dinspre ORION SE AUDE UN SUSUR BLAND SI LINISTIT...

...In cartea "Marea lupta", la un moment dat, scrie ca in timpul Necazului cel Mare, din Daniel12: 1,(daca insa noi vom ramane credinciosi lui Dumnezeu El va fii acolo,cu noi, chiar de ar fii sa trecem prin Valea Umbrei mortii...(Ieremia 30: 6)

...spuneam deci ca,......Necazul Bisericii va fii necazul stramtorarii lui Iacov...in ce consta insa necazul stramtorarii lui Iacov?...sau noaptea stramtorarii lui Iacov?......problema lui Iacov nu era Laban,care-l urmarea din urma...si nici Esau care venea din fata...Problema lui Iacov era ...el insusi...IACOV...Problema mea voi fii atunci eu insumi...problema ta vei fii tu insuti(insati)...Pentru ca timpul de stramtorare va fii un timp in care traind fara Mijlocitor in fata Tatalui ne vom confrunta ca Nicodata inainte...cu propria natura noastra pacatoasa...Noi vom continua sa avem o natura pacatoasa pana la a doua Sa venire...de fapt.......care va fii problema poporului lui Dumnezeu in acest timp de stramtorare...?Conform cu ce scrie in cartea Marea lupta?...

DACA MAI RAMANE VREUN SINGUR PACAT NEMARTURISIT SAU NEPARASIT...ACEASTA ESTE PROBLEMA...astazi acest lucru nu se face cosmaruri...insa atunci ...va fii diferit...Parabolele la pagina 39,daca-mi aduc bine aminte,acolo scrie ca :"atunci cand chipul Domnului va fii pe deplin reprodus in poporul Sau, atunci va reveni Domnul Isus"...El va veni sa-i reclame ca fiind ai Sai...In timpul de stramtorare cei care vor trece prin acest timp special, se vor uita inapoi si vor zice..."noi am ajuns desavarsiti"...noi am incheiat lucrarea lui Dumnezeu?...asa sa stea lucrurile?......ci va fii Dimpotriva,in viata lor aproape nu vor vedea nimic bun...ci ei se vor considera raspunzatori pentru raul care este in lume,din cauza ca atunci abia vor realiza ca daca noi am fii fost cu adevarat adventisti...daca noi am fii fost consecventi...si atunci sunt sigur ca ne va parea rau ca am pierdut timpul, ca ne-am risipit banii...pe te miri ce!,ca nu am predicat solia,vom regreta dar asta nu inseamna ca vom fii pierduti...Cea mai mare anxiatate va veni insa, conform cu Marea Lupta, va veni de la intrebarea..."nu cumva din cauza noastra Dumnezeu nu a putut incheaia planul de mantuire?"Noi stim care este partea noastra in Planul de mantuire,insa eu cred ca in timpul de stramtorare,noi vom sti sigur, matematic aproape, ca noi nu ne-am facut partea...in Planul de Mantuire...si ca poate nu cumva,din cauza noastra -nu cumva- Dumnezeu sa fie "dispus' sa abandoneze definitiv aceasta planeta...am citit in cartea Marea Lupta.Atunci vom privi la scenele de groaza din jurul nostru si inmultirea faradelegii,si teribila intensitate pe care raul a capatat-o deja in aceasta lume,vom cantari lucrurile altfel de cat o facem acum...Ce vom mai regreta atunci timpul pierdut pe la televizoare...sau barfa din parcarea bisericii...etc,etc...,timp in care am fii putut sa le spunem macar vecinilor nostri ce spune profetia...si in aceste momente viata noastra va fii schimbata de o scena...undeva,poate un copil, imi imaginez ca este un copil...va spune:...."Hey! -uitati-va in Sus!!!si in clipa cand vom privi spre in Sus..totul se va schimba in viata noastra si in noi...pentru vesnicie..Domnul