"Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Matei 22,39).

...Iudeii erau preocupaţi de ceea ce aveau să primească; problema cu care îşi băteau capul era cum să-şi asigure puterea, respectul şi serviciul care credeau că li se cuvine. Dar Domnul Hristos ne învaţă că preocuparea noastră nu trebuie să fie: cât de mult vom primi, ci cât de mult putem să dăm. Măsura datoriei noastre faţă de alţii se găseşte în ceea ce noi înşine am socotit ca datorie a lor faţă de noi.


În prietenia ta cu alţii, aşează-te în locul lor. Pătrunde în simţămintele lor, în greutăţile lor, în dezamăgirile lor, în bucuriile şi întristările lor. Identifică-te cu ei, apoi poartă-te cu ei aşa cum ai dori să se poarte ei cu tine, dacă ar fi să schimbi locul cu ei. Aceasta este adevărata regulă de sinceritate. Este o altă expresie a Legii.

Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi" (Matei 22,39). Şi acesta este şi miezul învăţăturii profeţilor. Este principiul cerului şi va fi împlinit în toţi cei ce sunt pregătiţi pentru societatea lui sfântă.

Regula de aur este principiul adevăratei curtenii, şi ilustrarea ei cea mai adevărată se vede în viaţa şi caracterul lui Isus. O, ce raze de blândeţe şi frumuseţe străluceau în viaţa zilnică a Mântuitorului nostru! Câtă nobleţe se revărsa din însăşi prezenţa Sa! Acelaşi spirit va fi descoperit şi în copiii Săi. Aceia în care locuieşte Hristos vor fi înconjuraţi de o atmosferă divină. Veşmintele lor albe de curăţie vor fi îmbibate cu un parfum din grădinile Domnului. Feţele lor vor străluci de lumina Sa, luminând calea pentru picioarele care şovăie şi care obosesc.


Nici un om care are adevăratul ideal, cu privire la un caracter desăvârşit, nu va da greş în a dovedi simpatia şi iubirea lui Hristos. Influenţa harului trebuie să înmoaie inima, să înnobileze şi să cureţe sentimentele, dând o delicateţe de sus şi un simţ de bunăcuviinţă.


din "Cugetari de pe muntele fericirilor" de Ellen G.White