Apocalipsa capitolul 18.

Apocalipsa 18

Apocalipsa 17 ne prezintă forţele spirituale sub imaginea Babilonului ce conduc puterile economico-politice. Când aceste puteri văd înşelăciunea realizată de Babilon, se întorc împotriva lui şi îl lovesc aşa cum prevedea Vechiul Testament pedepsirea curviei, în anumite cazuri (fiica de preot prostituată). Apocalipsa 18 reia imaginea căderii Babilonului, dar de data aceasta folosind modelul căderii Babilonului antic – cetatea cea bogată, prosperă economic datorită comerţului, dar care cade într-o clipă.


Înainte de prăbuşirea Babilonului, poporul lui Dumnezeu este invitat să înceteze orice legături cu el, să iasă din el, pentru a nu împărtăşi soarta sa.


18:1 Alt înger. Deci diferit de cel din 17.


Pământul luminat de slava lui. Este îngerul Evangheliei. El nu vine să proclame victoria finală a lui Dumnezeu asupra Babilonului. Strălucirea lui acoperă luxul şi strălucirea Babilonului, astfel că cei care mai doresc să părăsească Babilonul sunt invitaţi să facă asta, continuând invitaţia celor 3 îngeri din Apocalipsa 14 (18:4 – dar oare nu este deja harul închis? Şi oare invitaţia de a ieşi din Babilon să fie invitaţia de retragere în locuri mai pustii, ca poporul lui Dumnezeu să nu aibă parte de pedeapsa plăgilor Babilonului, după ce harul este deja închis? Cum de solia celor 3 îngeri e ultima solie, dar mai apare una? Apoi referirea la judecata încheiată din versetul 8, nu ar sprijini această idee?) Îngerul coboara din cer ca si cel din cap. 10 si încoroneaza misiunea celor trei din cap. 14. în cap.7 el se ridica din rasarit ca soarele, având sigiliul (semnul autoritatii), iar aici lumineaza tot pamântul (ca soarele!) si, potrivit textului grecesc, are o mare autoritate. Mesajul lui sta, mai întâi, în acea slava deplina a reflectarii chipului lui Christos în Biserica Sa, prin plinatatea Spiritului Sfânt. În afara de aceasta, el rosteste într-un mod accentuat si cu voce puternica solia celui de-al doilea înger din Apoc 14. („A cazut Babilonul!")- Acest simbol descrie încheierea misiunii celor trei îngeri care devin unul singur sub binecuvântarea Spiritului Sfânt, a prezentei lui Iisus în Biserica.



18:2 A căzut, a căzut. Poate exprima viitorul sigur, la fel de sigur ca şi când s-a întâmplat deja – vezi Isaia 21:9 (altfel ar fi ilogică avertizarea: ieşiţi din mijlocul Babilonului, ca să nu împărtăşiţi soarta lui, dacă deja Babilonul căzuse). Apocalipsa nu ne mai spune ce se întâmplă cu împăraţii pământului imediat după ce se întorc împotriva prostituatei şi o ard, împlinind astfel planurile lui Dumnezeu (17:17). Babilonul a căzut este copiat mesajul din solia îngerului 2, dovadă că ceea ce Dumnezeu a anunţat atunci, acum s-a împlinit. Cuvintele lui Dumnezeu se împlinesc!!!



A devenit locaşul dracilor, o închisoare a oricărui duh necurat, a oricărei păsări necurate şi urâte. Cuvinte inspirate din Vechiul Testament, când Isaia profetiza pustiirea Babilonului, ca va fi locuit doar de păsări şi animale necurate Isaia 13:21-22, 34:11-15, Ieremia 50:39, 51:37. – nici un om nu va locui acolo. Folosirea imaginilor Vechiul Testament despre căderea Babilonului ne arată certitudinea lui Ioan că ceea ce s-a întâmplat în trecut cu Babilonul istoric, se va întâmpla cu siguranţă în viitor, cu Babilonul spiritual. Asta da veste bună, pentru poporul lui Dumnezeu.


18:3 Cauza căderii Babilonului:


a. Din vinul mâniei curviei ei au băut toate neamurile – puterea seducătoare.


b. Curvia împăraţiilor pământului cu ea – relaţiile ilegitime între puterea spirituală şi cea politică, la sfârşitul timpului (ceea ce loveşte piatra din Daniel, simbol al împărăţiei lui Dumnezeu, pedepsind legătura nenaturală, imoarală între partea moale/spirituală – lutul, şi partea tare, solidă - fierul).


c. Îmbogăţirea din risipa ei. Aici este introdus un element nou, suplimentar faţă de Apocalipsa 17, ce vorbea doar de aspectul religios-politic al relaţiilor. Acum se vorbeşte de aspectul economic, de siguranţa pe care Babilonul o promite, chiar materială, pentru loialitatea faţă de el. Sau din unitatea – ecumenismul total – promis.



