Salvarea vine din ORION

...In cartea "Marea Lupta", sau "The Great Controversy between Christ and satan",scrisa de Ellen G.White, la un moment dat, scrie ca in timpul Necazului cel Mare, din Daniel12: 1...Ramasita Bisericii, sau Biserica Ramasitei va trece prin ceea ce generic numim, "Necazul Bisericii",care de fapt va fii necazul stramtorarii lui Iacov...Si in ce consta necazul stramtorarii lui Iacov?...sau noaptea stramtorarii lui Iacov?......Daca ne amintim din Geneza, prima carte a canonului biblic, problema lui Iacov nu era Laban,care-l urmarea din urma...si nu era nici Esau care venea din fata...Problema lui Iacov era ...el insusi...IACOV...Problema mea voi fii atunci eu insumi...problema ta vei fii tu insuti(insati)...Pentru ca timpul de stramtorare va fii un timp in care traind fara Mijlocitor in fata Tatalui ne vom confrunta ca Niciodata inainte...cu propria natura noastra pacatoasa...Noi vom continua sa avem o natura pacatoasa pana la a doua Sa venire...de fapt.......care va fii problema poporului lui Dumnezeu in acest timp de stramtorare...?Conform cu ce scrie in cartea Marea lupta?...

...DACA MAI RAMANE VREUN SINGUR PACAT NEMARTURISIT SAU NEPARASIT...ACEASTA ESTE PROBLEMA...astazi acest lucru nu se face cosmaruri...insa atunci ...va fii diferit...Parabolele la pagina 39,daca-mi aduc bine aminte,acolo scrie ca :"atunci cand chipul Domnului va fii pe deplin reprodus in poporul Sau, atunci va reveni Domnul Isus"...El va veni sa-i reclame ca fiind ai Sai...In timpul de stramtorare cei care vor trece prin acest timp special, se vor uita inapoi si vor zice..."noi am ajuns desavarsiti"...noi am incheiat lucrarea lui Dumnezeu?...asa sa stea lucrurile?......ci va fii Dimpotriva,in viata lor aproape nu vor vedea nimic bun...ci ei se vor considera raspunzatori pentru raul care este in lume,din cauza ca atunci abia vor realiza ca daca noi am fii fost cu adevarat adventisti,asteptatori fideli...daca noi am fii fost consecventi...si atunci sunt sigur ca ne va parea rau ca am pierdut timpul, ca ne-am risipit banii...pe te miri ce!,ca nu am predicat solia,vom regreta dar asta nu inseamna ca vom fii pierduti...Cea mai mare anxietate va veni insa, conform cu cele scrise in Marea Lupta, va veni de la intrebarea..."nu cumva din cauza noastra Dumnezeu nu a putut incheia planul de mantuire?"Noi stim care este partea noastra in Planul de Mantuire,insa eu cred ca in timpul de stramtorare,noi vom sti sigur, matematic aproape, ca noi nu ne-am facut partea noastra...in Planul de Mantuire...si ca poate nu cumva,din cauza noastra -nu cumva- Dumnezeu sa fie "dispus' sa abandoneze definitiv aceasta planeta...am citit in cartea Marea Lupta....

Atunci vom privi la scenele de groaza din jurul nostru si inmultirea faradelegii,si teribila intensitate pe care raul a capatat-o deja in aceasta lume,vom cantari lucrurile altfel de cat o facem acum...Ce vom mai regreta atunci timpul pierdut pe la televizoare...sau barfa din parcarea bisericii...etc,etc...,timp in care am fii putut sa le spunem macar vecinilor nostri ce spune profetia...si in aceste momente viata noastra va fii schimbata de o scena...undeva,poate un copil, imi imaginez ca este un copil...va spune:...."Hey! -uitati-va in Sus!!!si in clipa cand vom privi spre in Sus..totul se va schimba in viata noastra si in noi...pentru vesnicie..Domnul Isus va veni in ciuda noastra...adica>>>chiar daca noi nu ne vom face partea noastra!!!...si nicidecum datorita noua!!!, asta cred...si atunci imi imaginez ca dinspre Constelatia Orionului...Il vom vedea venind...pe un nor cat o palma......pe Domnul Isus!!!...spunad"TATA DORESC CA ACOLO UNDE SUNT EU, SA FIE SI EI CU MINE!!!Ei sunt cei pe care Tu mi i-ai dat!!!din dragoste!!!......cred ca nimeni nu va putea intra in cer pana sa se termine judecata de cercetare,apoi stergerea sau mai bine zis,iertarea pacatelor, apoi Domnul Isus va lua coroana de la Tatal...si noi vom auzi cum la cererea Domnului ISUS portile Ierusalimul Ceresc se vor deschide pt noi...ce frumos va fii atunci!!!...Atunci un glas de bucurii va exploda din piepturile noastre...la vederea......Venirii Glorioase a Domnului Isus...!!!inse toaate astea vor fii dupa plaga a 7-a ,dupa grindina aceea mare, dupa cutremurele cum nu vor mai altele, cred ca orase precum Los Angeles si San Francisco, asta e o parere personala, se vor scufunda...,dupa toate acestea se va face o liniste...deplina...cosmica...universala...Atunci toti ochii celor inviati, dar si ai celor in viata...vor privi spre Costelatia Orion,cerul instelat...Dintr-o data se va putea vedea in orion un nor de marimea unei palme...atunci stim ca Domnul ISUS vine sane salveze..insa inim bate sa ne sparga pieptul...de emotii...niciodata in viata mai inainte nu am avut asemenea emotii...niciodata...Sa-l vezi fata-n fata pe Domnul Tau..pe Creatorul tau...si cand cortegiul se apropie...atunci prin cavitatea din Orion, despre care Ellen G. White a vorbit, ptofetic, cine stia atunci despre asa ceva,despre faptul ca exista o cavitate in Orion?.......Ei bine ,atunci...prin aceasta cavitate care se crede ca are dimensiunea de trei ori mai mare decat sitemul notru solar...!!!,Cortegiul cosmic,alaiul de nunta,va fii atat de mare,de accea are nevoie de un culoar atat d emare, acea cavitate,...e nevoie de spatiu, sa treaca astfel incat sa nu deranjeze planetele din jur...vor fii perturbari magnetice incat apele vor incerca sa iasa din matca...Scoarta terestra si ea va suferi, atmosfera, la fel...nu putem sti cum si in ce fel...Totul din cauza acestiu suflu imens care vine odata cu acest cortegiu...prin Costelatia Orion...Atunci va avea loc ..inaltarea celor mantuiti in Glorie...prin Domnul Slavei...mantuiti prin Har!!!atata dragoste!!!atata recunsotintza vom avea atunci pentru vesnicie in inimi...!!!incat pentru vesnicie nu vom putea decat sa-L iubim...vesnic...pe El!!!din recunostinta....nu vom mai putea vorbi de atata recunostinta...Vom plange incontinu de bucurie...adio, natura pacatoasa!!!...vom fii transformati...intr-o clipa...si vom incepe calatoria intergalactica...la fel ca si Ilie, ca si Enoh,ca si altii...inaintea noastra...am totusi o singura intrebare...suntem noi azi,pregatiti pentru Cer?......e singura intrebare...Daca-l iubim pe El azi, mai mult decat orice, mai mult decat pe oricine...suntem gata,?si...eventual reverssul medaliei...punem si altfel intrebarea...si anume: daca nu cumva iubim mai mult lumea si pe noi insine? ...atunci probabil ca nu suntem inca gata!!!...pt Cer...nu?...Acesta este timpul nostru de proba...sa nu-l risipim...!!!e pretios!!!

...

Dragostea se daruieste fara a avea garantii, sperand ca va produce dragoste in cel iubit. Dragostea este un act al credintei, iar oamenii care au credinta putina au si dragoste putina... Dragostea perfecta este cea care daruieste totul si nu se asteapta la nimic. Desigur, ea va fi incantata sa primeasca ceva, dar nu va cere niciodata. Cine nu cere nimic si nu se asteapta la ceva, nu poate fi niciodata dezamagit sau inselat. Dragostea produce durere numai atunci cand cere...

Max Lucado

"Planteaza un cuvant de iubire adanc in inima unui om. Hraneste-l cu un zambet si o rugaciune si priveste ce se intampla. "- Max Lucado

alt gand...

"Cel mai bun medicament pe care il puteti da unei biserici NU ESTE PREDICA!!! SAU DISCURSURILE!!!, ci sa faceti planuri de lucru (asa apare in originalul englezesc) pentru ei. Daca sunt pusi la lucru, cei abatuti vor uita in curand de descurajarea lor, cei slabi vor deveni puternici, cei ignoranti inteligenti si toti ar fi pregatiti SA PREZINTE ADEVARUL ASA CUM ESTE EL IN ISUS."

un gand

Nimeni NU trebuie să fie grabnic să intre în controverse, ci ar trebui să povestească în mod simplu POVESTEA IUBIRII LUI ISUS.

Ellen G. White, "Evanghelizarea", pag. 355.

ladies &gentleman: live from The Most Beloved Plannet!

Niciunul nu avea laptop, nici măcar telefon mobil, niciunul nu avea idee de astrofizică- așa cum o cunoaștem astăzi. Luminile scenei s-au aprins la timp și mesajul prezentatorului a fost repetat muzical de un cor nemaivăzut și nemauzit în istoria planetei Pământ. Doar o singură comunicare cosmică directă mai avusese loc - e adevărat, de proporții și mai mari, cu cincisprezece secole mai înainte.Vorbim în termeni contemporani de experiența amintită tradițional de sărbători, la Crăciun, sub denumirea de “ Păstorii din Betleem”. Aceștia erau noaptea pe câmp cu oile lor. Pare evident că nu era iarna, fiindcă, în prima jumătate a lui Octombrie, păstorii din Palestina aduceau turmele acasă. Dar data nu este esențială în această discuție. Este logic și ușor de acceptat ideea că subiectul discuției lor era “nădejdea lui Israel”, adică venirea unui Mântuitor. Numai așa se poate explica alegerea lui Dumnezeu de a trimite “o mulțime de îngeri” cu vestea cea bună a nașterii unui “Mântuitor care este Hristos, Domnul” (Luca2,11) la acești păstori. “Preoții cei mai de seamă și cărturarii norodului”, convocați de Irod, aveau alte preocupări. Ei au știut să dea răspunsul corect la întrebarea împăratului. Niciunul însă nu a găsit puțin timp să meargă până la Betleem și să vadă cu ochii lor evenimentul atât de așteptat. Nu se putea ca Dumnezeu să fi trecut cu vederea pe toți conducătorii religioși ai neamului lor și să se fi descoperit magilor “din Răsărit” , niște străini de neamul ”ales” și unor ciobani ignoranți!!!


..... Așa a început respingerea Mântuitorului. Mândria rănită nu este un bun sfătuitor.Dumnezeu știe ce face.... Pentru El, sinceritatea credinței face mai mult ca arătarea "în afară" a religiei. El Se descoperă celor care doresc să-L cunoască și să înțeleagă planurile Lui. Poziția în lume a acestor credincioși nu este o codiție.Aceasta s-a văzut de multe ori până acum. Viitorul apropiat va demonstra același adevăr. Pentru că:“Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă” (I Samuel 15,7).

