tag:blogger.com,1999:blog-62573255279960348552011-12-04T03:39:14.593-08:00Ganduri,Randuri,Idei,Simtaminte,Trairi,Emotii...RATIUNE SI SIMTIRE...Love is the ultimate lesson to learn; it is not simplified, instead, glorified by it's existence and purpose, which is, indeed, the basis for all of creation and life...amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.comBlogger3851100tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-17411776261571367202011-10-18T03:55:00.000-07:002011-10-18T03:55:24.213-07:00…I love most of Ellen G. White's books, like Child Guidance, like Adventist Home, like the Great Controversy, like the Desire of Ages, and so on, I like the family principles, I adore the concept of family, based upon the love of Christ and mutual respect, not mutual "cold-war", or mutual " independence", what I have seen more and more coming up nowadays...<br /> <br />I have seen that people are living their solitude together nowadays, or they actually live their loneliness together, living in the same house, but most of the times they just live together they don't build a home together... unfortunately Satan strikes the most the home the Christian and non-Christian homes as well...<br /> <br />Satan strikes even from the very beginning the family and Sabbath day also...he hates these two institutions of God, reminders of God's creation.... the modern families have no time for affection, for tenderness for the other's needs, for a walk in nature, for a deep profound conversation, on a bench near by the lake, watching the sky, talking to the squirrels and sparrows, and so on, the modern man is a stranger to himself, he is living in a full of noise world, a world who is a stranger to him, and to all, and this is also the result of the seeking for wealth, and more and more comfort... don't get me wrong here, pls, it's good to have a comfortable life, but not by any means...the modern man paid it all, he said I want the best of the bests ...by any means, and today they are paying on fully the costs" lack of time, for their families, they act like strangers, they suffer of depression, they hardly know each other, they don't "visit" too often the nature, they visit more often the Psychology, or worse...Psi...others. they pay a lot of money for nothing, they get only ...nothingness... emptiness of the soul and mind, they run away of God, the ONLY ONE WHO COULD EASILY FULFILL THEIR DEEPEST NEEDS... THIS IS HAT HAPPENS NOWADAYS... of course there are some good things that also happen today, and I am aware of them, thank God that they still exist... by His Grace, but the big picture I think is ...is this... is a grey one, not a very yellow or far of being a pink one... I am dreaming at a normal family, a family who stick with God and His principles...a family that plays together, laughs together and spends time together out in nature...not inside, today there is too much inside, and way too less "outside" this it happens today, and this was not the original plan of God...too much time spent on the internet, this is not good...for the people and for the relationships, between them, as family parts and members... too much on TV set, not good...too much time on work...workaholics...not good at all, less physical exercise year by year, ...eating not healthy at all, with every year that passes, all is grey, I am telling you, the more I am watching the western Society the more I get sad...when I see what happens.....of course I know there are some exceptions from what I talking about here, but in many cases, this is what happens, in many civilized countries, the prosperity takes a price whom must be paid, and the price is this... the original plan was a happy simple family, where they look at JESUS and they live mutual love and respect for the other, where they learn to say I AM SORRY, I AM NOT THE SMARTEST ON THE PLANET, I AM NOT THE BRIGHTEST, I AM NOT THE COOLEST, I AM THE MOST EASY TO MAKE ERRORS...I AM HUMAN, I KNOW, BUT I TANK YOU, FOR YOU ACCEPT ME JUST AS I AM...ONLY A Man, BUT I AM also a child of God... we should be stick with the original plan plan A that God had in mind...that plan means happiness....as much as we can get here in the sins and selfishness conditions...where every one including in families are trying to get the best piece of everything, the selfishness is within us, as the sin is...also. the plan A of God was sels sacrifice for the benefit of the most loved, for the otehr, I am lower, and you are greater, I love you, so I would do everything for you, in order to see you happy!!! whatever it takes, including giving up myself...it’s hard? yes, it's not easy, for our selfish self...but TIS IS THE WAY TO HEAVEN....the ONLY WAY, BY THE WAY.... AND WHEN WE START OVER PRACTICING THIS "SPORT" ,TO PRACTICE THIS "EXTREME SPORTS" LIKE SELF-DENIAL, WITHIN OUR FAMILIES WE ARE GETTING PREPARED FOR THE COMING WORLD...FOR HEAVEN...by each decision we make, we are getting more to JESUS, WE ARE MORE ALIKE HIM, OR MORE UNLIKE HIM, .... WELL, THIS IS SHORTLY, WHAT I HAD ON MY MIND TODAY...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-1741177626157136720?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-80956177449149421922010-06-22T23:13:00.000-07:002010-06-22T23:15:09.089-07:00...Viata ne inconvoaie visurile tineretii… <br />Cliseul fiecarei zile. Insa unde este sensul vietii? Din toate astea? <br />Acestea: Viziunea, speranta, perspectiva, fara de Isus nu pot nici macar una din ele, nu pot exista in sufletul nostrum… <br />Cum vrei tu sa-ti fie finalul? Cum ai vrea tu sa-ti fie finalul vietii tale? Unde ai vrea sa fii? Sa ajungi? <br />Visul Lui Dumnezeu este acesta: ca tu sa te lasi gasit de EL, PATRUNS in fiintz ata si in inima ta DE IUBIREA LUI, sa te lasi ATINS DE EL, ATUNCI VIATA ITI ESTE FRUMOASA SI MERITA TRAITA, NUMAI CU EL, TREBUIE SA AJUNGEM LA EL, CU EL VOM FII GATA SI PT A MURI SI A TRAI, FARA EL NU SUNTEM GATA NICI PT VIATA NICI PT MOARTE… <br />“PT MINE A TRAI ESTE HRISTOS”…ce viziune, ce simtire, ce perspective!!! <br /> Nu pot trai fara ISUS, PT CA EU FARA EL, EU NU MA REGASESC….SUNT GOL, SI NU AM NICI UN SENS, FARA EL. <br />Doar Isus ii face pe oameni in stare sa vorbeasca asa, sa gandeasca asa, sa existe asa, in acest mod minunat,…unic! ca acest minunat apostol Pavel. <br />Prin credinta stiu ca fiecare dintre noi putem alege scenariul lui Isus, VISUL INITIAL AL DOMNULUI ISUS PT NOI, AOMENII,…PT CA IN EDEN, am inceput prin ISUS…chiar daca apoi am fost inselati si am decazut. <br />Ne-am nascut din ISUS, din iubirea Lui care ne-a creat cu duiosie… <br />ne-a modelat cu mainile LUI, ne-a dat chipul LUI, … <br />vrei mai mult de atat? <br />…Dumnezeu a fost, era acolo, si nu a MAI vrut sa mai plece de acolo…de lanaga copilul lui, de langa om, mai ales ca acum omul ERA SINGUR, CAZUT INTRE TALHARI, CAZUT IN PACAT, ….SINGUR SI STRAIN INTR-O LUME OSTILA, O NOUA LUME: LUMEA PACATULUI , O LUME IN CARE CEL RAU, SI CEL VICLEAN CONDUCE…o lume ostila, a egoismului, desi INITIAL DUMNEZEU NE CREASE PT O LUME A AROMOIEI A IUBIRII DE FRUMOS, DE SEMENI DE EL, CREATORUL NOSTRU…. <br />Geneza 3: La inceput cand pacatul a rupt (a spart) VESNICIA IN BUCATI Dumnezeu a stat la porta Edenului si a plans cu amar, ca un copil de 4 ani care si-a pierdut parintii…apoi, insa dupa ce n-a mai avut lacrimi, dup ace lacrimile i-au secat de atata plans, si-a sters ochii lui de Dumnezeu atotputernic, si si-a spus in Sinea Lui: VOI MERGE SA ADUC VESNICIA INAPOI: SI A COBORAT intre ei, intre noi: sa aduca iarasi VESNICIA LA EL, adica de fapt pe noi langa EL…in EDEN, DIN NOU…si a adunat-o pas cu pas, ciob spart cu ciob, cate un strop de vesnicie, in fiecare zi si in fiecare gest si in fiecare fapta de iubire a Lui in cei 33 de ani petrecuti pe acest Pamant…si apoi, la final, la Cruce…rastignit stand, ne maiputand iarasi de plns si de durere ca la inceput insa acum BUCUROS, CA NE ARE IARASI PT VESNICIE, BUCUROS CA NE-A REGASIT, CA NE ARE DIN NOU ACASA…pe Cruce plangand, in chinuri murind si apoi inviind, ne-a daruit intr-un buchet frumos, cel mai frumos BUCHET INCHIPUIT VREODATA IN UNIVERS…ne-a daruit : VESNICIA Pierduta si acum RECUPERATA, IMPLETITA DE EL, SI LEGATA CU UN SNUR DE SANGE, SNURUL IUBIRII LUI, SI PECETLUIT CU DRAGOSTEA LUI VESNICA PT OM…pt noi, pt mine si pt tine…SABAT FERICIT! CU EL… <br />Genzea 3. Domnul umbla prin gradina, stereotip, in racoarea zilei? Probail sa fie seara si dimineata cand se incepea sau se sfarsea activitatea Dumnezeu revenea in existenta cotidiana a omului, ca sa fie cu omul, sa se cunoasca mai bine…sa stea de vorba ca doi vechi si buni prieteni… <br /> <br /> <br />Lumea noastra ar fii fost vizitata, ar fii fost plina, si vizitata pana azi, in fiecare dimineata si seara de ISUS…de Creator. <br />Ar fii asistat la cursul fiecarei vieti, ar fii fost EL, CEL care ar fii adus biencuvantare fiecaruia… <br />A dorit atat de mult sa fie cu noi, incat dupa ce a terminat creatia lumii noastre a creat o sa rbatoare care avea un singur scop, prelungirea acestei sederi impreuna: ODIHNA LUI DUMNEZEU… <br />Cand Dumnezeu statea impreuna cu omul EL, Dumnezeu SE ODIHNEA, langa om, alaturi de el, ERA MOMENTUL DE MAXIM COMFORT AL LUI Dumnezeu… <br />Afara din casa parinteasca, daca pacatul nu ar fii rupt vesnicia in bucati, pana azi ar fii fost la FEL…SARBATOREA PREZENTEI LUI CU EL, NUNTA LUI CU NOI…Partasia deplina a Lui cu noi…Creatia Lui. <br />CELE MAI MARI BINECUVANTARI AR FII FOST COBORATE ATUNCI, INTRE NOI, SI IN MIJLOCUL NOSTRU… <br /> LUI DUMNEZEU I-A PLACUT, I-A FACT PLACERE SA RAMANA CU NOI… <br />APARE insa DRAMA: omul se revolta impotriva lui Dumnezeu, SI URMATITI VA ROG REACTIA LUI DUMNEZEU: REACTIA IUBIRII LUI PT FIINTZ ACAZUTA IN PACAT… <br />EL, NU TRIMITE INTERMEDIARI, CI MERGE EL PERSONAL, SI STA DE VORBA CU EI…CU PRIMII NOSTRI PARINTI, CAZUTI INSELATI SI MINTITI DE CEL VICLEAN… <br /> <br /> <br />BA MAI MULT DECAT ATAT, de acum, LA POARTA GRADINII EDEN,…UN MIEL A FOST JERTFIT… <br />SI POATE CU LACRIMI IN OCHI, ISUS LE-A ZIS :” ACESTA ESTE MIELUL CARE RIDICA PAACTUL LUMII”… <br />…, NU AU INTLEES EI ATUNCI, INSA IOAN BOTEZATORUL SI-A AMINTIT, PROBABIL INTR-O VIZIUNE PRIMITA ATUNCI EL SI-A DAT SEAMA….LA POARTA GRADINII, ISUS A ARATAT CU CE MOARTE AVEA SA MOARA EL, LUI Dumnezeu i-a placut sa fie cu tine! SI CU MINE!!! Cu omul! Chiar pacatos, asa cum era déjà acest fiu pierdut…chiar pacatos si strain déjà de EL. <br />ISTORIA RAVRATIRII OMULUI IMPOTRIVA LUI Dumnezeu, mai tarziu putin, continua si mai tragic: cu prima crima din Universul Perfect al Lui Dumnezeu: o crima, Omucidere…CAIN SI ABEL, doar cateva generatii mai incolo tragedia caderii omului razvratit continua cu ceva si mai dureros…potopul, omul ajunsese aici déjà atat de grotesc…”Geneza 6:5.Toate intocmirile gandurilor lui erai indreptate in fiecare zi numai spre rau”… <br />SI Dumnezeu IN IUBIREA LUI …mai coboara inca o data, de data aceasta la un om simplu si umil al Lui, NOE. Si ii da instructiuni lui Noe, si mai mult decat atat: poti s ate salvezi, tu sip e oricati vei vrea lucreaza cu ei!!! Salveaza-I, 120 de ani !!! o fii putin 120 de ani!!! Nu s-ao fii plictisit NOE? 120de ani!!! E mult!!! Insa NOE timp de 120 de ani…pledat!! a plans!!! s-a rugat!!! a militat!!! a demonstrate!!! ca este vremea MANTUIRII….SALVARII lor, a oamenilor generatiei aceleia… <br />STITI CATI AU RASPUNS LA CHEMAREA LUI? <br /> <br />8 oameni... ATAT. DOAR 8, dintr-o intreaga generatie… <br />REZULTATUL caderii omului E DUREROS, E DIN CE IN CE MAI TRAGIC. <br />MILIOANELE CELELALTE… INTELEPTII VREMII, GENIILE, LUMII, AUTORITATEA VREMII, ELITA,… <br /> OAMENII DE ARTA, CEI CARE AU CREAT OPERE PE CARE EI LE CONSIDERAU …“NEMURITOARE” AU REFUZAT APELURILE LUI NOE, CU DISPRETZ AU REFUZAT…SA INTRE IN CORABIE… <br />In Istoria omului cazut in pacat si a LUI Dumnezeu in cautarea Omului, SE AJUNSESE LA PUNCTUL TERMINUS, ZERO. <br />Istoria insa a trecut mai departe, lumea aceea de dinainte de potop, si-a incheiat istoria ei intr-o totala neintelegere a lui Dumnezeu, <br />Lectia pe care o putem invata noi de la ei, cei de atunci si de oricand: <br /> FARA CREDINTZA ESTE CU NEPUTINTZA CA DUMNZEU SA POATA FACA CEVA PT NOI, DIN CAUZA ACEASTA REFLEXUL CREDINTEI ESTE ACESTA: NORMAL STABILIT DE CREDINTZA IN FIINTZA TA: MANA TA IN MANA LUI DUMNEZEU, LUMEA ANTEDELUVIANA A REFUZAT GESTUL TANDRETII, SI IUBIRII LUI DUMNEZEU. <br /> <br /> <br />UN PAS URIAS. ISTORIA A REPORNIT CU 8 OAMENI CARE CREDEAU, … <br /> <br />Insa tragedia Istoriei umane nu se opreste aici: <br />LA SCURTA VREME INTERVINE BABELUL. Turnul Babel, “ <br />“Haideti sa ne facem un nume “ !!! <br /> HAIDETI SA FIM CINEVA!!! <br />Observatie: in Noua natura DE ACUM A OMULUI, IN NATURA LUI cea de pacat: Revolta, Razvratirea, esecul, raul, pacatul se instaleaza mult mai repede in fiintza noastra….pana azi e la fel. <br />Geneza 11, BABEL. <br />Vers 6. <br />Spun pana azi unii filosofi: <br /> <br />Cum sa se coboare Dumnezeu? Antropomorfism, nu se poate, ca Dumnezeu nu se poate asa ceva: si refuza s acreada cuvantul Scripturii! Nu se poate ca EL sa vina si sa se plimbe prin gradina…impreuna cu omul… <br />Aici insa este cel mai frumos gand din caracterul lui Dumnezeu. EL SE COBOARA LA NIVELUL NOSTRU, PT PRIETENIE si PARTASIA CU NOI, CU FIINTZA CREATA DE EL, EL COBORA IN RACOAREA ZILEI, SI PASEA PRIN TARANA ACESTUI SOL …prin praful pamantului… <br /> <br />ATENTIE: Dumnezeu nu nu a dat decrete IN UNIVERSUL SAU PERFECT:de undeva de departe hat departe: de la milioane de ani lumina, nu a strigat sau nu a decretat in Univers zicand:” <br />“ trageti si eliminati cuibul acela de vipere, de oameni rai!!” <br />NU!!! EL A VRUT SA FIE CU OMUL IN CUIBUL DURERII OMULUI, HAI SA NE COBORAM, HAI SA VEDEM DUREREA OMULUI, CAZUT, EL NU A TRIMIS INGERI, el nu a trimis intermediari…CI EL A VRUT SA FIE EL ACOLO… <br /> <br />Dumnezeu a coborat aici intre noi pt a ne sti, pt a ne cunoaste…durerile, si chiar pt a ajunge sa ne cunoasca pana si nebunia ravratirii… <br /> <br />…Gestul lui Dumnezeu, un Dumnezeu care merge pe plaiurile pamantului acestuia, INSA nu ca vantul ci mai degraba calcand peste pietre ca un om obisnuit, stand de vorba si la masa cu Avraam, petrecand timp cu Avraam, intrand in gandurile si sentimentele lui Avraam, ascultand mijlocirea acestui om, … <br /> <br />daca ai fii sa zicem tu, ascultatorule in locul Domnului ?IMAGINEAZA-TE PT O CLIPA DOAR ACOLO… <br />IN aceasta mijlocire nu ERA VORBA DE MATEMATICA: NU ERA VORBA DE NUMERE”!!!! <br /> CI INTREBAREA ERA ACEASTA:” Spune AVRAAME, CAT TE DOARE? <br />…NU ERA PROBLEMA DE NUMERE!!!! <br /> TE DOARE PT 50? TE DOARE? PT 30? PT 40? <br />DAR PT UNUL SINGUR TE DOARE? <br />Pt ca mai tarziu tu Doamne vei spune FIINDCA ATAT DEMULT …a IUBIT EL, OMNUL LUMEA,OMENIREA INCAT…ORICINE CREDE… <br />… CUM DOAMNE SI PT UNUL? SAU NUMAI PT MULTIMI MARI? SA ZICEM BISERICI DE 5000 SAU DE 10000? SAU pt multimi adunate pe stadioane? <br />…DAR DACA AR FII DOAR UNUL SINGUR? SI DACA ACELA AS FII EU? Sau tu? <br />ISUS ESTE IN MIEZUL PROBLEMEI, DUMNZEU A COBORAT LA BABEL, NU STA LA DISTANTA EL!!! Si nu tine pe nimeni la distant… <br />El… SE IDENTIFICA CU PROBLEMA TA, SI A MEA… <br />MIE MI SE PARE CA DE MINE MI SE PARE MIE CA D EMINE Dumnezeu parca nu se mai ocupa…FALS: Dumnezeu se ocupa de fiecare in parte !!! <br />EL NU A LUAT O DECIZIE DE SUS, DE UNDEVA DE PE TRONUL SAU, CI EL A COBORAT INTRE DURERILE OAMENILOR CAZUTI… <br /> <br />SI IATA AVEM DIN NOU ISTORIA OMULUI CAZUT IN PACAT SI INTRE TALHARI SI A LUI DUMNEZEU COBORAT IN CAUTAREA OMULUI: <br />SUNTEM DIN NOU LA ZERO, IN PREAJMA CRUCII ISUS VINE DIN NOU L AFATA LOCULUI, IN MIEZUL DURERII, IN MIJLOCUL NEMAULUI OMENESC DECAZUT, SFASIAT DE PACAT,… <br />…ATUNCI CAND TRAGEDIA NOASTRA si istoria noastra era LA UN PAS DE AUTODISTRUGERE, ISUS A VENIT DIN NOU LA FATA LOCULUI SA VADA CE SE INTAMPLA CU NOI….NEBUNIA PACATULUI UNDE NE-A DUS, EVREI 3:14, <br />Evrei 3:14 Căci ne-am făcut părtaşi ai lui Hristos, dacă păstrăm până la sfârşit încrederea nezguduită de la început, <br />“ASTFEL DEOARECE COPII LUI DUMNEZEU SUNT PARTASI SANGELUI SI CARNII LA FEL ISUS LA FEL, INSUSI A FOST PARTAS LA ELE” <br /> <br />A intrat in miezul problemei acolo unde durerea era cea mai mare, acolo unde pacatul intrase,…SE INSURUBASE cel mai mult, <br />…acolo INTRAT EL, SANGELE NOSTRU SI CARNEA NOASTRA A INTELES-O EL, A PURTAT-O EL, A GUSTAT-O EL…A FOST DEOPOTRIVA PARTAS, PT CA PRIN MOARTEA SA AIBA PUTERE….ASUPRA MORTII. <br /> <br />A TREBUIT SA SE ASEMENE FRATILOR LUI MIE SI TIE, IN TOATE LUCRURILE CA SA POATA FII UN MARE PREOT MILOS CA SA FACA ISPASIRE, ….PT CA SA POATA SA VINA IN AJUTORUL CELOR CE SUNT ISPITITI… <br /> <br />RELIGIA ISI ARE MULTE ASPECTE( FATZETE: <br />O REALITATE CARE DOARE CUMPLIT: SUNT AZI OAMENI CARE UITA GLORIA LUI ISUS HRISTOS, care aleg si-si cauta Mijlocitori in alta parte… <br />Sfantul 1, 2 sau 3, etc, in timp ce se face apel la acestia, SE UITA GLORI ALUI ISUS….…ISPITIT CA SI NOI DAR FARA PACAT…CINE A FOST SI CINE POATE SA FIE FARA PACAT? CINE DECI POATE SA FIE MARE PREOT? IN FATA LUI DUMNEZEU? <br />ESTE UNUL SINGUR CARE A CUNOSCUT TOATE LUPTELE MELE SI ESTE FARA PACA.T…. <br /> <br />ISUS HRISTOS. UNUL SINGUR CARE STA deasupra prapastiei <br />…deasupra abisului, INTRE MINE SI EL, TATAL, <br />…ISUS, EL A CUNOSCUT SI VIATA MEA SI VIATA LUI DUMNEZEU, CONTOPIREA CELOR 2 NATURI, in UNUL SINGUR….ISUS HRISTOS. <br />ULTIMA CARTE a CANONULUI BIBLIC, APOCALIPSA ne spune ca balaurul a stiut ca are putina vreme,si de aceea el si-a concentrate TOATE fortele asupra celor ce pastreaza poruncile lui Dumnezeu si marturia lui ISUS, un popor care-l inalta pe EL, PE DOMNUL ISUS HRISTOS, INAINTEA LUMII ACESTEIA. UN OPOR CU OAMENI CARE MARTURISESC IN FAVOAREA LUI ISUS….HRISTOS. <br />CE FRUMUSETE SA POTI MARTURISI DESPRE EL. <br />CE INSEAMNA BOTEZUL? Sa II dai DREPTATE LUI DUMNEZEU, CAND ACCEPTI BOTEZUL, ATUNCI II DAI DREPTATE , MARTURISESTI DESPRE ISUS HRITOS, IMNUL DE GLORIE, PT SLAVA LUI ISUS, MURIND symbolic IMPREUNA CU EL, SI INVIIND IMPREUNA CU DOMNUL ISUS… <br />SA CITIM IMPREUNA in EVANGHELIA DUPA LUCA 7: 29, SI 30. <br />AU DAT DREPTATE LUI DUMNEZEU PRIMIND BOTEZUL…!!!! <br />ALEGEREA ESTE A TA!!! <br />ATAT DE FASCINANT, DACA L-AM INTELES PE EL,TIMPUL este SCURT… <br />ACESTA ESTE AM PUTEA SPUNE : ATELIERUL RECUPERARII NOASTRE, MANTUIRII NOASTRE, LOCUL UNDE FIECARE PACATOS ESTE INVITAT SA VINA. EVREI CAP 10: 19… <br /> <br />“SA NE APROPIEM , CU O INIMA CURATA”!!! <br /> CALEA ESTE ACUM PRIN DOMNUL ISUS HRISTOS: DESCHISA: SIMBOLUL CLASIC AL TRINITATII: <br /> <br />UNA, O unire O UNITATE perfecta a trei personae, manisfestate in mod egal in mod perfect, 1: astfel ca : Duhul Sfant ne invata sa ne rugam, ROMANI CAP 8: 26. Si tot astfel si Duhul ne ajuta in slabiciunea noastra: caci nu stim cum trebuie sa ne rugam. Dar insusi Duhul mijloceste pentru noi cu suspine negraite. <br />PT NOI… <br /> <br />PE LANGA CINE? FATA DE CINE? PE LANGA CINE? <br />PE LANGA NOI!!!! CA SA NE CONVINGA PE NOI, CA NU SUNTEM BINE, ESTE ELEMENTUL PE CARE DUMENZEU IL TRIMITE SA FIE ACTIV PE LANGA MINE SI PE LANGA TINE…. <br />IN MOMETUL IN CARE EU PLEC GENUNCHIUL, rugaciunea rostita de mine, ajunge INAINTEA 2…PASUL DOI: AJUNGE INAINTEA TATALUI, RUGACIUNEA INVATATA DE DUHUL SFANT, <br />CINE PRIMESTE RUGACIUNE AMEA? DOMNUL ISUS primeste acum rugaciunea mea, sunt lucruri nerostite de mine, EL STIE DE FIINTZA MEA, el are déjà RADIOGRAFIA FIINTEI MELE, :””UITE DE ASTA AI NEVOIE””, SI-MI DA LUCRURI CARE TIN DE INTLEEPCIUNEA DIVINA, PREIA RUGACIUNEA MEA SI O DUCE LA TATAL, SI O ADUCE INAPOI SURPRINZATOR DE FRUMOS SI PERFECT, IAR TATAL… <br />ESTE CA SI CUM EL AR STA SUS SI AR TREBUI SA FIE CONVINS SA FACA UNA SAU ALTA? ASA SA FIE? DELOC! <br />IOAN 16: 27. <br />26. In ziua aceea, veti cere in Numele Meu, si nu va zic ca voi ruga pe Tatal pentru voi. <br />27. Caci Tatal insusi va iubeste, pentru ca M-ati iubit si ati crezut ca am iesit de la Dumnezeu. <br /> <br /> <br />TRINITATEA… <br /> <br />IAR TATAL CARE MA IUBESTE atentie aici: si acum: <br />ABIA ASTEAPTA!!! TOT CE SE INTAMPLA PT BINELE MEU, TRIUNGHIUL ACESTA ESTE O IDEE DESPRE ATELIERUL MANTUIRII… <br /> AICI IN SPATIUL ACESTA, PACATOSUL POATE SA INTRE pt a fii remodelat, renascut… <br />Aici, UNDE SUB INFLUENTA TRINITATII SA AIBA LOC REFORMAREA MEA, VINDECAREA MEA, RECONDITIONAREA MEA SUB PUTEREA LUI DUMENZEU…. <br />LOCUL ACESTA IN SANUL DUMENZEIRII ESTE UN LOC MINUNAT CARE NE ASTEAPTA , IN ALTA PARTE DUMENZEU SPUNE, ASA”: ABIA ASTEPTAM SA VENIMA SA LOCUIM IMPREUNA CU VOI, OAMENII….” <br /> <br />In IOAN…. <br /> <br />NE-AM PUTEA IMAGINA SAU INTELEGE VREO IMAGINE MAI FRUMOASA LEGATA DE MODUL IN CARE CINEVA AR PUTEA FACE CEVA IN FAVOAREA NOASTRA, PT INTERESUL NOSTRU VESNIC? <br />OAMENII AU PUTUT SA-SI DEA VIATA PT UN ASTFEL DE DUMNEZEU, FAPTELE CAP 4: <br />APOSTOLII ERAU SINGURI, SOCIETATEA TOATA ERA IMPOTRIVA LOR… <br />IN CAP. 3 NI SE SPUNE CA PRIN PUTEREA DUHULUI, APOSTOLUL PETRU A VINDECAT UN SLABANOG… UN OLOG DIN NASTERE. <br />SI APOI CAND I S-A PORUNCIT…SA TACA SI NU MAI PREDICE IN ACEST NUME SI SUB ACEL NUME, …EL A TRECUT DINCOLO DE FRICA, DE TEAMA… <br />EI ERAU ACUM AMENTINTATI CU MOARTEA, SI ACUM APARE FRUMOSUL, “In nimeni altul nu este mantuire!