Negustorii pământului. Ei sunt puternicii, marii oameni ai pământului 18:23, Isaia 23:8. Poate fi înţels literal sau simbolic, ca oamenii economiei, ce prin fondurile lor susţin activitatea Babilonului; sau spiritual, ca fiind agenţii prin care marfa spirituală, înşelătoria Babilonului este vândută către împăraţii pământului. Se pare că această opţiune se potriveşte mai bine contextului 18:13 – sufeltele oamenilor.


18:4 O altă voce... strigă ieşiţi din mijlocul ei. Tablou inspirat de Ieremia 51:6.45. Se pare că în Babilon, mai sunt oameni ca Lot, care nu împărtăşesc păcatul cetăţii, dar pentru că locuiesc în ea, vor avea parte de aceeaşi pedeapsă ca ea. Acum sunt invitaţi să iasă, ultima invitaţie. Chemarea însoţeşte poporul lui Dumnezeu în toată istoria – invitaţie de a se separa de influenţa idolatriei din jurul lor – Avraam a ieşit din Ur, , Lot din Sodoma,, Israel din Egipt; în Nt întâlnim aceeaşi chemare de ieşire, de separare de idoaltri (2 Cor 6:14, Ef 5:11 – mesajul de aici ne arată că nu este necesară părăsirea ţării, ca în VT, ci separarea de ceea ce e rău (Ioan 17:15 – nu te rog să-i iei din lume, ci să-i păzeşti de rău). Babilonul e peste tot.


A ieşi din Babilon nu înseamnă a schimba o Biserică cu alta (da – Babilonul este prezentat în Apocalipsa ca o instituţie religioasă vizibilă). Dar a ieşi din Babilon înseamnă a schimba o mentalitate – mentalitatea Babilonului.


Înseamnă să nu consideri Biserica poarta lui Dumnezeu (Babel), să nu mai înlocuieşti pe Dumnezeu cu Biserica şi credinţa cu politica; să respingi aroganţa şi imperialismul Babilonului; să rămâni deschis la revelaţia lui Dumnezeu; să îţi asumi riscul pe care şi-l asumă cei care cred că tradiţia şi confortul nu sunt suficiente. Mai înseamnă convertirea totală: singurul mod de a scăpa din masacrul final, de a supravieţui şi de a –ţi stabili adevărata identitate!!!


Cei care sunt oile Domnului, indiferent unde vor fi, vor recunoaste glasul adevaratului Pastor, dintre multele invitatii si avertizari false care li se vor adresa. Ei vor parasi bisericile apostate si vor primi sigiliul lui Dumnezeu, unindu-si fortele cu cei ce i-au smuls din foc.... Cei ce se grabesc sa rosteasca solia din Apoc 18, asezând-o în alt loc decât acolo unde a pus-o Inspiratia, ar face bine sa vada ca îngerul acesta umple pamântul de lumina divina, de iubire si de slava, nu de critica fratricida: „Barbati, femei si copii îsi vor deschide buzele spre lauda si multumire, umplând pamântul cu cunoasterea de Dumnezeu asa cum apele acopar albia marii"(RH oct 13/1904)


18:5 Păcate îngrămădite, ajunse până la cer. Ieremia 51:9.

Păcatele Babilonului sunt multe, nenumărate şi ţinute, îngrămădite pentru ziua judecăţii Rom 2:5-6. Acum Dumnezeu şi-a adus aminte de nelegiuirile ei, adică va acţiona, pedepsind.


18:6 Întorceţi-i de două ori. Îngerul schimbă tonul apelului său. În Vechiul Testament stă ca măsură a pedepsei/răsplătirii: atunci când cineva fura (Exod 22:4.7), Ierusalimul e aşa pedepsit pentru păcatul lui Isiaia 40:2, dar şi răsplata, în aceeaşi măsură Isaia 61:7. Unii comemtatori susţin că această expresie nu înseamnă primirea dublului faptelor făcute, ci că, Dumnezeu balansează faptele rele şi le dă aceeaşi măsură de pedeapsă, astfel fiind considerate două măsuri – în total – vezi Matei 7:2, măsura cu care măsori...



