lotul lui Avraam si lotul lui Lot, partea a doua.

Nu ştiu ce a gindit Lot după ce Avraam i-a dat ocazia sa aleagă cel mai bun lot de pamînt, apoi şi-a riscat viaţa ca să-l elibereze pe el si cetăţenii Sodomei dupa cea au fost luaţi prizonieri, şi în final nu a acceptat nici măcar să primească o recompesă din pradă. Probabil s-a felicitat ca el este deştept şi ştie să-şi urmărească interesele şi a mulţumit lui Dumnezeu că există în lume şi oameni fraieri ca Avraam cărora le pasă mai mult de alţii decît de ei înşişi. Dupa el, Avrram ştia să piardă iar el să cîştige.
Nu ştim cît timp Lot a trăit fericit după aceea dar in capitolul 18 din Geneza aflăm ca Avraam este vizitat de doi straini care-i dezvalue ca sunt într-o misiune de a afla dacă zvonurile cu privire la răutatea Sodomei sunt întemeiate pentru a o distruge: “Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit, şi păcatul lor într-adevăr este nespus de greu. De aceea Mă voi pogorî acum să văd dacă în adevăr au lucrat în totul după zvonul venit până la Mine; şi dacă nu va fi aşa, voi şti” (Geneza 18:20-21). Probabil şi datorită faptului că Avraam ştia că nepotul său Lot locuia acolo, el incepe să pledeze pentru cetate ca să fie scutita de distrugere dacă suficienţi locuitori nevinovaţi se vor găsi în ea. Incepînd cu 50, el reuşeşte să facă pe cei doi mesageri divini sa promită că cetatea nu va fi distrusă dacă numai 10 persoane nevinovate se vor găsi în ea. Cînd cei doi străini au sosit în piaţa cetăţii spre seara, Lot s-a oferit să-i găzduiască, dar dupa ce s-a dat zvon în cetate că doi străini au venit şi sunt găzduiţi de un alt străin care fusese tolerat in cetate, toti locuitorii cetăţii au venit la Lot să-i ceară să scoată pe cei doi străini afară, arătînd clar prin înjurături cu limbaj homosexual că intenţia lor era ca să-i omoare. În acest moment Lot face un gest disperat: oferă cele două fiice ale sale necăsătorite ca să fie violate de gloată cu rugămintea ca oaspeţii să-i să fie lăsaţi în pace, ofertă pe care atacatorii nu numai că o resping, dar care se pare că mai mult i-a iritat deoarece se întorc şi împotriva lui Lot cu intenţia declarată de a-l ucide pentru ca este străin, ceea ce arată ca acesta era motivul pentru care erau aşa de porniti şi împotriva călătorilor. Desigur, trebuie să se fi practicat tot felul de rele si păcate in Sodoma, dar această relatare este folosită de Biblie pentru a arăta ca testul final al răutăţii îl constituie xenofobia: ura faţă de străini doar pentru că sunt străini, chiar dacă nu ştii nimic despre ei sau ai vreo dovadă că au făcut ceva rău. Cei doi călători erau priviţi ca cei mai periculoşi infractori doar pentru că îndrăzniseră să se aventureze în mijlocul cetăţii.

