un gand.

Ma intreb oare?, exista in lumea asta, o fata care sa ma fi vazut, undeva,... candva,…

...macar intr-o zi, fie si intr-o fractiune de secunda, fie ca eram pe strada, sau intr-un automobil, si cumva sa-mi fi pastrat imaginea sculptata in suflet si minte si s-o scoata la lumina, ori de cate ori, gandul o cheama…?

doar asa …de drag?...

As vrea ca intr-o zi, nefiind deloc aranjat, nici barbierit proaspat, nici etc…purtand haine cat se poate de simple, cineva sa reuseasca sa ma descopere, sa vada dincolo de ce se vede, dincolo de tot „invelisul social” care ne ridica la rangul de umanitate si specie civilizata, si sa se indragosteasca de mine…


Pun accentul pe acest pronume care-mi desemneaza intreaga fiinta, fiecare particica si celula definitorie, zambetul, privirea, pielea, gandirea, atitudinea, personalitatea,si caracterul.

Este oare posibil?

Ma-ntreb si suspin... Daca omul „modern„ e „setat” sa se „indragosteasca” doar de aspectul exterior, de invelisul emfatic al nostru, atunci nici nu-mi doresc ca cineva sa se indragosteasca de “mine”, de partea mea „falsa”! …sau cel putin nu in felul asta!!!

It is much Better to stay all alone, than in a wrong company…for the rest of your life.