O provocare a lui Dumnezeu…
Am inteles ca omul este specia cea mai mare consumatoare de dragoste…din Univers, asta pt ca Dumnezeu ne-a creat asa…
Si de ce uneori NE EPUIZAM ? NOI OAMENII,? in a cauta asa de mult bunatatea , aprecierea, iubirea si respectul semenilor, inca nu stiu…
…poate pentru ca nu suntem insule?,…
poate pentru ca pur si simplu am fost creati astfel incat sa inter-relationam, sa experimentam partasia la modul superlative?…
… si uite asa am aflat o lege : daca vrem prietenie , sa incepem cat mai curand cu putintza prin a oferi noi, si astfel vom avea si noi parte de ea…In ceea ce ma priveste, recunosc ca am avut momente in care doream sa traiesc izolat de oameni, departe de ei, asta era evident tot din egoism, insa repede mi-am dat seama ca-mi sunt dragi oamenii, si ca nu pot trai fara ei…chiar daca uneori ma prigonesc cu indiferentza lor…mi-am dat seama ca si eu ii persecut pe altii, de atatea ori…cu aceeasi feroce indiferentza, cu neiubirea mea…insa de la o vreme am lasat totul in mana lui Dumnezeu…
Am invatat si continui sa invat sa ma incred in El, si sa ma deschid, incetisor de tot , cu grija, precaut, insa ma deschid…treptat descoper ce inseamna sa fii vulnerabil, ce inseamna sa inveti sa risti, ce inseamna sa daruiesti, sic el mai important , ce inseamna sa ...te daruiesti…pe tine insuti, sa-ti pese de altii, sa te intereseze binele lor, pur si simplu, si sa nu mai traiesti doar pt tine, si atat…
Am inteles ca marturisirea adevarata consta in a trai in Dragoste; in sacrificiu de sine, in altruism, incepand cu gesturile cele mai mici, asa se tradeaza zi de zi oamenii, si asta si prin limbajul non-verbal…oamenii obisnuiesc sa spuna atat de multe…, daca am fii atenti la gesture, ele spun mai mult decat cuvintele in sine…
…si eu sunt la fel, nimeni nu face exceptie de la aceasta regula…si stam asa laolalta , zile intregi, ferecati cu zavoare si yale scumpe din import, fiecare in iglu-ul sau, hibernand , cu sperantza ca intr-o zi vom avea parte de-o minune…
….sub carapacea noastra suntem insa destul de nefericiti…e adevarat, suntem de neatins, absolut invulnerabili, imposibil de a fii raniti sau atinsi, in vreun fel, ...insa , ce trist, suntem totusi nefericiti, pentru ca nu..zburam…
….Tocmai pentru ca continuam cu asiduitate sa ridicam zi de zi, cu stoicism aproape , ziduri mai mult invizibile decat vizibile, fiecare ridica un zid in fata altui semen al sau, fiecare cu fiecare…Si astfel comunicarea devine una pur superficiala, neincrederea conducand la resemnare, si la tacere…la renuntare…
…se mai aud doar bietele lacrimi nevazute ale sufletului.
Doar Dumnezeu vede limpede , si intelege in profunzime aceasta nepartasie….
…pentru ca izolarea aceasta vine de cele mai multe ori din teama….
Ne costa aceasta deschidere a sufletului…Am observant ca aproape niciodata nu stam de vorba mai mult de doua minute…ne intalnim in mare graba, tu esti pe fuga, iti ceri scuze, ma intrebi ce mai fac, uitandu-te la ceas, eu iti raspund “bine”, multumesc!
… tu, ce mai faci?”iti raspund cu un nod urias in gat , nod menit sa puna frane , pentru ca nu cumva sa izbucnesc in lacrimi, …si sa ma dau de gol, ca de fapt nu sunt bine, doar imi place sa pozez , sa par ca sunt ok….
….
…sti ceva, ma doare graba ta!!!, nu –ti spun asta, dar citeste si tu asta in privirea mea…poti face asta pentru mine?
…
…E tot ce-ti cer…apoi, te mai uiti inca o data la ceas, ma prind ca de fapt chiar nu ai deloc chef, sau dispozitia sufleteasca sa stai cu mine de vorba, nici nu vrei sa stii ce am in mine, daca e ceva si e nevoie de tine? Wow, sper ca nu!!! Mai bine, nu…
….de fapt inteleg ca nu ai ce-mi spune pur si simplu…esti multumit cu “ tu acolo, la distant de mine, si eu aici, la o considerabila distant de tine… si totul e frumos si occidental…asa-mi place.
apoi, inevitabil ma intreb ce sunt eu pentru tine ?