18:7 Aroganţa Babilonului. Principala vină: luxul, mândria, risipa, supraevaluându-se, spunând că e împărăteasa, ce nu va cunoaşte tristeţea niciodată. Imaginea este paralelă cu aroganţa Babilonului istoric Isaia 47:7-9. La fel poate fi paralelă cu aroganţa lui Nebucadneţar, care atenta la poziţia lui Dumnezeu, prin cuvintele sale mândre . La fel şi Babilonul spiritual, atentează la slava pe care o are doar Dumnezeu, în Apocalipsa- vezi 2 Tes 2:4


18:8 Urgii într-o singură zi. Sunt urgiile din capitolul 16, cele 7 plăgi.
Domnul Dumnezeu, care a judecat-o. Este la trecut: judecata s-a încheiat, invetigaţia a luat sfârşit. Urmează pedeapsa: moartea/boala, tânguirea, foametea.

Astfel, în ciuda înălţării Babilonului, se va vedea că Domnul Dumnezeu este tare.


Urmează bocetul – lamentarea căderii Babilonului, prezentată în 3 părţi, având aceeaşi concluzie: Vai, vai, vai – Babilonul a căzut într-o zi.


18:9.10 Fumul arderii ei se ridică. Imaginea Sodomei şi Gomorei, când Avraam a văzut semnul pedepsirii ei – fumul care se ridica. E promisiunea lui Dumnezeu că Babilonul va fi ca Sodoma şi Gomora Isaia 13:19 – deci se împlineşte din nou promisiunea.


Căderea Babilonului e plânsă de politicienii lumii (18:9-10), dar şi de comercianţi (18:11-19). Ei plâng atât pentru Babilon, dar şi pentru pierderea ce o au ei.


18:9-10. Regii pământului. Puterea politică, care în vremea sfârşitul suţine Babilonul (17:1-2). Ei dau ajutor Babilonului, să-i supună pe cei ce nu vor să se supună de bună-voie Babilonului. Acum plâng, pentru că înţeleg că promisiunile Babilonului, de securitate şi belşug, nu pot fi împlinite, căci Babilonul a căzut. Cădrea Babilonului e într-un ceas – ca domnia celor 10 împăraţi 17:12.

Regii pământului văd că pedeapsa este judecata lui Dumnezeu, şi o interpretează ca atare.


18:11-17 Negustorii pământului. Vezi la versetul 3. Ei îşi plâng de milă. După ce au vândut mărfurile înşelătoare ale Babilonului, au atins punctul critic, când nimeni nu le mai cumpără marfa, căci au văzut esenţa ei (17:16.17). Babilonul cade, ei rămân fără comerţ.



Lista lungă de mărfuri luxoase demonstrează complexitatea relaţiilor şi amăgirilor Babilonului. Acum, toate s-au dus. Aceasta enumerare este de un mare efect poetic, subliniind faptul ca Babilonul este biserica materialista, care pretuieste mai mult luxul si nevoile fizice. decat valoarea sufletelor oamenilor. Nici chiar trupurile nu ocupa un loc important, decât ca sclavi. Aceasta lista afiseaza, într-adevar, piata unei prostituate.


18:17 Marinarii, cârmacii – la fel ca şi negustorii... Imagine luată din Ezechiel 27:29-31, la căderea Tirului.


Ceas. Arderea în foc a prostituatei este o pedeapsa fixata în Legea lui Moise pentru o fiica de preot care se prostitua (Lev 21:9). Se crede, în mod traditional, ca durata plagilor venite asupra Babilonului („o singura zi"—v.8) ar fi o zi profetica (un an), din care „un ceas" (v.17) ar trebui înteles tot ca timp profetic (15 zile). Acesta ar fi timpul plagilor, culminând cu distrugerea Babilonului. Este foarte posibil. Dar asemenea expresii, luate separat, într-un context care nu vrea decât sa accentueze rapiditatea caderii Babilonului, pot fi simple exprimari poetice, retorice (Is 47:7-9, Iov 1:13-19).


18:18-19. Ce cetate este ca cetatea cea mare? Întrebarea retorică ce aminteşte de Cine este ca fiara? 13:4. durerea lor e egoistă, căci nu mai câştigă acum nimic de pe urma Babilonului. Împietrirea lor: deşi cetatea a căzut sub ochii lor, datorită păcatelor ei, datorită uzurpării încercate la adresa lui Dumnezeu, cu nostalgie îşi amintesc de ea şi o doresc exact aşa, ca putere uzurpatoare.



