Mai demult inima omului avea ...

Mai demult inima omului avea porti care nu se inchideau decat la capatul drumului…. Era o banca la poarta ca un loc de popas pentru calatorii osteniti de drum…Era apoi vatra cu paine aburinda si vadra abia crescuta din fantana… Iar inima omului ardea..era un bulgare de omenie si de dragoste…. Acum…portile s-au inchis desi nimeni dintre noi n-a ajuns inca la capatul drumului…

A vorbi despre Omul Frumos in contextul in care traim...

A vorbi despre Omul Frumos in contextul in care traim, intr-o lume mutilata, a omului urat, intr-o lume schilodita, intr-o lume confuza, pe care, iata, o gustam din plin, ce provocare extraordinara!

Lumea de azi se gaseste intr-un continuu proces de uratire. In noul imperiu al uratului, frumosul este doar o amintire, care abia mai murmura sub marsul triumfal al unei lumi schilodite, aflata in plina ofensiva. Omul Frumos este ultimul strigat de salvare, este ultima reduta a umanitatii, in lupta cu oceanul de neomenesc care vine...

Omul Frumos nu mai este la moda....

La moda este omul util, la moda este omul eficient...

Omul Frumos nu este vizibil, el nu are imagine, el tasneste , in aparenta, printr-un gest mic...

aparent lipsit d emaretie, dar atat de pur de curat de nobil, de unic...Omul Frumos.

mai exista si azi Oameni FRUMOSI?....

daca vedeti pe undeva unul macar...dati-mi rogu-va de stire....

sa-l vad sa-l aud sa-l privesc, in ochii lui frumosi de OM FRUMOS...

si apoi sa stiu...ca se poate...!!!

sa fii un om simplu si frumos intr-o lume din ce in ce mai urita, mai egoista, mai mutilata...


MI-E DOR DE OMUL FRUMOS...