Sunt monitorizat...deci EXIST!

Graniţa dintre dreptul inalienabil la intimitate şi securitatea personală este permanent suprasolicitată de inflaţia unor ameninţări, între care terorismul este vedeta de necontestat a ultimelor decenii. Şi totuşi, ce poate fi mai grav: pierderea câtorva vieţi omeneşti în atentate teroriste sau îngrădirea globală a libertăţilor umane?
Un răspuns corect este greu de găsit, iar paradoxul în faţa căruia ne găsim nu impiedică evoluţia unor proiecte foarte controversate.
”Tehnologia de ultimă oră va asigura un control sporit al fenomenului emigrării către Marea Britanie.” Aceasta este ideea la care a ajuns guvernul britanic, care, potrivit cotidianului The Guardian (15 iulie 2008), face noi planuri de expatriere a imigranţilor ilegali începând cu această toamnă: cei care vor să evite detenţia vor trebui să coopereze cu un sistem de supraveghere electronică prin purtarea unor etichete electronice până la ieşirea din ţară.
În doar opt ani
Eficientizarea sistemului de control are în vedere, pe lângă „migrarea economică”, şi deplasările în scop turistic. Ediţia din 25 aprilie a aceluiaşi cotidian informează că persoanele care călătoresc cu avionul în Marea Britanie vor fi supuse unei proceduri de control automat prin scanarea feţei, care va înlocui procedura convenţională de verificare de către poliţia de frontieră. Astfel, cetăţenii britanici, dar şi cei din Spaţiul Economic European, adică cetăţenii celor 27 de state membre Uniunii Europene (UE) plus Norvegia, Elveţia şi Islanda, vor trebui să treacă printr-un dispozitiv de recunoaştere automată care le va scana faţa, iar imaginea va fi apoi comparată cu datele din paşaportul biometric. [1] Proiectul-pilot, testat pentru început (vara lui 2008) în câteva aerogări, va fi deschis cetăţenilor britanici şi ai UE care au în prezent paşaport biometric, urmând ca până în 2016, când ultimele paşapoarte nebiometrice vor înceta să fie valide, să fie aplicat în proporţie de 100%, acoperind şi frontierele terestre, şi cele maritime.
Documentul precizează că programul guvernamental al frontierelor electronice face parte din proiectul controversat al UE, constând în crearea celei mai mari baze de date din lume, care include peste 70 de milioane de înregistrări biometrice. Amprente digitale şi geometria palmelor, ADN, voce, forma irisului, forma feţei, cicatrici, înregistrări ale felului unic în care oamenii merg şi vorbesc, inclusiv numerele de telefon şi detaliile cărţilor de credit – toate aceste informaţii (până la 19 pentru fiecare individ) vor intra în uriaşa bază de date a UE, unde vor fi păstrate pentru o perioadă de 13 ani şi vor putea fi accesate de poliţia din toate ţările Uniunii şi chiar din afara ei. Potrivit unei înţelegeri controversate la care s-a ajuns vara trecută cu Departamentul de Securitate Internă (DHS) al SUA, UE deja furnizează informaţiile colectate (aceleaşi 19) către Washington. Aici datele vor fi păstrate pentru 15 ani, informează Reuters (20 august 2008).
Omul-paşaport
Pe continentul american, acelaşi obiectiv, crearea celei mai mari baze de date biometrice din lume, este urmărit în cadrul unui proiect demarat de FBI, sub numele Next Generation Identification (Identificarea pentru Generaţia Următoare) – după cum anunţa Washington Post în decembrie, 2007. Construit în funcţie de standardele pe care Marea Britanie, Canada, Australia şi Noua Zeelandă le au în comun, sistemul va oferi guvernului american o abilitate fără precedent de a identifica indivizi în Statele Unite şi în străinătate. La serverele FBI, adăpostite într-un spaţiu subteran de mărimea a două terenuri de fotbal, ajunge în fiecare secundă o solicitare de a compara un set de amprente digitale cu cele 55 de milioane deja existente în baza de date Next Generation. O posibilă potrivire este confirmată sau infirmată de 100.000 de ori pe zi.
