ganduri

Tu vrei să slujeşti altora, lucrătorul vrea să muncească. Dar pentru a munci cu folos, trebuie să ai unelte, şi nu ajunge să le ai, trebuie ca ele să fie şi bune. Ce reprezinţi tu, cu toate calităţile tale, caracterul, obiceiurile, cunoştinţele tale, eşti tu o unealtă bună pentrua sluji oamenilor? Nu trebuie să slujeşti oamenilor, ci lui Dumnezeu, iar slujirea Lui este limpede, precisă. Ea înseamnă sporirea iubirii din tine. Sporind iubirea din tine, nu poţi să nu slujeşti oamenilor şi vei sluji în aşa fel încât îţîi va fi de folos şi ţie şi oamenilor şi lui Dumnezeu.


Dacă vezi viaţa ca pe ceva care îţi aparţine, viaţa ta va fi permanentă nelinişte, dezamăgire, amărăciune, nenorocire. Dacă o vezi ca pe o condiţi de a-I sluji Stăpânului, viaţa ta va fi pace, mulţumire, bucurie şi bunăstare. Oriunde m-aş trezi, acela este locul unde m-a trimis Stăpânul. Şi orice forţe, mari sau mici, spirituale sau corporale, simt în mine, toate aceste forţe sunt unelte date de Stăpân pentru a-mi îndeplini munca încredinţată, fie locomotivă, topor sau mătură. În munca pe care Stăpânul ne-a poruncit să o facem o aflăm de îndată ce încetăm să fim preocupaţi de treburile noastre personale, născocite de noi. Şi e o singură muncă, manifestarea iubirii, contopirea cu toţi. Iara cest lucru poate fi săvârşit întotdeauna, pretutindeni, în condiţiile oricăror fapte.


Sunt totul şi nimic. Sunt totul când am conştiinţa că sunt o fiinţă spirituală, inseparabilă de fiinţa întreagă, şi-mi manifest acestă conştiinţă prin iubire faţă de întregul a cărui conştiinţă o am, adică faţă de tot ce accept că e viu. Sunt nimic când am conştiinţa că sunt corporal, separat de fiinţa întreagă, şi-mi manifest conştiinţa iubirii numai faţă de „eu-l” meu corporal, separat de toate.


A trăi înaintea lui Dumnezeu nu înseamnă a trăi înaintea unui Dumnezeu din cer. Înseamnă să-L trezim pe Dumnezeu din noi şi să trăim înaintea Lui.


Totul este spre binele celorlalţi, şi mai ales spre binele meu.


Doamne, ajută-mă să trăiesc independent de judecata oamenilor, numai înaintea Ta, cu Tine şi prin Tine.

„Ajută-mă, ajută-mă să am fără încetare conştiinţă că sunt lucrătorul Tău, fie şi unul mărunt, ajută-mă să nu pierd aceasta pace şi această bucurie.”

„Ajută-mă, Doamne, Dumnezeule care eşti în mine, ajută-mă să fac numai ce-Ţi este pe plac, şi să nu mă gândesc la ce vor spune şi vor crede oamenii despre mine. Ajută-mă să nu-i judec nici cu vorba, nici cu gândul. Nu de alta, dar se întâmplă că trăieşti cu grija părerii oamenilor, aceiaşi oameni pe care-i condamni.”

„Am citit despre o mută oarbă care se bucura de viaţă, Îi mulţumeşte lui Dumnezeu pentru ea şi scrie că rostul omului e să fie fericit, mulţumit şi să-i ajute pe alţii să se bucure de viaţă prin bucuria şi viaţa lor.”