Mediocritatea nu-i prostie şi nici boală psihică... Cu atât mai puţin mediocrii sunt clienţi ai şcolilor ajutătoare. Mediocrii sunt oameni de treabă, oameni de bine şi de obicei stau în faţă, acolo unde deştepţii nu vor să stea ....
Mediocrul nu-i Dinu Păturică pentru că acesta voia să ajungă sus pentru foloase materiale. Mediocrul nostru e în stare să dea de la el pentru a ajunge primul...
Câtă vreme nu sunt în frunte , nu-i problemă. Predică soţiei în faţa oalei cu sarmale, pun întrebări capcană, dau mâna la uşă cu oamenii. Sunt tipi simpatici, dar atunci când valul îi aruncă în frunte, sunt greu de digerat... Sub conducerea lor, Biserica nu descreşte, dar nici nu creşte. Au o frică până la paranoia faţă de tot ce-i nou sau tot ce-i vechi şi nu înţeleg. De fapt, consideră erezie tot ce nu înţeleg ei - şi nu înţeleg destule...
Ei sunt oameni serioşi şi seriozitatea este singurul refugiu al celui cu inteligenţă redusă.
Tinerii sunt agreaţi numai dacă pot fi un capital de vot, în rest, le tot retează din crengi până devin bonsai...
Orice slujitor care începe să cânte mai bine, să predice mai bine, să se roage mai cu foc, mai din suflet este privit ca un potenţial duşman...
Viaţa lor e o luptă continuă şi un chin nesfârşit, deşi toate acestea se petrec în interior... Vor ieşi la pensie apreciaţi !!! pentru că ei niciodată n-au spus nimic greşit, n-au luat în băşcălie viaţa parşivă, n-au primit lovituri de săgeţi şi împunsături de suliţă, de fapt, ei nu au făcut nimic... Moartea îi sanctifică şi întotdeauna se vorbeşte despre ei cu respect, ca despre nişte oameni care au reuşit să treacă prin viaţă fără să deranjeze pe nimeni. Nici măcar pe cel viclean...
P.S. What you do in life echoes in eternity....remember?...
joi, 12 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu