teama

Frica este un sentiment ciudat. Exista frica obisnuita care determina supravietuirea nostra in caz de pericol, ca o prevenire a acestuia. Si, mai exista o frica care ne face sa ridicam ziduri in noi. Zidurile fricii ne duc pe drumurile suferintei. Durerea este singurul partener al fricii. Se plimba brat la brat nestingherite si se joaca cu viata ta. TU le lasi sa faca asta.
Cea mai stranie forma este frica de suferinta. Se creeaza astfel un cerc vicios. Frica de suferinta duce la suferinta care induce o frica si mai mare. Si fiecare trecere prin aceasta spirala a fricii nu face altceva decat sa ridice ziduri si mai mari in tine,... in noi. Zidurile fricii despart interiorul de exterior. Oare pe "demonii" interiori cine-i opreste? Ce ziduri mai ridici impotriva lor? Cum ii controlezi atunci cand te macina in spatele zidurilor?
Stai in interior, inconjurat de zidurile fricii tale si privesti la frumusetea gradinii din fata ta. Nu vei pasi pentru ca primejdiile te pandesc la tot pasul. Lasi sa treaca pe langa tine oameni si oportunitati fantastice. Uneori lasi sa patrunda cate o raza de soare. Intai timid si apoi din ce in ce mai puternic. Dar frica din tine se trezeste. "Si daca vei suferi?" "Si daca nu-i bine?" "Si daca te vei arde?" "Si daca...?" Toaca marunt profitand de frica ce te inconjoara. Te inchizi si mai mult, ridici ziduri si mai inalte. Pana unde? Pana cand?
Pana cand?
Cum scapi? Cum distrugi zidurile fricii? Nu stiu exact cum vei face tu. Stiu ca eu inca nu le-am distrus...not yet. Stiu ca este un proces lung, in care am alaturi oameni rabdatori, intelegatori si iubitori (cat de binecuvantat sunt!!!). Daca simti ca nu mai rezisti cere ajutor, lui Dumnezeu in primul rand. Eu am primit ceea ce am cerut, de la EL. Multumesc celor care m-au ajutat sa revin la viata. Poate esti si tu printre ei. Nu ai de unde sa stii. Si chiar daca nu esti tot iti multumesc pentru ca ceea ce ai citit face parte din acest proces...