Biblia foloseşte aceast exemplu de xenofobie pentru a ilustra modul de gîndire al celor din Sodoma şi al răului. Întocmai cum Lot văzuse în Avraam un competitor pentru ceea ce el considera valorile lui: pămînt, păşuni, surse de apă, ect., tot astfel priveau şi cei din Sodoma pe toţi ceilalţi. Dacă Lot era un credincios devotat în “valorile” lotism-ului, tot aşa erau şi cei din Sodoma. În ciuda faptului că el venise din altă parte, el a ajuns printre unii care gîndeau ca si el. În timp ce pe sine se considera deştept şi pe Avraam îl considera un fraier, în Sodoma toţi erau deştepţi si nimeni nu era fraier. Aici fiecare privea pe ceilalţi ca şi cum pămîntul şi casele lor ar fi trebuit să fie ale lui insuşi. Ori de cite ori alţii se bucurau de deva, el avea simţămîntul că acel ceva ar fi trebuit să fie al lui şi că i s-a furat. În Sodoma nici unul nu ar fi zis ca Avraam: “Dacă doreşti pămîntul meu şi casa mea, poţi să le iei şi eu am să mă duc în altă parte.” Fiecare vedea pe ceilalţi ca o ameninţare la ceea ce avea şi încerca să apere ceea ce avea de toţi ceilalţi. Acest mod de a gîndi ce se bazează pe lăcomie si intolerantă este cel mai evident impotriva străinilor. Lot poate a crezut că pămîntul pe care-l avea şi casa pe care-o avea erau ale lui, dar nu acesta era modul în care cei din Sodoma vedeau lucrurile. Ei vedeau in Lot o ameninţare la pămîntul lor, la proprietăţile lor, la serviciile lor, la resursele lor, la limba lor, la cultura lor, la standardul lor de viaţă, şi în ultimă instanţă la libertatea şi la securitatea lor. Acestea erau “valorile” lor şi erau foarte mîndri de “civilizaţia” lor care era clădită pe aceste valori. Ei priveau cu dispreţ pe cei ca Avraam care mergeau din loc în loc trăind într-un cort în cîmp deschis deoarece nu descoperiseră valoarea pămîntului, a comfortului unei case, şi nu le păsa de securitate personală şi a bunurilor lui pe care zidurile unei cetăţi o oferea. Cînd încă doi străini au apărut în cetate iar Lot s-a oferit să-i găzduiască, cei ce supravecheau străinii în cetate au dat alarma ca străinii complotează să distrugă cetatea şi felul lor de viaţă şi toţi au fost chemaţi să pună mîna pe arme pentur a apăra “valorile” si “libertatea” lor.

Si astfel ajungem la paradoxul civilizatiilor şi al “valorilor” civilizaţiilor: acestea nu pot fi împărtăşite cu alţii. Pămîntul este o valoare în măsura în care este “valoarea ta” ceea ce înseamnă că dacă altul are parte de el, tu eşti lipsit această valoare. Dacă tu ai un servicu, ca alţii să aibă serviciu înseamnă ca tu să ţi-l pierzi pe al tău. Dacă ai casă, pentru ca alţii să aibă casă înseamnă ca tu să ţi-o pierzi pe a ta. Dacă alţii au pămînt, asta înseamnă că acel pămînt ar fi trebuit să fie al tău şi ca atare l-au luat de la tine. Dacă alţii au case, acele case ar fi trebuit să fie ale tale şi ca atare au luat ceea ce de drept ţi se cuvenea ţie. Modul acesta de gîndire este cel mai evident cînd este vorba de străini. Orice are un străin este dovada că l-a furat de la cetăţeni şi constituie corp delict ce dovedeşte ca este un hoţ si un infractor. Chiar prezenţa unor străini în piaţa publică era o infracţiune deoarece străinii încălcau o proprietate privată chiar dacă acea proprietate era o piaţă publică. Ca Lot, un străin, să se ofere să găzduiască nişte străini în propria lui casă fără permisiunea lor ca şi cum el ar fi fost proprietarul acelei case constituia o insultă. Ca Lot să-şi ia asemenea “libertăţi” constituia un atac la propria lor libertate deoarece in civilizaţii nici măcar libertatea nu poate fi împărtăşită cu alţii. Dacă tu ţi-o exerciţi pe a ta, asta înseamnă că mă privezi de a mea. Lui Lot i-a plăcut că Avraam nu credea în “valorile” pe care Lot le preţuia atît de mult, numai ca să descopere că cei din Sodoma nu numai că preţuiau exact acelai “valori” la fel de mult, dar erau gata să le “apere” si să lupte pentru ele. Ceea ce Avraam trebuie să fi înţeles este că “valorile civilizaţiilor” sunt de fapt “valorile” răului.
Aurel Ionica - Majesty.ro