de la Ovidiu Radulescu,

Dă-mi și mie niște predici, mi-a zis el, așa, cam cu jumătate de gură. Se pregătea să plece și moșmondea la bagaje. - Poftim? Mi s-a părut că nu am înțeles ce-a spus. - Predici. Mi-ar trebui niște predici. - A, da, cum să nu: ”Pocăiți-vă și credeți în...” - am început eu să declam cam cum mi-l imaginez pe Ioan Botezătorul predicând la Iordan. - Hei, nu așa, nu glumesc, am nevoie de predici de-ale tale. Îmi place cum scrii - a început el să schimbe tactica, periindu-mă. Hai că nu le mai dau la nimeni - mă asigură el. Inutil, deoarece oricum nu cred că-și dezvăluia aşa cu una cu două izvoarele pământești într-ale inspirației celeşti. - De care predici? - Păi cred că le păstrezi, nu-i așa? Și se uită pe furiș să vadă cum reacționez... Măcar una-două acolo, să nu mai stau să caut când m-oi întoarce acasă. N-am nici timp și nu știu nici dacă mai am ore de Internet la ăia cu cablu’... ca să caut. Adică el oricum căuta. Și găsea. Predici. Ale mele sau ale altora, tot una. Dar ale mele erau mai practice. Vroia mură-n gură, de la ”Stimații mei frați”și până la ”așa să ne-ajute Dumnezeu, amin”. Totul de-a gata, fără efort, că-i ”persoană ocupată” (oare cine-i locatarul?) cum mi-a tot repetat că doar-doar m-o îndupleca. Pentru alte predici trebuia să se zbată mai mult. - Mai mult? Cum adică? am făcut eu din nou pe naivul fiind de fapt interesat să înțeleg natura și amploarea fenomenului. M-a privit condescendent: - Păi tu nu știi? Te duci la site-urile cu predici românești. Sau în engleză dacă vrei dar eu nu înțeleg ca tine toate cuvintele și scriu și mai greu; trebuie să și traduc. Dar ai destule în românește. Internetul să trăiască. Mi-a descris tehnica lui, pe cât de simplă, pe atât de practică: - Găseşti ca mine predici scrise integral și arhivate gata pe site-uri specializate (le găsești prin Google).. Le copiază băiatu' în Word și apoi dai "print". Și aici trebuie să fii atent - m-a dădăcit el cu siguranță de expert. Sunt multe site-uri la care trebuie să plătești; marfa e bună dar ce sunt fraier să le dau bani? Te duci la alea gratis, îți faci cont la ei și gata... Dar la gratis trebuie să cauți mai mult până găsesești ceva fain... Mai bine le cauți pe alea în format video sau audio mp3... Iar aici expertul ”predicolog” a făcut o pauză: să-mi spună?... să nu-mi spună?... S-a hotărât totuși să-mi vândă pontul, măcar așa, ca să mă impresioneze: - Cu astelaltele înregistrate doar audio sau video, este mai complicat, chiar dacă sunt gratis. Trebuie să asculți predica și în același timp să o copiezi pe hârtie cu pixul. Sau dacă vorbitorul este mai lent și tu bun la butonat, poţi să copiezi totul la același computer. Am eu un program care le încetinește viteza. Îl instalezi, auzi clar și ai timp să scrii. Cuvânt cu cuvânt. Am rămas fără cuvânt. În loc să deschidă Cuvântul, să lase Cuvântul să-i vorbească, să lase Cuvântul să-l inspire, să scoată Lumina din Cuvânt, el... cuvânt cu cuvânt. Admit, cu toții citim cărți și cităm din ele. Pastori, preoți, prezbiteri, diaconi, Instructori de Biblie... Folosim selectiv ilustrații și exemple pe care alții le-au produs, venim cu citate adnotate și potrivite unui anumit context. Ne inspirăm dintr-un anumit aranjament al pericopei alese. Derulăm texte grupate de experții in exegeză. Introducem istorioare adevărate sau doar folclor pios la care cititorii sau ascultătorii se raportează personal. Este un proces dinamic, firesc de studiu și aplicație creativă. Dar el și alții ca el: cuvânt cu cuvânt... www.parămălăiață.org Săptămânal mii și mii de predici; rostite de la amvoane, din fața altarelor, de la înălțimea pupitrelor, înregistrate și arhivate, scrise și publicate, savurate sau dezavuate... Mii și zeci de mii. Şi cu toate acestea, astăzi ca şi pe vremea Judecătorilor, ”Cuvântul Domnului este rar și vedeniile nu sunt dese” (1 Samuel 3:1). Cuvântul este rar... nu în sensul de cinci cuvinte pe pagină de predică ”trasă la xerox”. Ci este rar în inimile și suflete profesioniștilor care scot predicile din laptop cât ai zice... nu pește ci www.intercer.net/tv/php. Și care se plâng mai apoi că bisericile sunt pustii, că oamenii nu mai sunt interesați de religie. Ba sunt, dar nu de religie digitală și predici copiate la indigo și re-mestecate de alții, ci sunt flămânzi de Iisus Christos și El răstignit în viețile celor care predică și Îi trăiesc Cuvântul. Îl trăiesc Cuvânt cu Cuvânt.

Ovidiu Rădulescu - Majesty.ro