....

Ma lovesc adeseori de tarmurile ignorantei umane. Macinata de loviturile puternice, intelegerea mea capituleaza in fata credintelor inradacinate in mintile seculare... Asemeni unei salcii in fata furtunii ma inclin pana la pamant revenind cu o forta mai mare si o lectie invatata... Fiecare suflare peste frunzele inimii mele aduce o noua perspectiva, o noua informatie pe care mintea o asimileaza ca atare... Simt cum schimbarea patrunde in adancurile fiintei mele si preiau forma vantului care imi ofera libertatea dorita...Observ limitele cuvintelor care ma invaluite pe neasteptate si le las sa treaca mai departe.... Furtuna dispare asa cum a aparut si repercursiunile sunt vizibile doar pe nisipul fierbinte al inimii mele....