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! In nimeni altul nu este mantuire: caci nu este sub cer niciun alt Nume dat oamenilor in care trebuie sa fim mantuiti." (Fapt.4:12) <br />in ciuda faptului ca erau amentintati cu moartea, … <br />curaj? Nebunie? CURAJUL LOR I-AU OSANDIT PE PREOTI SI PE CARTURARI, PRIN CURAJUL LOR…AU PRICEPUT CA FUSESERA CU ISUS… <br />APOSTOLII, DIN NECARTURARI…AU DEVENIT INTELEPTI…. <br />TRANSFORMAREA SA FIE SI LA NOILA FEL, CA ISUS A FOST SI A RAMAS IN VIATA NOASTRA, OAMENII limitati VOR DEVENI PLINI DE NOBLETE, CE BINE AR FII SA FIE ASA… <br />18. Si dupa ce i-au chemat, le-au poruncit sa nu mai vorbeasca cu niciun chip, nici sa mai invete pe oameni in Numele lui Isus. <br /> <br />21. I-au amenintat din nou si i-au lasat sa plece, caci nu stiau cum sa-i pedepseasca, din pricina norodului; fiindca toti slaveau pe Dumnezeu pentru cele intamplate. <br /> <br /> <br />INDRAZNEALA LUI PETRU: MARURIA NOASTRA SA FIE CLARA SI PUTERNICA, CU ECOU, RASUNOATOARE PT ISUS HRISTOS: “JUDECATI VOI SINGURI: DACA ESTE DREPT …..CA NOI NU PUTEM SA NU VORBIM DESPRE CE AM VAZUT SI CE AM AUZIT”… <br />19. Drept raspuns, Petru si Ioan le-au zis: "Judecati voi singuri daca este drept inaintea lui Dumnezeu sa ascultam mai mult de voi decat de Dumnezeu; <br />20. caci noi nu putem sa nu vorbim despre ce am vazut si am auzit." <br /> <br />AMIN! SA VB DESPRE Dumnezeu in felul acesta…. <br />ISUS ESTE SINGURUL DESPRE CARE AVEM CE VORBI. SI CARE MERITA SA VORBIM!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-8095617744914942192?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com21tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-7569028040998399342010-06-22T22:40:00.000-07:002010-06-22T22:42:06.819-07:00The Perils and Sorrows of a Contrite Heart!<br /><br /><br />To me, one of the most interesting people in the Old Testament is Jacob. Here was a cheating, deceiving, conniving, manipulating, supplanting man -- an incredible character. Yet God loved this man dearly! In fact, his life is filled with marvelous lessons for us about God's dealings with human nature. <br />I'd like to pick up Jacob's story just as he's fleeing for his life from his older twin brother, Esau. Jacob had already outwitted Esau twice -- and now his brother was full of wrath! <br />First, Jacob had tricked Esau out of his birthright. When Esau came in from hunting totally famished, Jacob offered him a pot of stew in exchange for his birthright. In their culture, the birthright was the right of the firstborn male to be head of the clan. This included a "double blessing" -- that is, receiving a double portion of all their father's possessions. <br />More importantly, having the birthright also meant he was to be the progenitor of the patriarchal seed through which Christ would come: "...and in thy seed shall all the families of the earth be blessed" (Genesis 28:14). The seed of Abraham was Christ! <br />Obviously, this particular birthright was of very great spiritual significance. And its importance exposes the awfulness of what Esau did in giving up the right of the firstborn, for a mere pot of stew! <br />Next, Jacob had stolen the patriarchal blessing from his father, Isaac -- a blessing that belonged to Esau. Isaac was old and bedridden, with failing eyesight. And Jacob pretended to be Esau in order to get the blessing. <br />When Esau learned that Jacob had stolen his blessing, he was determined to kill his brother. He said, "...he hath supplanted me these two times: he took away my birthright; and, behold, now he hath taken away my blessing....And Esau hated Jacob because of the blessing wherewith his father blessed him: and Esau said in his heart...I will slay my brother Jacob" (27:36, 41). <br />When Rebekah learned of Esau's plan, she persuaded Isaac to send Jacob away to Padanaram, where her brother Laban lived. Jacob could find a wife there and live peacefully until Esau's anger cooled off. <br />So Jacob set off -- and while he was on his way, God gave him an incredible vision. Jacob saw a ladder going up to heaven, with angels going to and from the throne of God, doing his bidding: "And he dreamed, and behold a ladder set up on the earth, and the top of it reached to heaven: and behold the angels of God ascending and descending upon it" (28:12). <br />This vision was not staged simply for Jacob's benefit. It wasn't some heavenly special effect the Lord whipped up just to impress him. No -- God was literally drawing back the curtain and showing Jacob the divine activity going on all the time! All those angels were on assignment -- going back and forth to the earth to guide and lead God's people, minister to them, camp around them, warn them, protect them, guard them, provide for their needs. <br />Beloved, that ladder is still there! And those same angels have not aged a single hour since Jacob saw them. In fact, they are still working and ministering on our behalf today. <br />Above this whole scene Jacob saw the Lord presiding: "And, behold, the Lord stood above it, and said, I am the Lord God of Abraham thy father, and the God of Isaac: the land whereon thou liest, to thee will I give it, and to thy seed" (verse 13). <br />With this promise, the Lord brought Jacob into the covenant blessing of his grandfather, Abraham, and his father, Isaac. The Lord was saying, "I have accepted you into the seed! You are the firstborn now, and you have the birthright. And so I'm going to bestow on you the covenant blessings of your fathers!" <br />Then God added these wonderful promises: "And, behold, I am with thee, and will keep thee in all places whither thou goest, and will bring thee again into this land; for I will not leave thee, until I have done that which I have spoken to thee of" (verse 15). <br />God was giving Jacob an oath, saying, "I'll never leave you, Jacob -- I'll be with you every step of the way. You can never make a move I won't be involved in! And through it all I'm going to bring you into my eternal purpose for your life. My purpose will be acccomplished in you, no matter what!" <br />Now, up to this time, I simply can't find any faith, goodness or grace in Jacob. How could he possibly be the covenant patriarch of God's eternal purpose? When the Bible says, "...Jacob have I loved, but Esau have I hated" (Romans 9:13), I want to ask, "Lord, what did you see in this man? I know you are holy and just, and you don't wink at the kinds of things he did. What made you not correct him? Why did you bless him, after he'd stolen and deceived?" <br />________________________________________<br />God Saw Something in<br />Jacob's Heart That Brought<br />Forth His Great Love and a<br />Desire to Bless Him! <br />________________________________________<br />Scripture shows God's foreknowledge of Jacob -- that even from the womb this younger brother would have the birthright. When Esau came out of Rebekah's womb first, Jacob grabbed Esau's heel, as if to say, "No -- the birthright is mine!" <br />And God honored that. When Rebekah felt a struggle between the twins during her pregnancy, God explained to her, "You have two nations inside you -- and the elder will serve the younger!" Jacob's very name means "supplanter" -- that is, "one who trips up another by underhanded means, to take his place through scheming, to overthrow and replace him." <br />Certainly God took all of this into account before blessing Jacob. He saw the carnality in this man's actions. And Jacob was old enough to know better. He was at least forty years old when he pulled off his deceits (some scholars believe he was over seventy). And by that age, some things in his character should have been changed. <br />So, why did the Lord make a covenant with this man? Why did he look so favorably on Jacob? Scripture must always answer scripture. And we read in Isaiah: "...I dwell in the high and holy place, with him also that is of a contrite and humble spirit, to revive the spirit of the humble, and to revive the heart of the contrite ones" (Isaiah 57:15). <br />This passage describes a man who, like Jacob, is dejected, on the run -- and God is reviving him, blessing him, honoring him. Isaiah adds: "...but to this man will I look, even to him that is poor and of a contrite spirit, and trembleth at my word" (66:2). <br />We know that humans consider the outward appearance, but God always looks at the heart. We can see only Jacob's covetousness, greed and manipulation. But God saw beyond his flesh and into something within his heart -- a contrite, broken spirit. God knew that something in Jacob's heart was willing to be changed. <br />And that is exactly what God is looking for in us! He looks for a broken, contrite heart he can work on. He can't do anything with an Esau type, who takes the things of God for granted, and who weeps phony tears of repentance. Esau was sensual, and his heart was hard. He was like many Christians today -- floating through life with no purpose, wanting only to enjoy sensual pleasures along the way. <br />Yet Jacob revered God's word. How do I know this? Think about it: Jacob must have heard his father, Isaac, tell over and over the story of how God had made a covenant with Jacob's grandfather, Abraham. He heard of the time Isaac was laid on the altar to be slain -- but when Abraham lifted the knife, God stopped him and showed him a lamb to be used for the sacrifice instead. Finally, Jacob also heard of the holy seed that was to come from the patriarchal lineage. <br />In addition to all this, Jacob's mother probably reminded him of the dream God had given her -- that Jacob would be the holy seed. Jacob must have thrilled at the thought that one day he would be the head of the clan -- carrying the torch of the lineage through which the Messiah would come! <br />Jacob was aware that the birthright held great spiritual significance and meaning. Yet, when he looked at his older brother, Esau, all he saw was sensuality and worldliness. Esau was a profane man, calloused to such truth. He had married two Canaanite wives. Jacob simply would not allow the birthright to fall into such ungodly hands and be lightly disregarded. So he determined to take Esau's position. He declared, "I want the birthright!" <br />There is no evidence Jacob wanted this privilege for selfish reasons. After all, he wouldn't be the head of the clan, because he would be gone for some twenty years. And he never tried to raise up an army, return and take his double portion. No, it is clear in my mind that, deep in his heart, Jacob had a yearning and longing for God. And the Lord must have seen the spiritual meaning behind Jacob's actions. I see no other reason why he would endure Jacob's deceptive plan to take over the birthright. <br />Today, the Lord has given us wonderful, new covenant promises as well. And they're just like the promises he made to Jacob -- to be with us always, to keep us from falling, to provide us with every heavenly blessing, to fulfill his eternal purposes in our lives. <br />Yet, God does not covenant with everyone who claims to be a believer. He doesn't promise to keep or deliver those like Esau, who have little regard for holy things. God loves and blesses the Jacob type -- the one who knows he has inconsistencies and weaknesses. This one has a willingness to be changed and molded by the hand of God. Something in him is always breaking and yielding. <br />The word "contrite" means "broken in spirit by a sense of guilt; a condition of being sincerely repentant; having a hatred for sin and a willingness to change." Even Webster's definition for "contrite" is "grieving and penitent for sin or shortcoming." Contrition is a detesting of sin and a desire to change. <br />________________________________________<br />Jacob Set Off for<br />Padanaram to Find a Wife<br />-- With a Great Sense<br />That God Loved Him! <br />________________________________________<br />As Jacob entered into the new land, it soon became clear God was with him at every step, just as promised -- because his first stop was one of divine order. He met some shepherds who told him they knew his uncle, Laban -- and they pointed out to him a beautiful woman who was leading some sheep to water. "That's Laban's daughter, Rachel," they said. <br />When Jacob saw Rachel, he thought, "Lord, you truly are with me. You've led me to the most beautiful woman I've ever seen -- and she's going to be my wife!" <br />Jacob quickly sprang into action. There was a huge stone covering the water where the sheep were to drink. Yet, before Rachel could get there, Jacob moved the stone and watered the sheep. When Rachel arrived, Jacob told her, "I'm Rebekah's son" -- and he kissed her immediately! It had to be love at first sight. <br />I can imagine the excitement Jacob felt in that moment. He probably couldn't wait to get to Laban's house. When he did meet his uncle, he was hired immediately as a shepherd. Yet Laban told him, "Even though you're my nephew, I'm not going to make you work free of charge. What do you want for your wages?" <br />Jacob pointed to Rachel and blurted, "I want her as my wife! And I'll work seven years for her." Sure enough, Jacob worked a total of 2,555 days to marry Rachel. Night after night he endured the cold and heat of shepherding work. Yet scripture says he was so in love with her, those seven years seemed like only a few days to him. <br />Finally, the wedding day came. After the vows had been made and the celebration ended, Jacob retired to his tent to anxiously await his veiled bride, Rachel. But Laban had other plans! He worked out a scheme in which his oldest daughter, Leah -- who apparently was plain and unattractive -- would veil herself and go into Jacob's tent instead of her younger sister. <br />Once Leah was inside with Jacob, she must have whispered instead of talking, for fear her voice would give her away. Jacob probably attributed it to a new bride's shyness. In the darkness of the tent, he had no idea it was "weak-eyed" Leah who lay in his arms. <br />What a time that must have been! I wonder how many sweet things Jacob spoke into Leah's ear, thinking she was Rachel. He probably shared countless dreams with her, talking the night away: "I want ten children -- no, twelve!" His new wife only whispered back and nodded her approval. <br />Yet, when Jacob awoke the next morning, he saw Leah lying next to him and cried out, "You're not Rachel!" Angered, he ran to Laban and shouted, "You deceived me!" (a strange accusation, coming from the "supplanter"!). <br />Laban offered Jacob a new deal. He said, "In our society, it isn't right to marry off the younger daughter before the older. I'll tell you what -- just fulfill your week of the honeymoon with Leah, and then you can have Rachel also. But in return, you'll have to give me another seven years of work." <br />"And he [Jacob] went in also unto Rachel, and he loved also Rachel more than Leah, and served with (Laban) yet seven other years" (Genesis 29:30). Scripture says not only that Jacob loved Rachel more than Leah, but that he hated the less attractive woman: "And when the Lord saw that Leah was hated, he opened her womb: but Rachel was barren" (verse 29). <br />These sisters now despised one another. As time went by, they did nothing but argue. Imagine how Jacob felt about it all. Now he was tied down to seven more years of slave labor, during which his wages would change ten times. He was in no position to provide for his family or to move forward with his own plans. <br />One night he sat in an open field and had it out with the Lord: "God, how did I end up in this mess? You made such great promises to me. You told me you would guide me, keep me, fulfill your plans in me. Why didn't you stop this deception? How could any of this be your leading? <br />"Now my whole future is in question. I can't make any plans, because I'm tied down to this evil man for the next seven years. And he's robbing his daughters of all their inheritance. There won't be anything left, Lord. I simply have no future. What kind of covenant walk is this?" <br />Now, you may reason to yourself, "Maybe Jacob didn't seek God about who he was supposed to marry. Maybe he had the wrong motives and chose Rachel by his flesh. Maybe he was supposed to marry Leah." All that is beside the point. God could have intervened on Jacob's behalf at any time -- but he didn't. <br />The fact is, we can have a contrite spirit and still have marital problems. Perhaps this describes you. You and your spouse may be going through a terrible trial. You've prayed, "Lord, I don't understand! I know my heart is right, and I'm walking in covenant with you. I seek you faithfully. I worship you. So, why are you allowing this awful trial?" <br />Like Jacob, most of us think that contrite, praying Christians shouldn't have to endure great sorrows. We shouldn't have to face awful times or fearful conditions in which our very future is threatened. Yet, in reality, we can be humble, repentant, praying Christians -- surrendered wholly to God's will, obedient in all things, walking in covenant with him -- and still suffer great peril and sorrows! <br />Nowhere in the Bible does God promise to keep us from marital or family problems. Never does he promise us a smooth ride in our job or career. Nor does he promise us any exemption from affliction. In fact, he says: "Many are the afflictions of the righteous: but the Lord delivereth him out of them all" (Psalm 34:19). This verse doesn't say God delivers us from afflictions, but out of them. <br />Paul speaks of knowing the heights and depths of God's love for him. Yet the Lord didn't keep Paul's ship from sinking. In fact, he allowed the apostle to be stoned, beaten, disgraced. Paul says he was exposed to perils on land and on sea, from robbers and from his own countrymen. <br />At times we may weep, wondering, "God, where are you? Why haven't you taken me out of this?" But even though the Lord allows us to go through things that try our souls, in one way or another he delivers us out of them all -- just as he did with Jacob, Joseph and Paul. <br />I believe few Christians have faced the tragic, sorrowful family problems Jacob had. For example, he didn't know that his special love, Rachel, was a secret idolater -- and that God had shut her womb as a result. Indeed, Rachel didn't have a child for years, because she had stolen her father's family idols: "Now Rachel had taken the images, and put them in the camel's furniture, and sat upon them. And Laban searched all the tent, but found them not" (Genesis 31:34). <br />Jacob was totally unaware of this. But when Laban found out the idols were missing, he went after Jacob and demanded that he return the images. Jacob was incensed at the accusation. Little did he know, his beautiful wife was so attached to idols that she lied to keep them hidden! <br />Talk about a troubled family. Here was Leah, stuck in a loveless marriage, with no future. She gave birth to son after son, thinking, "Maybe now my husband will love me." But nothing ever changed. And now her sister was enraged at her for having stolen Jacob's affections. <br />Here was Rachel, an idolater who berated Jacob constantly to give her a child -- and yet her womb was closed by God, because he hated her idolatry. <br />Please understand -- all this time, Jacob was walking in obedience to God. Finally, after serving the additional seven years, God came to Jacob in a dream and said, "God back to Bethel, the place where I first met you. Build an altar there, as you promised you would do." <br />And Jacob obeyed. He rounded up his family and herds and started out for Bethel, toward his own father's home. <br />________________________________________<br />Jacob Was Heading Into the<br />Greatest Peril of His Life<br />-- Even Though He Was on<br />the Path of Obedience! <br />________________________________________<br />Jacob had heard a clear word from God, and he acted in full obedience to that word. He knew he was under covenant -- that God would keep him, be with him and fulfill his plan for him. Yet Jacob faced a peril that brought him to the very brink of destruction! <br />He was going back to face his brother, Esau, and his father, Isaac, whom he had deceived. And, at one point, a messenger came to Jacob, warning him, "Esau is coming this way with an army of four hundred men. He's out to get you!" <br />Scripture says, "Then Jacob was greatly afraid..." (Genesis 32:7). I can imagine the panic that hit Jacob. He quickly divided his clan into two groups, thinking, "If Esau kills one group, at least the other can escape." Yet, even in this most fearful experience of his life, we see proof of Jacob's broken, contrite heart: <br />"Jacob said, O God of my father Abraham, and God of my father Isaac, the Lord which saidst unto me, Return unto thy country, and to thy kindred, and I will deal well with thee: I am not worthy of the least of all the mercies, and of all the truth, which thou hast shewed unto thy servant; for with my staff I passed over this Jordan; and now I am become two bands. <br />"Deliver me, I pray thee, from the hand of my brother, from the hand of Esau: for I fear him, lest he will come and smite me, and the mother with the children. And thou saidst, I will surely do thee good, and make thy seed as the sand of the sea, which cannot be numbered for multitude" (verses 9-12). <br />Jacob was holding to the covenant God had made with him. He was saying, in essence, "Lord, you made me a promise! I know I'm not worthy of it. I know my name means 'Supplanter.' But now, in this path of obedience, you've brought me to the brink of total despair. <br />"You told me you would go with me, Lord. But now I'm about to lose my family, everything. I'm not claiming any goodness on my part. But I know I love you and am obeying you. So, where is your covenant, God?" <br />The next time we see Jacob, he is in awful travail. Throughout the entire night, he wrestled with an angel (which was the Lord himself). And the Bible tells us he "prevailed" with the angel. He emerged from that night of travail a changed man: "And he said, Thy name shall be called no more Jacob, but Israel: for as a prince hast thou power with God and with men, and hast prevailed" (verse 28). <br />Some Christians may think, "The reason Jacob suffered up to that point was because he didn't have faith. But now he had prevailing faith and power -- and he didn't have to be tested with any more troubles or sorrows. He could just rebuke the devil and go his way rejoicing!" <br />No! Jesus said his father causes the rain to fall both "...on the just and on the unjust..." (Matthew 5:45). And until we go to glory, we will continue to face many afflictions. There is no place to run -- no place out of the reach of the perils and sorrows of a contrite heart! <br />God saved Jacob from Esau's wrath on that occasion. But then, instead of going all the way to Bethel as he was commanded, Jacob stopped halfway. Even though he was walking in covenant with God and in new power, he camped near the Hivites in Shalem, which was in Canaan, and settled there. <br />One day, while walking through the fields, Jacob's daughter Dinah was raped by a young man named Shechem. Afterward, Shechem confessed to Jacob and said he wanted to marry Dinah. But Dinah's brothers were enraged at Shechem -- and they had a scheme. <br />It was against the law to intermarry. But Jacob's sons agreed to marry Hivite women, and to allow Hivite men to marry their sisters, as long as the Hivite men were circumcised. Yet, while the Hivites were sore and healing from their circumcisions, Jacob's sons attacked and slew them all, kidnaping their children and plundering their possessions. <br />When Jacob found out about it, he was grieved beyond words. This man of prayer looked at his murderous sons and said, "You've shamed me before the whole world. What kind of men are you?" <br />Beloved, all of this sorrow came after Jacob had prevailed in prayer! But that wasn't the end of Jacob's troubles. In his old age, Jacob sired a son, Joseph, who became the joy of his life. Jacob played with the boy, taught him, and gave him a coat of many colors. Then one day, the coat was brought back to Jacob in tatters. He was told a wild animal had killed Joseph in the fields. <br />I can picture the bitter tears Jacob wept over his son. That had to be the worst sorrow of his life, the greatest test of his faith. Even his prevailing power in prayer couldn't bring back his son. <br />Then, on top of his grief, Jacob had to face a terrible famine -- one of the worst perils of his life. He saw nature drying up before his eyes -- and again, prevailing power in prayer couldn't bring down rain. He faced the possibility of having to watch his family members starve to death, one by one. <br />Yet then things grew even worse. When Jacob sent his sons to Egypt to buy food, they returned with the news that his youngest son, Benjamin, was being held hostage there. That was simply too much for the old man. Jacob almost collapsed under the strain. <br />I have to wonder at this point in Jacob's story: When does the flood of trials ever stop? Is this what happens when you walk in covenant with God -- when you have a humble heart before him? Doesn't God keep his covenants? Or does it even pay to live faithfully before him? <br />________________________________________<br />Now Let Me Take You<br />to Another Scene in<br />Jacob's Life! <br />________________________________________<br />Turn your attention now to Pharaoh's court. Here stands Jacob as an old man -- 130 years of age -- and his lost son, Joseph, suddenly rushes to embrace him. As it turns out, Joseph is second in command over all of Egypt. And everywhere Jacob goes with his son -- in the palace, through the streets, in his chariot -- people bow to Joseph in respect and awe. <br />When Pharaoh asks Jacob how old he is, he answers, "...The days of the years of my pilgrimage are an hundred and thirty years: few and evil have the days of the years of my life been..." (Genesis 47:9). The Hebrew reads, "Few and sorrowful have my days been." In short: "I've seen a lot of suffering." <br />Yet, was it worth it? Yes -- absolutely! Jacob and his family had been delivered from the famine. All seventy members of his clan were now safe from harm, planted in the richest farmland in Egypt. They had all the food they could eat. And Jacob's son was on the throne! <br />Now Jacob -- a man with a contrite heart -- could look back and say, "When my brother Esau threatened me, it looked like my life was over. But God brought me out! My Lord was there the whole time. When Laban tried to destroy me, God blessed and delivered me. And the Lord delivered my wife, Rachel, and my family from the perils of idolatry. <br />"I was victorious over all my enemies. None of them ever rose up to challenge me. And I lived to see my seed multiply and prosper -- the beginnings of a great nation. I lived to walk in the midst of my grandchildren -- even great, great, great grandchildren. And now my sons will be the patriarchs of Israel, leaders over their own tribes. <br />"Not a word God told me in the beginning has ever failed. My Lord has kept his every word to me!" <br />And, beloved, so will he with us today!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-756902804099839934?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-23203478314109603632010-06-22T22:38:00.000-07:002010-06-22T22:39:37.518-07:00When I hear people talking about beauty I am always tempted to say to them HEY!...PEOPLE:…You are missing the point! Because you see, according to my view, “There is a greater picture…” If we would just consider what I’d call the nowadays “Beauty- Idolatry” of maintaining yourself “always young and beauty! by any costs!”by any means!!says the commercials from the TV set… Nowadays there is a huge billion dollars industry in order to obtain these tasks…beauty at the outside, coz it doesn’t matter the inside…the emphasize is on the out-side…this is what the Hollywood and “wealth” industries, tries to do. But as the years passed by, from my little experience I could easily notice that, for many times, the outside beauty can be the PERFECT mask in order to cover up the ugliness and fakeness from the within…and this is not a question, it’s a statement… Anyways this does not necessary means that always can be so….it nothing wrong with being beautiful but I think strongly think that there must be a perfect balance between inside and outside….I have seen more people who were destroyed by their beauty than by their ugliness….it’s very difficult to keep yourself pure…very beautiful but un modest? Imoral?...and I can every day see the ugliest thing I could see the thieves are taking the gift of God the outside beauty and then they steel God of what belongs to Him, and they use this beauty without nay conscience problem ,to seduce others with it, even innocent people, and to make them sin against God of Purity and against His Everlasting Love, to do sinful actions, and self-destroy them in time…IT IS NOT FAIR…!!! your beauty is not your own merit, right?....my beauty it is not my effort, I didn’t decide how I will look when I will be born right?... don’t you think so? From one point of view, the Christians should be the most beautiful persons in the world… In Psalm 45 it is written about the Lord Jesus Christ YOU ARE THE MOST BEAUTIFUL AMONG ALL MANKIND…the true beauty is that which is hidden within the heart and soul…. That is the one who remains even of the age of 90 or 100 yrs old, that is the authentic beauty, that is not a fake, is the inner beauty the river comes from within, the fountain is within, in the mind and soul and prayer and relationship with the MOST BEAUTIFUL BEING FROM THE UNIVERSE…that won’t ever die, that beauty won’t be deceitful… The Inner glow that will come out, and will draw people to God, I think that IS the true beauty, it’s an inner gift, we can cultivate it that every day, it doesn’t need a lot of money to be beautiful…ALWAYS REMEMBER: the inner quality not a mask!!! The beautiful man are the noble man, the self-sacrificing men, the people who love unconditionally, and believe me or not!!! I have seen them, there are still some on this Planet, THANK GOD FOR THEM!!! PRAISE God! they are alive! I could touched some of them! and they have touched my life!!! They live in close relationship with GOD, and above all, THEY LOVE GOD...their faces GLOW…because one day they now that for sure, as a GOD'S PROMISE that ...ALL THE PAIN WILL BE TAKEN AWAY, and now they know that and they live knowing that! A GENUINE GLOW that’s the true beauty comes from the connection with God…not outside beauty which is a fake beauty…an artificial beauty, a poison beauty… We can do so much on the outside but it is the INNER BEAUTY THAT MATTERS…A GENUINE GLOW that’s the true beauty comes from the connection with God. WE CAN BE SORROUNDED BY BEAUTY…IF WE ACCEPT GOD as our best friend…and so next days, weeks ,months and years can be the most beautiful for the rest of our lives… You must cultivate it and make it grow…<br /><br />Every day…<br /><br /><br />Kill the routine, and refresh your life every second….<br /><br />and live the life to it's fulness...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-2320347831410960363?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-7107576538248273712010-06-22T22:36:00.000-07:002010-06-22T22:37:33.812-07:00Christian spirituality, at the simplest level, is the lived experience of a personal relationship with God. It includes the day to day things we do to express and nourish that relationship, including prayer and the reading of Scripture. It includes the inspiration we find to keep us going, to help us make choices. It’s about developing that trust in God that gives us hope for the future, meaning to the present, and strength in hard times.<br />Because spirituality is about lived experience, we learn from those who have gone before us. We all have those brothers and sisters we trust who are like mentors in the faith, who held our hand when we took our first awkward steps, and who are still available to us when we find ourselves on rough ground. Books by Christian authors can also be a help—they’re another way we learn from the experience, struggles, and insights of others, a source of wisdom we can apply to our own life.<br />Spirituality, in the broader sense, then, includes not just our own experience, but this collective wisdom that provides timeless guidance. In his book, We Drink from Our Own Wells, the Peruvian theologian Gustavo Gutierrez said that spirituality starts as a personal experience, but it becomes “the subject of later reflection and is proposed to the entire ecclesial community as a way of being disciples of Christ.” In other words, someone says, “This is what’s worked for me—why don’t you try it?”<br />Francis of Assisi, for example, heard Jesus calling him to sell all he had, give to the poor and follow him. He was attracted to those Biblical texts that spoke of Jesus emptying himself, becoming a baby in a manger, embracing the shame of the cross. He lived a life of simplicity and humility and poverty; he sang songs praising God’s handiwork in nature; he was the first to display a Christmas crèche, so people could better imagine the humility and poverty of Jesus; and he wrote some guidance for those who wanted to do the same thing—and many through the centuries have been inspired by what’s become known as Franciscan spirituality.<br />Martin Luther also had an experience of God—he was a neurotic young monk who tried to work his way to God when he experienced God’s forgiveness in Jesus Christ; he felt the law to be a heavy weight accusing him, he experienced the gospel as a gracious word declaring him right with God through faith in Jesus. Luther’s reflection on his experience and Scripture led him to critique church practice and to proclaim the good news of justification by faith alone, to write hymns and to translate the Bible into German so that all could read it—these became the basis for a distinctive Lutheran spirituality.<br />John Wesley was a young Anglican priest who was troubled; “I went to America to convert the Indians,” he moaned once, “but who will convert me?” Then he wandered into Aldersgate Chapel in London, and heard Martin Luther’s preface to Romans read, and he said, “About a quarter before nine … I felt my heart strangely warmed. I felt I did trust in Christ, Christ alone, for salvation; and an assurance was given me that He had taken away my sins, even mine, and saved me from the law of sin and death”—he poured out that experience of God’s love in sermons and hymns, gathered others for small groups for study, sharing and prayer, and inspired the heartfelt spirituality that characterizes the various movements called Methodist, Wesleyan, and Holiness.<br />The early Adventists were of course influenced by those Christians who went before, especially by Wesley and the Methodist movement. But they also had a unique experience of God; they reflected upon it, and from that, and our experience as a people since, has grown a collection of wisdom about our unique approach to living the Christian life. That’s what I’m going to call, Adventist Spirituality.<br />Rooted in Jesus<br />Like all Christian spirituality, Adventist spirituality is rooted in Jesus. It’s all about him. In particular, it is rooted in the experience of our pioneers in the Great Second Advent Movement of the early 19th century, who were “looking for that blessed hope, and the glorious appearing of the great God and our Savior Jesus Christ” (Titus 2:13). This was not a “doom and gloom” movement—the Advent Movement was optimistic—it had a positive message that was joyous, and hope-inspiring. Look through the hymns in the “Early Advent” section of the hymnal some time. “How cheering is the Christian’s hope.” “How sweet are the tidings.” “O! what can buoy the spirits up? ‘Tis this alone, the blessed hope.”<br />They took comfort in the words of the apostle Paul in 1 Thessalonians 4:16-17.<br />For the Lord himself shall descend from heaven with a shout, with the voice of the archangel, and with the trump of God: and the dead in Christ shall rise first: Then we which are alive and remain shall be caught up together with them in the clouds, to meet the Lord in the air: and so shall we ever be with the Lord.<br />This blessed hope of the return of Christ, the resurrection of the dead, and the recreation of a new heaven and a new earth is both the fulfillment of what God intended in creation and the completion of the redemption purchased for us on Calvary. It is Christ crucified who is coming, to save those whose sins have been washed away by his blood. We sing with joy, “Jesus paid it all, all to him I owe; sin had left a crimson stain, he washed it white as snow.” Adventist spirituality is a spirituality of the cross—we glory in the cross—for we know that we are sinners, that we have no claim upon God, that we have nothing to lift up to him except the blood of Jesus.<br />After the disappointment in 1844 the Adventist pioneers delved more deeply into Scripture to understand why Christ had not come as they expected. They saw in 2 Peter 3:9, that “the Lord is not slack concerning his promise, as some men count slackness; but is longsuffering to us-ward, not willing that any should perish, but that all should come to repentance.” They saw in the book of Hebrews, chapter 4:14, that he is our “great high priest,” “passed into the heavens”—“not an high priest which cannot be touched with the feeling of our infirmities; but was in all points tempted like as we are, yet without sin. Let us therefore come boldly unto the throne of grace, that we may obtain mercy, and find grace to help in time of need.”<br />Do you sometimes feel that your prayers go no higher than the ceiling? Do you sometimes feel that God has turned his back? This Scripture should clear away all such doubts. Jesus lives, and intercedes for you. Hebrews 7:25 promises that “he is able to save to the uttermost those who draw near to God through him, since he always lives to make intercession for them.”<br />Do you wonder if you’re praying the right way? I’ve seen books on prayer that emphasize different techniques, how you breathe, how you sit, words you say; some say you should use your imagination, others say you must clear your mind; some want candles, some want beads, some say to walk in circles in and around a labyrinth. None of that matters—prayer is not a matter of what you know, it’s who you know. And we know Jesus.<br />Prayer is not a technique, it is, as Ellen White said, “the opening of the heart to God as to a friend.” And what a friend he is. He is “not an high priest which cannot be touched with the feeling of our infirmities; but was in all points tempted like as we are, yet without sin.” We know him—but just as importantly, he knows us. He’s walked in our shoes. Because of this, he can be not only an intercessor who knows us, but an example we can seek to imitate.<br />In recent years, it has become popular for young people to wear bracelets with the letters, W.W.J.D.—“What Would Jesus Do?” The phrase was coined in 1896 by Charles Sheldon, in his novel, In His Steps. The minister in the story, Henry Maxwell, preaches on 1 Peter 2:21, “For even hereunto were ye called: because Christ also suffered for us, leaving us an example, that ye should follow his steps.” He challenges the members of his congregation:<br />I want volunteers from the First Church who will pledge themselves, earnestly and honestly for an entire year, not to do anything without first asking the question, ‘What would Jesus do?’And after asking that question, each one will follow Jesus as exactly as he knows how, no matter what the result may be.<br />In 1989 a group of 35 high school youth at a church in Holland, Michigan, who had heard their youth minister, Janie Tinklenberg, refer often to this story, got an idea. “What if we made bracelets with this saying on it, to remind ourselves to ask this question whenever confronted with a choice?” The bracelets became a fad that hasn’t yet died out. This wasn’t an Adventist youth group, Sheldon wasn’t an Adventist author—but we fully embrace this idea as central to what it means to live a Christian life.<br />Rooted in the Biblical Understanding of Man<br />Adventist spirituality is rooted in Jesus, as savior, as intercessor, and as model, and in the blessed hope that this same Jesus shall come again in glory, that we may be with him forever.<br />Adventist spirituality is also rooted in the biblical understanding of man. God formed Adam out of the clay and breathed into him the breath of life, and made him a living soul. God made Adam a wife, and told them to be fruitful and multiply. And then God said, “It is good.” Our physical body, and marriage, and sexuality are things that are part of the original order of creation, before sin entered.<br />In many other religions, however, the body is a problem—indeed, it is the problem. For the ancient Greeks and the Gnostics, it was a prison, something to escape. Many Christians have embraced that view. They see salvation as just a matter of getting the soul to heaven. But the Bible says God created us whole people, and he showed his interest in the whole person by giving us his son, to live as one of us, and to suffer and die as one of us. He still bears our flesh—and the scars—in heaven. And he intends to raise this body, and transform it, in the earth made new.<br />The material world isn’t a mistake, and so God isn’t just interested in getting the soul to heaven. We see this clearly in the ministry of Jesus, who gave sight to the blind and made the lame walk. In the parable of the sheep and the goats, in Matthew 25, the sheep, who are commended, are those who cared for peoples’ physical needs: “I was hungry and you gave Me food; I was thirsty and you gave Me drink; I was a stranger and you took Me in; I was naked and you clothed Me; I was sick and you visited Me; I was in prison and you came to Me.”<br />Adventist spirituality is concerned for the whole person. It is integrative. We take to heart 3 John 2: “I wish above all things that thou may prosper and be in health.” That’s the reason for our health message, including our preference for a vegetarian diet, and our abstinence from tobacco and alcohol and other harmful substances. It’s not intended to be a long list of dos and don’ts; rather, it is intended to be guidance to help us live the kind of life God intended from the beginning.<br />Our health message seemed eccentric once, but the world is catching on. It used to be you had to go to the Adventist Book Center to get vegetarian food—now there are health food sections in major chains like Kroger and H.E.B., not to mention Whole Foods Market. Smoking used to be a sign of glamour, was once even promoted as a cure for lung cancer—today, there are fewer and fewer places where smokers can light up. The problems associated with the typical American diet are illustrated in books and movies like “Super-Size Me” and “Fast Food Nation.”<br />“Do you not know that your body is a temple of the Holy Spirit within you, which you have from God? You are not your own; you were bought with a price. So glorify God in your body.” 1 Corinthians 6:19-20 RSV<br />That’s different from the attitude of the world. “It’s my body, I can do whatever I want with it.”<br />This principle extends to our whole person, calling us to a lifestyle of simplicity.<br />“Do not let your adornment be merely outward—arranging the hair, wearing gold, or putting on fine apparel—rather let it be the hidden person of the heart, with the incorruptible beauty of a gentle and quiet spirit, which is very precious in the sight of God.” 1 Peter 3:3<br />We’re not the first and only Christians to see the Christian life as one of simplicity, following the example of Jesus—indeed, some others have taken it much further than we have. St. Francis of Assisi wore a single rough tunic, bound with a rope, and no shoes. The Anabaptists of Switzerland and Germany, and their descendants, the Mennonites, the Brethren, the Hutterites and the Amish, have so emphasized simple living that people forget the Anabaptist faith that is the reason. We lived in Pennsylvania for a number of years, and could sit on our front porch to watch Amish buggies traipsing by on their way to the store. Adventists don’t go that far, but we do seek a graceful simplicity that doesn’t get caught up in the fads and fashions of the world—for our minds are set on things above.<br />There’s a danger with externals like diet and dress, of course. Our perspective can be warped if we focus on them. They can be an occasion of pride. They can be things that set us over against others, and cause us to focus inward. That’s what turns off so many young people—they see only the rules, not the reason; they see the letter, not the spirit. That’s why we have to be very careful, to show that this, like every other aspect of our spirituality, grows out of our relationship with Jesus.<br />We must always remember that our concern for the whole person isn’t just about us, it extends outwards in mission. Our spirituality reaches beyond us; we have something we think worth sharing. We have a message that is good news, both for eternity and for today. This is why we not only have evangelistic crusades and television and radio programs, but also hospitals and clinics, medical missions, Five Day Plans and cooking schools.<br />But early Adventists went further; they wanted not only to heal the wounds caused by society, they sought to reform society itself. They were active in the temperance movement, which was devoted to eliminating the evils associated with alcohol abuse. They were abolitionists, and worked actively for the freedom of slaves, helping them escape through the Underground Railroad. But engaged in civil disobedience against the Fugitive Slave Law that demanded the return of escaped slaves. Adventists fought for religious liberty for all.<br />It’s paradoxical, in a way. Our Adventist pioneers believed in the soon return of Christ, and they avoided the pleasures and concerns of the world, but they nevertheless engaged the world on issues of importance to themselves and to the larger society. That should cause us to pause and reflect on our own city, and state, and nation. What are the issues facing us? What are the things we should be concerned with? What kind of a witness might we be able to give?<br />Rooted in the Distinction between the Creator and the Creature<br />Adventist spirituality is rooted in Jesus, and in a Biblical understanding of man, and—this is my last point—in the realization that there is a distinction between the two. We aren’t God. Seems like a basic point, doesn’t it? But much of what is called “spirituality” today blurs the line between the two, telling us to worship what is divine in us, telling us to celebrate our own potential.<br />But Scripture calls us out of ourselves.<br />Revelation 14:6-7—“And I saw another angel fly in the midst of heaven, having the everlasting gospel to preach unto them that dwell on the earth, and to every nation, and kindred, and tongue, and people, Saying with a loud voice, Fear God, and give glory to him; for the hour of his judgment is come: and worship him that made heaven, and earth, and the sea, and the fountains of waters.”<br />This was the issue in Eden, it was the issue at Sinai, it was the issue Jesus faced in the wilderness, it is the issue before us in these last days. Who will you worship, the Creator or the creature? Will you follow a spirituality that points you above, or one that says you have everything you need?<br />We gather each week not to hear useful advice, not to hear things that make us feel good, not to celebrate our own accomplishments. We gather to give God the glory, to give him the praise, to give him the honor. Our music takes us out of ourselves, to magnify his name. Our prayer brings us on our knees, lifting us to him.<br />The great symbol of the kind of worship God seeks is the Sabbath. It’s not something we offer to God—it’s something he gave for us. He just asks us to remember it, and by it, to remember him. To remember that he is both our Creator and our Redeemer. The Sabbath is both a sign of the difference between us and God, and of what God wants to do with us and through us. “You shall keep my sabbaths, for this is a sign between me and you throughout your generations, given in order that you may know that I, the LORD, sanctify you” (Exodus 31:13).<br />One of my favorite movies is Fiddler on the Roof. I’m especially moved by the scene of the lighting of the Sabbath candles. The mother gathers the family about the table, and with a veil over her head, and her hands over her eyes, she leads the family in prayer. Dressed in their finest clothes, the thoughts and arguments of the week put away for twenty-four hours, together they welcome the Sabbath. Throughout the village of Anatevka all families, rich and poor, large and small, unite in this act recognizing the holiness of this time.<br />Through my years away from the Adventist Church, I treasured my memories of Sabbaths past. The arrival of the Sabbath was announced by the flaming colors of the Friday sunset and characterized by a hushed atmosphere of holy expectation. We were exhorted to “guard the edges of the Sabbath,” making sure our work was done well before the start of the Sabbath, and treasuring the last moments of the sacred time. The Sabbath was marked not merely by an absence of work and of the blare of the television, but also by special meals and special guests, gatherings for prayer and song, and leisurely strolls through the woods or along the seashore admiring the handiwork of the Creator, who left this holy time as a memorial of his work of creation.<br />Here’s where it all comes together—our relationship with Jesus, our spirituality that includes the body, and our worship. Here we see again that we aren’t God, but we belong to him.<br />Seventh-day Adventist spirituality is rooted in Jesus, in our understanding that God is interested in our whole person, and in the affirmation through our worship that we belong to God.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-710757653824827371?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-21706003512098796522010-03-18T12:31:00.000-07:002010-03-18T12:32:15.306-07:00<!-- Facebook Badge START --><a href="http://ro-ro.facebook.com/people/Florian-Fulga/1218529937" title="Florian Fulga" target="_TOP" style="font-family: &quot;lucida grande&quot;,tahoma,verdana,arial,sans-serif; font-size: 11px; font-variant: normal; font-style: normal; font-weight: normal; color: #3B5998; text-decoration: none;">Florian Fulga</a><span style="font-family: &quot;lucida grande&quot;,tahoma,verdana,arial,sans-serif; font-size: 11px; line-height: 16px; font-variant: normal; font-style: normal; font-weight: normal; color: #555555; text-decoration: none;">&nbsp;|&nbsp;</span><a href="http://ro-ro.facebook.com/facebook-widgets/" title="Make your own badge!" target="_TOP" style="font-family: &quot;lucida grande&quot;,tahoma,verdana,arial,sans-serif; font-size: 11px; font-variant: normal; font-style: normal; font-weight: normal; color: #3B5998; text-decoration: none;">Creează-ți o insignă</a><br/><a href="http://ro-ro.facebook.com/people/Florian-Fulga/1218529937" title="Florian Fulga" target="_TOP"><img src="http://badge.facebook.com/badge/1218529937.1187.1837245398.png" width="360" height="330" style="border: 0px;" /></a><!-- Facebook Badge END --><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-2170600351209879652?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com14tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-29751500517916024732010-02-25T09:06:00.000-08:002010-02-25T09:07:25.307-08:00...After all, the main issue that stands up continuously on my mind regarding the issue of the LOYALTY, ...<br /><br />-do we remain Loyal in everything to God only?<br /><br /><br />Those who remain loyal to the Lamb of God, they do not want to TO BE IN CHARGE even of their own lives,<br /> <br />On the contrary the PEOPLE WHO WILL BE HAPPY IN Heaven, are the righteous…are those who are learning everyday how to serve others, they learn everyday by self denial new ways of how to love others, they have a new lifestyle, Jesus’ Lifestyle, they are even now ready for Heaven…they are LOYAL TO GOD, THEY OBBEY GOD, they would die for GOD…they simply by faith alone, They Follow the Lamb wherever He goes…<br /><br />Let me ask you a personal question: WHAT DOES IT TAKE TO MAKE YOU HAPPY? and it's no need for you to ask me...I am just a man, a sinner just like any sinner who lives by God's Grace every day...I am just trying to help...<br /><br />What is it ultimately that really makes you a happy man? Is it GOD? OR IS IT Satan’s will? Or maybe it’s your own will? What is it that really brings you real joy? And happinness? BE HONEST…DON’T LIE YOURSELF…<br />WHEN DO YOU FEEL HAPPIER? IS IT (FOR INSTANCE) ON FRIDAY EVENING? OR IS IT ON AFTER SABBATH?<br />IS IT JUST THE FACT OF DOING WANT YOU REALLY WANT, DEEP DOWN YOUR HEART? AND IF WHAT YOU REALLY WANT IS TO PRAISE GOD, AND OBBEY GOD in all things, THEN PRAISE God! For that… OR DO YOU REALLY WANT TO BE THE GREATEST AMONG MEN, JUSTAS LUCIFER WANTED…WANTING TO BE THE FIRST, TO BE SERVED BY OTHERS, TO ALWAYS get !!! RECEIVE RECEIVE RECEIVE! MORE AND MORE AND MORE! AND FEELING THAT NEVER HAVE ENOUGH! ONLY WANTING to take advantages from all people AROUND YOU? to get something from everyone ?…<br />…these people are the type of the people that DON’T WANT TO ACKNOLEDGE ANYONE AND THAT INCLUDES GOD HIMSELF, AS A Higher Authority ABOVE THEMSELVS…<br />… THE SELFISH PEOPLE,THEY WON’T BE HAPPY IN Heaven…so what for should they ever get to Heaven, to live there a whole Eternity unhappy?<br /> <br />God respects the free choice…of every single human being…<br />The question in the judgment is not “who has sinned?” because we all have sinned, but “who remains loyal to God and forgiven?”<br /> <br /> <br />GOD LOVES YOU…DEEPLY…have you thought about this fact lately?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-2975150051791602473?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-59781335453003934322010-02-15T00:49:00.000-08:002010-02-15T00:50:23.319-08:00What I am about to say may shock you - but I believe it with all my heart: The hardest hearts in this world are not among the ungodly - but among God's people!<br /><br /> When we think of hardhearted people, most of us tend to think of avowed atheists such as Madalyn Murray O'Hair - the woman who was instrumental in removing prayer from public schools. Atheists like O'Hair ridicule the very idea of God. Whenever they refer to Christians, their words have a harsh, biting edge. Other atheists flaunt their hatred for God - such as the rock performer Marilyn Manson, who rips up Bibles during his stage show. Whenever we hear about such people, we think, "Those are the most hardhearted people in the world!"<br /><br /> Or, we may think of militant gay activists, such as those who marched up Fifth Avenue in New York City several weeks ago. Many of those marching homosexuals mocked Christianity and blasphemed God's name. One man carried a sign reading, "Jesus Is Gay." Whenever we hear of such people, we think, "Their hearts have become hardened because of sin. They're impossible to reach!"<br /><br /> Or, we may think of the communist nations that for decades persecuted Christians. In Cuba, for instance, just miles off the Florida coast, Fidel Castro's communist regime closed all churches and began turning cathedrals into training centers for communism. Cuba's leaders boasted, "We have wiped out all religion!" And at the time, many Christians thought, "No one could be more hardhearted than these God haters!"<br /><br /> I could go on and on, describing all kinds of scoffers, mockers, blasphemers, rejecters of Christ. And, indeed, each of these could accurately be described as being hardhearted. But if you want to discover the hardest hearts of all - the ones the Lord most despises - you have to look in God's house. The hardest hearts are always found among his people!<br /><br /> According to the Bible, The Hardness of<br /> Heart That God Most Despises Has to Do<br /> With the Hearing and Rejecting of His Word.<br /><br /> "He, that being often reproved hardeneth his neck, shall suddenly be destroyed, and that without remedy" (Proverbs 29:1).<br /><br /> The Hebrew word for "reproved" in this verse refers to corrective teaching. And the word for "without remedy" here is "marpe" - meaning, "without a cure," "without any possibility of deliverance." This verse first tells us that hardness of heart comes as a result of rejecting repeated warnings - of pushing aside all wooings of the truth. And, second, it tells us that over time such hardness becomes impossible to cure. So, who are the people that most often hear these warnings? They are supposedly Christians - those who sit in God's house each week listening to sermons of reproof!<br /><br /> The tragic truth is that in spite of hearing fiery messages sent from heaven, multitudes of Christians do not practice what they hear. They refuse to allow God entry into certain areas of their lives. And as they continue to hear without heeding, a hardness begins to set in. In the end, they will be cut off without hope of ever being cured!<br /><br /> In contrast, there are some gay activists whose hardness of heart has been cured. At first they cursed Christ and shook an angry fist in God's face. But when they heard the gospel and felt the pure, loving reproof of the Holy Ghost, their hearts melted. They repented and turned to Jesus, their hardness being cured.<br /><br /> Now, you may be thinking, "Wait a minute. Are you saying that a sin-hardened, radical homosexual has the hope of being cured of his hardness - but a sin-hardened Christian has no such hope? How could this be?" The difference is, the homosexual referred to hasn't heard message after message of reproof and continually hardened himself to it. But the Christian has!<br /><br /> The life of Madalyn Murray O'Hair's son illustrates this. He had been raised in probably the most atheistic household in America. And he later worked for his mother, crusading against God and religion. But when he heard the gospel, he got gloriously saved - and he later became a minister, preaching Christ instead of cursing him. This man's hardness was curable also - because he hadn't sat under sermons of reproof and continually rejected them.<br /><br /> The same is true of many people who lived for years under communist rule. When the Iron Curtain fell, the gospel immediately flooded those formerly communist countries, and thousands accepted Jesus. Red Army troops converted left and right, and even some top generals became powerful witnesses for Christ. Within a matter of days, government officials, schoolteachers and even the KGB were asking for Bibles and preaching Christ to those under their influence.<br /><br /> Our ministry held crusades in Poland just before the collapse of communism in that country. It was one of the few times officials had allowed anyone in to hold openly religious meetings. Each night as I preached, hundreds of young people literally ran to the altar - weeping, brokenhearted, hungry for Christ. They all had been brainwashed against religion. But their hardness was curable - because they had not sat under continual reproof and hardened themselves to God's word.<br /><br /> In my experience, the hardest hearts - the incurable kind - have always been found within earshot of Holy Ghost-anointed preaching. Such hardness doesn't exist in cold, dead, formal churches, where the gospel has been corrupted for generations. No - it is always found where a pure word is preached from the pulpit - and rejected in the pews!<br /><br /> You may ask, "What exactly is a hard heart?" A hard heart is one that is determined to resist obeying God's word. It has become impossible to stir, immune to the convictions and warnings of the Holy Spirit.<br /><br /> Please don't mistake me: Hardening one's heart is not just a matter of turning against God, or rejecting Christ, or refusing to go to church. The fact is, your heart can become hard even if you're at church every time the doors are open. You can become hard while listening to teaching tapes...singing God's praises...serving as an usher, a teacher, a member of the worship team. Indeed, you can become so hard to God's word while performing acts of service that even if Jesus himself were to preach from the pulpit, you would turn a deaf ear to him!<br /><br /> Right now, you may be saying to yourself, "Whoa! This all sounds a little too scary for me." Rest assured, I don't want to frighten anyone into contrition of heart. But the truth is, if you regularly ignore the warnings of God's word, you'd better start attending the deadest church you can find. That way you won't be judged as severely as you would by continuing to sit in a Holy Ghost church and reject the anointed word you hear. If you keep doing that, your heart will harden beyond any cure!