lacrimile reginei

1Regi 10:1-13
Eu cred că regina din Seba l-a iubit pe Solomom, pentru că i-a spus tot ce avea pe inimă (v.3). Cumplită greşeală! Aştepta puţină dragoste, o privire caldă. Îi era ciudă şi pe slujitorii împăratului pentru că erau tot timpul aproape. Dar Solomon n-avea ochi pentru dragostea ei. Privirea lui era lipită de talanţii de aur, de pietrele scumpe, de mirodenii, toate cadouri costisitoare aduse de regină doar pentru el. Nu-l iubea doar pentru că era rege, ci pentru înţelepciunea lui, pentru poezia lui, pentru că era un om al păcii. Dar el privea doar la cadouri…
Alergăm toată ziua să ne astâmpărăm foamea sufletului, mâncând din pâinea amară a lucrurilor ce ne înconjoară. Aducem iubitelor noastre cu bucurie cauciucuri pentru iarnă, sobe electrice, dăruim vile şi maşini, uitând că nu poţi umple golul inimii ce se vrea iubită, cu râşniţe de cafea.
Trebuie un zâmbet, o atingere de mână, o floare, un cuvânt şoptit, pentru că iubirea, iubire cere.
Regina i-a dat cadouri şi a primit cadouri pentru că el, Solomon, nici nu mai avea altceva de oferit. „Apoi ea s-a întors şi s-a dus în ţara ei cu slujitorii ei” (v.13)
Mai săracă şi mai tristă, chiar dacă a primit lucrurile pe care şi le-a dorit.
„Solomoane, chiar nu înţelegi că te iubesc ?”
Dar el nu înţelegea şi degeaba avea toată înţelepciunea de pe pământ dacă nu a putut să priceapă ce-i cu flacăra din ochii albaştrii şi plânşi ai reginei.