new thoughts

- “Alo, se-aude... aici centrala Cerului... Gavril sunt, telefonistul de serviciu... cu Avram, pardon Avraam vă rog... Tata YHWH doreşte să vorbească cu el!”
Avraam, cutremurat de emoţii, îşi agăţă şalopeta gândurilor pământene în cuier şi duse receptorul la urechea inimii grăind cu voce stinsă:
- “Iată-mă!... Şi-atât. Faţa-i devenise semafor. Căuta un scaun dar nu găsi. Balamalele picioarelor începusera să-l lase. Creierul mesteca în betonieră ultima frază auzită. Cuvintele jucau ping-pong prin hipotalamus, negăsindu-şi locul. Isaac, iubit, ardere de tot, Moria, munte, singurul. Isaac, iubit, ardere de tot, Moria, munte, singurul.
….
Stătea singur, prăbuşit în cenuşa nedumeririi. Era seară. TABLOUL DIN CASA : sau cort: Sara nu observă inca nimic... era prea ocupată. Primise o invitaţie facuta la comanda, de la Agar în care scria: “Dragă Sara, vreau să ne împăcăm! Te aştept la emisiunea “Iartă-mă”! Florile sunt culese de Ismael. Stai liniştită, nu e bombă.” Nu ştia ce să facă... să se ducă, să nu se ducă…crestineste ar fi fost sa mearga, insa nu se putea decide…of, ce sa fac?...ar fi vrut sa se impace dar , in ruptul capului nu ar fi vrut ca Agar sa se mai poarte asa, pe viitor…sa stie si ea o data pentru totdeauna cine-i sefa in cortul asta !!! voia inca sa o puna ea la punct pe Agar…

Isaac, se concentra să treacă ultimul nivel la jocul Play Station nou, adus de unchiu’ Lot tocmai din Sodoma, in Sodoma era zona libera de taxe vamale, se putea aduce si Macbook fara taxe vamale. Isaac isi dorea si un Mac Book nou, voia sa se initieze in editarea video, nu ai actiune, ce plictiseala, toata ziua in cort, jucandu-se la Play Station la 45 de grade Celsius…si oricum deja ajunsese la ultimul nivel, concluzia e ca nici pe el, nu te puteai baza pt nimic. Era deja in Nirvana, …plutea.

Bietul Avraam era singur….

Absolut singur….si un putea vorbi cu nimeni, toti era “plecati”…in lumea lor.
Urmă o noapte lungăăăăă.... ca marfarul de Berzovia, în care Avraam nu închise un ochi. Făcea ture sub clar de lună gândindu-se la ziua de mâine. Dumnezeu era de negăsit. Puse zăvoru-n poarta cerului şi aştepta. Nici un fâlfâit de aripă nu se auzea prin cer. Îngerii aveau şi ei binoclurilecu infrarosu aţintite pe Avraam, aşteptând. Stateau ca niste lunetisti tinandu-si repiratia sa vada ce va face Avraam…
Odată ivite zorile, Avraam îl luă pe Isaac şi plecă în pelerinajul renunţării, declarând război firii, raţiunii, pe vremea când Harul nu dansa pe rotogolul pământului. Ce religie o fi având? Protestant sau neoprotesatant ¿ nu se poate pentru că Luther nu era nici embrion, darămite neamţ. În registrul vremii, Avraam era trecut ca făcând parte din Religia Renunţărilor. Era singurul membru. Nici acum nu sunt prea mulţi. A renunţat la Ur. A renunţat la câmpie.... A renunţat la fiul lui, Isaac. Lumina ochilor lui. Pentru el Dumnezeu era palpabil, nu era un concept filosofic de-al grecilor. El râdea cu poftă de bieți obosiţi ca Cioran, Voltaire, sau Nietzche ar fi zis despre ei : ” da, baieti serios acum, voi chiar aveti simtul umorului….” Deviza vieţii lui era “Renunţă, şi-ai să vezi de nu te vezi”. Avraam a fost un fenomen azi din ce in ce puţin repetabil....
Elisei trăgea cu boii lui brazde pe glob, când a venit Ilie şi l-a chemat la încorporare în armata cerului... şi s-a dus. Şi-a lăsat boii, job-ul, pământul pentru că şi-a dat seama că tot arând pământul, pământ devii, cu ochii-n glie cerul nu se vede. Uneltele ce ne-nrobesc trebuie arse urgent pe altarul renunţării.
Dumnezeul hinduismului a dat lumii oi, capre, vaci, sconcşi, mormoloci, ţânţari în care să se tot reîncarneze. Allah-ul musulmanilor le-a dat adresa, bombe, luna la porţie, adică semiluna, locuri limitate prin castele cu cearceafuri şi fecioare câte şapte pe-un picior...
Dumnezeul creştinismului... S-a dat pe Sine. Infinitul învelit în paie. Dumnezeu îmbrăcat în om pentru a salva omul de neom. Asta s-ar zice : se cheamă artă, arta renunţării! Renunţarea izvorăşte din iubire. Când iubeşti, renunţi...la tine, si la tot…dar in primul rand si in ultimul …la tine.

În era noastră cibernetică, Dumnezeu se uită cu lupa pentru a mai găsi vreun Avraam să-l trimită în delegaţie la Moria. Vede doar penticostali, baptişti şi adventişti ce se simt "cercetaţi" şi uneori chiar închid ochii chiar atunci când trece „colecta benevolă”,... cercetaţi fiind de duhul zgârceniei. Am renunţat la alcool, fumat, înjurat, pironindu-ne pe băncile bisericilor, dar poate că înca nu și pe crucea renunţării de sine.

Cântăm de fel, relativ absenţi "Îți predau întreaga viață," apoi se întămplă ca facem atat de usor, mai ales in timpul saptamanii, compromisuri de doi bani, cu constiintza proprie…sau pur si simple ne promovam pe noi insine, in loc sa-L PROMOVAM pe EL…Cel care de fapt merita sa fie Inaltat si admirat. De multe ori in cele mai neinsemnate fapte de bine pe care le facem noi, am sesizat cum apare mai intai ca un mielusel, firav , blajin, eul nostru …Mister Ego. Este strecurat si el acolo, deghizat, in mod subtil, imperceptibil, si incepe apoi incet-incet sa-si ceara drepturile de intaietate, de suprematie, de magulire, de laude…ovationati-ma!!! aplaudati-ma!...as dori o statuie in centru, daca se poate…Multumesc! si uite asa incet dar sigur, din miel, s-a convertit deja intr-un leu fioros.

Hiba este ca trece ziua de Sabat, si incepe saptamana cu ale ei, şi ne trezim iarasi ca deh, nu avem timp,frate... pentru că „time is monei”. Or, pt cei de MASTER OF ARTS IN Religion, “…time means credits ”…După duminica e luni, dupa luni e marţi, miercuri, joi, şi prin Moria tot pustiu. Vine Sabatul, şi „renunţăm” la timpul "nostru" facand un sacrificiu enorm, sau ceea ce unii ar numi o sfortare supraumana, si anume? Ghiceste cineva? da, ei bine, suntem niste eroi, pt ca noi …mergem la biserică, şi iar închidem ochii la : colectă, orfan, văduvă, săraci, sau pensionari, părinţi ai patriei „Nişte oameni, acolo şi ei / Care ştiu dureros ce e suta de lei.” (Adrian Păunescu, Repetabila povară).

Lumea, nu se va dedica pe sine sa ne faca pe noi crestinii fericiti, ba dimpotriva…se va dedica sa ne faca viata cat mai amara…Lumea va renunţa la noi, ne va închide într-o ladă şi ne va ascunde la marginea satului spre o veşnică uitare. Deştepţi am fi dacă am renunţa noi primii la ea, iesind cu mintea, zi de zi, din Babilon si din mentalitatea lui…Şi astfel vom trăi fericiţi, sanatosi si senini zi de zi, si-n Sabat si-n oricare alta zi, fericiti, şi nu împărţiţi...




I’M TOUCHED BY GRACE WHEN I’M TALKING TO YOU.