PEISAJ.

Nu suntem drepţi cu adevărul dacă atunci când vorbim despre starea actuală a bisericii, văzând-o în culori cernite, uităm să facem apel la memorie...

Nimic nu-i nou sub soare, zicea Eclesiastul, deci nu neglijaţi faptul că problemele de azi au mai fost şi vor mai fi…

Diavolul e şarpele cel vechi, el nu are noutăţi zguduitoare şi-l putem suspecta de liniaritate şi previzibilitate.

Dacă ar trebui să indic boala numărul unu a Bisericii,la zi, fără să stau pe gânduri, aş zice: defetismul.

„Nimic nu merge bine, totul e pe prăbuşire, haideţi să ne îmbrăcăm în doliu, să tragem perdelele, să stingem lumina şi să închidem uşile.”

Această atitudine pesimistă probabil că se vrea a fii o reacţie la prea optimistele rapoarte “de la centru”.

Atâtea biserici înfiinţate, atâţia oameni botezaţi cu Duhul Sfânt, atâţia botezaţi cu apă …şi alte asemenea rapoarte ce sună ca o tobă spartă…

Biserica primară a avut problemele noastre la două săptămâni după Rusalii.

Nici atunci nu veneau la program, adică erau adventişti la fără frecvenţă…

Dacă Pavel zice că pe Hristosul înviat L-au văzut 500 de fraţi, iar în odaia de sus erau 120, atunci unde erau restul?

La barbeque, în piaţa de maşini second-hand, în parc. Şi asta în ziua de Rusalii…

Relaţiile dintre ei nu erau deloc grozave. Evodia şi Sintichia se certau ca la uşa cortului, iar Pavel, în loc să scrie lucruri mai importante în epistolă, trebuie să liniştească precupeţele…
Observăm uşor că şi atunci le roşea obrazul şi umblau cu gulerul pardesiului ridicat, ca detectivul Colombo, din cauza unuia ce trăia într-o relaţie incestuoasă în păcătosul Corint…
Anania şi Safira muriseră în timpul unei slujbe pentru că minţiseră fără să roşească, semn că botezul nu ia singur toată culoarea…
Fuseseră bucuroşi că Petru nu avusese vreme să fie la număratul banilor, dar Duhul Sfânt fusese acolo…
Lăcomia nu-i o boală nouă, cum nici leasing-ul nu-i proprietate.
Eutih dormea în biserică, el fiind strămoşul celor ce în bisericile noastre dorm deşi nu-i comod deloc să dormi în costum. Dar nici un vis nu se poate compara cu cel visat în compania sfinţilor...
Erau şi în zilele acelea parveniţi, Dinu Păturici ce se împingeau spre rândurile din faţă, unsuroşii Domnului, iudaizatorii pur-sânge cei ce puneau juguri grele pe umerii oamenilor, precum şi nicolaiţii ce tăiau din fustele surorilor…
Dima fugise din biserică şi mulţi îl văzuseră pe el, tânărul predicator, fumând într-un internet-caffe…

Bogaţii erau puşi pe scaunele dintâi, funcţie de mărimea ghiulului de pe deget, iar politicienii zburdau pe lângă amvoane…

Soţiile diaconilor erau gâlcevitoare şi parcă nimic nu se lega.
Era clar că biserica primară avea probleme...

Au trecut peste probleme pentru că au înţeles că Cel ce ESTE temelia Bisericii şi membru fondator al ei nu-i nimeni altul decât ISUS Hristos.

Biserica nu-i a noastră decât în parte. El e capul şi proprietarul şi n-a pierdut nici o luptă şi de aceea trebuie luat ca partener.
Au muncit. Îngerul care a coborât să-L întâmpine pe Isus la înălţare, le-a spus să nu stea pentru că nu stând Îl aşteptăm noi pe Isus. Pavel îi mustră aspru pe cei din Tesalonic ce nu mai făceau nimic, aşteptând a doua Venire…la fără frecvenţă…

P.S. Criticii se nasc din şomaj şi braţe încrucişate „Voi de ce staţi aici fără lucru?”, a întrebat supărat Stăpânul viei pe cei ce mâncau seminţe în piaţă…
Divorţaţi de fraţii pesimişti... Problema lor e paşaportul biometric, zeitgeist, cipul, banca. Voi priviţi cerul. O stea îţi spune mult mai multe lucruri decât Andreea Esca...
Pentru slujire va trebui să-ţi găseşti timp şi odată ce munceşti nu mai ai vreme de cancanuri. Criticii se nasc din şomaj şi braţe încrucişate. „Voi de ce staţi aici fără lucru?”, a întrebat supărat stăpânul viei pe cei ce mâncau seminţe în piaţă.
Va trebui să trudim mai mult zilele acestea pentru că a mai rămas puţin. Va trebui să ne iubim unii pe alţii, să ne purtăm poverile unii altora, să ne iertăm unii pe alţii şi atunci când sunt unii dintre fraţi supăraţi, să-i mângâiem.
Când ne rugăm, să nu căutăm mâna Domnului, ci faţa Lui, iar când venim la biserică va trebui să ne îmbrăcăm în dorinţa sărbătorii.
Cred că cei mai mulţi oameni se vor întoarce la Dumnezeu în aceste zile. Cred cu tărie că viitorul Bisericii e mai luminos decât trecutul ei şi cred că o rămăşiţă credincioasă va dăinui mereu.
Nu-mi fac griji... Doar propria persoană mă nelinişteşte şi de aceea mă agăţ, în dorinţa creşterii, de oameni mai deştepţi decât mine, mai sfinţi decât mine ca să pot creşte.
Biserica nu-i un boschetar ce-şi cântă partitura în tramvaiul vieţii, ci soluţia lui Dumnezeu pentru ultimii 2000 de ani ai istoriei. Partea plină a paharului e obligatorie a fi văzută pentru că altfel ne smintim.
Capul sus prieteni! Zâmbiţi! Aţi fost botezaţi în apă, nu în oţet…. Trăiţi zilele ce au mai rămas... Priviţi pe fereastră. Vine primăvara...

Vine ISUS…