Isus si americanii

Seamana cu situatia paradoxala a personajului Victor Navorski (Tom Hanks) din filmul The Terminal, un turist devenit captiv la granita dintre doua lumi, cea din care venea si in care nu se mai putea intoarce, datorita loviturii de stat declansata acolo si cea in care dorea sa intre dar i se refuza accesul pe motivul invaliditatii pasaportului si a anularii vizei pentru America. Singurul loc permis, zona de supravietuire cu acces limitat, il constituie terminalul aeroportului JFK din New York City. Acolo Navorski invata sa traiasca in tranzitie. Intr-un anumit sens crestinii care-l inca mai asteapta pe Hristos sunt undeva cantonati la vama acestei lumi, la o granita a timpului, suspendati intr-o zona de tranzit de genul „no man’s land”, inapoi neavand unde sa se duca iar pentru a trece dincolo, mai au de asteptat, pana se clarifica situatia. Singura optiune ramane viata in tranzitie, o viata prudenta, responsabila si eficienta pentru ca nu stii niciodata cand poti fi chemat din nou la interviu…

Insa desi ucenicii au fost martorii implinirii profetiei lui Isus, totusi generatia lor nu a vazut pe cer semnul venirii Sale. Au fost martorii acelor evenimente dar nu ai revenirii Sale. Astfel ca si generatia A (alfa), generatia inceputului, a expirat de-a lungul primelor trei secole, in asteptarea implinirii fagaduintei.
De la CONVINGEREA ca El vine acum, este chiar la usi, au trecut la faza de SPERANTA ca va veni in curand. Insa cum timpul se prelungea nefiresc de mult, crestinii au cautat REFUGIUL in Biserica, forma de exprimare colectiva a credintelor, practicilor si idealurilor comune, traind dupa „life style-ul” biblic, religios. Dar in urma presiunilor puternice ale persecutiilor, privatiunilor si problemelor curente s-a modificat atitudinea pasiva a asteptarii, convertindu-se in actiuni concrete menite sa comprime lunga asteptare. Asa a aparut EVADAREA din lumea aceasta, sub forma extrema a martiriului, ca eliberare si mantuire pentru a intra instantaneu in Imparatie. Ceva de genul, daca nu vine El, mergem noi la EL. Si multi au plecat, dar n-au ajuns nici pana acum, pentru ca „asteapta” inca in morminte ca fagaduinta se se implineasca (vezi Evrei 11,39-40).
In cei 2000 de ani de istorie a crestinismului rareori au fost momente speciale cand crestiinii au trait fenomenul si starea de spirit a generatiei A, de asteptare consecventa si serioasa. Exceptand anul 1000, care mai degraba avea conotatii apocaliptice, cataclismice, in rest crestinii n-au fost foarte preocupati de tema: „generatia aceasta”. O singura sincopa in uniformizarea si aplatizarea milenara a perceptiei Adventului o constituie framantarea religioasa din anii 1834-1844. Iata o generatie care parca ar corespunde modelului sugerat de Isus, care a vazut semnele prevestitoare si este gata sa intre curand in Imparatie. Dar din pacate se repeta istoria generatiei A.
CONVINGERII puternice a realitatii ca Isus vine chiar acum (perioada 1840-1845), i se substituie SPERANTA ca va veni curand, foarte curand (perioada 1845-1900). Dar curand-ul intarzie sa apara si astfel reactia naturala este REFUGIUL: in Biserica, dogme, practici religioase, misiune, stil de viata sanatos (perioada 1900-2000). In mod normal ar trebui sa urmeze faza finala, EVADAREA. Schimbarea registrului de la asteparea pasiva la navala activa a cuceriri Tarii Fagaduite. Daca nu vine Isus la noi, vrem sa mergem noi la El. Din pacate nu exista vreun semn concret ca asteptatorii si-ar dori o asemenea evadare, dintr-un motiv foarte simplu: visele somnului lor sunt prea fascinante pentru a fi intrerupte de vreun strigat stingher in miez de noapte… Suntem cumva generatia Ω (omega), generatia care ar trebui sa nu treaca pana cand nu va vedea si ultima parte a profetiei lui Isus implinita, adica revenirea Sa pe norii cerului? Sau deja facem parte din generatia expirata…
Revenind la indiciile oferite de Isus celor care aveau sa astepte venirea Stapanului, in Matei 24 observam doua sugestii legate de anotimpuri: „Rugati-va ca fuga voastra sa nu fie IARNA” (v.20) si „Cand veti vedea aceste lucruri sa stiti ca VARA este aproape” (v.32).
Iarna sau Vara, este corecta acesta intrebare? Iarna este asociata, in contextul folosit de Isus, cu distrugere, persecutie, fuga, dezastru, lipsuri, sfarsit. Este soarta inevitabila a lumii dupa precedentul numit Ierusalim. Insa vara se referea la revenirea lui Isus, la un nou inceput, o lume noua, iar crestinii sunt indemnati sa invete din parabola smochinului. „De la smochin învăţaţi pilda lui: Când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţia, ştiţi că vara este aproape” (v.32).
In decembrie 1989, brusc fara nici un preaviz, comunismul s-a prabusit definitiv. Nimeni nu se astepta la un asemnea eveniment. Insa semnul acela al sfarsitului din iarna lui 89 era de fapt anticiparea inceputului unei noi veri. Niciodata nu se stie cat de repede poate sa vina vara. Mai ales acum, cu incalzirea globala…

Sorin Petrof - Majesty.ro