Luca 7:36-50

Asadar, avem aici o intrunire teologica la nivel inalt, intrunire deranjata nu de oricine, ci de o femeie. Si nu orice femeie, ci una cu reputatie... indoielnica?... nu prea buna?... NU! Reputatie nasoala de tot (scuzati termenul "reputatie"). Si ce face aceasta femeie? Nu, nu spune "Ma scuzati, stimati mari invatati ai vremii, am si eu o intrebare... daca nu e cu suparare... boieri dumneavoastra...". O, nu!Se arunca la picioarele lui Cristos, isi plinge pacatele, ii spala picioarele cu lacrimile ei (va dati seama de ce cantitate de lacrimi este vorba...), i le sterge cu parul ei si apoi i le unge cu un mir scump (cit salariul pe un an de zile - numai 30.000.000 lei in termeni actuali). Care este reactia Domnului Isus? O stim cu totii. Desi o stim, ne este foarte greu sa pricepem intru totul profunzimea acesteia. Care este reactia teologului Simon? Din reactia lui se pot construi serii intregi de predici moralizatoare. Nu la acest aspect ma voi referi, ci la faptul ca Domnul Isus ii cearta pe teologi sa o lase in pace, pentru ca ea a facut "un lucru frumos" pentru El. In finalul incidentului, Isus ii spune "Credinta ta te-a mintuit; du-te in pace". Interesanta concluzie, nu? Manifestarea ei deranjanta, extravaganta, este considerata de Domnul Isus a fi credinta. Foarte interesant. Parca aceste doua cuvinte, extravaganta si credinta nu se prea potrivesc in aceeasi propozitie. Parca mai degraba normalitate si credinta. Sau moderatie si credinta.Si aici vine bomba. Oare de ce atunci cind e vorba de biserica sau de Dumnezeu ne gindim la moderatie, la cumpatare, mai ales cind e vorba de bagat mina in portofel, insa cind e vorba de mincare, vacante, distractie sau orice alt lucru care ne pasioneaza uitam de moderatie. Ca doar o viata traim, nu? Si dupa aceea, gata. Cum am ajuns sa avem o gindire atit de sucita? Cum am ajuns sa-L punem pe Dumnezeu intr-o cutiuta (numita de unii dogme) si sa-L punem sa stea cumintel pe raft si sa nu ne deranjeze prea mult. Daca se poate sa ne dea bani din plin ar fi chiar minunat. Am fi "binecuvintati", nu-i asa? Dar nu cumva sa ne ceara sa punem banii nostri in lucrare sau in inchinare. Ca doar de ce exista americani? Sau englezi?Ceva e putred aici. Si nu in Danemarca. Ci la noi, in ograda noastra. De exemplu, cite biserici cunoasteti care au cumparat microfoane sau instrumente pentru biserica din proprii lor bani? Sau cite biserici cunoasteti care si-au construit cladiri din fonduri proprii? Eu personal nu cunosc nici una. E trist. Incerc sa-mi imaginez femeia pacatoasa care incearca sa scrie la sponsori externi o scrisoare de genul "Frati scumpi! As avea nevoie de un vas de alabastru cu mir scump, dar ce sa fac, nu am bani. Aici in Betania, abia de ne descurcam de la o zi la alta. Nu ati dori sa contribuiti la lucrarea Domnului si sa ma ajutati..." Sounds familiar? Care e problema? Ca cerem ajutor la sponsori? Poate ca e si asta, insa problema majora este ca ne asteptam ca altii sa plateasca pretul si sa dea din banii lor, fiind bineinteles generosi, ca doar ei are, dar noi sa fim cumpatati, moderati cind e vorba sa dam din banii nostri. Ca doara suntem saraci. O, daca am sti ca binecuvintarea reala este sa dai, nu sa primesti...Apoi am rugat un prieten englez sa contribuie si el.... Stiti ce a spus? Ca vaduva din templu a dat dovada de extrema extravaganta (e pleonasm, stiu) atunci cind a pus la colecta doi banuti, ULTIMII bani pe care ii mai avea. Fantastic! Deci nu numai cei bogati pot fi extravaganti! Citi dintre noi ar pune la colecta ultimii 100.000 lei din portofel. "Dar, cum ajung acasa? Cu ce cumpar piine? Si oricum, daca as avea si eu o bancnota de 10.000 macar. Dar chiar 100.000?..." Moderatie. Cumpatare. Normalitate. Greata. Pardon? Poftim? Cum greata? Da, Dumnezeu numeste aceasta normalitate "calduta". "Nici rece, nici in clocot". Nici prea, prea, nici foarte, foarte. Nu stiu multe lucruri. Dar un lucru il stiu. Nu vreau nici in ruptul capului sa fiu varsat din gura lui Dumnezeu. Nu mai vreau sa fiu calculat si moderat in ce priveste inchinarea mea, descoperind apoi ca de fapt credinta mea e numai o dogma...