Informaţii despre pasagerii curselor aeriene internaţionale erau deja colectate de mult timp, dar Agenţia pentru Vămi şi Protecţia Frontierelor (care face parte din DHS) a început abia din acest an să înregistreze sosirile tuturor cetăţenilor americani care vin din străinătate, inclusiv ale celor care traversează frontierele terestre. Prin înlăturarea disfuncţiilor cu care se confruntă stadiul actual al sistemului, se apreciază că, în viitorul apropiat, trupurile oamenilor vor deveni cărţi internaţionale de identificare: la intrarea în sistemele de tranzit, călătorii vor putea fi scanaţi în secret, imaginile feţelor şi ale irişilor fiind preluate în baza de date fără ca ei să meargă într-o cabină şi să privească în obiectivul unei camere. Tot prin scanarea secretă a corpului uman devenit carte de identitate, se poate verifica în doar câteva secunde dacă o persoană suspectă se află în baza de date a infractorilor şi teroriştilor căutaţi.
Regim de închisoare
Este important de reţinut că aplicabilitatea sistemului Next Generation Identification nu se reduce la digitalizarea controlului frontalier. Obiectivul pe termen lung este „folosirea omniprezentă a biometriei” – după cum declară Lawrence A. Homak, directorul CITeR. [2] Conceptul este revoluţionar: omniprezenţa, un atribut până nu demult rezervat în exclusivitate divinităţii, a ajuns în ultima vreme să fie tot mai des folosit pentru a califica dispozitive tehnice. Conceptul tehnologie omniprezentă vizează transformarea condiţiilor de viaţă la scară globală prin integrarea unei reţele de supraveghere în mod discret, invizibil, în întreg mediul înconjurător.
Dacă ai fi înconjurat cu camere video instalate pe fiecare clădire, n-ar fi greu să-ţi dai seama că eşti privit. În sistemul de supraveghere omniprezentă însă, cipuri minuscule cu putere uriaşă de procesare sunt încorporate subtil pretutindeni. Indicatorii de identificare a frecvenţei radio [RFID] îşi comunică în mod constant poziţia şi alte informaţii într-o reţea vastă, astfel încât orice obiect sau om care poartă haine cu etichete RFID sau care foloseşte dispozitive electronice devine „lizibil” de către un computer sau reţea wireless. Detaliile obiectului sau ale persoanei – locaţia sa şi alte informaţii – pot fi obţinute electronic de senzori invizibili din trotuare, străzi sau uşi. Obiecte uzuale devin „căutabile” ca şi cum ar face parte din reţeaua mondială interconectată.
Ochiul lui Argus
Pentru specialiştii în informatică computaţională, această descriere nu este o plăsmuire gratuită a imaginaţiei, ci o realitate practică, cu o infrastructură dezvoltată în mare parte în laboratoarele de cercetare din Statele Unite. Într-un document datat februarie 2000, Laboratorul Hewlett Packard de Sisteme de Internet şi Mobile anunţa:
„Convergenţa tehnologiei web, a reţelelor wireless şi a dispozitivelor client-portabile creează noi oportunităţi pentru proiectarea de sisteme de comunicaţie computaţională. În laboratoarele HP, noi am explorat aceste oportunităţi printr-o infrastructură pentru a susţine «prezenţa web» a oamenilor, a locurilor şi a lucrurilor. Scopul nostru este crearea unei punţi între www şi lumea fizică în care locuim. Această punte include abilitatea de a oferi oamenilor, locurilor şi lucrurilor – electronice sau de altă natură – o resursă web folosită pentru a stoca informaţii despre ei şi care este automat corelată cu prezenţa lor fizică…”
Strategii concrete de implementare a tehnologiei omniprezenţei au fost discutate şi în martie 2008 la Zũrich, Elveţia, în cadrul Conferinţei Internaţionale cu tema “Internetul Lucrurilor” . În prezentarea informaţiilor de la conferinţă, Andreas Schaeller, inginer-sef la Motorola, a arătat că folosirea acestei tehnologii „va afecta fiecare aspect al vieţii şi afacerilor într-un mod care până acum ţinea doar de domeniul fanteziei”. Adam Greenfield, autorul lucrării „Programul pretutindeni: începutul erei calculatorului omniprezent”, explică: „Doar prin simpla activitate de a merge pe stradă puteţi deveni ţinta unui sistem biometric personal, puteţi fi scanat la intrarea în sistemele de tranzit; poate fi ceva încastrat în stradă sau în podeaua pe care păşiţi… puteţi atinge alte interfeţe palpabile din mediul înconjurător… Stâlpii de iluminat sau alte elemente ale peisajului urban pot servi unor scopuri informaţionale...”