Isus va veni in ciuda noastra...adica>>>chiar daca noi nu ne vom face partea noastra!!!...si nicidecum datorita noua!!!, asta cred...si atunci imi imaginez ca dinspre Constelatia Orionului...Il vom vedea venind...pe un nor cat o palma......pe Domnul Isus!!!...spunad"TATA DORESC CA ACOLO UNDE SUNT EU, SA FIE SI EI CU MINE!!!Ei sunt cei pe care Tu mi i-ai dat!!!din dragoste!!!......cred ca nimeni nu va putea intra in cer pana sa se termine judecata de cercetare,apoi stergerea sau mai bine zis,iertarea pacatelor, apoi Domnul Isus va lua coroana de la Tatal...si noi vom auzi cum la cererea Domnului ISUS portile Ierusalimul Ceresc se vor deschide pt noi...ce frumos va fii atunci!!!...Atunci un glas de bucurii va exploda din piepturile noastre...la vederea......Venirii Glorioase a Domnului Isus...!!!inse toaate astea vor fii dupa plaga a 7-a ,dupa grindina aceea mare, dupa cutremurele cum nu vor mai altele, cred ca orase precum Los Angeles si San Francisco, asta e o parere personala, se vor scufunda...,dupa toate acestea se va face o liniste...deplina...cosmica...universala...Atunci toti ochii celor inviati, dar si ai celor in viata...vor privi spre Costelatia Orion,cerul instelat...Dintr-o data se va putea vedea in orion un nor de marimea unei palme...atunci stim ca Domnul ISUS vine sane salveze..insa inim bate sa ne sparga pieptul...de emotii...niciodata in viata mai inainte nu am avut asemenea emotii...niciodata...Sa-l vezi fata-n fata pe Domnul Tau..pe Creatorul tau...si cand cortegiul se apropie...atunci prin cavitatea din Orion, despre care Ellen G. White a vorbit, ptofetic, cine stia atunci despre asa ceva,despre faptul ca exista o cavitate in Orion?.......Ei bine ,atunci...prin aceasta cavitate care se crede ca are dimensiunea de trei ori mai mare decat sitemul notru solar...!!!,Cortegiul cosmic,alaiul de nunta,va fii atat de mare,de accea are nevoie de un culoar atat d emare, acea cavitate,...e nevoie de spatiu, sa treaca astfel incat sa nu deranjeze planetele din jur...vor fii perturbari magnetice incat apele vor incerca sa iasa din matca...Scoarta terestra si ea va suferi, atmosfera, la fel...nu putem sti cum si in ce fel...Totul din cauza acestiu suflu imens care vine odata cu acest cortegiu...prin Costelatia Orion...Atunci va avea loc ..inaltarea celor mantuiti in Glorie...prin Domnul Slavei...mantuiti prin Har!!!atata dragoste!!!atata recunsotintza vom avea atunci pentru vesnicie in inimi...!!!incat pentru vesnicie nu vom putea decat sa-L iubim...vesnic...pe El!!!din recunostinta....nu vom mai putea vorbi de atata recunostinta...Vom plange incontinu de bucurie...adio, natura pacatoasa!!!...vom fii transformati...intr-o clipa...si vom incepe calatoria intergalactica...la fel ca si Ilie, ca si Enoh,ca si altii...inaintea noastra...am totusi o singura intrebare...suntem noi azi,pregatiti pentru Cer?......e singura intrebare...Daca-l iubim pe El azi, mai mult decat orice, mai mult decat pe oricine...suntem gata,?si...eventual reverssul medaliei...punem si altfel intrebarea...si anume: daca nu cumva iubim mai mult lumea si pe noi insine? ...atunci probabil ca nu suntem inca gata!!!...pt Cer...nu?...Acesta este timpul nostru de proba...sa nu-l risipim...!!!e pretios!!!

