Cât de scump este sângele scump al lui Isus?

Duşuri rare şi băi scumpe...

Cu cât mai mult sângele lui Christos, care, prin Duhul cel veşnic, S-a adus pe Sine însuşi jertfă fără pată lui Dumnezeu, vă va curăţi cugetul vostru de faptele moarte, ca să slujiţi Dumnezeului celui viu! Evrei 9, 14.

Am rămas uimit să aflu câţi bani se cheltuie cu şampoanele şi sărurile de baie pentru… animale. Milioane de dolari. Există fel de fel de cosmeticale pentru blănuri miţoase sau ne, sprayuri, şampoane, săruri, fixative, există chiar şi căzi speciale pentru câini. Iar pisicile, cu comprese muiate in substanţe speciale, sunt tratate mai bine decât Liz Taylor la prima ei operaţie estetică. Păsările sunt spălate cu spumant special, ph 7.1 neutru, pentru prospeţimea culorilor penajului şi chiar… peştii, imaginaţi-vă, sunt clătiţi cu “bathfish”! De acum nu vor mai mirosi neplăcut a peşte, sub aripioarele înnotătoare, ci a “Prestige”…
Cât costã sã faci baie unei vidre? Dupã catastrofa petrecutã în Alaska când au fost deversate în ocean mii de barili de petrol, compania Exxon a plãtit 18,3 milioane dolari ca sã cureţe 357 vidre. Preţul mediu a fost de 51.260 dolari pentru fiecare vidră! Cheltuielile legate de curãţire au acoperit salarii, bãrci, elicoptere, si construirea a trei refugii pentru urgenţe. Rezultatul final a fost cã au supravieţuit 225 de vidre. A meritat costul? Dacã ai fi fost una din acele vidre şi ai fi înteles cã toatã aceea zarvã a fost pentru tine, ai fi spus cã a meritat. O baie scumpă. Dar câţi copii din ţările sărace, mor de boli şi foame fără să ştie măcar ce înseamnă a face baie!?
Nu întodeauna obiceiul de a face baie sau duş a fost apreciat. În 1869, guvernatorul statului Tennessee a semnat o lege care interzicea îmbăiatul mai des de o dată la trei săptămâni. Asemănător, Kentucky şi Mississippi aveau regulamente drastice impotriva băilor publice, săpunului şi apei parfumate care erau “împotriva modestiei şi bunului simţ, încurajau lenea şi atacau bunele moravuri”, cum specifica hotărârea legislatorilor transpiraţi la datorie, veghind la bunăstarea poporului.
În Arkansas prima cadă cu scurgere a fost introdusă in anul 1887 de către o familie de olandezi care ulterior s-a mutat in Virginia. Au fost şicanaţi şi ridiculizaţi de vecini şi de membrii din biserica Episcopală din Little Rock de care aparţineau. Ba apăruse şi o caricatură într-o revistă de pe vremea aceea, “The Southerner Mirror” în care erau înfăţişaţi în cadă, cu părul vâlvoi şi ochii ieşiţi din orbite. Nebuni. Auzi, să dea banii pe prostia aia când un butoi în spatele casei, este mult mai potrivit…

