Jurnalul unui rasarit, Psalm 19.

Jurnalul unui răsărit



Însăși Biblia arată spre natură ca fiind cartea vorbește despre Dumnezeu și despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Cred că Domnul Isus a stat de multe ori privind răsăritul dimineața, având acest psalm în minte. Legea lui Dumnezeu este la fel de reînviorătoare ca și lumina soarelui pentru pământul ce o așteaptă cu nerăbdare, după o noapte friguroasă. „Your servant is formed by them”, spune versetul 11 în versiunea New Jerusalem Bible. Isus a fost Legea. Legea l-a format pe Isus. În modul cel mai real, Legea a devenit o parte din El. Această Lege a stat la baza învățăturilor Sale.



Psalmul însă adaugă și o rugăciune pentru păcat: oare ce a simțit Isus când a citit acest psalm? Nu era în interiorul Său nici o dorință, nici o înclinație spre egoism, spre răutate. Citind sau ascultând cuvintele Psalmului, s-a întărit în inima Lui convingerea că este diferit.


Aș putea scrie un jurnal al psalmilor, studiați de Isus, împărțit în 365 de părți, fără să anunț de la început că este al Lui. Pur și simplu este un jurnal imaginar.



În WBC, Psalmul 19:2-4 „O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii” este prezentat foarte frumos: natura vorbește despre slava lui Dumnezeu celui care este deja sensibil la revelația lui Dumnezeu, care vine prin Torah. Nu există revelație naturală, care să te îndrepte spre Dumnezeu, în afara Torei. Natura se adaugă acesteia.


To the sensitive, the heavenly praise of God’s glory may be an overwhelming experience, whereas to the insensitive, sky is simply sky and stars are only stars; they point to nothing beyond (…)there is more than a suggestion that the reflection of God’s praise in the universe is perceptible only to those already sensitive to God’s revelation and purpose.


Natura este personificată, nu zeificată, ca în alte poeme din OAA. Dumnezeul adevărat este cel care este înălțat în acesta. Poate fi un rezumat al Torei, care începe cu Creațiunea și se continuă cu Legea. WBC îl citează pe C.S. Lewis care afirmă în Reflections on Psalms, p. 56 următoarele: „I take this to be the greatest poem in the Psalter and one of the greatest lyrics in the world”.


The psalmist moves in a climactic fashion from macrocosm to microcosm, from the universe and its glory to the individual in humility before God. But the climax lies in the microcosm, not in the heavenly roar of praise. For the heavens declare the glory of God, but the law declares the will of God for mankind, the creature. And though the vast firmament so high above us declares God’s praise, it is the Torah of God alone that reveals to mankind that he has a place in the universal scheme of things. It is not a place which gives ground for human boasting or declaration of human might over the cosmos: when the psalmist’s praise of God’s revelation in the Torah dawns upon him personally, it issues immediately in a prayer for forgiveness and acceptance.