Sarea Pamantului...

Noi nu putem sã dãm altora ceea ce noi însine nu avem. ....Numai în mãsura devotiunii si consacrãrii noastre fatã de Hristos putem sã exercitãm o influentã pentru binecuvântarea si înãltarea omenirii.... Dacã nu existã nici un serviciu real, nici o iubire sincerã, nici o experientã trainicã, în viatã nu va exista nici o putere care sã ajute, nici o legãturã cu cerul, nici o plãcere pentru Hristos. Dacã Spiritul Sfânt nu ne poate folosi ca factori, prin care sã vesteascã lumii adevãrul asa cum este în Isus, noi suntem ca si sarea care si-a pierdut gustul si este cu totul fãrã valoare. Prin faptul cã ne lipseste harul lui Hristos, noi spunem lumii cã adevãrul în care avem pretentia de a crede, n-are nici o putere sfintitoare si astfel, pânã acolo unde merge influenta noastrã, facem Cuvântul lui Dumnezeu fãrã nici o putere.... "Chiar dacã as vorbi în limbi omenesti si îngeresti si n-as avea dragoste, sunt o aramã sunãtoare sau un chimval zãngãnitor. Si chiar dacã as avea darul prorociei si as cunoaste toate tainele si toatã stiinta, chiar dacã as avea toatã credinta, asa încât sã mut si muntii, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic. Si chiar dacã mi-as împãrti toatã averea pentru hrana sãracilor, chiar dacã mi-as da trupul sã fie ars, si n-as avea dragoste, nu-mi foloseste la nimic" (1 Cor. 13,1-3).Atunci când iubirea ne umple inima, ea se va revãrsa asupra altora, nu din pricina avantajelor primite de la ei, ci pentru cã iubirea este o putere lucrãtoare. Iubirea schimbã caracterul, stãpâneste pornirile, supune vrãjmãsia si înnobileazã sentimentele. Iubirea aceasta este tot asa de întinsã ca si universul si este în armonie cu aceea a îngerilor slujitori.... Nutritã în inimã, ea îndulceste întreaga viatã si revarsã binecuvântarea ei asupra tuturor celor din jur.... Aceasta si numai aceasta poate sã facã din noi sarea pãmântului....