Lectia lui Saul

Umilinţa lui Saul
§ 1Sam 9:2 „El avea un fiu cu numele Saul, tânăr şi frumos, mai frumos decât oricare din copiii lui Israel. Şi-i întrecea pe toţi în înălţime de la umăr în sus.”
§ 1Sam 9:21 Saul a răspuns: ,,Oare nu sunt eu Beniamit, din una din cele mai mici seminţii ale lui Israel? Şi familia... mea nu este cea mai mică dintre toate familiile din seminţia lui Beniamin? Pentru ce dar îmi vorbeşti astfel?``
§ Chiar şi după ungerea lui Saul nu este influenţat de acest lucru: 1Sam 10:22 „Au întrebat din nou pe Domnul: ,,A venit oare omul acesta aici?`` Şi Domnul a zis: ,,Iată că este ascuns între vase.”
§ Naştere din nou: 1Samuel 10:9
§ 1 Samuel 11:7 – Ascultare de Saul şi Samuel
► Confuzie între voinţa lui Dumnezeu şi voinţa sa personală
§ V.20: „Saul a răspuns lui Samuel: ,,Am ascultat glasul Domnului, şi m'am dus în calea pe care mă trimetea Domnul. Am adus pe Agag, împăratul lui Amalec, şi am nimicit cu desăvârşire pe Amaleciţi”
§ Transpunerea voinţei lui asupra voinţei lui Dumnezeu. Chemarea lui Dumnezeu este îndeplinită potrivit dorinţei sale proprii. A împlinit ceea ce i-a convenit. Problemele spinoase, delicate nu sunt atinse, nu sunt tratate...
§ Pastori cu mănuşă. .
§ Învinuirea poporului
§ V. 21: Dar poporul a luat din pradă oi şi boi, ca pârgă din ceea ce trebuia nimicit cu desăvârşire, ca să le jertfească Domnului, Dumnezeului tău, la Ghilgal.
§ Poporul de obicei este oglinda liderilor. . .
§ Poporul îşi merită liderii...
§ Caută aprobarea poporului şi nu a lui Dumnezeu
§ Pe Saul îl doare mai mult că şi-a pierdut prestigiul în faţa bătrânilor lui Israel, decât faptul că a călcat porunca lui Dumnezeu. . .
§ Mărturisirea lui este parţială după cum şi ascultarea lui
§ Recunoaşte greşeala în faţa dovezilor irefutabile, dar caută să se scuze. . .
§ Sacrificiile unilaterale nu scuză lipsa ascultării
§ Saul este în stare să aducă jertfe care nu i-au fost cerute
§ Nu a fost nimic rău în acele jertfe, dar dacă ele sunt folosite ca un pretext pentru a se scuza lipsa ascultării faţă de porunca expresă a lui Dumnezeu, constituie o greşeală.
§ Puterea fără dare de socoteală corupe.
§ PP 654. „Cu toate că fusese umil şi neîngâmfat la începutul chemării sale, succesul l-a făcut încrezut în sine. . . mândria inimii, . . . aceasta era cea mai mare primejdie a sa.
§ „Atunci când mândria se amestecă cu puterea rezultatul este într-adevăr volatil. Mândria ne face să credem că avem dreptate, iar puterea ne face în stare să determinăm pe alţii să accepte „dreptatea” noastră. Căsătoria dintre mândrie şi putere duce la limita demoniacului.” (Richard J. Foster, Money, Sex and Power,178-189)

Aşteptare – pretenţie – abuz: nevoie de disciplina lepădării de sine, de o persoană faţă de care să dai socoteală, de sfetnici temători de Dumnezeu (care îţi spun greşeala în mod deschis)
Nimic nu este mai periculos decât un lider care nu trebuie să dea socoteală nimănui. Toţi avem nevoie de cineva care să râdă de aroganţa noastră şi să ne motiveze pentru ascultare. Puterea este mult mai periculoasă ca s-o putem înfrunta singuri. . . Foster
Subtilitatea puterii constă în faptul că în cele mai multe ori vine sub înfăţişarea slujirii, ca o ocazie de a face ceva important pentru Dumnezeu. . . Potenţialul abuzului de putere este prezent în fiecare dintre noi. De cele mai multe ori este ţinut în frâu nu prin umilinţă ci din lipsa ocaziei... (Richard Exley, Perils of Power, 66.)
... Privind în urmă, observ că ţinta mea supremă a fost succesul personal. Acesta a fost prioritatea mea. Îndeplinirea imediată a voinţei lui Dumnezeu a fost pentru mine pe plan secundar. . . Eram preocupat mai mult de ceea ce oamenii credeau despre mine, decât de ceea ce Dumnezeu spune despre mine. . . În timp ce privind din exterior trăiam o viaţă care părea să fie acceptabilă şi mă bucuram de o reputaţie bună, gândurile mele lăuntrice erau legate de eul meu, de succes şi de dorinţa după laudă. Eram îngrijorat mai mult de mine însumi şi de bunul meu renume decât de cauza lui Dumnezeu şi de reputaţia Lui. Câteodată m-am hazardat în acţiuni care se aflau la limita standardelor lui Dumnezeu, sau chiar în afara lor, dacă aceasta era în avantajul meu. Apoi am justificat faptele mele spunându-mi că ceea ce fac, fac pentru cauza lui Dumnezeu. Puţine persoane sunt în pericol mai mare decât aceia care cred că tot ceea ce fac, fac pentru Dumnezeu. . . „ (Blind I was, but now I see, Ministry, Noiembrie, 1999, p. 14.)
Credincioşie şi ascultare înainte de slujire
Dumnezeu este interesat mai întâi de persoana noastră decât de activitatea noastră
Caracterul este mai important decât reputaţia
Circumstanţele în mijlocul cărora trăieşti îţi determină reputaţia...
Adevărul în care crezi îţi determină caracterul...
Reputaţia este ceea ce se presupune că eşti, caracterul este ceea ce eşti.
Reputaţia este fotografia, caracterul este faţa.
Reputaţia îi vine cuiva din afară, caracterul creşte dinlăuntru...
Reputaţia este ceea ce ai când vii într-o comunitate, caracterul este ceea ce ai când pleci...

Reputaţia ta este făcută într-un moment, caracterul se clădeşte într-o viaţă...
Reputaţia îţi este aflată într-o oră, caracterul nu iese la iveală nici într-un an...
Reputaţia creşte ca o ciupercă, caracterul durează ca eternitatea...
Reputaţia te face bogat sau sărac, caracterul te face fericit sau nefericit...
Reputaţia este ceea ce oamenii spun despre tine în faţa mormântului tău, caracterul este ceea ce îngerii spun despre tine în faţa tronului lui Dumnezeu. (William Hersey Davies, în Cum să devii o persoană influentă de John C. Maxwell si Jim Dornan, p. 34.)

o floare...

o simpla floare....in plina iarna...

ma gandeam la versurile poetului: degeaba vine primavara,atata iarna e in noi,ca martie se poate duce, cu toti cocorii...inapoi....ei...de-ar fi vara in inimile noastre,ne-am iubi,ca ucenicii,dupa Inviere...

doar o vorba sa-ti mai spun...

Îmi spunea o florăreasă zilele acestea că se vând flori mai puţine ca niciodată. „Suntem în criză”, încerca ea să scuze insensibilitatea. Apoi mi-a vorbit de-o doamnă ce-şi cumpără zilnic flori spunându-le prietenelor că-s de la soţul atent. Şi este atât de invidiată....
Aceasta e prima caracteristică a iubirii de azi. Iubim egoist, o iubire de tip Garfield, motan sfătos şi parşiv ce-i spunea căţeluşului tont „Noi doi avem ceva în comun. Iubim aceeaşi persoană. Pe mine!”.
Iubirea de azi are gust de hamburgeri. O iubire la repezeală, un fast-food al sentimentelor. Aşa e viaţa. Aşa mâncăm, aşa trăim, aşa iubim... În momentele rare de tandreţe sună eternul mobil. În urma acestei iubiri grăbite se nasc copii cu care stăm puţin şi care ajung să ne fie străini la 18 ani, ca preţ plătit pentru dragostea de tip Western Union, singura instituţie ce mai ţine unită o familie.
Va trebui să învăţăm ce-i iubirea sau s-o reinventăm. Probabil că va trebui să începem cu paşi mici, iar primul este să nu ne mai batem unul cu altul. Apoi să învăţăm să-i respectăm pe oameni, să-i admirăm pentru frumuseţea unică a fiecăruia deşi sunt de acord cu Rochefocauld că e greu a admira pe cineva şi a-l iubi în acelaşi timp.
Să învăţăm să dăruim. Timpul, florile, zâmbetul...

de la fratele Martin Luter...un gand.

If I profess with the loudest voice and clearest exposition every portion of the truth of God except precisely that little point that the world and the devil are at the moment attacking, I am not confessing Christ, however boldly I may be professing Christ. Where the battle rages is where the loyalty of the soldier is proved, and to be steady on all the battlefield everywhere else besides the point of conflict is merely flight and disgrace if he flinches at that point.

Martin Luther