Ploaia timpurie si tarzie,cateva citate foarte interesante.

Fiecare în mod personal va fi pus la probă şi încercat o perioadă de timp, pentru a se vedea dacă îşi va sacrifica idolii şi va da atenţie sfatului Martorului Credincios. Dacă este cineva care nu va fi curăţit prin ascultarea de adevăr şi nu-şi va birui egoismul, mândria şi patimile rele, îngerii lui Dumnezeu au următoarea sarcină: "Sunt ataşaţi de idolii lor, lăsaţi-i în pace"; şi ei trec mai departe să-şi facă lucrarea, lăsându-i pe aceştia, cu trăsăturile lor păcătoase neîndreptate, în stăpânirea îngerilor răi.

Aceia care cresc continuu şi fac faţă cu succes fiecărui test, oricare ar fi preţul, au dat atenţie sfatului Martorului Credincios şi vor primi ploaia târzie, şi astfel vor fi corespunzători pentru a fi luaţi la cer. T1 188

La schimbarea la faţă, Domnul Isus a fost proslăvit de Tatăl Său. Îl auzim spunând: "Acum Fiul omului este proslăvit, iar Dumnezeu este proslăvit în El." Astfel, înainte de trădare şi crucificare, El a fost întărit pentru ultimele Lui suferinţe teribile. Pe măsură ce mădularele trupului lui Hristos se apropie de momentul ultimului conflict, "timpul strâmtorării lui Iacov", ei vor creşte în Hristos şi vor avea Duhul Său în măsură bogată. Pe măsură ce cea de-a treia solie îngerească se măreşte, până când devine o mare strigare, şi o slavă şi o mare putere însoţesc încheierea lucrării, poporul lui Dumnezeu va avea parte de acea slavă. Ploaia târzie este cea care îi însufleţeşte şi le dă putere pentru a trece prin timpul strâmtorării. Feţele lor vor străluci de acea lumină care îl însoţeşte pe cel de-al treilea înger. T1 354

Îngerul a spus: "Priveşte!" Atenţia mi-a fost apoi îndreptată către grupul teribil de zguduit pe care-l văzusem. Mi-au fost arătaţi cei pe care îi văzusem mai înainte plângând şi rugându-se cu un duh zdrobit. Detaşamentul de îngeri păzitori din jurul lor fusese dublat, iar ei erau îmbrăcaţi cu armură din cap până în picioare. Se mişcau într-o ordine desăvârşită, ca o companie de soldaţi. Feţele lor arătau conflictul teribil prin care trecuseră. Cu toate acestea, trăsăturile lor, marcate de o mare suferinţă interioară, străluceau acum de lumina şi slava cerului. Ei obţinuseră biruinţa, şi aceasta îi umpluse de cea mai adâncă recunoştinţă şi bucurie sfântă.

Acest grup scăzuse ca număr. Unii fuseseră zguduiţi, căzuseră în afară şi rămăseseră pe drum. Cei nepăsători, indiferenţi - care nu se alăturaseră celor care puneau preţ pe biruinţă şi mântuire într-atât, încât să se roage cu perseverenţă şi durere pentru a o primi - nu au obţinut victoria şi au fost lăsaţi în urmă, în întuneric, iar locurile lor au fost imediat ocupate de alţii, care s-au prins de adevăr şi au completat rândurile. Îngerii răi făceau încă presiuni asupra lor, dar nu puteau avea nici o putere asupra lor.

I-am auzit pe cei îmbrăcaţi în armură rostind răspicat adevărul cu mare putere. Acesta avea efect. Mulţi fuseseră legaţi; unele soţii de soţii lor şi unii copii de părinţii lor. Cei sinceri, care au fost opriţi să asculte adevărul, s-au prins acum cu nerăbdare de el. Toată teama pe care o aveau faţă de rudele lor dispăruse şi numai adevărul era înălţat înaintea lor. Flămânziseră şi însetaseră după adevăr, care le era mai drag şi mai preţios decât viaţa. Am întrebat ce anume provocase această mare schimbare. Un înger a răspuns: "Este ploaia târzie, înviorarea de la faţa Domnului, marea strigare a celui de-al treilea înger". Scrieri timpurii, 271.


Nici unul dintre noi nu va primi sigiliul lui Dumnezeu, atâta timp cât caracterele noastre au o zbârcitură sau o pată pe ele. Nouă ne este lăsată remedierea caracterelor noastre, curăţirea templului sufletului de orice întinăciune. Atunci, ploaia târzie va cădea asupra noastră, aşa cum ploaia timpurie a căzut asupra ucenicilor în Ziua Cincizecimii. T5 215.