despre Inchiderea Harului,Teologic.Apocalipsa 22:11

Inchiderea Harului
Expresia aceasta este una de uz intern, specifică credincioșilor adventiști de ziua a șaptea. O mică explicație este necesară pentru cititorii de altă confesiune.Intenția acestui articol este aceea de a pune în discuție o anumită înțelegere a acestui subiect. Din această interpretare particulară poate ieși un simț de neputință, o formă particulară de descurajare.
Prin închiderea harului se înțelege încheierea pentru totdeauna a mijlocirii Domnului Hristos în favoarea păcătoșilor care se pocăiesc, pe lângă Dumnezeu-Tatăl. Acesta este momentul când se anunță în ceruri: Cine este nedrept, să fie nedrept și mai departe; cine este întinat, să se întineze și mai departe. Cine este fără prihană, să trăiască si mai departe fără prihană. Și cine este sfânt, să se sfințească și mai departe (Apocalipsa 22,11)Prin comparație cu serviciul marelui preot din Vechiul Testament, acesta este momentul când Domnul Hristos dezbracă haina de Mare Preot. Faza următoare a lucrării Domnului este aceea de recuperare a copiilor lui Dumnezeu și de judecată a neamurilor pământului.
Păcatele pot fi iertate numai prin mijlocirea Domnului Hristos. Nimeni altcineva nu poate ajuta. Credințele populare diferite de aceasta nu sunt susținute de Cuvântul lui Dumnezeu. Căci este un singur Dumnezeu și un singur Mijlocitor între Dumnezeu și oameni, Omul Isus Hristos, care S-a dat pe Sine ca jertfă …(I Timotei 2,5.6). Din momentul în care această slujbă a Domnului s-a încheiat, nu mai există iertare pentru păcat. Soarta fiecăruia este sigilată pentru totdeauna.
Fiindcă suntem oameni supuși atât slăbiciunilor firești, cât și erorilor de judecată, putem înțelege frământarea credincioșilor când, își vor da seama că s-a închis harul. Oricât de puțin ar dura aceasta, agonia poate să fie teribilă. Acești credincioși s-au încrezut în făgăduințele lui Dumnezeu și s-au bucurat în nădejdea întâlnirii cu Domnul. Acum, înainte de citirea sentinței Curții Supreme a universului, tensiunea se ridică la maximum. A fost pocăința lor sinceră? A fost ea completă? Nu au mai rămas păcate nemărturisite și nepărăsite, acum când s-au închis cărțile? Ei nu se îndoiesc de Dumnezeu, ci de ei înșiși. Starea lor de spirit este comparată cu a lui Iacov, în noaptea strâmtorării lui celei mai grele. Tot de acolo vine și asigurarea că asemenea lui Iacov, vor ieși cu bine din necaz(Ieremia 30,7. Geneza 32,8-12).
Nu e nicio problemă pentru cititorii Bibliei să accepte ideea unei judecăți preadvente. Vor fi două învieri și între ele, o mie de ani. Fericiți și sfinți sunt cei ce au parte de întâia înviere. Asupra lor a doua moarte nu are nicio putere (Apocalipsa 20,6). La venirea Domnului Hristos, linia este trasă între cei mântuiți și cei rămași pe din afară. Îngerii lui Dumnezeu știu pe cine trebuie să cheme afară din morminte.
De asemenea, cititorii serioși ai Bibliei nu au nicio problemă cu adevărul tulburător că aleșii lui Dumnezeu vor fi cei găsiți fără prihană și sfinți la data îmchiderii harului.
Definiția sfințeniei poate comporta unele explicații. Fără prihană este acceptat de toți că înseamnă fără pată, fără reproș înaintea lui Dumnezeu. Gândul acesta provoacă o examinare de sine serioasă.
Ceea ce apare discutabil pe această temă este starea sfinților sigilați pentru viața veșnică, între momentul închiderii harului și arătarea în slavă a Domnului Hristos. Se afirmă că aceștia și-au format așa un caracter încât vor fi în stare să treacă prin strâmtorarea finală fără Mijlocitor. Sugestia implicită este că fără Mijlocitor înseamnă fără asistență divină. Se lipește la acest subiect propoziția că ultima zi de pe pământ a credinciosului trebuie să fie la fel cu prima din cer.Din nou sugestia este că aceasta este condiția acceptării lui Dumnezeu.
Această concluzie provine dintr-o înțelegere limitată a noțiunii de har. Dacă prin har înțelegem numai disponibilitatea lui Dumnezeu de a ierta păcatele, putem accepta și această interpretare îngustă. Dacă însă observăm că harul lui Dumnezeu este mult mai cuprinzător, nu putem fi de acord cu această vedere.Petru vorbește de Dumnezeul oricărui har ( I Petru 4,19). Alți traducători au înțeles harul de multe feluri. Nu numai atât, în acest ultim caz, însăși sintagma închiderea harului devine discutabilă. Harul lui Dumnezeu nu se închide niciodată. Mijlocirea pentru iertarea păcatelor, da. Pământul nou nu va fi populat de păcătoși, care să-și ceară mereu iertare unui Mântuitor care să mijlocească pentru ei toată veșnicia.
Cuvântul har este prezent și în Vechiul Testament, mai exact de 76 de ori în forma substantivală, adjectivală, sau adverbială (grace, gracious, graciously -NKJV). El este tradus în cuvinte diferite, ca milă, favoare, bunăvoință, trecere, îndurare, etc. Noe găsit har înaintea Domnului (Geneza 6,7),, la fel Lot în Sodoma (Geneza 19,19). După episodul vițelului de aur, Dumnezeu a dat har poporului rătăcit (Exodul 34,6.7). Toți oamenii credinței din Evrei 11 au fost socotiți neprihăniți prin credință și aceasta este lucrarea harului (Romani 4,4). De fapt, după ce a păcătuit, Adam nu a murit datorită harului care i-a fost acordat. Apostolul Pavel se referă la harul care ne-a fost dat în Hristos Isus înainte de veșnicii Timotei 1,9) În El (în Hristos) Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii … după buna plăcere a voiei Lui (Efeseni 1,4.5). Observați că buna plăcere a voiei Lui este tocmai revărsarea harului Său mântuitor și nimic altceva. Nici nu s-ar putea să fie altfel, fiindcă Dumnezeu este veșnic Același și pe caracterul Lui se poate conta.
Atitudinea de bunăvoință a lui Dumnezeu față de îngerii răzvrătiți se vede în cântecul de jale exprimat cu privire la căderea lui Lucifer (Ezechiel 28,12-17). Același har se poate vedea în încercarea de a discuta cu Satana bazele guvernării lui Dumnezeu. Aceasta era tocmai esența răzvrătirii (Iov 1,6-12). Alte ocazii din Biblie pot fi citate, de asemenea.
Pe acest fond mai larg al caracterului constant al lui Dumnezeu adăugăm asigurarea Lui că nu ne va lăsa niciodată singuri. Fiindcă Mă iubește - zice Domnul, îl voi izbăvi …. voi fi cu el în strâmtorare (Psalmul 91,14.15). Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi (Evrei 13,5), etc. Domnul Hristos Însuși, pe pământ, a avut un singur moment când S-a temut că păcatul pus asupra Lui Îl desparte de Tatăl , dar niciun om nu va avea de trecut prin așa ceva.
Concluzia pare foarte clară. Credincioșii sigilați pentru viața veșnică vor avea de trăit un timp scurt fără mijlocitor, dar niciodată fără harul susținător al lui Dumnezeu. Căci prin har ați fost mântuiți, prin credință și aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu (Efeseni 2,8).