Niciunul nu avea laptop, nici măcar telefon mobil, niciunul nu avea idee de astrofizică- așa cum o cunoaștem astăzi. Luminile scenei s-au aprins la timp și mesajul prezentatorului a fost repetat muzical de un cor nemaivăzut și nemauzit în istoria planetei Pământ. Doar o singură comunicare cosmică directă mai avusese loc - e adevărat, de proporții și mai mari, cu cincisprezece secole mai înainte.Vorbim în termeni contemporani de experiența amintită tradițional de sărbători, la Crăciun, sub denumirea de “ Păstorii din Betleem”. Aceștia erau noaptea pe câmp cu oile lor. Pare evident că nu era iarna, fiindcă, în prima jumătate a lui Octombrie, păstorii din Palestina aduceau turmele acasă. Dar data nu este esențială în această discuție. Este logic și ușor de acceptat ideea că subiectul discuției lor era “nădejdea lui Israel”, adică venirea unui Mântuitor. Numai așa se poate explica alegerea lui Dumnezeu de a trimite “o mulțime de îngeri” cu vestea cea bună a nașterii unui “Mântuitor care este Hristos, Domnul” (Luca2,11) la acești păstori. “Preoții cei mai de seamă și cărturarii norodului”, convocați de Irod, aveau alte preocupări. Ei au știut să dea răspunsul corect la întrebarea împăratului. Niciunul însă nu a găsit puțin timp să meargă până la Betleem și să vadă cu ochii lor evenimentul atât de așteptat. Nu se putea ca Dumnezeu să fi trecut cu vederea pe toți conducătorii religioși ai neamului lor și să se fi descoperit magilor “din Răsărit” , niște străini de neamul ”ales” și unor ciobani ignoranți!!!
..... Așa a început respingerea Mântuitorului. Mândria rănită nu este un bun sfătuitor.Dumnezeu știe ce face.... Pentru El, sinceritatea credinței face mai mult ca arătarea "în afară" a religiei. El Se descoperă celor care doresc să-L cunoască și să înțeleagă planurile Lui. Poziția în lume a acestor credincioși nu este o codiție.Aceasta s-a văzut de multe ori până acum. Viitorul apropiat va demonstra același adevăr. Pentru că:“Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ce izbește ochii, dar Domnul Se uită la inimă” (I Samuel 15,7).
marți, 17 februarie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu