietii, nu exista nici o ordine mondiala vizibila decat cea creata de Dumnezeu, nu exista alt sistem care sa fie in afara sistemului creat de Dumnezeu.
Satana este un parazit, pt ca nu are existentza in sine, pt ca nu era PREZENTZA lui Dumnezeu. Are nevoie de viata care vine de la Dumnezeu, satana inghite viata care vine de la Dumnezeu,si o transforma in moarte si rau, rolul liberului arbitru este oferit omului pt ca EL,YAHWEH ESTE DRAGOSTE, si ca-si doreste ca aceasta iubire sa sa intoarca la EL, prin libera alegere, de a-L iubi pe Yahweh din proprie initiativa, SI NU PT CA NU AVEM DE ALES, CI PT CA ASA VREM…
AM INTELES IUBIREA LUI SI ALEGEM SA-I RASPUNDEM IN CONSECINTZA.
El datorita caracterului sau nu poate crea decat FIINTZE LIBERE…Dumnezeu si-a asumat un risc, insa EL nu-si asuma riscuri fara a avea solutii pentru eventualele tradari,sau caderi…
ISUS A FOST INJUNGHIAT INAINTE DE INTEMEIEREA LUMII….
DA, VOI CREA OMUL, EL VA CADEA, SATANA LA FEL VA CADEA, dar EU IL VOI RASCUMPARA…pe om,cel putini il voi recastiga pt Vesnicie.
IN MOMENTUL IN CARE FLUVIUL ARE LIBERTATE ABSOLUTA DEVINE BALTA.
LIBERTATEA ABSOLUTA OMUL VREA SA SE DESFIIINTZE, SA REPARI UN LUCRU CARE ESTE PERFECT, ASTA a incercat satana sa repare creatiunea perfecta a lui YAHWEH, asa facem si noi,
Libertatea inseamna sa faci ce vrei, cand inca ai posibilitatea sa faci si cealalta optiune, cand inca nu esti dependent de ceva, libertatea nu inseamna lipsa sau absenta ingradirilor, ci ea este si responsabilitate, in lumea moderna exista o oroare de autoritate...
un gand din E.G.White
Printre mulţi slujitori ai Domnului Hristos, există un simţământ de nelinişte, o dorinţă de a imita stilul romantic al reformatorilor moderni, o dorinţă de a face ceva măreţ, de a crea ceva senzaţional, de a fi vorbitori capabili şi a câştiga pentru ei onoare şi consideraţie.......Dacă unii ca aceştia ar înfrunta primejdii şi ar primi onoarea ce se dă eroilor, ei s-ar angaja atunci în lucrare cu o energie neînfrântă. Dar să trăiască şi să muncească aproape ca un necunoscut, să muncească din greu şi cu sacrificiu pentru Isus în obscuritate, fără să primească o laudă deosebită de la oameni - aceasta cere un principiu sănătos şi o statornicie a scopului pe care puţini le au....Acolo unde se depune un efort mai mare de a umbla umil cu Dumnezeu, privind dincolo, departe de oameni, şi lucrând numai din iubire pentru Domnul Hristos, se va realiza mult mai mult....
E.G White
E.G White
ganduri...
Luna, privită prin petecul de cer, îşi curgea razele printre gratiile ruginite ale celulei. Cei din penitenciar, sătui de-atâta foame şi de eterni biscuiţi cu ceai de ceapă, adormiră unul câte unul, nu înainte de a mai bifa o zi din calendarul AMR-ului şi salutându-se între ei cu „Hai Liba” spus în şoaptă.
Odată cu somnul injectat în creier, încetase şi vânătoarea şi piscălitul de pureci şi păduchi care acum, scăpaţi de primejdii, se desfătau în voie. Dar, ca în fiecare seară, şi de astă dată sforăitorii profesionişti şi-au pornit drujbele nazale alungând astfel de pe multe pleoape somnul mult aşteptat. Sforăiau de pica tencuiala de pe pereţii celulelor! Un murmur lung se auzi prin toată puşcăria... iară-i noapte de veghe!
În celula de maximă siguranţă, cine credeţi că se aflau? Nu era Miron Cozma cu vreun ortac, ci Pavel şi Sila! Cu picioarele în butuci, cu pielea crestată de atâtea lovituri de nuiele date fără număr de europenii bătăuşi, stăteau în bezna celulei meditând la ziua ce tocmai a trecut. O zi care, credeau ei, avea să fie liniştită de aceea, cu gând bun, voioşi porniră dis de dimineaţă către Biserica Domnului din Filipi. Biserică în care fraţii nu stăteau pe scaune tapiţate, ci pe bolovanii de pe malul râului şi nu comentau. Pe post de amvon aveau vreun butuc adus de ape, de aceea a avut Pavel acces direct la el, astăzi cu butucul şlefuit şi înălţat, cu fraţii câte paişpe´ aşteptând rândul, Pavel ar fi prins vreo 5 minute, maxim 10 pentru un salut scurt şi Lidia cu familia ei ar fi rămas nebotezată.
Erau în aer liber, nu aer condiţionat. Când ridicau ochii spre cer chiar vedeau cerul nu candelabre de lux sau tavane false. Ce mai, se adunau într-un peisaj de basm, asemenea celor pictate în spatele baptistierele noastre. În drumul lor către această frumoasă biserică se luară după ei mama Omida, tanti Hargentina a oraşului care ţipa cât o ţineau plămânii „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii”, ţipa probabil de ciudă că Pavel şi Sila nu au vrut să o lase să le ghicească în palmă, cafea nu avea. Pavel a electrocutat în numele Domnului Isus duhul de ghicire aflat în ea, fapt ce s-a lăsat cu scandal din partea stăpânilor roabei ajunşi în faliment din această cauză. A urmat judecata la tribunal fără advocaţi, nuiele pe piele şi în cele din urmă puşcărie.
Era ora 12 noaptea, Pavel începu să se roage, mai mult în şoaptă, urmat la scurt timp şi de Sila. Apoi, deşi nici unul dintre ei nu cântau în corul bisericii, Pavel evanghelist, Sila prooroc, începură să cânte încet apoi din ce în ce mai tare de vuia toată puşcăria. Cântau o cântare spre lauda lui Dumnezeu şi totodată cântată ... crezând. Citirăţi ce s-a întâmplat! (Faptele Apostolilor 16:11-40). Cutremur, uşi deschise, lanţuri căzute, puşcăriaşi încremeniţi, şefu’ botezat, masă de dragoste.
Cântarea expediată din inimă cu destinaţia Dumnezeu, are efect de pastilă de ţânţari. Grijile lumii cu crizele ei ce-ţi bâzâie pe la urechi nu le vei mai auzi. Din celula vieţii postmoderniste, cu inima îngrădită-n site-uri perverse, cu picioarele legate în butucii umblării aiurea, noi va trebui să cântăm. Să cântăm deşi nu avem vocea megatalentaţilor şi deloc sfinţi ce se ţin de instrumente doar pentru că tacsu’ e tare şi care dacă fiul său nu cântă-n faţă pleacă. Plece!...
Cântând când viaţa ţi-e Jilavă, când fraţii nu ţi-s fraţi, când crezi că ceru-i alimentară comunistă, când Dolorosa-i grea şi-i lungă, când de dor te culci să uiţi... Cântând vom pescui speranţe din palmele-I străpunse.
Traian Dorz tocmai terminase de scris cântarea pe geamul uns cu aşchia de săpun. A început să o fredoneze singur în celula din blestemata Jilavă ”Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu”. Peste câteva clipe cânta Jilava întreagă. Pe demoni îi usturau ochii. Comuniştii tuşeau...
În 1989, când peste România ploua cu vise, sute de mii de români adunaţi în faţa catedralei din Timişoara au cântat cu stomacurile goale „Există Dumnezeu!”. Apoi au îngenuncheat, apoi au făcut avorturi. Odată cu milioanele de copii avortaţi, L-au avortat şi pe Dumnezeu din conştiinţa neamului. Au născut prin cezariana tradiţiei un... mai bine tac!
Să ne oprim spre a cerceta casetofonul vieţilor noastre. Poate trebuie curăţat cu spirt, cum făcea unchiu. Să apăsăm pe „Rew” până la ultima cântare din viaţa noastră care am cântat-o cu gura sufletului, nu clănţănită printre dinţii trupului. Atenţie să nu se rupă banda!
Mima încreştinizată din vieţi şi din biserici va înceta când vom cânta cu inima.
Cu criza-n cârca lumii să cântăm creştini! Să-şi bocească ei preşedinţii morţi de pe bancnote, al nostru TRĂIEŞTE!...
Odată cu somnul injectat în creier, încetase şi vânătoarea şi piscălitul de pureci şi păduchi care acum, scăpaţi de primejdii, se desfătau în voie. Dar, ca în fiecare seară, şi de astă dată sforăitorii profesionişti şi-au pornit drujbele nazale alungând astfel de pe multe pleoape somnul mult aşteptat. Sforăiau de pica tencuiala de pe pereţii celulelor! Un murmur lung se auzi prin toată puşcăria... iară-i noapte de veghe!
În celula de maximă siguranţă, cine credeţi că se aflau? Nu era Miron Cozma cu vreun ortac, ci Pavel şi Sila! Cu picioarele în butuci, cu pielea crestată de atâtea lovituri de nuiele date fără număr de europenii bătăuşi, stăteau în bezna celulei meditând la ziua ce tocmai a trecut. O zi care, credeau ei, avea să fie liniştită de aceea, cu gând bun, voioşi porniră dis de dimineaţă către Biserica Domnului din Filipi. Biserică în care fraţii nu stăteau pe scaune tapiţate, ci pe bolovanii de pe malul râului şi nu comentau. Pe post de amvon aveau vreun butuc adus de ape, de aceea a avut Pavel acces direct la el, astăzi cu butucul şlefuit şi înălţat, cu fraţii câte paişpe´ aşteptând rândul, Pavel ar fi prins vreo 5 minute, maxim 10 pentru un salut scurt şi Lidia cu familia ei ar fi rămas nebotezată.
Erau în aer liber, nu aer condiţionat. Când ridicau ochii spre cer chiar vedeau cerul nu candelabre de lux sau tavane false. Ce mai, se adunau într-un peisaj de basm, asemenea celor pictate în spatele baptistierele noastre. În drumul lor către această frumoasă biserică se luară după ei mama Omida, tanti Hargentina a oraşului care ţipa cât o ţineau plămânii „Oamenii aceştia sunt robii Dumnezeului Celui Prea Înalt şi ei vă vestesc calea mântuirii”, ţipa probabil de ciudă că Pavel şi Sila nu au vrut să o lase să le ghicească în palmă, cafea nu avea. Pavel a electrocutat în numele Domnului Isus duhul de ghicire aflat în ea, fapt ce s-a lăsat cu scandal din partea stăpânilor roabei ajunşi în faliment din această cauză. A urmat judecata la tribunal fără advocaţi, nuiele pe piele şi în cele din urmă puşcărie.
Era ora 12 noaptea, Pavel începu să se roage, mai mult în şoaptă, urmat la scurt timp şi de Sila. Apoi, deşi nici unul dintre ei nu cântau în corul bisericii, Pavel evanghelist, Sila prooroc, începură să cânte încet apoi din ce în ce mai tare de vuia toată puşcăria. Cântau o cântare spre lauda lui Dumnezeu şi totodată cântată ... crezând. Citirăţi ce s-a întâmplat! (Faptele Apostolilor 16:11-40). Cutremur, uşi deschise, lanţuri căzute, puşcăriaşi încremeniţi, şefu’ botezat, masă de dragoste.
Cântarea expediată din inimă cu destinaţia Dumnezeu, are efect de pastilă de ţânţari. Grijile lumii cu crizele ei ce-ţi bâzâie pe la urechi nu le vei mai auzi. Din celula vieţii postmoderniste, cu inima îngrădită-n site-uri perverse, cu picioarele legate în butucii umblării aiurea, noi va trebui să cântăm. Să cântăm deşi nu avem vocea megatalentaţilor şi deloc sfinţi ce se ţin de instrumente doar pentru că tacsu’ e tare şi care dacă fiul său nu cântă-n faţă pleacă. Plece!...
Cântând când viaţa ţi-e Jilavă, când fraţii nu ţi-s fraţi, când crezi că ceru-i alimentară comunistă, când Dolorosa-i grea şi-i lungă, când de dor te culci să uiţi... Cântând vom pescui speranţe din palmele-I străpunse.
Traian Dorz tocmai terminase de scris cântarea pe geamul uns cu aşchia de săpun. A început să o fredoneze singur în celula din blestemata Jilavă ”Vreau lângă Dumnezeu să fiu mereu”. Peste câteva clipe cânta Jilava întreagă. Pe demoni îi usturau ochii. Comuniştii tuşeau...
În 1989, când peste România ploua cu vise, sute de mii de români adunaţi în faţa catedralei din Timişoara au cântat cu stomacurile goale „Există Dumnezeu!”. Apoi au îngenuncheat, apoi au făcut avorturi. Odată cu milioanele de copii avortaţi, L-au avortat şi pe Dumnezeu din conştiinţa neamului. Au născut prin cezariana tradiţiei un... mai bine tac!
Să ne oprim spre a cerceta casetofonul vieţilor noastre. Poate trebuie curăţat cu spirt, cum făcea unchiu. Să apăsăm pe „Rew” până la ultima cântare din viaţa noastră care am cântat-o cu gura sufletului, nu clănţănită printre dinţii trupului. Atenţie să nu se rupă banda!
Mima încreştinizată din vieţi şi din biserici va înceta când vom cânta cu inima.
Cu criza-n cârca lumii să cântăm creştini! Să-şi bocească ei preşedinţii morţi de pe bancnote, al nostru TRĂIEŞTE!...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
