doar o vorba sa-ti mai spun...

Îmi spunea o florăreasă zilele acestea că se vând flori mai puţine ca niciodată. „Suntem în criză”, încerca ea să scuze insensibilitatea. Apoi mi-a vorbit de-o doamnă ce-şi cumpără zilnic flori spunându-le prietenelor că-s de la soţul atent. Şi este atât de invidiată....
Aceasta e prima caracteristică a iubirii de azi. Iubim egoist, o iubire de tip Garfield, motan sfătos şi parşiv ce-i spunea căţeluşului tont „Noi doi avem ceva în comun. Iubim aceeaşi persoană. Pe mine!”.
Iubirea de azi are gust de hamburgeri. O iubire la repezeală, un fast-food al sentimentelor. Aşa e viaţa. Aşa mâncăm, aşa trăim, aşa iubim... În momentele rare de tandreţe sună eternul mobil. În urma acestei iubiri grăbite se nasc copii cu care stăm puţin şi care ajung să ne fie străini la 18 ani, ca preţ plătit pentru dragostea de tip Western Union, singura instituţie ce mai ţine unită o familie.
Va trebui să învăţăm ce-i iubirea sau s-o reinventăm. Probabil că va trebui să începem cu paşi mici, iar primul este să nu ne mai batem unul cu altul. Apoi să învăţăm să-i respectăm pe oameni, să-i admirăm pentru frumuseţea unică a fiecăruia deşi sunt de acord cu Rochefocauld că e greu a admira pe cineva şi a-l iubi în acelaşi timp.
Să învăţăm să dăruim. Timpul, florile, zâmbetul...