…ce esti tu pt mine? Suntem doi bieti straini, intr-o mare de oameni…facem cu atata naturalete o biata conversatie de complezenta, zi dupa zi, prefacndu-ne ca suntem frati, ca ne iubim , ca tu da!!! esti important pentru mine,!!!
….doar ca asa sunt eu, dar sti ca mie imi pasa de tine, nu? Doar sti asta, come on!!! Doar ca ti-am zis, it’s nothing personal, asa sut eu, …grabit mereu, nu am timp acum, mai vorbim, pe altadata, pa!
…Vreau doar sa-ti spun ca te simt departe fratele meu, sora mea, asta e tot, si-mi imaginez ca si Dumnezeu are durerea asta, cand ne vede pe noi departe unul de altul…oricine ai fii tu, sa sti ca te simt la mii de ani lumina departare…la mii de ani lumina, sau intuneric? Cine mai stie? …
…
….si uneori implor prin gesturi “mute” o mana de ajutor,…gesturile mele striga , spre tine, inima ta ma aude?imi frang mainile, insa nu le vezi, si stau si sper ca un naiv…in drum…
….incerc sa vad daca “ma citesti”…insa tu, iarasi imi spui mechanic acelasi cd vechi si hodorogit, arhicunoscut deja, : nu am timp, azi chiar n-am timp, !am o zi super incarcata, dar …” ce zici de joi?, am putea discuta si chiar ne-am putea ruga , joi, sau vineri e si mai bine ok? Cauta-ma joi, imi mai spui, fara sa astepti sa vezi daca si eu as aputea sa ma intalnesc cu tine, si o rupi deja la fuga….
raman acolo,uimit, uluit, fara reactie, fara sa inteleg starea asta de fast life …fast drive, fast food, fast love , fast prayer, fast photo, fast feelings, fast study, …
….si lista ar putea continua la infinit poate…apoi, stau si ma intreb si eu fac la fel cu ceilalti, frate? Atat de “asa” sunt si eu la randul meu?
In doar doua minute reusesc “ performantza” de a-I expedia cu maxima amabilitate?…acum stiu, ai putea sa-mi spui, hey haidem sa fim realisti, fiindca daca eu as sta de “povesti” cu fiecare in parte fie si 10 minute , sa zicem inmultit cu doar 10 persoane asta ar insemna o ora si jumatate pierduta!!! Cu care nu te mai intlnesti!!!,
Intrebarea mea este insa: sa fie chiar pierduta ora asta si jumatate?
….mai intai, ca ar fii mai putin de o zecime din cele 24 de ore pe care cu atata bunatate le primesti , fara sa ai vreun merit anume, ele sunt un dar de Sus… apoi,
… ar fii tare interesant de facut un studiu, fiecare ni-l putem face personal, sa ne verificam , cat anume din cele 24 de ore ale unei zile am trait “pentru mine” si doar pt mine, si cat anume am trait pentru altii ?…
…si apoi, un al treilea lucru, cam ce inseamna pt tine, si pentru mine, pentru timpul tau si al meu, ce inseamna “ sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”?
Cred ca e o intrebare serioasa…
….privind din acest punct de vedere lucrurile cred ca inseamna sa-mi impart , incepand chiar de astazi, timpul meu, asa numit liber, cu acel care are cea mai mare nevoie de el…nu?
…te rog nu-l risipi, e pretios, dar nici nu fii zgarcit, hagi tudose, nu-l tine doar pentru tine si atat !…
…sa nu uitam ca” Domnul Isus S-A OPRIT, ATUNCI CAND TOTI CEILALTI MERGEAU GRABITI…MAI DEPARTE…”Stia ca orbul Bartimeu avea atata nevoie de Lumina , incat Dragostea LUI pentru acest orb, l-a facut in stare imediat sa se opreasca, de dragul lui Bartimeu…pentru a-I darui Lumina…poate ca prin tine si prin mine, Dumnezeu tanjeste doreste fierbinte sa imparta Lumina semenilor nostri…Dragostea Sa, iertarea Sa, bunatatea Sa…,Bartimeu traieste , este in fiecare zi, in jurul tau si in jurul meu…
….ne priveste zi de zi, si asteapta de la noi, o simpla si curata marturie…de Dragoste…pt Isus, si pt semeni.
… noi trebuie sa fim gata pentru a-I servi.
Si eu am fost un Bartimeu, si tu ai fost un Bartimeu, si noi toti candva am fost
…BARTIMEU…
Indicativ prezent:
...haideti deci sa conjugam impreuna "verbul" Bartimeu: Eu Bartimeu, tu Bartimeu, el, ea Bartimeu, noi Bartimei, voi, la fel, Bartimei, ei, ele …da, tot Bartimeu…
vineri, 4 decembrie 2009
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