Oraşul ”U”
Poate părea viziunea unei lumi ştiinţifico-fantastice îndepărtate, dar acest scenariu este cât se poate de apropiat. De fapt, chiar în acest moment, în Coreea de Sud se construieşte un oraş întreg care foloseşte tehnologia omniprezenţei. New Songdo City va fi cel mai mare „oraş ubicuu” [oraş U] din lume, o ilustrare perfectă a stilului de viaţă digital, în care computerele vor fi încorporate în case, străzi, birouri etc. Construcţia va fi terminată în 2014, relatează New York Times, iar compania lui Bill Gates, Microsoft Corporation, va avea un rol-cheie în crearea unui mediu informatizat omniprezent pentru viitorii cetăţeni şi pentru afacerile din Songdo International Business District. Raportul informează că mai multe ţări proiectează sau construiesc oraşe după modelul oraşului U din Coreea de Sud, care în prezent este exportat peste tot în lume. Şi în New York vor fi instalate sistemele omniprezente în primăvara lui 2009. Potrivit Wired News, liga arhitecturală din New York, prin echipe multidisciplinare de lucru, explorează critic traiectorii alternative prin care diverse forme de media ce urmează a fi instalate în arhitectura urbană vor influenţa comportamentul populaţiei din cadrul ei.
Liniştiţi şi supravegheaţi
Ce se va întâmpla cu noţiunea tradiţională de intimitate într-o lume a tehnologiei omniprezente? Pot exista raţiuni superioare care să ignore acest drept, odată ce ONU şi Consiliului Europei au consfinţit dreptul inalienabil al omului la intimitatea personală ? [4] Este salvgardarea securităţii naţionale un argument suficient ca să justifice golirea omului de propria sa demnitate? Cum ar putea societatea să fie fericită (indiferent de eficienţa sistemului de securitate), atât timp cât indivizii care o compun sunt obsedaţi zi şi noapte de coşmarul de a fi continuu spionaţi?
Consecinţele ultime ale direcţiei înspre care lumea se îndreaptă par să se compună într-un scenariu sinistru al controlului absolut, în care o autoritate mondială, uzând de o tehnologie inacceptabilă, transformă indivizii în subiecţi şi face ”ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn... şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta...” (Apocalipsa 13:16-17).

[1] Paşaport care încorporează un cip cu datele biometrice personale: amprentele digitale, vocea, forma feţei, distanţa interpupilară, irisul ocular, amprenta retinală, forma palmei ş.a.
[2] Centrul de Cercetare a Tehnologiei de Identificare de la Universitatea din West Virginia, unde urmează să se facă cercetare biometrică pentru FBI.
[3] Conferinţa internaţională The Internet of Things, de la Zurich, 26-28 martie 2008, acţiune sponsorizată de Google, IBM ş.a.
[4] ONU, “Declaraţia universală a drepturilor omului”, Art. 12: ” Nimeni nu trebuie să fie supus interferenţei arbitrare privind intimitatea, familia, casa şi corespondenţa lui...” Consiliul Europei, Convenţia pentru protejarea drepturilor umane şi a libertăţilor fundamentale, Artic. 8: ” Fiecare are dreptul la respectul pentru viaţa sa privată şi familială, pentru casa lui şi corespondenţa lui.”