Găina paraplegică, de OVIDIU RADULESCU

Găina paraplegică


Crescătoriile industriale de creştere a păsărilor pot fi numite pe drept fabrici de găini deoarece găinile sunt acum fabricate pe bandă rulantă cu profit maxim. Patentul aparţine colonelului Sanders, cel care a pus pe picioare KFC-ul (Kentucky Fried Chicken), inventând prima găinărie pilot, găina paraplegică.
Găinile de curte cu aripi şi picioare se mişcă şi consumă calorii degeaba. Găinile din complexele industriale stau pe loc şi se îndoapă de la banda rulantă. Nici nu au nevoie de picioare pentru că ele nu se mişcă; se mişcă fabrica pentru ele. Revine mult mai ieftin pe kilogram, deşi carnea de găină paraplegică nu are acelaşi gust cu al orătăniei de curte.
Cocoşii, prin natura lor, se mişcă şi mai mult şi nici la ouat nu se arată prea productivi. Dilema moşului din ”Punguţa cu doi bani” a rămas aceeaşi pentru inginerii avicultori de astăzi: cum să fabrici cocoşi paraplegici şi chiar buni de ouat? După încercări eşuate, au găsit o soluţie de compromis, genetic şi economic viabilă: cocoşul ”multi-tacâm”. La aceeaşi cantitate de hrană, cocoşi din aceştia produc de două ori mai puţină carne decât găina paraplegică, dar de trei ori multe picioare şi aripi. De aceea, secţia de cocoşi a Avicolei produce numai făină de cocoşi cu care se eficientizează hrana găinilor. Gustul găinii hrănite cu făină de cocoşi este şi el altul. Dar se remediază cu gust de peşte. Se ştie că făina de peşte este cel mai eficient aliment pentru dezvoltarea rapidă a cocoşului de făină. Adăugând şi penele în concentrat, făina de cocoş va face minuni în nutriţia găinii paraplegice. Problema este acum găinaţul. Nimic nu trebuie aruncat pentru că sunt milioane de clienţi salivând nerăbdători să savureze produsul proaspăt…
Jumătate de nutrienţi sunt pur şi simplu aruncaţi prin excreţie, ceea ce reprezintă o carenţă serioasă în randamentul crescătoriilor de găini. Drept care s-a ajuns la făina de găinaţo-găină îmbunătăţită cu făina de pene şi făina de cocoşi. Practic se obţine un perpetuum mobile imposibil în lumea fizicii din cauza legilor termodinamicii, dar funcţionând impecabil în complexele avicole ale secolului XXI: autogăina. Singurul lucru pe care ingineria găinii paraplegice n-a reuşit să-l rezolve este gustul intrinsec de găină. Drept care, recomandarea este ca la puii sau găinile fripte, prăjite sau fierte, să se adauge, sub formă de prafuri sau sosuri, arome sintetice de găină de curte.
Am zis eu ceva de nutriţie sau Romani 12:1-2, chiar acum în postul Paştelui? Nuuuu… Sunt vulnerabil; cum să deschid cutia Pandorei pe site, cu emailul la vedere? Că doar sunt destui consumatori creştini şi la biserică mergători, care savurează găini industriale, dar au greaţă de vegetarianism. Destui gata să te taie ca pe un pui, cu ceaunul dând în fiert lângă ei. Că doar mântuirea nu stă în mâncare, nu-i aşa? (Deşi gândindu-mă la Adam şi Eva…).
Păi pot să combat argumentele lor teologice sau fripturologice? Nuuuuuu. Aşa că ţin să-i asigur - nimic în editorialul acesta despre dietă sănătoasă pentru un organism sănătos. Ceea ce i-ar mai îndulci ar fi vizitarea unei avicole. Dar să fie grijulii, să nu-i sperie pe bieţii muncitori de acolo, aşa cum am făcut eu din greşeală, făcându-i să creadă că sunt inspectori sanitari şi să-i oblige să arunce păsările moarte. Sau să omoare la repezeală bieţii şobolani care se preumblă printre valţuri. S-ar pierde degeaba bunătate de proteină.


Ovidiu Rădulescu