marți, 24 februarie 2009
Mai demult
… Mai demult inima omului avea porti care nu se inchideau decat la capatul drumului…. Era o banca la poarta ca un loc de popas pentru calatorii osteniti de drum…Era apoi vatra cu paine aburinda si vadra abia crescuta din fantana… Iar inima omului ardea..era un bulgare de omenie si de dragoste…. Acum…portile s-au inchis desi nimeni dintre noi n-a ajuns inca la capatul drumului…
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu