Ziua Domnului

Prin însăşi definiţia noastră ca popor advent, ne pretindem a fi poporul aşteptător al revenirii Domnului Isus şi mărturisim a fi acei oameni pentru care acest eveniment constituie împlinirea celei mai măreţe speranţe şi a celei mai arzătoare dorinţe a lor. Deşi această atitudine aşteptătoare este una cât se poate de potrivită pentru acest timp, cuvântul lui Dumnezeu face o afirmaţie neaşteptată despre această categorie de oameni: „Vai de cei ce doresc ‚Ziua Domnului’”continuând cu întrebarea: „Ce aşteptaţi voi de la Ziua Domnului?” (Amos 5:18) care sugerează că majoritatea ar putea avea aşteptări false de la această zi. Faptul că simpla aşteptare a zilei Domnului nu-i conferă aşteptătorului un statut privilegiat şi că aşteptările multora ar putea fi amarnic dezamăgite mai este sugerat şi de pilda celor zece fecioare, pildă care prezintă în mod simbolic ce se va întâmpla la a doua venire a Domnului Isus.
Dacă s-ar fi spus că este vai de cei care NU aşteaptă venirea Domnului, acest lucru ar fi fost mai uşor de înţeles şi acceptat pentru noi, însă este posibil ca vaiul să-i includă şi pe aceia care aşteaptă venirea Domnului, adică chiar şi pe noi?
De aceea persistă pentru toţi întrebarea: „Ce aşteptaţi voi de la Ziua Domnului?”.
În încercarea de a-i trezi la realitate pe aşteptătorii exaltaţi de false iluzii cu privire la ziua Domnului, profetul Ezechiel scria sub inspiraţie divină: „Vine sfârşitul, vine sfârşitul peste cele patru margini ale ţării!... Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeu: ‚Iată vine o nenorocire, o nenorocire nemaipomenită! Vine sfârşitul, vine sfârşitul; se trezeşte împotriva ta!...Vine vremea, se apropie ziua! Să nu se bucure cumpărătorul, să nu se mâhnească vânzătorul! Căci izbucneşte mânia împotriva întregii lor mulţimi… şi din pricina nelegiuirii lui nici unul nu-şi va păstra viaţa… Fugarii lor, când scapă, stau pe munţi, ca nişte porumbei ai văilor, văitându-se toţi, fiecare de nelegiuirea lui. Îşi vor arunca argintul pe uliţe, şi aurul lor le va fi o scârbă. Argintul sau aurul lor nu poate să-i scape, în ziua urgiei Domnului; nu poate nici să le sature sufletul, nici să le umple măruntaiele, căci el i-a aruncat în nelegiuirea lor… Vine prăpădul! Ei caută scăpare, dar scăpare nu-i! Vine nenorocire peste nenorocire, zvon după zvon.” (Ezechiel 7:2-26).
Şi profetul Ţefania lansează un avertisment cu privire la Ziua Domnului şi aşteptările legate de ea, spunând: „Ziua cea mare a Domnului este aproape, este aproape şi vine în grabă mare! Da, este aproape ziua cea amarnică a Domnului şi viteazul ţipă cu amar. Ziua aceea este o zi de mânie, o zi de necaz şi de groază, o zi de pustiire şi nimicire, o zi de întuneric şi negură, o zi de nori şi de întunecime, o zi în care va răsuna trâmbiţa şi strigătele de război împotriva cetăţilor întărite şi turnurilor înalte. Atunci voi pune pe oameni la strâmtoare şi vor bâjbăi ca nişte orbi pentru că au păcătuit împotriva Domnului; de aceea le voi vărsa sângele ca praful şi carnea ca gunoiul! Nici argintul, nici aurul lor nu vor putea să-i izbăvească în ziua mâniei Domnului; ci toată ţara va fi mistuită de focul geloziei Lui, căci va nimici deodată pe toţi locuitorii ţării.” (Ţefania 1:14-18).
În ambele profeţii citate anterior referitoare la Ziua Domnului se pot identifica câteva elemente comune, menite să ne ofere o imagine realistă asupra Zilei Domnului. Dintre acestea remarcăm:
1. Iminenţa venirii zilei Domnului.
2. Nenorocirea universală care va însoţi această zi.
3. Imposibilitatea claselor privilegiate de a scăpa de această nenorocire – nici viteazul şi nici bogatul neavând nici o şansă în plus, datorită statutului lor, a cetăţilor întărite sau a turnurilor înalte.
4. Zădărnicia comorilor pământeşti – argintul şi aurul – care-şi pierd valoarea, nefiind în stare să izbăvească şi devenind chiar obiecte de repulsie şi de ocară.
5. Nelegiuirea oamenilor este cea care i-a adus în acea stare mizerabilă, iar la aceasta va fi contribuit în mare măsură alergarea după argint şi aur – dorinţa de îmbogăţire.
Remarcând imposibilitatea mijloacelor convenţionale de a-i izbăvi pe oameni în acea zi (bogăţie, vitejie, poziţie socială etc.), profetul Ţefania face referire la singura modalitate în care cineva ar putea fi cruţat în acea zi: „Veniţi-vă în fire şi cercetaţi-vă, neam fără ruşine, până nu se împlineşte hotărârea – ca pleava trece vremea – până nu vine peste voi mânia aprinsă a Domnului, până nu vine peste voi ziua mâniei Domnului! Căutaţi pe Domnul, toţi cei smeriţi din ţară, care împliniţi poruncile Lui! Căutaţi dreptatea, căutaţi smerenia! Poate că veţi fi cruţaţi în ziua mâniei Domnului.” (Ţefania 2:1-3).
Din acest apel se desprind următoarele calităţi care se vor regăsi în cei ce ar putea fi cruţaţi:
1. Cultivarea smereniei
2. Împlinirea poruncilor
3. Înfăptuirea dreptăţii
Ziua înfricoşată a Domnului va fi o zi teribilă pentru toţi locuitorii pământului, nu doar pentru necredincioşi însă va avea un deznodământ pozitiv pentru acei ce caută neprihănirea cu smerenie. Descriind experienţa acestui timp, Domnul Isus o aseamănă travaliului femeii însărcinate care trece prin cea mai critică fază a vieţii ei, dar va ieşi îmbogăţită din ea: „Adevărat vă spun că… vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va preface în bucurie. Femeia când este în durerile naşterii se întristează pentru că i-a sosit ceasul; dar după ce a născut pruncul, nu-şi mai aduce aminte de suferinţă, de bucurie că s-a născut un om. Tot aşa şi voi: acum sunteţi plini de întristare; dar Eu vă voi vedea iarăşi, inima vi se va bucura şi nimeni nu vă va răpi bucuria voastră.” (Ioan 16:20-22).
Marea zi a Domnului va da pe faţă zădărnicia tuturor falselor valori ale lumii şi va scoate în evidenţă lucrurile care sunt trainice şi cu adevărat preţioase înaintea lui Dumnezeu: „În ea voi vă bucuraţi mult, măcar că acum, dacă trebuie, sunteţi întristaţi pentru puţină vreme, prin felurite încercări, pentru ca încercarea credinţei voastre, cu mult mai scumpă decât aurul care piere şi care totuşi este cercat prin foc, să aibă ca urmare lauda, slava şi cinstea la arătarea lui Isus Hristos.” (1 Petru 1:6,7).
Înainte de a face unul dintre cele mai solemne apeluri adresate credincioşilor referitoare la necesitatea pregătirii în vederea iminentei reveniri a Domnului Hristos, apostolul Petru îşi declară scopul urmărit prin aceasta: „Prea iubiţilor, aceasta este a doua epistolă pe care v-o scriu. În amândouă caut să vă trezesc mintea sănătoasă, prin înştiinţări, ca să vă fac să vă aduceţi aminte de lucrurile vestite mai dinainte de sfinţii prooroci şi de porunca Domnului şi Mântuitorului nostru, dată prin apostolii voştri.” (2 Petru 3:1,2).
Alarmat de faptul că mulţi mărturisitori ai aşteptării venirii lui Hristos nu se comportau la înălţimea mărturisirii lor, era intensa preocupare sufletească a lui Petru de a-i convinge pe credincioşi să acţioneze în armonie cu o gândire sănătoasă, purtându-se într-un mod corespunzător solemnităţii timpului: „Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ. În ziua aceea cerurile vor trece cu trosnet, trupurile cereşti se vor topi de mare căldură şi pământul, cu tot ce este pe el, va arde. Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului? Dar noi, după făgăduinţa Lui, aşteptăm ceruri noi şi un pământ nou, în care va locui neprihănirea. De aceea, prea iubiţilor, fiindcă aşteptaţi aceste lucruri, siliţi-vă să fiţi găsiţi înaintea Lui fără prihană, fără vină şi în pace.” (2 Petru 3:10-14).
Pentru a putea dori Ziua Domnului, fără ca această dorinţă bună să se transforme într-un vai pentru noi, ar fi bine să avem aşteptări realiste de la această zi şi să nu mai permitem cu nici un chip vreunei nelegiuiri să se găsească în viaţa noastră, ci în locul alergării după bogăţiile trecătoare ale acestei lumi să cultivăm cu sinceritate smerenia, dreptatea şi ascultarea de poruncile lui Dumnezeu. Atunci ne vom putea bucura în aşteptare şi vom putea primi cununa neprihănirii ce va fi dată tuturor ce vor fi iubit prin atitudine şi faptă venirea Domnului Isus. După o scurtă vreme de necaz, care va veni peste întreaga lume, ne vom putea bucura de împlinirea făgăduinţei lăsate de Dumnezeu copiilor Săi credincioşi prin intermediul profetului Maleahi: „Ei vor fi ai Mei, zice Domnul oştirilor, Îmi vor fi o comoară deosebită în ziua pe care o pregătesc Eu. Voi avea milă de ei cum are milă un om de fiul său, care-i slujeşte. Şi veţi vedea din nou atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău, dintre cel ce slujeşte lui Dumnezeu şi cel ce nu-I slujeşte. Căci iată, vine ziua, care va arde ca un cuptor! Toţi cei trufaşi şi toţi cei răi, vor fi ca miriştea; ziua care vine îi va arde, zice Domnul oştirilor şi nu le va lăsa nici rădăcină, nici ramură.
Dar pentru voi, care vă temeţi de numele Meu, va răsări Soarele neprihănirii şi tămăduirea va fi sub aripile Lui; veţi ieşi şi veţi sări ca viţeii din grajd…” (Maleahi 3:17,18; 4:1,2).