Duşul sublingual al lui Ludovic
Curăţenia a fost un lucru rar de-a lungul istoriei acestei lumi murdare de păcat şi la propriu şi la figurat. De la greci şi romani încoace, cei cu băi publice după care oftau soldaţii romani aflati in misiune pe la marginile Imperiului, nimeni nu a mai pus preţ pe apă şi săpun… În Evul Mediu, în toate oraşele Europei, hârdăul cu zoaie era aruncat pe fereastră, direct în stradă. La Paris, Ludovic al XIV-lea a lansat moda parfumurilor fără baie. El însuşi nu se spăla decât extrem de rar, cu cârpa înmuiată în apă de trandafir, mângâindu-şi pielea pe ici pe colo prin părţile neesenţiale. Atât. Mai ales că apa era udă iar Regele Soare putea răci!
Palatul Versailles a fost construit cu un lux si rafinament fără egal, cu marmură, aur şi lemn exotic, cu sute de saloane, camere speciale de dans, muzică, pictură, alcoave şi dormitoare, dar… fără WC-uri şi băi. Nobilimea Franţei urina pe coridoarele de marmură şi se spăla doar când îi apuca ploaia la vânătoare. Domnii fini şi doamnele elegante aveau scărpinători speciale, din argint cu fildeş, ca să-şi râcâie clocitoarea de păduchi - capul acoperit de perucile cât baniţa. Dacă mai divulg şi tipul de hârtie igienică preferat, persoanele mai slabe de inimă chiar că ar leşina citind şi înţelegând. Iar mizeria fizică era dublată de cea morală. Baroni şi baronese, conţi şi contese, doamne de companie sau grăjdari, toţi erau bolnavi de venerice şi infecţii de toate soiurile ale zonelor ano-genitale… De câte ori văd reclama vreunui film de capă şi spadă, cu muschetari şi romantism, îmi amintesc de coridoarele de la Versailles mirosind chiar şi acum ciudat. De unde ştiu? Vizitând splendorile Versailles-ului am căutat şi eu cu disperare chiar locul acela unde Ludovic, regele în persoană, se ducea pe jos. Mulţumită grijii pentru turişti, am găsit in extremis lăcaşul cu pricina dar ca o anexă modernă, de negăsit pe vremuri. Era coadă…
La noi, în mod tradiţional, ţăranii cu bun simţ făceau ce puteau ca măcar duminica să apară în public “primeniţi” dar aceasta a fost de cele mai multe ori în decursul istoriei noastre zbuciumate, doar un deziderat. În 1825 s-a deschis în Bucureşti prima baie publică, care folosea apă curentă, localizată pe strada Ştirbei Vodă. Din păcate a fost o încercare singulară, edificiul devenind în scurtă vreme “baie turcească” sinonim cu manierele proaste, balcanice, aburite sau ne. Era vizitat doar ocazional de bărbaţi (exclusiv) de-alde jupân Titircă Inimă Rea.
Prima baie particulară autentică a fost introdusă de celebra Miliţa Baston (dacă informaţiile mele sunt corecte). Era poreclită Miţa Biciclista. Promotoarea primului germene de feminism local, Miţa a comandat de la Paris o bicicletă cumpărată pe bani mulţi, la modă, din aceea cu o roată enormă pe care cu greu îţi păstrai echilibrul. Şi pedala, îmbrăcată în pantaloni, stârnind râsul şi glumele proaste…”Armazoancă”, ce mai. Purtarea ei a scandalizat lumea “bună” a mahalelor. Se zvonea despre ea că face baie de două ori pe săptămână, auzi, de două ori!!… iar doctorii se aratau sceptici: ”sigur o să se îmbolnăvească fără chip de scăpare. Pielea o să i se subţieze, o să facă pneumonie, o să i se irite parţile sensibile …”
Nu este nici glumă şi nici cinism modern de trei duşuri pe zi, dimineaţa săpun “Dove”, la prânz şampon “Johnson” iar seara duş-gel “Palmolive”; problema a fost extrem de serioasă. Să nu mai spunem de felul în care lucrau chirurgii secolelor trecute. Dr. Semmelwiss, descoperitorul metodelor antiseptice, a fost atât de mult batjocorit de colegi pentru simplul fapt că îşi spăla mâinile ieşind de la disecţile din morga spitalului, înainte de a intra să asiste în sala de naşteri, încât a înnebunit.
Încă o mostră… sfinţii care şi-au mortificat trupul, sperând să îşi spele sufletul. Iată numele unor „preafericiţi” ai Bisericii Medievale care s-au făcut remarcaţi prin murdărie:
- Sfântul Labre, a cărei putoare îngreţoşa pe toţi cei aflaţi în preajmă.
- Sfânta Oportuna care nu a folosit niciodată apa şi nu şi-a spălat nciodată aşternutul decât cu lacrimi.
- Sfânta Radegona care nu şi-a spălat şi nu şi-a schimbat niciodată rasa cu care a stat îmbrăcată toată viaţa, dormind pe un pat de cenuşă.
- Sfântul Simeon Stâlpnicul care a stat în soare, ploaie şi vânt, în vîrful unui stâlp care era şi dormitor şi sufragerie şi bucătărie şi WC, timp de 22 de ani. În tot acest timp nu şi-a tăiat nici măcar unghiile.
Mizeria spirituală în care au fost ţinuţi de către Satana, oameni pioşi în naivitatea lor. Nu ei sunt de vină ci sistemul în care au crezut. În nici o parte a ei, Biblia nu încurajează murdăria ca un argument al sfinţeniei. Dimpotrivă, iată recomndarea: Eclesiastul 9, 7.8000 sq m (10,760 sq ft). The bath has a capacity of 1,500 persons.
Detergentul cel mai scump din lume
Spălarea unei vidre murdare de petrol a costat peste 50.000 dolari. Dar cât costă curăţirea unui om poluat de păcat, ca tine şi ca mine? Evrei, capitolul 9, ne spune cã Isus, Fiul lui Dumnezeu, Şi-a dat viaţa Sa pentru noi. Pentru cã Isus este Atotputernicul Creator şi Dumnezeu, aceasta înseamnã cã preţul pentru fiecare persoanã este mult mai mare decât putem pricepe. A meritat preţul? Dacã eşti una din persoanele salvate de Isus, vei spune cu sigurantã cã a meritat.
- Evrei 10,22 – Să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinşă deplină, cu inimile stropite şi curăţite de un cuget rău, şi cu trupul spălat cu o apă curată. Trupul spălat dar şi duhul spălat ca să nu miroasă a lumea aceasta… Să nu pută precum zdrenţele fiului risipitor după ce stătuse în compania porcilor
- Apoc.7,14 – …Aceştia vin din necazul cel mare; ei şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului. Dacă Isus a fãcut totul pentru mine, cum pot sã-mi arăt recunoştinţa? Nu-I pot răsplăti fiind suficient de bun — aceasta ar fi doar o auto-înşelare.
Ce pot face? Îi pot fi recunoscător şi ascultător. Biblia vorbeşte despre botezul cu apă şi botezul cu Duh Sfânt şi cu foc, fără de care nimeni nu poate aspira către Împărăţia curată a lui Dumnezeu. Naşterea din nou. Icoana aceasta închipuitoare vă mântuieşte acum pe voi şi anume botezul, care nu este o curăţire de întinăciunile trupeşti, ci mărturia unui cuget curat înaintea lui Dumnezeu - 1 Petru 3,21. Biblia vorbeşte şi despre rânduiala umilinţei, a spălării picioarelor, înainte de împărtăşirea credincioşilor din simbolurile sfinte ale pâinii nedospite şi vinului nefermentat. Exemplul dat de Isus. Pentru că cine a fost curăţat odată prin apa botezului, se mai poate murdări păşind prin această lume numită de Ioan Grigorescu “paradis murdar”. Se poate murdări pe dinăuntru.. Să tot spele ei fariseii, blidul pe dinafară cu Tix şi Ariel; sângele lui Isus este unicul detergent care spală cugetul de orice păcat. Un “detergent” ieftin sau unul scump? Cerul a dat totul pentru spălarea omului de păcat. Omul este dispus să dea cât? Cât de scump este sângele scump al lui Isus?