Iov 29.

2. "Oh! cum nu pot sa fiu ca in lunile trecute, ca in zilele cand ma pazea Dumnezeu,
3. cand candela Lui stralucea deasupra capului meu, si Lumina lui ma calauzea in intuneric!
4. Cum nu sunt ca in zilele puterii mele, cand Dumnezeu veghea ca un prieten peste cortul meu,
5. cand Cel Atotputernic inca era cu mine, si cand copiii mei stateau in jurul meu;
6. cand mi se scaldau pasii in smantana, si stanca varsa langa mine paraie de untdelemn!
7. Daca ieseam sa ma duc la poarta cetatii, si daca imi pregateam un scaun in piata,
8. tinerii se trageau inapoi la apropierea mea, batranii se sculau si stateau in picioare.
9. Mai marii isi opriau cuvantarile, si isi puneau mana la gura.
10. Glasul capeteniilor tacea, si li se lipea limba de cerul gurii.
11. Urechea care ma auzea, ma numea fericit, ochiul care ma vedea ma lauda.
12. Caci scapam pe saracul care cerea ajutor, si pe orfanul lipsit de sprijin.
13. Binecuvantarea nenorocitului venea peste mine, umpleam de bucurie inima vaduvei.
14. Ma imbracam cu dreptatea si-i slujeam de imbracaminte, neprihanirea imi era manta si turban.
15. Orbului ii eram ochi, si schiopului picior.
16. Celor nenorociti le eram tata, si cercetam pricina celui necunoscut.
17. Rupeam falca celui nedrept, si-i smulgeam prada din dinti.
18. Atunci ziceam: "In cuibul meu voi muri, zilele mele vor fi multe ca nisipul.
19. Apa va patrunde in radacinile mele, roua va sta toata noaptea peste ramurile mele.
20. Slava mea va inverzi neancetat, si arcul imi va intineri in mana."
21. Oamenii ma ascultau si asteptau, taceau inaintea sfaturilor mele.
22. Dupa cuvantarile mele, niciunul nu raspundea, si cuvantul meu era pentru toti o roua binefacatoare.
23. Ma asteptau ca pe ploaie, cascau gura ca dupa ploaia de primavara.
24. Cand li se muia inima, le zambeam. si nu puteau izgoni seninatatea de pe fruntea mea.
25. Imi placea sa ma duc la ei, si ma asezam in fruntea lor; eram ca un imparat in mijlocul unei ostiri, ca un mangaietor langa niste intristati.