<br /><br /> Let Me Hold Up the Plumb Line,<br /> and Measure You According to the<br /> Gospel Truth You Have Heard.<br /><br /> I want to give you a test, to see whether you have already taken the first steps toward hardness of heart. Let me ask you the following questions:<br /><br /> 1. How many times have you heard or read messages about the danger of neglecting daily prayer and Bible reading?<br /><br /> I have many written messages on this subject, knowing that hard times are about to fall upon our society. And yet many readers still refuse to pick up their Bibles or spend just five minutes speaking to their heavenly father. Beloved, if you neglect your secret closet at home - if you think praying at church takes care of all your needs - you will never survive the troubled days ahead. Think about it: If you won't heed the word that is meant to heal and strengthen you in good times, how will you ever find power to overcome during the difficult days to come?<br /><br /> If you have ignored the Holy Spirit's wooings to draw you to the secret closet for intimacy, then you have taken the first step toward hardness of heart. You may fill all your time doing good works, blessing people and pouring your heart out in Christian service. But if you neglect time with the Lord - refusing to seek his face or heed his word - you will become weak, fearful, depressed, and finally a prey for the devil. Having a personal knowledge of your heavenly father is the only way to prepare for what is coming!<br /><br /> 2. How many times have you been warned of the awful consequences of gossip?<br /><br /> At times, my warnings on the subject of gossip have been like soft, gentle rain - and at other times, they've been like rolling thunder. I have written about how gossip and murmuring cost Israel everything. Time after time, the Israelites were warned of the dangers of this sin. But they persisted in disobeying the Lord - and it brought them a lifetime of misery in a snake-infested desert!<br /><br /> Now, let me again hold up the plumb line to your life: Have you said something against a brother or a sister during the past week - something you had no business repeating? Or have you listened to any gossip about that person? If so, did you allow a seed of doubt about him or her to be planted in your soul?<br /><br /> I ask you - how could you continue to gossip, in light of all the warnings you've heard? The only answer is that you've already started down the path toward hardness of heart!<br /><br /> 3. How many warnings have you heard against harboring a secret sin?<br /><br /> What about that besetting sin in your heart - the one that God's Spirit has continually spoken to you about? Over the years I have written many warnings about the dangers of flirting with a pet sin. Yet not only have I preached against sin, but I have taught of God's resurrection power. I have preached that the Lord both endues us with overcoming power through his Spirit, and puts a will in our hearts to do right.<br /><br /> Yet I know people who have sat under my teaching at Times Square Church for years - and they still drink, smoke, curse and carouse. Beloved, that is a hard heart! Who dares to sit under loving reproof week after week and yet go on sinning, never allowing conviction to sink in? It is someone who's heading down the path toward hardness of heart!<br /><br /> It Is Possible to Love Hearing God's Word - to<br /> Appreciate And Approve of What Is Preached<br /> - and Yet Grow Incurably Hard While Listening!<br /><br /> You can sincerely believe you have accepted a sermon simply because you have heard it, thought about it and discussed it over Sunday dinner. Yet you can do all that and still be a hearer only - and not a doer of God's word!<br /><br /> The children of Israel loved to hear the powerful preaching of Ezekiel - but they never obeyed it: "They come unto thee as the people cometh, and they sit before thee as my people, and they hear thy words, but they will not do them: for with their mouth they shew much love, but their heart goeth after their covetousness. And, lo, thou art unto them as a very lovely song of one that hath a pleasant voice...for they hear thy words, but they do them not" (Ezekiel 33:31-32).<br /><br /> Many people in our congregation have approached me after a service, hugged me and said, "Pastor, that was a powerful word you preached." But as they walked away, the Holy Spirit whispered to me, "They didn't hear a word you said!"<br /><br /> The book of Hebrews gives us a powerful warning: "As the Holy Ghost saith, To day if ye will hear his voice, harden not your hearts, as in the provocation, in the day of temptation in the wilderness" (Hebrews 3:7-8). "For some, when they had heard, did provoke [rebel]..." (verse 16). These passages clearly show that hardness is not connected to atheism, communism or any other "ism" - but, rather, to hearing and not doing God's word.<br /><br /> I know many people in Times Square Church who are kindhearted, gentle, sacrificial - and yet they are in danger of becoming hardhearted! I have sought the Lord about this, asking, "Father, how can these dedicated, hardworking people hear sermon after sermon of reproof, and yet never change? They come to your house week after week, worshiping you, praising you - but they're not growing into maturity. I know this, because I hear them gossiping, and I know about the other sins in their lives. They love to hear your word preached - but they simply don't obey it. Lord, what keeps them from obeying your word?"<br /><br /> God showed me that it all goes back to their conversion. These neglectful people were never converted in the first place! You see, the Bible speaks of two types of conversions: First, there is a conversion that leads to healing and deliverance from all sins. This is the kind most Christians have experienced. But there is also a conversion that leads to hardness and blindness. Let me give you an illustration.<br /><br /> Israel gladly listened to the powerful preaching of the prophet Isaiah - yet they continually justified their sins, calling evil good and good evil. So, God instructed Isaiah: "...Go, and tell this people, Hear ye indeed, but understand not; and see ye indeed, but perceive not. Make the heart of this people fat, and make their ears heavy, and shut their eyes; lest they see with their eyes, and hear with their ears, and understand with their heart, and convert, and be healed" (Isaiah 6:9-10).<br /><br /> God knew the Israelites were not willing to lay down their besetting sins. They loved their fleshly pleasures and ungodly companions too much. So the Lord told Isaiah, "These people are never going to change their hearts. And from now on, I won't speak a word to them. Instead, I want you to hurry them into their hardness, Isaiah. That way, perhaps some will listen before it's too late!"<br /><br /> Simply put, God was calling for a full surrender from his people. He was saying, "If you're going to be called by my name - if your heart is going to be converted - then it has to happen in a way that delivers you from your sins, heals you and sets you free from all bondage!"<br /><br /> I thank God for the multitudes of Christians who started their walk with Jesus the right way - by loving truth and obeying God's word. They had godly sorrow over their sins, and their repentance was wholehearted. When they forsook the ways of their flesh, they fell in love with the Lord, and his word became to them a guiding lamp. And today they give themselves unreservedly to obeying his word.<br /><br /> The Second Kind of Conversion Is What<br /> the Army Calls "Foxhole" Religion.<br /><br /> This second type of conversion is what happens to some soldiers when they go into battle. Once they hear the bullets whizzing by and see the bombs dropping all around them, they look death in the face - and they quickly cry out to God!<br /><br /> This is the type of conversion Pharaoh had. At one point he'd heard seven reproofs from the Holy Ghost, but he still wouldn't obey the Lord's command to free Israel. And now God sent Moses to Pharaoh for an eighth time, with this message: "...Thus saith the Lord God of the Hebrews, How long wilt thou refuse to humble thyself before me? Let my people go, that they may serve me" (Exodus 10:3).<br /><br /> God had already warned Moses about what Pharaoh's reaction would be: "...Go in unto Pharaoh: for I have hardened his heart..." (verse 1). You may ask, "What chance did Pharaoh have? After all, the Lord had hardened his heart." No! The wording here can appear misleading. Pharaoh's hardening did not happen by eternal decree; rather, scripture tells us in an earlier passage: "But when Pharaoh saw that there was respite, he hardened his heart, and hearkened not unto them; as the Lord had said" (8:15).<br /><br /> Each time Pharaoh refused to obey the Lord's command, God visited Egypt with a severe plague. And each time Pharaoh would cry, "Okay, Lord - I'll do anything you want. Just get me out of this mess!" Yet once he was delivered, he always went back to his rebellion.<br /><br /> The Bible says the same thing about Israel's fathers: "But they and our fathers dealt proudly, and hardened their necks, and hearkened not to thy commandments, and refused to obey, neither were mindful of thy wonders that thou didst among them; but hardened their necks..." (Nehemiah 9:16-17).<br /><br /> God always knows what's in a person's heart. And he knows when someone will listen but not obey, choosing instead to go his own way. He knew this about Pharaoh - because after seven reproofs and plagues of judgment, Pharaoh's heart had grown steadily harder.<br /><br /> Now an eighth plague was about to fall upon the Egyptians, and it was something they greatly feared: locusts. Throughout the Bible, locusts signify ruin and destruction. In many instances they represent God's retribution upon a people. Indeed, the prophet Joel likens a particular invading army to a swarm of locusts: "I will restore to you the years that the locust hath eaten...my great army which I sent among you...that executeth his word..." (Joel 2:25, 11).<br /><br /> God didn't always send such plagues merely to punish, but rather to bring about his divine order and will. Many residents of our Timothy House and Sarah House ministries know this firsthand. They've lost jobs, finances, health, marriages, families - all because the locusts of alcohol and drugs devoured everything in their lives. Yet, it was through such plagues that these men and women turned to Jesus.<br /><br /> In Egypt, swarms of locusts descended on the land overnight, devouring everything in sight - crops, plants, new growth, even the bark on trees. By the time these bugs were finished, not even a blade of grass remained:<br /><br /> "The locusts went up over all the land of Egypt, and rested in all the coasts of Egypt: very grievous were they...for they covered the face of the whole earth, so that the land was darkened; and they did eat every herb of the land, and all the fruit of the trees...and there remained not any green thing in the trees, or in the herbs of the field, through all the land of Egypt" (Exodus 10:14-15).<br /><br /> The massive swarms filled the Egyptians' houses. Everywhere the people turned, they saw locusts - on the floor, in the kneading trough, in the milk, in their clothes, in their beds. These locusts buzzed their wings with a terrifying sound and chomped and chewed everything in sight. Within days, Egypt lay in total ruin.<br /><br /> At this point, a small but very important word appears in scripture - the word "then." "Then Pharaoh called for Moses and Aaron in haste; and he said, I have sinned against the Lord your God, and against you" (verse 16).<br /><br /> Pharaoh confessed his sin, admitting his wrongdoing. And it sounded like his repentance was full and complete. But what was his motive in repenting? Scripture spells it out clearly in Pharaoh's own words: "Now therefore forgive, I pray thee, my sin only this once, and intreat the Lord your God, that he may take away from me this death only" (verse 17). Pharaoh was saying, "Yes, I sinned - and I'm sorry. Now, hurry up, Moses, and get me out of this mess. Pray to your God for me. I'm in trouble, and I have to have relief!"<br /><br /> Pharaoh saw that he was about to lose everything - so he repented in hopes that God would deliver him from the mess he'd brought on himself. All he wanted was relief from his trouble!<br /><br /> What First Brought<br /> You to the Lord?<br /><br /> Did you first come to the Lord as Pharaoh did - only because you wanted something from God? Did you turn to him in order to kick a drug habit, to have your marriage restored, to be delivered from financial trouble? Did you say to yourself, "If I come to Jesus, maybe he'll work things out."<br /><br /> The truth is, Christ will work miracles for you. He will do the impossible in your life. But if you come to him only to get something from him - only to be delivered from your problems - you will never grow an inch in maturity. On the contrary, you will only grow hard!<br /><br /> Think back to the time of your conversion. Did it happen after some locust had eaten everything away? Was your health debilitated in some way? Was one of your children in trouble? Did you end up in devastation, with death and ruin hovering over you?<br /><br /> Please don't misunderstand me. Of course, God loves to save people who end up in ruin. When all is lost, he is always near - and he is faithful to deliver. But, beloved, you cannot come to Jesus just to get relief! You must come to him because he is God - and because he deserves your life, your worship, your obedience.<br /><br /> It is a dangerous thing to come into God's house and go through the motions of worship. You may teach, you may usher, you may sing in the choir - and you may tell yourself, "I remember my conversion well. I asked Jesus into my heart five years ago." But if your heart truly had been converted at that time, it would show in your life today.<br /><br /> You would be growing spiritually - reading the Bible often, taking all your needs and problems to God, spending precious time with him in your secret closet. And whenever you heard warnings about coming locusts, you would take heed - because you know your father's commands issue out of his love for you.<br /><br /> Right now you may be saying, "Yes, Brother Dave - I admit I've been neglecting God's word. And I'm still bound by a besetting sin. Am I too hardened - too far gone - to receive the Lord's healing touch?"<br /><br /> No - not at all! If you will begin to call on the Lord today, in the midst of your need, he will bring you times of refreshing. Whenever you bring to him a truly repentant heart, he will act not as your judge, but as your mediator and intercessor. Right now he is saying to you, "Just call on me, and I will do it for you. I will come to you, supplying all you need to keep your heart tender and broken before me."<br /><br /> Do you want to grow into maturity in Christ? Do you want the Lord to keep reproving you in love and guiding you toward life and godliness? Then call on him today. Nothing will keep you on his intended path for you more than a broken and contrite heart!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-5978133545300393432?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com2tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-36796208429823676942010-02-12T08:45:00.000-08:002010-02-12T08:46:16.438-08:00Revenind la Capernaum, Isus n-a mers la locul cunoscut unde învăţase pe oameni, ci împreună cu ucenicii a căutat în linişte casa care trebuia să fie căminul Său trecător. În timpul rămânerii Sale în Galilea, luase ca ţintă instruirea ucenicilor mai mult decât lucrarea pentru mulţime.<br /><br /> În călătoria prin Galilea, Hristos încercase din nou să pregătească mintea ucenicilor pentru evenimentul care Îi stătea înainte. El le-a spus că trebuie să se urce la Ierusalim pentru a fi dat la moarte şi apoi să învieze. Şi a adăugat o avertizare ciudată şi solemnă: avea să fie trădat şi dat pe mâna vrăjmaşilor. Ucenicii n-au înţeles cuvintele Sale nici de astă dată. Deşi deasupra lor se abătuse umbra unei mari întristări, în inima lor se strecurase un spirit de rivalitate. Se certau între ei, fiecare dorind să fie socotit mai mare în împărăţie. Ei credeau că pot să ascundă de Isus această ceartă, de aceea n-au stat ca de obicei aproape de El, ci s-au înşirat în urmă, aşa ca atunci când au intrat în Capernaum, El era înaintea lor. Isus le citea gândurile şi dorea să le dea sfaturi şi dorea să-i înveţe. Dar pentru aceasta a aşteptat un moment de linişte, când inimile lor să se deschidă pentru a primi cuvintele Sale.<br /><br /> Curând după intrarea Lui în oraş, cel ce striga darea pentru templu a venit la Petru cu întrebarea: "Învăţătorul vostru nu plăteşte darea?" Tributul acesta nu era o taxă civilă, ci o contribuţie religioasă, pe care fiecare iudeu era dator să o plătească anual pentru întreţinerea templului. Refuzul de a plăti acest tribut era socotit ca o dovadă de necredincioşi faţă de templu - după socoteala rabinilor, un păcat foarte mare. Atitudinea Mântuitorului faţă de legile rabinilor şi felul Său de a mustra pe faţă pe cei ce apărau tradiţia le ofereau un pretext pentru a-L acuza că El caută să desfiinţeze serviciul templului. Acum vrăjmaşii au văzut ocazia de a-L discredita. Ei au găsit un aliat potrivit în cel ce strângea darea.<br /><br /> Dar Petru a înţeles numai în parte ce urmărea cel care-l întrebase. Erau categorii de oameni scutiţi de plata dării. În templul lui Moise, când leviţii fuseseră puşi deoparte pentru slujba în sanctuar, nu li s-a dat nici o moştenire în mijlocul ţării. Domnul a zis: "Levi n-are nici o parte din moşie nici moştenire cu fraţii lui; Domnul este moştenirea lui". Deut 10,9. În zilele lui Hristos, preoţii şi leviţii erau încă priviţi ca devotaţi templului în mod deosebit şi nu li se cerea să contribuie anual pentru întreţinerea lui. Şi profeţii erau scutiţi de dare. Cerând tribut de la Isus, rabinii înlăturau orice pretenţie a Lui că ar fi profet sau învăţător şi Îl tratau ca pe orice persoană de rând. Dacă ar fi refuzat să plătească darea, ar fi însemnat că nu Se poartă credincios faţă de templu; iar, pe de altă parte, dacă plătea, lucrul acesta ar fi putut fi folosit ca o justificare pentru refuzul lor de a-L recunoaşte ca profet.<br /><br /> Numai cu puţin înainte, Petru recunoscuse pe Isus ca Fiu al lui Dumnezeu, dar acum pierduse o ocazie de a scoate în evidenţă originea divină a Învăţătorului său. Prin răspunsul său, că Isus va plăti darea, el a întărit de fapt părerea greşită pe care preoţii şi conducătorii căutau să o răspândească.<br /><br /> Când Petru a intrat în casă, Mântuitorul nu a făcut nici o aluzie la cele întâmplate, ci a întrebat: "Ce crezi, Simone? Împăraţii pământului de la cine iau dări sau biruri, de la fiii lor, sau de la străini?" Petru a răspuns: "De la străini". Şi Isus a zis: "Aşadar, fiii sunt scutiţi". În timp ce de la locuitorii unei ţări se cereau taxe pentru susţinerea regelui, copiii monarhului erau scutiţi. Aşa şi lui Israel, pretinsul popor al lui Dumnezeu, i se cerea să susţină serviciul Său; dar Isus, Fiul lui Dumnezeu, nu se găsea sub această obligaţie. Dacă preoţii şi leviţii erau scutiţi datorită legăturilor cu templul, cu atât mai mult Acela pentru care templul era casa Tatălui Său.<br /><br />Dacă Isus ar fi plătit birul fără nici un protest, ar fi recunoscut justeţea acestei pretenţii şi în felul acesta ar fi tăgăduit divinitatea Sa. Dar, deşi a socotit că e bine să împlinească cererea, a combătut pretenţia pe care era întemeiată. Procurând mijloace pentru a plăti darea, El a dat dovadă despre originea Sa divină. El S-a manifestat ca fiind una cu Dumnezeu şi prin urmare nu avea aceleaşi obligaţi ca un supus oarecare al stăpânirii.<br /><br /> "Du-te la mare", a îndrumat El pe Petru, "aruncă undiţa şi vei trage afară peştele care va veni întâi; deschide-i gura şi vei găsi în ea o monedă pe care ia-o şi dă-le-o pentru Mine şi pentru tine." Deşi El îmbrăcase natura Sa dumnezeiască cu natura omenească, în minunea aceasta Şi-a dat pe faţă slava. Era evident că El era Cel care declarase prin David: "Ale Mele sunt toate dobitoacele pădurilor, toate fiarele munţilor cu miile lor. Eu cunosc păsările de pe munţi şi tot ce se mişcă pe câmp este al Meu. Dacă Mi-ar fi foame nu ţi-aş spune ţie, căci a Mea este lumea şi tot ce se cuprinde în ea". Ps.50,10-12.<br /><br /> Cu toate că a arătat lămurit că nu avea obligaţia de a plăti darea, Isus nu s-a luat la ceartă cu iudeii cu privire la acest lucru, deoarece ei ar fi interpretat greşit cuvintele Sale şi le-ar fi îndreptat împotriva Sa. Ca să nu dea pricină de poticnire prin neplata dării, El a făcut lucrul acesta care de drept nu I s-ar fi putut cer. Învăţătura aceasta urma să fie de mare însemnătate pentru ucenici. În curând urmau să aibă loc schimbări însemnate în relaţia lor cu serviciul de la templu şi Hristos i-a învăţat să nu se aşeze împotriva ordinei stabilite fără să fie nevoie. Pe cât era posibil ei trebuiau să nu dea nici un prilej de răstălmăcire a credinţei lor. Deşi creştinii nu trebuie să sacrifice nici un principiu al adevărului, ei trebuie să evite cearta ori de câte ori lucrul acesta e cu putinţă.<br /><br /> Când Hristos şi ucenicii erau singuri în casă, în timp ce Petru plecase la mare, Isus i-a chemat pe ceilalţi şi a întrebat: "Despre ce vorbiţi uni cu alţi pe drum?" Prezenţa lui Isus şi întrebarea Lui i-au făcut să vadă lucrurile într-o lumină cu totul deosebită de aceea în care le văzuseră când se certau pe drum. Ruşinea şi sentimentul de vinovăţie i-au făcut să tacă. Isus le spusese că El trebuie să moară pentru mântuirea lor, iar ambiţia lor egoistă era într-un dureros contrast cu iubirea Lui neegoistă.<br /><br /> Când Isus le spusese că El trebuie să moară şi să învieze, căutase să-i atragă într-o discuţie cu privire la marea încercare a credinţei care le stătea înainte. Dacă ar fi fost gata să primească ce dorea El să le facă cunoscut, ar fi fost scutiţi de o durere şi o disperare grozavă. Cuvintele Lui le-ar fi adus mângâiere în ceasul întristării şi descurajării. Cu toate că vorbise aşa de lămurit despre ceea ce Îl aştepta, faptul că amintise că va merge curând în Ierusalim le aprinsese iar speranţa că împărăţia va fi întemeiată. Lucrul acesta dusese la cearta cu privire la cine va ocupa cele mai înalte funcţii. Când Petru a revenit de la mare, ucenicii i-au spus şi lui despre întrebarea Mântuitorului, şi în cele din urmă unul a îndrăznit să întrebe pe Isus: "Cine este mai mare în Împărăţia Cerurilor?" Mântuitorul a adunat în jurul Său pe ucenici şi le-a spus: " Dacă vrea cineva să fie cel dintâi, trebuie să fie cel mai de pe urmă din toţi, servul tuturor" Aceste cuvinte erau atât de solemne şi impresionante, dar ucenicii erau departe de a le înţelege. Ei nu puteau să vadă ceea ce înţelegea Hristos. Nu înţelegeau natura Împărăţiei lui Hristos şi această neştiinţă era cauza certurilor lor. Dar adevărata cauză era mai profundă. Explicând natura Împărăţiei Sale, Hristos ar fi putut stinge cearta; dar acesta n-ar fi înlăturat cauza. Chiar după ce ar fi primit cunoştinţă deplină, problema cu privire la întâietate ar fi reînnoit neînţelegerea. În felul acesta ar fi adus dezastru asupra biserici după plecarea lui Hristos. Cearta pentru locul cel mai de frunte era lucrarea aceluiaşi spirit care începuse marea luptă din lumile de sus şi care coborâse pe Hristos din cer ca să moară. În faţa Sa El a văzut pe Lucifer, 'fiul zorilor", întrecând în slavă pe toţi îngerii care înconjurau tronul şi unit prin legăturile cele mai strânse cu Fiul lui Dumnezeu. Lucifer spusese: "Voi fi ca Cel Prea Înalt" [Is.14,12.14], şi dorinţa după înălţare de sine adusese ceartă în curţile cereşti şi făcuse să fie alungată o mare parte din oştile lui Dumnezeu. Dacă Lucifer ar fi dorit cu adevărat să fie asemenea cu Cel Prea Înalt, n-ar fi dezertat niciodată de la locul ce i se dăduse în cer, deoarece spiritul Celui prea Înalt se dă pe faţă în lucrarea neegoistă. Lucifer dorea puterea lui Dumnezeu, dar nu caracterul Lui. El căuta pentru sine locul cel mai de frunte şi orice fiinţă care e stăpânită de spiritul lui face la fel. În felul acesta, înstrăinarea, dezbinarea şi cearta ajung inevitabile. Stăpânirea ajunge premiul celui mai tare. Împărăţia lui Satana este o împărăţie a forţei; fiecare îi socoteşte pe toţi ceilalţi ca o piedică pentru înaintarea sa, sau ca o treaptă pe care călcând să ajungă la un loc mai înalt.<br /><br /> În timp ce Lucifer socotea ca un lucru de apucat să fie egal cu Dumnezeu, Hristos, Cel Proslăvit, "S-a dezbrăcat de Sine Însuşi şi a luat chip de rob, făcându-Se asemenea oamenilor. La înfăţişare a fost găsit ca un om, S-a smerit şi S-a făcut ascultător până la moarte, şi încă moarte pe cruce". Fil.2,7.8. Acum crucea era chiar în faţa Sa; şi propriii Săi ucenici erau aşa plini de gânduri egoiste - de însuşi principiul împărăţiei lui Satana - încât nu puteau să simtă ca Domnul lor sau măcar să-L înţeleagă atunci când El vorbea despre umilirea Sa pentru ei.<br /><br /> Foarte duios, dar cu multă solemnitate, Isus încerca să îndrepte răul. El a arătat care este principiul care stăpâneşte în cer şi în ce constă adevărata mărire, aşa cum este apreciată după etalonul curţilor de sus. Cei care erau mânaţi de îngâmfare şi dorinţă de înălţare de sine se gândeau mai mult al ei şi la răsplata pe care trebuia să o primească decât la felul în care trebuia să reîntoarcă lui Dumnezeu darurile pe care le primiseră. Ei nu puteau să aibă loc în Împărăţia Cerurilor, deoarece erau asemenea celor din rândurile lui Satana.<br /><br /> Înainte de onoare este umilinţa. Pentru a sta într-un loc înalt înaintea oamenilor, Dumnezeu alege pe lucrătorul care asemenea lui Ioan Botezătorul, ia un loc umil în faţa lui Dumnezeu. Ucenicul care seamănă mai mult unui copil este lucrătorul care are mai mult succes în lucrarea lui Dumnezeu. Inteligenţele cereşti pot să conlucreze cu acela care nu caută să-şi înalţe eul, ci să salveze sufletele. Acela care simte mai mult nevoia după ajutorul divin va stărui mai mult ca să-l aibă; iar Duhul Sfânt îi va descoperi pe Isus, care va întări şi va înălţa sufletul. În urma comuniunii cu Hristos, el pleacă să lucreze pentru cei ce pier în păcatele lor. El este uns pentru misiunea sa şi are succes acolo unde mulţi învăţaţi şi intelectuali se dau bătuţi.<br /><br /> Dar când oamenii se înalţă, gândind că ei sunt necesari pentru ca marele plan al lui Dumnezeu să aibă succes, Domnul face să fie înlăturaţi. Se face dovada că Dumnezeu nu este dependent de ei. Lucrarea nu încetează din cauza îndepărtării lor, ci merge mai departe cu putere şi mai mare.<br /><br /> Nu era destul pentru ucenicii lui Isus să fie instruiţi cu privire la natura Împărăţiei Sale. Ceea ce le trebuia era o transformare a inimii care să-i aducă în armonie cu principiile ei. Chemând la sine un copilaş, Isus l-a aşezat în mijlocul lor, apoi, strângându-l cu gingăşie în braţe, El a zis: "Dacă nu vă veţi întoarce la Dumnezeu şi nu vă veţi face ca nişte copilaşi, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia cerurilor". Simplitatea, uitarea de sine şi iubirea plină de încredere ale copilaşilor sunt însuşiri pe care cerul le apreciază. Acestea sunt caracteristicile adevăratei măriri.<br /><br /> Isus a explicat din nou ucenicilor că Împărăţia Sa nu este caracterizată prin fast şi strălucire pământească. La picioarele lui Isus orice deosebiri sunt uitate. Bogatul şi săracul, învăţatul şi neînvăţatul se întâlnesc fără gând de castă sau întâietate lumească. Toţi se întâlnesc ca fiinţe răscumpărate prin sânge, la fel de dependente de Acela care i-a mântuit pentru Dumnezeu.<br /><br /> Sufletul sincer şi umilit e preţios înaintea lui Dumnezeu. El pune semnul Său asupra oamenilor, nu după rang nici după bogăţia lor, nici după mărimea inteligenţei lor, ci după felul în care ei sunt una cu Hristos. Domnul slavei este mulţumit cu cei umiliţi şi blânzi cu inima. "Tu îmi dai", zicea David, "scutul mântuirii Tale... şi îndurarea Ta" - ca o trăsătură a caracterului omenesc - , "mă face mare". Ps 18,35.<br /><br /> "Oricine va primi un copilaş ca acesta în Numele Meu", a zis Isus, "Mă primeşte pe Mine; şi oricine mă primeşte pe Mine, primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine". "Aşa vorbeşte Domnul: 'Cerul este scaunul Meu de domnie şi pământul aşternutul picioarelor Mele!'" "Iată spre cine îmi voi îndrepta privirile: spre cel ce suferă şi are duhul mâhnit, spre cel ce se teme de Cuvântul Meu". Is. 66,1.2.<br /><br /> Cuvintele Mântuitorului au trezit în ucenici un simţământ de neîncredere în ei înşişi. Deşi răspunsul dat nu viza în mod direct pe cineva anume, Ioan a început să se întrebe dacă într-o anumită împrejurare purtarea lui fusese corectă. Cu spirit ca de copil, el a adus această problemă înaintea lui Isus: "Învăţătorule", a zis el, "noi am văzut pe un om scoţând draci în numele Tău; şi l-am oprit pentru că nu mergea după noi".<br /><br /> Iacob şi Ioan erau de părere că îl opriseră pe omul acela pentru a-i da onoare Domnului lor; dar acum au început să vadă că de fapt erau geloşi pentru persoana lor. Ei şi-au recunoscut greşeala şi au primit mustrarea lui Isus. "Nu-l opriţi, fiindcă nu este nimeni care să facă minuni în numele Meu şi să mă poată grăi de rău îndată după aceea". Nimeni din cei care într-un fel oarecare s-au arătat prietenoşi faţă de Isus nu trebuiau să fie dispreţuiţi. Mulţi fuseseră adânc mişcaţi de caracterul şi lucrarea lui Hristos şi inimile lor se deschideau în credinţă faţă de El; şi ucenicii care nu puteau cunoaşte motivele, trebuiau să fie cu băgare de seamă pentru a nu descuraja asemenea suflete. Când Isus urma să fie personal printre ei, iar lucrarea să fie lăsată în mâinile lor, nu trebuiau să-şi îngăduie un spirit mărginit, exclusivist, ci să dea pe faţă aceeaşi iubire cuprinzătoare pe care o văzuseră la Învăţătorul lor.<br /><br /> Faptul că cineva nu se potriveşte în totul cu părerile sau ideile noastre personale nu ne va îndreptăţi să-i interzicem să lucreze pentru Domnul. Hristos este marele Învăţător; noi nu trebuie să judecăm sau să poruncim, ci fiecare din noi să stea cu umilinţă la picioarele lui Isus şi să înveţe de la El. Fiecare suflet pe care Dumnezeu l-a făcut binevoitor este un canal prin care Hristos Îşi va descoperi iubirea Sa iertătoare. Cât de atenţi ar trebui să fim, ca nu cumva să descurajăm pe vreunul dintre purtătorii de lumină de la Dumnezeu şi astfel să împiedicăm razele cu care El ar vrea să lumineze lumea! Asprimea sau răceală arătată de ucenici faţă de o persoană pe care o atrage Hristos - au act de felul acesta săvârşit de Ioan când a interzis unui om să facă minunea în numele lui Hristos - ar putea avea ca rezultat întoarcerea acelui om la calea vrăjmaşului, cauzând în felul acesta pierderea unui suflet. Cu privire la cel care ar putea face aşa ceva, Isus a zis: "Ar fi mai bine pentru el să i se lege de gât o piatră mare, de moară şi să fie aruncaţi în mare". Şi a adăugat: "Dacă mâna ta te face să păcătuieşti, taie-o; este mai bine pentru tine să intri ciung în viaţă, decât să ai două mâini şi să mergi în gheenă, în focul care nu se stinge. Dacă piciorul tău te va face să cazi în păcat, taie-l; este mai bine pentru tine să intri în viaţă şchiop, decât să ai două picioare şi să fi aruncat în gheenă". Marcu 9,43-45.<br /><br />Care era motivul pentru care Isus vorbea atât de hotărât? Deoarece "Fiul omului a venit să mântuiască ce era pierdut". Trebuie să arete ucenicii lui Isus mai puţină atenţie faţă de semenii lor decât a arătat Maiestatea cerului ? Fiecare fiinţă a costat un preţ nemărginit şi deci cât de grozav e păcatul de a îndepărtat un suflet de la Hristos, aşa încât pentru el iubirea, umilinţa şi suferinţele Mântuitorului să fie zadarnice !<br /><br /> "Vai de lume, din pricina prilejurilor de păcătuire! Fiindcă nu se poate să nu vină prilejuri de păcătuire". Matei 18,7. Lumea, inspirată de Satana, se va împotrivi cu siguranţă urmaşilor lui Hristos şi va căuta să le distrugă credinţa; dar vai de acela care a luat numele lui Hristos şi totuşi este găsit făcând această lucrare! Domnul nostru suferă ocară pentru aceia care pretind că-L servesc, dar reprezintă rău caracterul Său; şi astfel mulţi oameni sunt amăgiţi şi duşi pe căi rătăcite.<br /><br /> Orice obicei sau acţiune care ar conduce la păcat şi care ar aduce ocară asupra lui Hristos ai fi mai bine îndepărtat, ori care ar fi sacrificiul. Ceea ce dezonorează pe Dumnezeu nu poate fi folositor pentru nimeni. Binecuvântarea cerului nu poate să însoţească pe un om care calcă principiile veşnice ale dreptăţii. Şi un singur păcat cultivat cu plăcere este îndestulătoare pentru a produce degradarea caracterului şi pentru a rătăci pe alţii. Dacă piciorul sau mâna trebuie tăiate şi chiar ochiul trebuie scos pentru a scăpa trupul de moarte, cu cât mai mult ar trebui să fie îndepărtat păcatul, care aduce moartea veşnică !<br /><br /> La serviciul ritual se adăuga sare la fiecare jertfă. Aceasta, asemenea jertfei de tămâie, însemna că numai neprihănirea lui Hristos putea face ca serviciul să fie primit de Dumnezeu. Referindu-se la această practică, Isus a zis: "Orice jertfă va fi sărată cu sare". "Să aveţi sare în voi înşivă şi să trăiţi în pace uni cu alţii". Toţi cei ce vor să se prezinte ca "jertfă vie, sfântă plăcută lui Dumnezeu" [Rom. 12,1] trebuie să primească sarea mântuitoare, neprihănirea Mântuitorului nostru. Atunci ei devin "sarea pământului", care în mijlocul oamenilor ţin răul pe loc aşa cum sarea fereşte de stricăciune. Matei 5,13. Dar dacă sarea şi-a pierdut gustul, dacă temerea de Dumnezeu este numai din gură, fără să cuprindă şi iubirea lui Hristos, nu e nici o putere spre bine în aceasta. Acea viaţă nu poate exercita nici o influenţă mântuitoare asupra lumii. Energia şi capacitatea voastră de a ajuta dezvoltarea Împărăţiei Mele, zice Isus, depinde de primirea Duhului Meu. Voi trebuie să fiţi părtaşi la harul Meu, pentru a fi un miros de viaţă spre viaţă. Atunci nu va mai fi nici rivalitate, nici căutarea interesului propriu, nici dorinţa după locul cel mai de frunte. Voi trebuie să aveţi iubirea aceea care nu caută folosul său, ci binele altuia.<br /><br /> Păcătosul care se pocăieşte să-şi aţintească deci ochii asupra "Mielului lui Dumnezeu, care ridică păcatul lumii" [Ioan 1,29]; şi prin privire se schimbă. Teama lui e preschimbată în bucurie, îndoielile în nădejde. Se dă pe faţă recunoştinţa. Inima de piatră e sfărâmată. Un val de iubire inundă sufletul. Hristos este în el ca un izvor de viaţă care ţâşneşte în viaţa veşnică. Când vedem pe Isus, Om al durerii, obişnuit cu suferinţa, lucrând să salveze ce era de pierdut, dispreţuit, batjocorit, luat în râs, alungat din cetate în cetate până Şi-a încheiat misiunea, când privim la el în Ghetsemani, asudând cu picături de sânge, şi pe cruce, murind în agonie - când vedem acestea, eul nu mai pretinde să fie recunoscut. Privind la Isus, ne vom ruşina de răceala noastră, de letargia şi egoismul nostru. Vom fi voioşi să fim orice sau nimic, aşa încât să putem servi pe Domnul din inimă. Ne vom bucura atunci să purtăm crucea în urma lui Isus, să îndurăm încercările, ocara sau persecuţia pentru Numele Lui cel scump.<br /><br /> "Noi, care suntem tari, suntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi şi să nu ne placem nouă înşine." Rom. 15,1. Nici o fiinţă care crede în Hristos, chiar dacă credinţa sa ar putea să fie slabă şi paşii săi să se clatine ca ai unui copilaş, nu ar trebui să fie puţin apreciată. Prin tot ce ne dă nouă un avantaj asupra altuia - fie bună creştere şi privilegii, nobleţe de caracter, educaţie creştină, experienţă religioasă - suntem datori faţă de cei mai puţin privilegiaţi; pe cât ne stă în putinţă, să îi ajutăm şi să-i servim. Dacă suntem tari, să înălţăm braţul celor slabi. Îngeri ai măririi, care văd pururea faţa Tatălui din cer, sunt bucuroşi să servească celor mai mici ai Lui. Fiinţe tremurânde care au multe trăsături de caracter nepotrivite, sunt în grija lor deosebită. Îngerii sunt totdeauna prezenţi acolo unde sunt mai necesari, alături de cei ce au de dus lupta cea mai grea cu eul şi al căror mediu de viaţă este mai descurajator. Şi în această servire, adevăraţii urmaşi ai lui Hristos vor colabora.<br /><br /> Dacă unul dintre aceşti micuţi va fi biruit şi va greşi împotriva ta, datoria ta e să cauţi îndreptarea lui. Nu aştepta ca el să facă prima încercare de împăcare. "Ce credeţi?" a zis Isus, "dacă un om are o sută de oi şi se rătăceşte una dintre ele, nu lasă el pe cele nouăzeci şi nouă pe munţi şi se duce să caute pe cea rătăcită? Şi dacă se întâmplă să o găsească, adevăr vă spun, că are mai mare bucurie de ea, decât de cele nouăzeci şi nouă care nu se rătăciseră. Tot aşa, nu este voia Tatălui vostru din ceruri să piară unul măcar din aceşti micuţi".<br /><br /> În umilinţă, luând seama "la tine însuţi, ca să nu fii ispitit şi tu" [Gal.6,1], mergi ca cel greşit şi "spune-i între tine şi el singur". Nu-l expune ruşinii punând greşeala lui în faţa altora şi nu aduce ocară asupra lui Hristos făcând să fie cunoscut în public păcatul sau greşeala unuia care poartă numele Lui. Deseori adevărul trebuie să fie spus clar către cel care a greşit; el trebuie condus să-şi vadă greşeala, ca să poată să se îndrepte. Dar nu trebuie să-l judeci sau să-l condamni. Nu încerca să te îndreptăţeşti. Toată străduinţa ta să fie pentru îndreptarea lui. În tratarea rănilor sufletului, este necesară atingerea cea mai delicată şi sensibilitatea cea mai aleasă. Numai iubirea care se revarsă de la Cel ce a suferit pe Golgota poate izbuti în împrejurarea aceasta. Fratele să arete o iubire plină de înţelegere faţă de fratele său, ştiind că dacă izbuteşte, va "mântui un suflet de la moarte" şi va "acoperi o sumedenie de păcate". Iacov 5,20.<br /><br /> Dar chiar şi încercarea această poate să nu izbutească. Atunci, a zis Isus: "mai ia cu tine unul sau doi". S-ar putea ca influenţa lor unită să izbutească acolo unde a celui dintâi a fost fără succes. Nefiind amestecaţi în neînţelegerea aceea, ei vor putea fi mai nepărtinitori şi faptul acesta va da mai multă greutate sfatului faţă de cel greşit.<br /><br /> Dacă nu vrea să asculte de ei, atunci şi numai atunci să fie pusă problema înaintea întregii biserici. Membrii bisericii, ca reprezentanţi ai lui Hristos, să se unească în rugăciune şi să stăruiască cu iubire ca cel care a greşit să fie îndreptat. Duhul Sfânt va vorbi prin servii Săi, stăruind de cel rătăcit să se întoarcă la Dumnezeu. Apostolul Pavel, vorbind sub inspiraţie, zice: "Ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm fierbinte, în numele lui Hristos: Împăcaţi-vă cu Dumnezeu". 2 Cor. 5,20. Cel care leapădă această invitaţie a rupt legătura care-l unea de Hristos şi în felul acesta s-a rupt de părtăşia cu biserica. De aici înainte, a zis Isus, "să fie pentru tine ca un păgân şi un vameş". Dar fratele acela nu trebuie să fie privit ca şi cum nu ar mai avea drept la mila lui Dumnezeu. Să nu fie dispreţuit sau neglijat de către fraţii lui de mai înainte, ci să fie tratat cu duioşie şi compătimire, ca una din oile pierdute pe care Hristos o căuta pentru a o aduce la staulul Său.<br /><br />Învăţătura dată de Hristos cu privire la felul cum trebuie să ne purtăm cu cei greşiţi repetă într-o formă mai concretă învăţătura dată lui Israel de Moise: "Să nu urăşti pe fratele tău în inima ta; să mustri pe aproapele tău, ca să nu te încarci cu un păcat din pricina lui". Lev.19,17. Adică, acela care neglijează datoria pe care i-a încredinţat-o Hristos, de a încerca să-l îndrepte pe cei care sunt în rătăcire şi păcat, se face părtaş de păcat. Pentru relele pe care le-am fi putu împiedica suntem răspunzători, ca şi când noi le-am fi înfăptuit.<br /><br /> Noi trebuie să discutăm personal cu cel care a greşit şi să-i arătăm greşeala pe care a făcut-o. Nu trebuie să facem din acesta un obiect al discuţiilor şi criticilor între noi; nici chiar după ce acest caz a fost prezentat înaintea bisericii, nu avem libertatea să repetăm lucrul acesta către alţii. Cunoaşterea greşelilor săvârşite de creştini va fi o piatră de poticnire pentru lumea necredincioasă, şi stăruind asupra acestor lucruri, noi nu avem decât de păgubit, căci privind suntem transformaţi şi ajungem să ne asemănăm cu ceea ce a constituit obiectul atenţiei noastre. În timp ce căutăm să îndreptăm greşelile unui frate, Spiritul lui Hristos ne va conduce să-l apărăm cât mai mult cu putinţă de criticile oricui, chiar şi ale propriilor săi fraţi şi cu atât mai mult de mustrările lumii necredincioase. Noi înşine greşim şi avem nevoie de mila şi de iertarea lui Hristos, şi El ne îndeamnă să ne purtăm unul cu altul aşa cum dorim să Se poarte El cu noi.<br /><br /> "Orice veţi lega pe pământ, va fi legat şi în ceruri; şi orice veţi dezlega pe pământ, va fi dezlegat şi în cer". Voi lucraţi ca trimişi împuterniciţi ai cerului, şi efectele lucrării voastre sunt pentru vecie.<br /><br /> Dar noi nu suntem lăsaţi să ducem singuri această răspundere mare. Acolo unde Cuvântul Său e ascultat cu inima sinceră, Hristos este de faţă. El este prezent nu numai în adunările bisericii, ci oriunde se adună în numele Său oricât de puţini ucenici, va fi şi El acolo. El zice: "Dacă doi dintre voi se învoiesc pe pământ să ceară un lucru oarecare, le va fi dat de Tatăl Meu care este în ceruri".<br /><br /> Isus zice: "Tatăl Meu care este în ceruri", amintind astfel ucenicilor că, deşi prin natura Sa omenească, El este legat de ei, este părtaş la încercările lor şi simpatizează cu ei în suferinţele lor, prin natura Sa dumnezeiască este legat de tronul Celui Nemărginit. Minunată asigurare! Inteligenţele cereşti se unesc cu oamenii în iubire şi acţiune pentru a salva ce a fost pierdut. Şi toată puterea cerului este făcută să se unească cu iscusinţa omenească pentru a atrage suflete la Hristos.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-3679620842982367694?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-64249085848456492352010-02-08T09:37:00.000-08:002010-02-08T09:38:06.173-08:00"A new commandment I give unto you," Christ said, "That ye love one another; as I have loved you, that ye also love one another." John 13:34. What a wonderful statement; but, oh, how poorly practiced! In the church of God today brotherly love is sadly lacking. Many who profess to love the Saviour do not love one another. Unbelievers are watching to see if the faith of professed Christians is exerting a sanctifying influence upon their lives; and they are quick to discern the defects in character, the inconsistencies in action. Let Christians not make it possible for the enemy to point to them and say, Behold how these people, standing under the banner of Christ, hate one another. Christians are all members of one family, all children of the same heavenly Father, with the same blessed hope of immortality. Very close and tender should be the tie that binds them together. {AA 550.1}<br /><br /><br />Divine love makes its most touching appeals to the heart when it calls upon us to manifest the same tender compassion that Christ manifested. That man only who has unselfish love for his brother has true love for God. The true Christian will not willingly permit the soul in peril and need to go unwarned, uncared for. He will not hold himself aloof from the erring, leaving them to plunge farther into unhappiness and discouragement or to fall on Satan's battleground. {AA 550.2}<br /><br /><br />Those who have never experienced the tender, winning love of Christ cannot lead others to the fountain of life. His love in the heart is a constraining power, which leads men to reveal Him in the conversation, in the tender, pitiful spirit, in the uplifting of the lives of those with whom they associate. Christian workers who succeed in their efforts must know Christ; and in order to know Him, they must know His love. In heaven their fitness as workers is measured by their ability to love as Christ loved and to work as He worked. {AA 550.3}<br /><br /><br />"Let us not love in word," the apostle writes, "but in deed and in truth." The completeness of Christian character is attained when the impulse to help and bless others springs constantly from within. It is the atmosphere of this love surrounding the soul of the believer that makes him a savor of life unto life and enables God to bless his work. {AA 551.1}<br /><br /><br />Supreme love for God and unselfish love for one another--this is the best gift that our heavenly Father can bestow. This love is not an impulse, but a divine principle, a permanent power. The unconsecrated heart cannot originate or produce it. Only in the heart where Jesus reigns is it found. "We love Him, because He first loved us." In the heart renewed by divine grace, love is the ruling principle of action. It modifies the character, governs the impulses, controls the passions, and ennobles the affections. This love, cherished in the soul, sweetens the life and sheds a refining influence on all around. {AA 551.2}<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-6424908584845649235?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-12980659755702288242010-02-07T01:50:00.001-08:002010-02-07T01:50:37.172-08:00"Verily, verily, I say unto you, He that believeth on Me, the works that I do shall he do also; and greater works than these shall he do; because I go unto My Father." John 14:12. By this, Christ did not mean that the disciples would make more exalted exertions than He had made, but that their work would have greater magnitude. He did not refer merely to miracle working, but to all that would take place under the agency of the Holy Spirit. "When the Comforter is come," He said, "whom I will send unto you from the Father, even the Spirit of truth, which proceedeth from the Father, He shall testify of Me: and ye also shall bear witness, because ye have been with Me from the beginning." John 15:26, 27. {AA 22.1} <br /> Wonderfully were these words fulfilled. After the descent of the Holy Spirit, the disciples were so filled with love for Him and for those for whom He died, that hearts were melted by the words they spoke and the prayers they offered. They spoke in the power of the Spirit; and under the influence of that power, thousands were converted. {AA 22.2} <br /> As Christ's representatives the apostles were to make a decided impression on the world. The fact that they were humble men would not diminish their influence, but increase it; for the minds of their hearers would be carried from them to the Saviour, who, though unseen, was still working with them. The wonderful teaching of the apostles, their <br /> 23<br />words of courage and trust, would assure all that it was not in their own power that they worked, but in the power of Christ. Humbling themselves, they would declare that He whom the Jews had crucified was the Prince of life, the Son of the living God, and that in His name they did the works that He had done. {AA 22.3} <br /> In His parting conversation with His disciples on the night before the crucifixion the Saviour made no reference to the suffering that He had endured and must yet endure. He did not speak of the humiliation that was before Him, but sought to bring to their minds that which would strengthen their faith, leading them to look forward to the joys that await the overcomer. He rejoiced in the consciousness that He could and would do more for His followers than He had promised; that from Him would flow forth love and compassion, cleansing the soul temple, and making men like Him in character; that His truth, armed with the power of the Spirit, would go forth conquering and to conquer. {AA 23.1} <br /> "These things I have spoken unto you," He said, "that in Me ye might have peace. In the world ye shall have tribulation: but be of good cheer; I have overcome the world." John 16:33. Christ did not fail, neither was He discouraged; and the disciples were to show a faith of the same enduring nature. They were to work as He had worked, depending on Him for strength. Though their way would be obstructed by apparent impossibilities, yet by His grace they were to go forward, despairing of nothing and hoping for everything. Christ had finished the work that was given Him to do. He had gathered out those who were to continue His work among men. And He said: "I am glorified in them. And now I am no more in the world, but these are in the world, and I come to Thee. Holy Father, keep through Thine own name those whom Thou hast given Me, that they may be one, as We are." "Neither pray I for these alone, but for them also which shall believe on Me through their word; that they all may be one; . . . I in them and Thou in Me, that they may be made perfect in one; and that the world may know that Thou hast sent Me, and hast loved them, as Thou hast loved Me." John 17:10, 11, 20-23. {AA 24.1}<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-1298065975570228824?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-88041175458887086932010-02-07T01:06:00.000-08:002010-02-07T01:07:09.592-08:00When I hear people talking about beauty I am always tempted to say to them HEY!...PEOPLE:…You are missing the point! Because you see, according to my view, “There is a greater picture…” If we would just consider what I’d call the nowadays “Beauty- Idolatry” of maintaining yourself “always young and beauty! by any costs!”by any means!!says the commercials from the TV set… Nowadays there is a huge billion dollars industry in order to obtain these tasks…beauty at the outside, coz it doesn’t matter the inside…the emphasize is on the out-side…this is what the Hollywood and “wealth”industries, tries to do. But as the years passed by,from my little experience I could easily notice that, for many times, the outside beauty can be the PERFECT mask in order to cover up the ugliness and fakeness from the within…and this is not a question, it’s a statement… Anyways this does not necessary means that always can be so….it nothing wrong with being beautiful but I think strongly think that there must be a perfect balance between inside and outside….I have seen more people who were destroyed by their beauty than by their ugliness….it’s very difficult to keep yourself pure…very beautiful but un modest? Imorale?...and I can every day see the ugliest thing I could see the thiefs are taking the gift of God the outside beauty and then they steel God of what belongs to Him, and they use this beauty without nay conscience problem ,to seduce others with it, even innocent people, and to make them sin against God of Purity and against His Everlasting Love, to do sinful actions, and self-destroy them in time…IT IS NOT FAIR…!!! your beauty is not your own merit, right?....my beauty it is not my effort, I didn’t decide how I will look when I will be born right?... don’t you think so? From one point of view, the Christians should be the most beautiful persons in the world… In Psalm 45 it is written about the Lord Jesus Christ YOU ARE THE MOST BEAUTIFUL AMONG ALL MANKIND…the true beauty is that wich is hidden within the heart and soul…. That is the one who remains even of the age of 90 or 100 yrs old, that is the authentic beauty, that is not a fake, is the inner beauty the river comes from within, the fountain is within, in the mind and soul and prayer and relationship with the MOST BEAUTIFUL BEING FROM THE UNIVERSE…that won’t ever die, that beauty won’t be deceiveful… The Inner glow that will come out, and will draw people to God, I think that IS the true beauty, it’s an inner gift, we can cultivate it that every day, it doesn’t need a lot of money to be beautiful…ALWAYS REMEMBER: the inner quality not a mask!!! The beautiful man are the noble man, the self-sacrificing men, the people who love unconditionaly, and belive me or not!!! I have seen them, there are still some on this Planet, THANK GOD FOR THEM!!! PRAISE God! they are alive! I could touched some of them!and they have touched my life!!! They live in close relationship with GOD, and above all, THEY LOVE GOD...their faces GLOW…because one day they now that for sure,as a GOD'S PROMISE that ...ALL THE PAIN WILL BE TAKEN AWAY, and now they know that and they live knowing that! A GENUINE GLOW that’s the true beauty comes from the connection with God…not outside beauty wich is a fake beauty…an artificial beauty, a poison beauty… We can do so much on the outside but it is the INNER BEAUTY THAT MATTERS…A GENUINE GLOW that’s the true beauty comes from the connection with God. WE CAN BE SORROUNDED BY BEAUTY…IF WE ACCEPT GOD as our best friend…and so next days, weeks ,months and years can be the most beautiful for the rest of our lives… You must cultivate it and make it grow… Every day… Kill the routine, and refresh your life every second….<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-8804117545888708693?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-86506312217863250092010-02-05T12:51:00.001-08:002010-02-05T12:51:53.720-08:00EVERY SINGLE Sabbath Day it’s so Unique…it’s Uniqueness it’s given by Hes Creator, God…we people, we are making the Sabbath days similar and routine, but them should never be like that…routine. Sabbath means freshness means a new experience with God…means A NEW HEAVEN AND A NEW EARTH, MEANS REMEMBERING THE CREATION…IT SENDS ME BACK TO ADAM AND EVE, AND IT SENDS ME BACK TO THE GARDEN OF EDEN…this Sabbath I wish you to remember or to simply think a little bit about how should have been the first Sabbath Of Adam and Eve? What Sabbath meant for Jesus, when He was down here? Every Sabbath day it’s a miracle, A GIFT, A SUNSHINE, LIGHT FOR THE BLIND AND POWER TO THE WEAK…just like IN THE VERY BEGINNING THE CREATION WAS, JUST LIKE THE ATONEMENT WAS, JUST LIKE THE RESURRECTION WAS…SO, KILL THE ROUTINE, GET OUT OF YOURSELF, GET OUT OF YOUR OWN COMFORT, AND ALLOW GOD TO SHOW YOU THE SPLENDORS OF THE SABBATH HE HAS ALREADY PREPARED FOR YOU…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-8650631221786325009?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-13250073242551323112010-02-05T10:01:00.000-08:002010-02-05T10:09:19.055-08:00Ioan 6<br /><br /><br /> Tot ceea ce e descris în capitolul 6 are loc în două zile, în Galileea. Aici hrăneşte 5000 de oameni (imposibil de multiplicat placebo la aşa masă de oameni – exemplu cu povestea împăratului dezbrăcat); apoi Isus merge pe apă. A doua zi, în sinagogă (posibil Sabat??), rosteşte predica despre Pâinea vieţii, în urma căreia mulţi ucenici pleacă de lângă El, cu excepţia celor 12.<br /><br />Ioan 6:1-16, Hrănirea celor 5000<br /><br />Versetul 1<br /><br /> După aceea. În Evanghelia a patra expresia aceasta arată în general că trecuse o considerabilă perioadă de timp de la evenimentele narate mai înainte şi nu înseamnă în mod necesar că incidentul care este pe punctul de a fi narat a avut loc imediat după cele precedente (cf. cap. 5,1; 7,1 ... Potrivit cu cronologia adoptată de acest comentariu cap. 6 este datat cam pe vremea Paştelui (vezi v. 4) anului 30 d.Hr.<br /><br /> S-ar putea să fi observat că din cele patru sărbători de Paşte ale timpului lucrării lui Isus, acesta este singura pe care El nu a sărbătorit-o la Ierusalim. Ioan, într-adevăr, ia notă îngrijită de sărbătorile acestea şi menţionează participarea lui Isus la fiecare din celelalte (vezi cap.2,13: 5,1; 12,1.12). Poate, cel puţin în parte, el intenţiona ca naraţiunea din cap. 6 să marcheze acest sezon pascal şi să explice de ce Isus nu a mers la Ierusalim. Lucru şi mai important, evenimentele din cap. 6 explică cum oamenii din Galileea, cândva atât de doritori să-L urmeze pe Isus (vezi la Marcu 1,44.45; 3,7-12; Ioan 4,45), s-au întors acum împotriva Lui (vezi la Ioan 6,66), aşa cum, cu un an înainte, conducătorii din Ierusalim se întorseseră împotriva Lui (vezi la cap. 5,1). Aşa cum acel singur incident pusese capăt lucrării Lui iudeene, tot aşa evenimentele din cap. 6 marchează sfârşitul lucrării Lui publice în Galileea (vezi la Matei 15,21).<br /><br />a. Galileea. Isus e în Galileea, unde Ioan descrie puţine întâmplări: nunta din Cana, vindecarea fiului slujbaşului împărătesc, Ioan 6 şi Ioan 21. La Ioan, majoritatea acţiunii are loc în Ierusalim şi împrejurimi. <br /><br />b. Dincolo de marea. Adică, de la Capernaum.<br /><br />c. Pustia. Era apropierea Paştelui – aşa se explică mulţimea în pustie (pregătită pentru pelerinaj), ce-L urma pe Isus pentru că L-au văzut făcând minuni (6:2). Când e vorba de Paşte, se vorbeşte de cruce şi Cina Domnului. Aici avem aluzii la Exod: Num 11, Moise e în pustie cu poporul înfometat; se întreabă cum poate fi hrănit poporul (Num 11:13) – 6:5; apoi poporul este hrănit.<br /><br />d. Tiberiadei. Ioan era unicul scriitor biblic care se referă la Lacul Galileii ca Marea Tiberiadei (vezi şi cap. 21,1). Aceasta ar putea reflecta faptul că el a scris Evanghelia sa probabil, la câteva decade după celelalte, şi numele Tiberiada, aplicat la lac, era fără îndoială folosit mai pe larg atunci de cum fusese mai înainte. Pe vremea lui Isus, cetatea Tiberiadei, de la care lacul şi-a luat numele, fusese zidită de Iord Antipa şi, în consecinţă, lacul nu era încă cunoscut, cel puţin în general, sub acel nume.<br /><br />Versetul 2-4<br /><br /><br />a. Oamenii veneau după Isus, pentru că Isus făcuse/făcea vindecări...<br /><br />b. Gloata vine la Isus – e atrasă de EL. Biserica ce-L înalţă pe Isus, va atrage şi ea, va fi binevoitoare ca şi El.<br /><br />c. Şedea ... pe munte. Seamănă foarte bine cu descrierea lui Matei, despre predica de pe Munte (Mat 5:1) – un amfiteatru natural. Locul era nelocuit/pustiu.<br /><br /><br />d. Paştele – al 3- lea petrecut de Isus în lucrarea Sa.<br /><br />Versetul 5 - 7<br /><br /><br />a. Filip şi Andrei. Sunt foarte activi în Evanghelia lui Ioan. Isus vorbeşte aici cu Filip, el fiind din Betsaida (1:44), de unde era şi Andrei şi Petru, localitate foarte aproape de locul unde erau adunaţi.<br /><br />b. Minunea – întrebarea despre soluţia omenească face şi mai puternică relatarea la minunea divină petrecută aici. Nu este nici o sibmolistică în numerele amintite (5000, 200, 5 şi 2). Întrebarea Domnului era menită să pună la încercare credinţa lui Filip Răspunsul pesimist al lui Filip cu privire la imposibilitatea hrănirii miilor de oameni prezenţi făcea doar şi mai impresionantă soluţia lui Isus la problemă. Obţinând mai întâi de la el propria lui apreciere a situaţiei, Isus era în stare, prin minunea Sa, să facă o impresie şi mai mare asupra minţii lui Filip de cum ar fi fost altfel posibil. Isus avea un plan... asta ne arată cum trebuie să trăim şi noi. Isus îi provoacă pe oameni să-şi facă planuri – Filip, Andrei, băieţelul...<br /><br /><br />c. Ştia ce are de gând să facă. Cuvintele acestea reflectă echilibrul cu care Isus întâmpina ceea ce părea o problemă de nesoluţionat. Încrederea aceasta se dezvolta din deplina Lui credinţă în puterea Tatălui Său de a împlini nevoile acelora pentru care El urma să facă în curând cererea. Credinţa aceasta, la rândul ei, era rezultatul comuniunii complete dintre Tatăl şi Fiul (vezi la Marcu 3,13).<br /><br />Versetul 9<br /><br />Băieţel. [până la 17 ani, sau chiar tânăr gata de însurătoare] Andrei, fiind din Betsaida (1:44) învecinată, se poate să-l fi cunoscut personal pe acest băiat, lucru care ar explica libertatea lui de a sugera proprietatea personală a tânărului ca o sursă posibilă de hrană. <br /><br /><br />Peşte - [„Peştişori”, KJV]. Gr. opsaria, diminutivul de la opson, „hrană pregătită, gustare”. Întrucât peştişorii uscaţi sau săraţi erau folosiţi îndeosebi ca aperitiv, opsarion se referea îndeosebi la ei... Pâinea constituia partea principală a mâncării şi peştele era condiment. Uzanţa această este ilustrată de un papirus egiptean de pe la sfârşitul secolului I. d.Hr., care, la comandarea proviziilor pentru o petrecere, cere: „Pentru sărbătoarea zilei de naştere a lui Gemella trimiteţi ceva delicatese [opsaria]... şi un artaba [o măsură mare] de pâine de grâu” (Papirus Fayyum 11931, citat în J.H. Moulton şi George Milligan, The Vocabulary of The Greek Testament, p. 470).<br /><br /><br />Faptul că Andrei aminteşte de pâineile şi peştii băieţelului, nu arată că a făcut un invetar mulţimii şi a verificat cine ce hrană are. Poate că-l cunoştea pe băieţelul respectiv – a venit la Isus cu resursele pe care le avea, recunoscând limitele sale umane în faţa provocării imposibile – hrănirea mulţimii. Faptul că-şi recunoaşte limitele, dar vine la Isus, i le mărturiseşte, poate că este un sâmbure de credinţă – a venit la Isus, ca El să rezolve problema.<br /><br />Versetul 10<br /><br />Spuneţi oamenilor să şadă. Cuvântul din textul grec pentru „oameni” este aici anthropoi, „oameni” în înţelesul general, pe cât se pare cuprinzând pe toţi cei de faţă. Nu este de crezut că bărbaţii au şezut jos, în timp ce femeile şi copiii au stat în picioare.<br /><br /><br />Oamenii au şezut. Aici, pe de altă parte, cuvântul din textul grec pentru „oameni” este andres, „bărbaţi” în sensul specific, adică persoane masculine. În timp ce toţi au şezut, numai bărbaţii au fost număraţi, potrivit obiceiului oriental (vezi Matei 14,21). Mulţimea prezentă cu ocazia aceasta ar fi putut totaliza uşor 10.000 de persoane... să li se poată împărţi hrana.<br /><br /><br />5000 de oameni. Băieţelul, de unde veneau peştii şi pâinile, nu a fost numărat. Cum vedem Dumnezeu şi cum vedem noi – nu este nimic neseminificativ la Dumnezeu.<br /><br />Versetul 11<br /><br /><br />a. Aluzii la Sfânta Cină: Isus ia pâinea, o biecuvântează, o dă adunării (versetul 11) – eveniment descris similar în Luke 22:19 and 1 Cor 11:23-24. Este singurul pasaj biblic, unde Isus spune, porunceşte să fie adunate firimiturile, ca nimic să nu se piardă; tot aici mulţimea vrea să-L facă rege.<br /><br />b. A mulţumit – înainte de înmulţire, El a mulţumit, ştiind că Tatăl va răspunde afirmativ.