18:20 Bucuria credincioşilor. Căderea Babilonului este motivul de bucurie al credincioşilor, căci robia/opresiunea încetează. Bucuria e descrisă în 19:1-10. Babiloul e responsabil de sângele sfinţilor 18:24, deci căderea lui e vestea cea bună, a biruinţei depline şi finale a lui Dumnezeu pentru poporul Lui.


Pământul plânge – era postbabilonieană este una nefericită – toţi plâng; dar nu au pe cine învinovăţi, căci ei au distrus cetatea (17:16). De ce au făcut-o? Se comportă acum ca nişte copii răsfăţaţi, care plâng după jucăria preferată, pe care ei au distrus-o. Lovirea Babionului cred că are la bază tot motive egoisme, orgolioase. Împăraţii pământului sprijină cu toate resursele lor Babilonul, până când, din orgoliu, ajung probabil să-şi pună întrbarea: cine e şeful? Alianţa noastră nu prea aduce binele – vezi plăgile. Atunci, să distrugem Babilonul. După aceea, alianţa desfăcută îşi arată roadele nefericite pe ei.



Locuitorii pământului aveau un singur dumnezeu: şi l-au distrus. Dar tot pe el îl plâng, în cuvinte ce sunt ca un refren în Apocalipsa: 18:18 – care cetate e ca cetatea cea mare // Apocalipsa 13:4 // Cine este ca Dumnezeu? Este o zi de mare durere, de plângere ca armaghedonul. Dar acum, zeul lor un învie, ca ritualul lui HadadRimon, de la Armaghedon. Babilonul nu se va mai ridica niciodată – ilustraţia cu piatra de moară în apă.



În timp ce amantii si profitorii o bocesc, îngerii cerului împreuna cu sfintii sarbatoresc triumful, bucurându-se de judecata lui Dumnezeu care a adus pieirea Babilonului (v.20).



18:21-23. Căderea Babilonului. Este anunţată de îngerul puternic al lui Dumnezeu, prin aruncarea unei pietre de moară în apă, imagine preluată din Ieremia 51:64. Ne gândim şi la aplicarea lui Matei 18:6 – căci Babilonul a făcut pe mulţi să păcătuiască, prin înşelare sau constrângere. Piatra de moară simbolizează viaţa (18:22 – compară cu Deut 24:6); dacă nu se mai aude huruitul morii, înseamnă că nu mai e viaţă acolo – îngerul aruncă piatra de moară, căci nu mai are cine să o folosească!!! Îngerul aruncă piatra în mare – nu într-un râu local, deci adânc sub ape. Moartea Babilonului este irevocabilă. Profetia mai arata ca, asemenea acestei pietre, Babilonul se va îneca în apele pe care sta (Ier 5 1:42, Apoc 17:1.15.16, Ez 26:3.19, 27:32.34.36)



Căderea Babilonului – speranţă pentru poporul lui Dumnezeu.


18:23 Negustorii – mai marii pământului. Arată poziţia lor fruntaşă, în a colporta ideiile, valorile Babilonului.


Vrăjitoria ta/ farmecele tale. Pharmakia – spiritismul, ocultismul este păcatul Babilonului. Isaia 47:9.12, prin care toate naţiunile sunt înşelate. [prin vin, prin semne şi minuni, lucrează aliaţii diavolului, ca fiara de pe pământ, ce convinge oamenii să se alieze Babilonului, pentru armaghedon].



Dumnezeu face dreptate judecă Babilonul, pentru sângele sfinţilor vărsat. Astfel poate izbucni imnul de laudă din 19:1-2.


18:24 Sfinţii sunt răzbunaţi – cei năpăstuiţi şi urmăriţi de Babilon, sunt acum răzbunaţi de dreptatea lui Dumnezeu.


Si daca cineva ar întreba înca odata: De ce o pedeapsa atat de grava asupra lumii noastre, tocmai acum cand religia devine atotprezenta ? — ultimele doua versete repeta vina Babilonului: 1.pentru ca negustorii bisericii apostate devin cei mai influenti în lume, 2. pentru ca biserica apostata amageste popoarele prin minuni oculte si 3. pentru ca încurajeaza persecutia.


Certirudinea căderii Babilonului trebuie să fie un puternic semnal de alarmă asupra credinciosului individual – să termine legăturile cu orice sistem religios sau practică, ce nu se armonizează cu Evanghelia. Unii credincioşi sinceri poate că rămân în Babilon, fiind amăgiţi evlavia aparentă 2 Tim 3:5, sau de efervescenţa spirituală, pe care nu o aduce Duhul Sfânt.