miercuri, 4 martie 2009
gandul zilei
Many regard the punishment of Adam's transgression as too severe a penalty for so small a sin. The enemy of all righteousness has blinded the eyes of sinners, so that sin does not appear sinful. Their standard of what constitutes sin is vastly different from God's standard. Should those who regard Adam's sin as a matter of very small consequence look a little deeper, they would see the great mercy of God in giving Adam the smallest possible test. It could scarcely be called a self-denial on his part to refrain from partaking of the fruit of the tree of knowledge, for he already had everything necessary to supply his wants. A compassionate God gave no severe test, no strong temptation that would tax human endurance beyond the power to resist. The fruit itself was harmless. If God had not forbidden Adam and Eve to partake of the fruit of the tree of knowledge, their action in taking it would not have been sinful. Up to the moment of God's prohibition, Adam might have eaten of the fruit of that tree without realizing any harm. But after God had said, Thou shalt not eat, the act became a crime of great magnitude. Adam had disobeyed God. In this was his sin. The very fact that Adam's trial was small, made his sin exceeding great. God tested him in that which was least, to prove him; and with the prohibition he stated that the punishment consequent upon his disobedience would be death. ST 1879-01-23
oricat de putin te-ar cunoaste oamenii...
...oricat de putin te-ar cunoaste oamenii, am observat asta atat la mine cat si la ceilalti, vor avea intotdeauna nu numai tendintza, dar vor avea si pretentia si impresia ca stiu totul despre tine...
...ca te cunosc pe deplin,
desi, nu este asa...
...ca te cunosc pe deplin,
desi, nu este asa...
Maleahi 3:16-18
Maleahi 3:16-18
…Atunci și cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisã înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui.
17 "Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoarã deosebitã, în ziua pe care o pregãtesc Eu. Voi avea milã de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte.
18 Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihãnit și cel rãu, dintre cel ce slujește lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte."
…Atunci și cei ce se tem de Domnul au vorbit adesea unul cu altul; Domnul a luat aminte la lucrul acesta, şi a ascultat; şi o carte de aducere aminte a fost scrisã înaintea Lui, pentru cei ce se tem de Domnul, şi cinstesc Numele Lui.
17 "Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoarã deosebitã, în ziua pe care o pregãtesc Eu. Voi avea milã de ei, cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte.
18 Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihãnit și cel rãu, dintre cel ce slujește lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte."
Abonați-vă la:
Postări (Atom)