new

Asa cum altii se ascund in spatele minciunii, eu imbrac armura sinceritatii cand simt suspiciunea in privirea celorlalti... De o dezinvoltura frapanta, sinceritatea mea izvoraste din dorinta de autenticitate... Cuvintele prin care-mi dezvalui sinceritatea sunt socante pentru ceilalti... Invaluit intr-o mantie de naturalete si spontaneitate, imi etalez capacitatea de a fi eu pur si simplu eu insumi, anti-FARISEUL..., dorind sa ies dintr-un cotidian inchis in propriile-i jocuri meschine...si din rutina care ucide iubirile frumoase de langa noi...
Simt adeseori neincrederea celorlalti in fata acestor manifestari ale sinceritatii debordante ,nebune, dupa parerea multora, si-mi amintesc de Natanael, si de cum L-a iubit Domnul Isus cand l-a intalnit sub smochin..., simt neputinta lor de a intelege CUM?!...!!! poate exista o asemenea sinceritate ? adica sa te expui total? Sa fii sau sa devii vulenrabil? Asta e curata nebunie !!!...
Exact asa cum fariseii din vechime se indoiau de orice frumos si divin din Domnul Isus...
Descopar cu stupoare insa ca manifestarile mele sincere sunt invers proportionale cu credibilitatea pe care mi-o confera ceilalti... ”...cu cat sunt mai sincer cu atat sunt mai abitir luat drept naiv...
si parca ii aud : sarmanul de el, e atat de limitat...vai !! cat va suferi in viata...el nu stie sa se ascunda!!! deloc ca ...ceilalti”...
Concluzionez de aici, in logica lor, ca evident, ar trebui sa ma prefac si eu la modul sublim, pentru a fi integrat DOM'LE in societatea asta „inalta”...
Ma intreb :” integrat, intr-un tipar, pentru a fi acceptat?! Altfel chiar nu se poate? Sa fiu si eu primit in club? EI BINE, vreau sa va intreb atat: v-ati gandit vreodata ca poate nu vreau sa fiu acolo ?
Intr-un cuplu perfect cu sinceritatea, prefacatoria apare si ea din natura mea pacatosa, pentru a ma izola de ceea ce cred ca nu merita sa manifest...asa ca ce sa fac? Ma prefac ca nu aud cand cineva incearca sa ma minta, ma prefac ca nu vad cand incearca sa-mi ascunda fapte, ironii sau batjocuri „fine”, ma prefac ca rad cand sufletul meu plange, ma prefac ca nu-i aud pe cei doi care au ramas discutand despre calitatile mele imediat ce eu am plecat dintre ei, simt cum in secunda in care am plecat dintre ei, deja incepe „scanarea” personalitatii si a caracterului meu,...si macar de-ar fi de bine.
.... Doamne tu toate le sti...
Uneori este buna si aceasta prefacatorie, pt ca ea nu e de tipul perversa, nu e minciuna de tipul celor care ucide, e doar o auto-aparare, eun instinct de auto-aparare,si atat... alteori realizez ca nu am ales partea corecta a monedei...
Adeseori imaginile celor doua se amesteca intr-un dans iluzoriu al comunicarii interumane. Un echilibru instabil este granita dintre cele doua manifestari ale dorintei de a fi. Vrei sa fi tu insuti si problema e ca nu te lasa, nu te lasa sa te eliberezi d eorice inhibitie, si sa fii exprimarea totala a sinelui tau in cel mai frumos mod de a fii, liber in ISUS...iubind fiecare secunda a existentei tale umane...vrei sa traiesti, si ei nu te lasa, de ce nu-i lasati ? DE CE NU-I LASAM ?
de ce?
Acum poate te intrebi, tu cel care ma cunosti, sau crezi cel putin ca ma cunosti, (am observat ca oamenii din jurul tau oricat de putin te-ar cunoaste, vor avea intodeauna si pretentia si impresia ca te cunosc perfect, ) ei bine, tu cel care ai impresia ca ma cunosti deja, probabil te intrebi acum : cand am fost sincer si cand m-am prefacut?... Hai sa-ti spun: Cand simt in tine lipsa sinceritatii decid pe loc sa-ti raspund cu maxima sinceritate... e o forma de iubire abuziva, cu cat ma minti mai mult, cu atat ma fac ca nu vad asta deloc, si te iubesc si mai agresiv, si mai mult, si mai curat...poate asa vei intelege intr-o zi ...ce trebuie sa intelegi.
Uneori este nevoie sa trec de aceeasi parte cu tine pentru a descoperi ce sta dincolo de ceea ce TU exprimi... Intru in jocul tau, ma prefac ca inteleg mesajele tale asa cum iti doresti tu...si cum nu le exprimi de fapt...
Au existat momente cand am reusit sa ma pierd in hatisul minciunilor auzite si am renuntat sa ma prefac, dar au fost si minunate descoperiri pe care le-am facut, adevarate comori ascunse in spatele mastilor fatarniciei...De multe ori am sezizat cum de dincolo de masca fatarniciei oamenilor obisnuiti, razbate un firicel de lumina, si un strigat disperat al inimii un strigat vesnic si sfasietor, strigat care rupe inima, un strigat dupa simplul fapt a fii aceptat, de a fii iubit asa cum esti...nu doar tolerat sau mai rau, ignorat si atat...
Aceste vesti bune, de dincolo de cortina de fier a zambetelor de complezenta, si a diplomatiei jalnice laodiceene, ei bine, acestea sunt cele care-mi redau increderea in oameni si in nevoia lor de fii intelesi in nefericirea lor suprema, cea de dincolo de aparente...
... dincolo de zambete, am vazut ca se ascunde un ocean de tristete si de neimpliniri, si eu stiu asta, si voi stiti asta, si incerc si tu incearca asta azi! sa aduc si eu si sa aduci si tu putina alinare in plus inimilor sfasiate, traumatizate, secauite de vlaga, sfarsite emotional, pt ca intr-o zi, sa poata bietii de ei, sarmanii de ei, suferinzii, de ei, abandonatii de ei, neiubitii de ei, sa poata intelege ca deja pot arunca masca aceea, deja o pot abandona, nu mai este nevoie de ea, va implor: de azi inainte fiti voi insiva, nu mai cazul sa va ascundeti,!!! Nu mai e cazul sa aveti nici un strop de teama de nu fi accepati asa cum sunteti, nu mai a cazul de teama de ridicol, de temaa de nu fi intelesi, vestea exceptionala care vine de la Dumnezeu este ca : da, sunteti iubiti asa cum sunteti, da!!! cu toate defectele voastre, cu toate suferintele si citraticele voastre, !!! sunteti accepati de Dumnezeu asa cum sunteti, exact asa, in halul acesta disperat, si pt ca El va accepta asa cum sunteti, va intreb si eu un lucru: cine am fii noi? Sau cine ne credem noi? sa nu facem acelasi lucru pt voi? pt ei,cei care sufera in tacere printre noi?

asa ca uitati de masti...aruncati-le, deja nu-si mai au rostul, s-a inventat o noua forma de exprimare , o noua forma de viata, vulnerabilitatea de a fii intotdeauna tu insuti, perfect tu insuti, IUBIT DE Dumnezeu, asa cum esti, si de aici sinceritatea acceptarii celuilalt asa cum este el, acceptarea lui, iubirea lui, si prietenia pt el, neconditionata pt vesnicie..asta inseamna sa-l iubesti pe aproapele tau, pe care poate pana acum l-ai tinut departe de tine si de inima ta...