cartea vietii mele,si cartea vietii tale...

Unul dintre visele mele este sa scriu o carte. Mai deunazi imi priveam colegii si am realizat ca aceasta carte exista...

... Voi, toti cei care ma cunoasteti, toti cei care ati pasit in viata mea, ati scris aceasta carte... Fiecare dintre voi si-a depanat povestea in paginile cartii mele.Este o carte despre viata privita din perspectiva mea. Este o carte in care fiecare om ocupa un loc special. Este o carte creata din experiente. Este o carte printre randurile careia identific partile altor carti. Este o carte nemuritoare. Este o carte care se va sfarsi odata cu mine.Am zis astazi unui prieten ca distanta fizica aduce cu ea si uitarea. Cartea pe care am scris-o impreuna este antidotul uitarii. Mintea uita, sufletul isi aminteste. Mintea judeca faptele ca fiind bune sau rele, inima accepta. Mintea respinge, sufletul primeste.Aceasta carte este scrisa cu sufletul.Fiecare cuvant este o emotie. Fiecare fraza este o scena pe care danseaza sentimentele imprimate. Fiecare pagina este un adevarat spectacol emotional. Intreaga carte este un festival, un ocean plin de viata.Avem tendinta de a imparti lumea in bine si rau. Luam decizia de a categorisi oamenii in buni si rai. In aceasta carte pe care am scris-o impreuna exista doar viata in plinatatea ei, neintinata de judecata. Experientele traite au reprezentat adevarata motivatie de a merge mai departe. A fost durere, au fost bucurii, au fost implinirii, au fost tristeti. Toate m-au slefuit si creatia nu s-a incheiat inca. Astept cu interes noi experiente si noi intalniri.Am inceput sa-mi iau ramas bun de la unii dintre voi. Zambesc, sunt fericit si vad in spatele acestei bucurii cum se aduna lacrimi grele. O sa-mi fie dor. O sa-mi fie dor de parintii mei, de familia mea, de prietenii mei, de colegii mei, de dusmanii mei. O sa-mi fie de dor de o multime de lucruri. O sa-mi fie dor de momentele cand suna telefonul doar ca sa fiu intrebat ce mai fac. O sa-mi fie dor de iesirile in oras. O sa-mi fie dor de librariile in care pierdeam notiunea timpului. O sa-mi fie dor de o vorba. O sa-mi fie dor de mare si de munte. O sa-mi fie dor...Si, astfel inchei un nou capitol din cartea vietii si deschid altul...mi-e do deja...dor si doare...