un nou caz de omucidere in masa, intr-o scoala din Germania.

Claude Levi Strauss, tatăl antropologiei moderne, declara, înainte de a muri, ziariştilor parizieni „sunt totuşi mulţumit că părăsesc această lume ce se îndreaptă spre dezastru, lucru pe care-l văd cu limpezimea celui care şi-a petrecut viaţa studiind evoluţia societăţilor”…
Cine are copii ştie că atunci când pleacă dimineaţa cu rucsacurile cu cărţi în spate, îi petreceţi probabil până la uşă cu inima strânsă, ca atunci când îi trimiţi spre o altă lume…
Zilele trecute un tânăr neamţ, dintr-un orăşel liniştit, a intrat în trei săli de clasă şi a ucis unsprezece elevi şi profesori, iar înainte de a se sinucide (sau de a fi fost ucis de forţele speciale) a mai împuşcat patru oameni. Şcolarii ucişi au ajuns direct în lumea de care mă temeam eu mai înainte, fără să fi avut decât vina de a fi fost la ore în ziua aceea fatală. Îi mai putem condamna pe cei ce fug de la ore începând de azi, când ei devin supravieţuitorii noştri?...
Umflaţi cu emisiunile de televiziune stupide şi sângeroase, intoxicaţi până la saturaţie de orele petrecute împuşcând la nimereală pe jocurile de tip Counterstrike, obosiţi de sexualitatea începută mult prea devreme, asurziţi de megafoanele şcolilor moderne ce difuzează manele cu volumul la maxim în pauze, tinerii noştri trec uşor peste „first level” şi ajung în lumea bântuită de fantasme din „revenge mission”…
Spuneam odată că ironia ultimă a şcolii din care L-am scos pe Dumnezeu este că dacă tot a renunţat la demodata uniformă ce parcă ne frângea libertatea, să ne oblige să îmbrăcăm o alta, formată din vestă antiglonţ şi cască militară, iar în ghiozdan să punem, lângă cornul şi laptele guvernului şi două grenade ofensive…
Nu pot si suspectat de negativism câtă vreme şi pe Claude Levi Strauss l-au înjurat copios întrucât blamase ideea năstruşnică a lui Rousseau din „Emile” că întoarcerea la natură rezolvă problema educaţiei în şcoală şi în afara ei…
Hotărât nu! …Întoarcerea la Dumnezeu este salvarea pentru că fără El viaţa e counterstrike, e comună primitivă, e Ciao Darwin, iar din moment ce nu există El, viaţa nu are sens şi nu mai există decât neantul, iar în infern se coboară din „level” în „level”. Tim Kretschmer a fost caracterizat ca fiind „absolut normal, decent şi simpatic”. Dacă e aşa înseamnă că e o problemă cu lumea în care trăim...