Psalm 14 & 15, briefly.

Psalmul 14


Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” Această nebunie cred că se regăsește în fiecare dintre noi, în modul cel mai real. Când Dumnezeu nu este atât de real pe cât ar trebui să fie, atunci începe asuprirea celor drepți, față de care crezi că ai anumite avantaje.

Din nou sunt două planuri, vizibile numai pentru ochiul credinței: omul spune, de jos, că nu există providență.

Dumnezeu, de sus, privește în jos, căutând oameni.


Sunt câteva caracteristici ale omului nebun aici:


a. Spune în inima lui: „Nu există Dumnezeu!” (adică nu există providență, nu există conducerea lui Dumnezeu suverană, nu există intervenție divină, nu există…);


b. Întorc spatele lui Dumnezeu.

c. Devin venali (stricați, deformați).

d. Acțiunile lor sunt rele.

e. Nu fac bine.

f. Trăiesc jefuind poporul lui Dumnezeu.

g. Nu se roagă lui Dumnezeu.

h. Strică planurile celui umil (sărac).


Interesantă relaționarea „nebunului” pe verticală și pe orizontală.

Relația este stricată cu Dumnezeu. Îi întoarce spatele.

Pe pământ, „nebunul” întoarce spatele semenului său uman. Binele este înlocuit de rău și, în loc să ajute, el distruge. E normal, nu? Când îi întorci spatele lui Dumnezeu, te întorci cu fața spre diavol. Fără Dumnezeu, devii diavol. Isus Hristos a coborât printre diavoli. În Iadul cel mai negru...




Psalmul 15




Când îți întorci însă fața spre Dumnezeu, începi să semeni cu El.


Acest psalm aruncă o notă de lumină asupra a ceea ce înseamnă credincioșie față de Dumnezeu.


Caracteristicile omului care a ales să-l urmeze pe Dumnezeu și să se îndrepte spre templul său sunt:



a. Umblă fără vină
b. Face ceea ce este drept
c. Vorbește cu sinceritate
d. Nu fac rău
e. Nu bârfesc.
f. Disprețuiesc pe cei disprețuiți de Dumnezeu.
g. Onorează pe cei ce se tem de Domnul.
h. Își țin promisiunile.
i. Nu dau banii cu dobândă.
j. Nu iau mită împotriva celui nevinovat.




Omul neprihănit care se îndreaptă spre Templul lui Dumnezeu (poate fi făcută o asociere cu biserica) relaționează corect cu semenii săi. Relația corectă cu Dumnezeu se reflectă corect în relația cu semenii. Accentul este pus pe ceea ce el spune, și face. Face ce spune și spune ce face. Acestea sunt principiile pe care Domnul Hristos a venit să le instaureze pe pământ. Acesta este Domnul Hristos, singurul care a umblat fără pată și a făcut în totul tot ceea ce este drept.