<br /><br />c. Înmulţirea – pâinile se înmulţeau în mâinile lui Isus. Cine se îngrijeşte de alţii, să facă naveta între Isus şi cei pe care-i slujeşte.<br /><br />Versetul 13<br /><br /><br /> Minunea multiplicării. Isus multiplică instantaneu... dar natura face aşa, după legile creaţie. Un agricultor seceră înmulţit ceea ce a semănat iniţial – şi asta de mii de ani. De fiecare dată când mâncăm pâine, este repetată minunea lui Dumnezeu cu noi, Dumnezeu ne poartă de grijă, asigură tot ce trebuie pentru viaţa noastră. Isus vrea sa facă din oameni minunile Sale. <br /><br /><br />Versetul 14<br /><br /><br /><br />Spuneau – supuneau mereu şi mereu, în continuu<br />Prorocul - Iudeii îşi dădeau bine seama de faptul că adevăratul dar profetic nu se manifestase printre ei de câteva sute de ani. Nu este surprinzător, deci, că ei aşteptau reînnoirea lui în legătură cu venirea lui Mesia (în ce priveşte astfel de aşteptări în secolul al II-lea î.Hr. vezi 1Macabei 4,46; 14,41; cf. Ioan 1,21). De repetate ori în cursul secolului I d.Hr., iudei suprazeloşi au fost înşelaţi de impostori care se proclamau că sunt „prooroci” şi făgăduiau să elibereze pe iudei de stăpânire romană, aşa cum îl vedea concepţia populară pe Mesia. Josephus (Antichităţi xx. 5.1; 8.6) relatează căderea a doi astfel de „prooroci”, Teuda şi un egiptean (cf. Fapte. 5,36; 21,38). Isus îi avertiza pe ucenicii Săi contra venirii de „hristoşi” sau mesia mincinoşi (Matei 24,4.5).<br /><br />Poporul aştepta un asemena proroc – nu mântuire, nu sfinţire, ci prorocul care dă pâine şi peşte.<br /><br />Versetul 15<br /><br /><br />Să-L pună împărat, cu sila. Reticenţa Lui de a pretinde împărăţia doar sporea râvna lor de a-L face împărat, iar convingerea pare că a devenit generală că ei trebuie să-L ia repede cu sila şi să-L proclame Împărat. Fără îndoială ei îşi închipuiau că, odată proclamat ca atare, El ar fi trebuit să apere pretenţiile pe care le ridicau cu privire la El. Întrucât aproape că venise Paştele, poate vor fi intenţionat să-L prezinte mulţimilor care curând trebuia să se adune la Ierusalim. Împărat cu de-a sila – Isus a venit să instaureze o împărăţie spirituală, unde se trăieşte după regulile cerului, unde legislaţia atinge gândurile şi motivaţia, unde autoritatea nu este impusă de canoane , sabie, baionetă, poliţie sau altă contrângere exterioară, ci de dragoste şi adevăr; iar ei vroiau să-L pună împărat cu sila. <br />Singur. Faptul că Isus S-a retras singur, în timp ce înainte de venirea mulţimii luase pe ucenici cu Sine pentru meditaţie şi odihnă, este o nouă indicaţie că ei înşişi nu înţelegeau scopul Lui în refuzarea împărăţiei... Din nou Isus a fost biruitor asupra aceleiaşi ispite cu care Satana Îl confruntase în pustie, ispita de a trăda natura spirituală a Împărăţiei Sale pentru slavă lumească. Încă odată El încercase să arate urmaşilor Săi neînţelegători că împărăţia Lui „nu era din lumea aceasta” (Ioan 18,36), ci că era o împărăţie a harului (vezi Matei 5,3.10; 13,18-52), o împărăţie spirituală în care credincioşii intrau prin experienţa naşterii din nou (Ioan 3,3). Numai la „cea din urmă trâmbiţă” împărăţia harului va fi transformată în împărăţia slavei (1 Corinteni 15,51-57; vezi la Matei 4,17; 5,2).<br />Micimea şi egoismul mulţimii – nu au vrut să-L pună împărat pt înţelepciunea Sa etc. capacităţile Sale de conducător, ci pentru lucruri materiale – mâncare.<br />Ucenicii trebuie să plece cu corabia – ei nu au înţeles misiunea spirituală a lui Isus, pentru că ei îşi puneau speranţele într-o lume materială (împărat peste Israel, pâine etc). ei doreau să-L pună pe Isus, cu forţa împărat – furtuna, peste puterile lor (valuri apropiate pe lac, se sparg cu viteză mare), pescarii încercaţi sunt depăşiţi, sunt duşi în larg...<br /><br /><br />Isus i-a ajutat numai când furtuna şi-a făcut efectul. Ucenicii au uitat de aşteptările lor imediate, materiale; au văzut cât de importantă e viaţa. Mulţimea egoistă şi lacomă nu putea să pună împreună 5 pâini şi 2 peşti, dar un copil, dezinteresat material, dă tot ce are pentru Isus. Când ucenicii ajung la această experienţă – să nu mai preţuiască materialul atât de mult – Isus vine.<br />Când mintea noastră este aşa prinsă, Isus trimite o furtună, un necaz, care să ne ajute să ne clarificăm mintea. Isus este interesat de bunăstarea noastră materială, se îngrijeşte de noi. Dar când cineva e interesat mult de economic, Isus este ofensat.<br /><br /><br />Versetul 19<br /><br /><br /><br />S-au înfricoşat. De spirite, oamenii se tem – pentru că se simt vinovaţi în întâlnirea cu spiritualul divin?<br /><br />Versetul 20-21<br /><br />Când au văzut că e Isus, când L-au recunoscut, teama s-a dus. Aşa este cu Isus – învinge teama de spirite, de demoni, de moarte – vezi Romani 8, ultima parte.<br />TEME majore<br /><br />Pîinea euharistică<br /><br /><br /> Ioan nu descrie Cina Domnului – dar aici în capitolul 6 oferă teologia evenimentului, în limbajul Exodului. Ioan continuă tema înlocuirii sistemului iudaic: capitolul 2 – apa iudaismului şi templul, capitolul 4 Samaria şi Ierusalimul cu credinţa şi 5 apa de la Betesda.<br /><br /><br /> Contextul – este în aer liber, apoi la malul mării, în capitolul 21 – unde omul este cu Isus, este locul potrivit pentru sacrament (Toate acestea le-a spus Isus când a rânduit simbolurile marii Sale jertfe. Lumina care străluceşte de la serviciul de împărtăşire din camera de sus sfinţeşte hrana pentru viaţa noastră zilnică. Masa familiei ajunge ca masa Domnului şi fiecare masă e un act sfânt. DA660)<br />Profet ca Moise<br /><br /> Moise hrăneşte poporul în pustie – Isus face la fel, concluzia din versetul 14 este corectă. Implicaţia era – Moise a spus că profetul de la Domnul vorbeşte şi trebuie ascultat în tot ce spune, căci spune Cuvântul Domnului Deut 18:15-18. Accentul lui Moise este pe Cuvântul profetului, nu pe minunile lui. În vechime, poporul a cerut Domnului să nu le mai vorbească prin semne înfricoşătoare sau glas de tunet, ci pe o cale mai suportabilă. Isus face acest lucru – dar poporul e atent la minuni, nu la Cuvintele Sale. Vor să-l facă rege, tocmai pentru minunile Sale, care ar fi putut să-i elibereze de romani. Ei credeau că Isus este profetul... concluzia era că ar fi trebuit să fie atenti la cuvintele Lui, să le asculte, să încerce să le înţeleagă, să-l întrebe ce nu înţeleg, să le aplice. Evenimentele de aici, minunile (înmulţirea pâinilor, mersul pe apă), au rolul să convingă poporul, e Profetul aşteptat, să atragă atenţia asupra Cuvintelor revoluţioinare pe care Isus le va spune mai târziu.<br /><br />Isus merge pe apă<br /><br /><br /> Lacul Galileii este la 200 metri sub nivelul mării, între dealuri – vântul poate crea furtuni puternice, deşi lacul este relativ mic. Exodul presupune trecerea prin învolburata Mare Roşie (Ps 77:16-20). Evenimentul este tot în limbajul Paştelui, comemorat şi de ceea ce va urma. Numai Dumnezeu are capacitatea de a controla vântul şi valurile, de a merge pe ape, conform imagisticii din Vechiul Testament (Iov 9:8).<br /><br /><br /><br /> Ioan e singurul care spune că oamenii dorea să-L facă împărat pe Isus – versetul 15. El nu spune, ca ceilalţi evaghelişti că Isus i-a forţat pe ucenici să intre în barcă. Istoria are înţeles, punând împreună relatările- ucenici, au fost şi ei entuziasmaţi de gândul muliţimii – tocmai de aceea Isus i-a trimis departe de mulţime.<br /><br /><br />Versetul 19<br /><br /><br /><br />Un comentariu vechi iudaic citează Psalmii 86,8 şi apoi întreabă: „De ce zice: ‘Nu este nimeni ca Tine între dumnezei, O, Doamne’?... Pentru că nu este nimeni care să facă fapte ca ale Tale. De pildă, un om poate să-şi taie o cale pe un drum, dar nu poate să-şi facă un drum pe mare, dar Dumnezeu Îşi taie o cărare în mijlocul mării” (Midrash Rabbah, la Exod 16,4, ed. Soncino, p. 306).<br /><br /><br />La creaţie, Duhul Sfânt este deasupra apelor; la potop, Dumnezeu este prezentat ca stând deasupra apelor. Pământul, lumea nouă se naşte din apă...<br /><br /><br /><br />Versetul 20<br /><br /><br />Eu sunt – aşa li se prezintă Isus celor din corabie, ceea ce va deveni o temă majoră în restul capitolului. Credincioşii se aşteaptă ca Dumnezeu să fie cu ei în orice moment, chiar în cele de criză, când nu vezi de unde mai poate veni ajutorul. Crediţa este arma împotriva fricii. Ucenicii se temeau de furtună, chiar de apariţia lui Isus – dar Isus apare în viaţa noastră, chiar când nu mai vedem posibiltatea apariţiei Lui – a venit pe mare, să-şi ajute ucenicii.<br /><br /><br />Versetul 21<br /><br /><br />Voiau. [„Voind”, KJV]. Gr. thelo, „a voi”, „a dori”. Forma verbului folosit aici poate fi tradusă „ei au început să dorească”. Verbul aceasta scoate în evidenţă schimbarea de atitudine care s-a petrecut cu ucenicii când au auzit cuvintele lui Isus. Mai înainte, erau înspăimântaţi; acum nu numai că erau dispuşi să-L primească, ci doreau prezenţa Lui. „Ei erau voioşi să-L ia în corabie”<br />Versetul 22<br /> <br />Teme majore<br /><br /><br />Parabola<br /><br /><br /> Marea dezlănţuită este domeniul răului, în mitologia antică. Isus stăpâneşte şi acest domeniu – I se supune. Bărcuţa ucenicilor simbolizează Biserica, mică, slabă, descurajată, care încearcă să se lupte şi, prin proprile-i puteri, resurse să răzbească în faţa provocărilor lumii dezlănţuite. Isus este cel ce controlează toată istoria lumii, o are în mâna – vezi Apocalipsa, profeţiile, chiar când aparenţele sunt altele. El intervine când poporul Său este în necaz. Isus este Domn peste tot ceea ce ţine de lumea noastră: peste furtunile vieţii – poate să le liniştească; chiar peste greşelile noastre – poate să le schimbe în ceva bun, dintr-un eşec, o greşeală, într-o victorie. Tot ceea ce trebuie să facem, să facem - apoi să lăsăm în mâna Lui ceea ce depăşeşte puterea noastră de control....<br /><br /><br /> Dar unii se tem de Isus – Îl consideră distant, rece, neinteresat de ei, iar când se apropie, se teme de El, în loc să-l invite în viaţa lor.<br />Marele Eu sunt<br /> Formula pentru YAHWEH din Vechiul Testament, Isus o foloseşte în 3 feluri<br />1. Auto-identificare la nivelul uman (6:20, 4:26) ... sunt Eu, mă cunoaşteţi, se identifică pe Sine în contrast cu alţi oameni.<br />2. Auto-identificare la nivel divin: Eu sunt pâine vieţii, Păstorul cel bun<br />3. În sens absolut – ca YAHWEH din Vechiul Testament: <br />În Vechiul Testament, YAHWEH funcţionează în 3 feluri:<br />1. Dezvăluie natura lui YAHWEH: Exod 3:14, 6:2 – mereu prezent pentru a împlini nevoile poporului Său.<br />2. Dezvăluie unicitatea Sa – singurul Mântuitor, singurul Dumnezeu veritabil, singurul care prezice viitorul Isa43:10.11, 46:9-10<br />3. Dezvăluie acţiunile mântuitoare puternice şi unice pe care le va face Dumnezeu în viitor.<br />Deci pc nr 2 de la idetificarea lui Isus se bazează pe pct nr 3 din teologia iudaică. El este: pâinea vieţii, lumina lumii, poarta oilor, calea, adevărul, viaţa, păstorul cel bun, învierea şi viaţa, adevărata viţă – ceea ce era în viitor pentru Vechiul Testament, acum, în Hristos este prezent. În Hristos avem şi escatologia prezentă: a fi în relaţie cu Hristos înseamnă a avea abundenţa împărăţiei viitoare chiar de pe acum, prin credinţă. <br /><br /><br />Pct 3, sensul absolut, vine din pct 1 şi 2 din Vechiul Testament – natura şi unicitatea lui Dumnezeu întrupat – Isus ştie viitorul şi-l spune, ca atunci când se va împlini, oamenii să creadă în El (John 13:19, cf. Isa 46:9, 10). Cine nu crede în divinitatea lui Isus, va muri în păcatele lui (John 8:24, cf. Isa 43:10, 11). Crucea şi înveirea este o altă dovadă a divnităţii Sale 8:28. Isus este veşnic, înainte de Avraam 8:58 // Exod 3:14. Acţiunile atribuite doar lui YAHWEH sunt atribuite lui Isus în Ioan, cu frecvenţă mare – ca 5:23 să fie împlinit.<br /><br />Isus Pâinea Vieţii<br /><br /><br /> Este posibil ca acest discurs să fie ţinut în sinagogă, unde Isus interpreta serviciul Pascal. Ca şi în capitolul 4, Isus trece de la lumea fizică (apă şi pâine), la lumea spirituală: apa vie şi pâinea vieţii.<br /><br /><br /> Dacă era Sabat acum, atunci înseamnă că mulţimea a navigat în Sabat – ce spuneau rabinii despre acest lucru? Era îngăduită o asemenea călătorie în Sabat, conform tradiţiei lor? Dacă num atunci ce atitudine aveau faţă de Isus, când vedeau cum mulţimile, urmându-L pe El neglijează poruncile rabinice de păzire a Sabatului?<br /> Pasajul pascal din Exod este baza acestui capitol. Mana a căzut în ziua 15 a lunii a doua – Paştele era în ziua 15 a lunii întâi; dar cine nu-l putea sărbătorii, din diferite motive, putea să o mai facă în luna a doua, ziua 15. Mana nu a mai căzut în ajunul Paştelui, când Israel a intrat în ţara promisă (Iosua 5:10-12). <br /><br />Tradiţia evreiască spunea că Mesia va veni de Paşte şi că la venirea Lui mana va începe să cadă din nou (Midrash Qoheleth 1:9). Mulţimea hrănită în apropierea Paştelui a început să creadă că Isus e Mesia, că le va da de atunci încolo mana tot timpul – aşa aşteptau şi chiar L-au provocat pe Isus (6:30-34).<br /><br /><br /> Un vechi comentariu iudaic la Eclesiast 1,9 declară cu privire la Mesia: „După cum răscumpărătorul de mai înainte [Moise] a făcut să coboare mană, ...tot aşa Răscumpărătorul din urmă [Mesia] va face să coboare mană” (Midrash Rabbah, ed. Soncino, p. 33). Un vechi comentariu iudaic la Eclesiast 1,9 declară cu privire la Mesia: „După cum răscumpărătorul de mai înainte [Moise] a făcut să coboare mană, ...tot aşa Răscumpărătorul din urmă [Mesia] va face să coboare mană” (Midrash Rabbah, ed. Soncino, p. 33).<br /><br /><br /> Mulţimea vine să-L facă împărat, dar pleacă de la Isus, când Isus vrea să-i hrănească spiritual. Mulţimea vine dunpă un lider, dacă le promiţi prosperitate şi spectacol. Dacă le dai Cuvântul vieţii, Biblia, Pâinea din cer, rămâi singur, ca lider... sau cu 12 ucenici.<br /><br /><br />Versetul 23<br /><br />Corăbii din Tiberiada. Vezi la v. 1. Acestea ar fi putut să fie echipaje de pescuit care fuseseră pe lac în timpul nopţii (vezi cap. 21,3) şi care fuseseră mânate spre ţărm de furtună.<br /><br /><br />Versetul 26 - 28<br /><br /><br /> Mulţimea Îl caută pe Isus din motive materiale, imediate. Sunt interesaţi de minunile Lui (versetul 2), nu de însemnă tatea lor. Când Hristos şe vorbeşte de viaţa veşnică, par, pentru o clipă interesaţi de cum pot să o aibă, ce trebuie să facă să o obţină. <br /><br /><br />Mă căutaţi. Isus a trecut cu vederea întrebarea lor şi a început imediat să discute motivele lor în căutarea Lui. El a descoperit motivele lor materialiste aplicate nu numai la satisfacerea apetitului lor fizic, dar şi la întregul şir al aşteptărilor lor ambiţioase că El Se va afirma ca un cuceritor militar şi conducător politic.<br />Semne. Semnele trebuie să aibă o semnificaţie... dacă nu ai observat semnificaţia, atunci nu ai înţeles semnul, sensul – pentru tine nu e semn.<br />Isus le spune că ei trebuie să lucreze pentru viaţa veşnică, nu pentru pâine vremelnică.<br /><br /><br />Isus le spune că a venit să le aducă viaţa veşnică – dar ei întreabă ce să facem ca să ajungem în cer – adică nişte reguli; misiunea lui Isus fiind aceea de a ne da reguli ca să ajungi în viaţa veşnică. Însă Isus a venit să ne dăruiască viaţa veşnică. <br /><br /><br /> Munca pe care o mustră aici Isus nu este cea necesară pentru a câştiga cele necesare traiului. Mustrarea Lui este îndreptată mai degrabă contra acelora care duc o astfel de muncă până acolo încât să neglijeze hrănirea sufletului. Ceea ce mustră Isus aici este obiceiul răspândit de a lucra numai pentru lucrurile vremelnice şi de a le ignora pe cele veşnice.<br /><br /><br /><br />Ce să facem? Gr. ti poiomen? „ce ar trebui să facem?” Timpul prezent poate fi înţeles că implică faptul că iudeii întrebau cu privire la felul obişnuit de viaţă şi nu la un oarecare act izolat. În aceasta ei erau corecţi, aşa cum este arătat de răspunsul lui Isus din v. 29. Întrebarea lor era o recunoaştere tacită că ei îşi dădeau seama că cuvintele lui Isus erau o încriminare a vieţii lor religioase în general.<br /><br />Versetul 29<br /><br /><br /> Lucrarea pe care o cere Dumnezeu. [„Lucrarea lui Dumnezeu”, KJV]. Isus i-a întâmpinat pe iudei pe propriul lor teren şi a alcătuit răspunsul Său în termenii propriei lor întrebări. Astfel El a căutat să conducă mintea lor de la o concepţie greşită a religiei la o înţelegere a ceea ce înseamnă cu adevărat să placă lui Dumnezeu.<br /><br /><br />Lucrarea aprobată este cea care contează în final: credinţa în Isus (8:24, 14:6). Noi nu-L mulţumim pe Dumnezeu prin ceea ce face, ci îl mulţumim pe Dumnezeu acceptândul, crezând în Isus, pretenţiile Sale pentru El.<br /><br /> <br />Cuvintele lui Isus de aici prezintă adevărul fundamental al mântuirii prin credinţă. A crede (sau a avea credinţă; cuvântul grec pisteuo poate fi tradus în ambele feluri) este actul cel dintâi al vieţii creştine; nici un alt act nu poate fi cu adevărat o „lucrare pe care o cere Dumnezeu”, o faptă dorită de Dumnezeu şi deci plăcută Lui, decât numai dacă este precedată de credinţă, deoarece numai prin credinţă un om vine în adevărată legătură cu Dumnezeu (vezi Evrei 11,6). Cuvintele lui Isus de aici sunt asemănătoare cu îndemnul lui Pavel şi Sila către temnicerul din Filipi. Temnicerul a strigat: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?” Apostolii au răspuns: „Crede în Domnul Isus Hristos” (Fapte 16,30,31). Vezi 1 Ioan 3,23.<br /><br />Versetul 30<br /><br /><br />Mulţimea cere un semn să creadă în Isus – cuvintele Lui nu sunt suficiente pentru mulţime. Nu era semnul precedent suficent? Aşteptau mana din cer, pâinea îngerilor.<br />Să credem în Tine. Gr. pisteusomen soi. Declaraţia aceasta este în viu contrast cu îndemnul lui Isus din v. 29, pisteusete eis hon, „să credeţi în Acela pe care” L-a trimis Dumnezeu. Isus declarase că ei trebuiau să creadă în El; iudeii replicau cerând o minune aşa încât să-L poată crede pe El, adică, să creadă ceea ce El le spunea. Din nou ei au dat greş în a înţelege că mântuirea se găseşte nu doar în consimţire intelectuală ci, mai important, în unirea prin credină cu o Persoană.<br />Dacă ne dai 39 de ani pâine din cer, îl vom urma pe Moise... Suntem interesaţi de viaţa veşnică, dar ne dai ceva mai mult?<br /><br />Versetul 31<br /><br /><br />Isus a venit din cer... nu ca un meteorit, ci naşterea Sa din fecioară etc.<br />Oamenii sunt gata să facă reforme drastice pentru viaţa veşnică – oamenii cer porunci pentru viaţa veşnică. <br /><br /><br />Dar când Isus li se oferă în toată simplitatea Evagheliei – oamenii resping. Dovada? Spirit criticos, supărăcios, mereu găsesc greşelior etc- nu e spiritul lui Isus.<br />De ce resping oamenii pe Isus?<br /><br /><br />Versetul 32-33<br /><br /><br /><br />Pâinea veritabilă din ceruri nu e mana, ci o Persoană care aduce viaţă lumii. Semnul oferit de Isus este unul cosmic (Luca 17:20-21). Dacă ar fi crezut în Isus, ar fi acceptate ce spune El.<br /><br /><br />Nu Moise v-a dat. Iudeii păreau să creadă că Moise purtase răspunderea pentru darea manei (vezi la v. 31). Răspunsul de aici al lui Isus a fost luat de unii ca fiind o tăgăduire a acestei credinţe, şi o susţinere a adevărului că mana („pâinea aceea din cer”) venise de fapt de la Dumnezeu. Alţii au înţeles că Isus nu a intrat în discuţie pe chestiunea dacă Moise coborâse mana, ci că doar declara că mana, care era hrană fizică, nu era de fapt „pâine din cer” în înţelesul spiritual şi că nu era deci „adevărata pâine din cer”. Nu pare nelogic să-L înţelegem pe Isus aici ca proclamând amândouă aceste adevăruri: că Dumnezeu, nu Moise, era dătătorul manei fizice şi, de asemenea, că adevărata pâine din cer trebuie să fie recunoscută ca un dar spiritual, nu material.<br /><br /><br />Vă dă. Folosirea timpului prezent atât în textul grec, cât şi în traducere, scoate în evidenţă faptul că Darul lui Dumnezeu le era dat chiar atunci în persoana Aceluia care stătea înaintea lor.<br /><br /><br />Se pogoară. Forma verbului în textul grec lasă să se înţeleagă un act continuu. Cuvintele acestea vorbesc despre venirea lui Isus în lumea aceasta ca un act etern. (Vezi, prin contrast, la v. 38, 41). Până la acest punct iudeii consideraseră pe Isus un dătător de pâine. El a început acum să Se declare că este Pâinea însăşi, deşi în punctul acesta, în textul grec, afirmaţia poate fi luată ca aplicându-se fie la pâine, fie la Hristos. Că iudeii au înţeles că Isus Se referă la pâine ca aceea „care se coboară” este clar din răspunsul lor din v. 34. În acelaşi timp gândirea iudaică nu era cu totul nepregătită pentru o concepţie mai spirituală.<br /><br /><br />Versetul 34<br /><br /><br /><br />Ca şi samariteanca, nu înţelegeau ce spune Isus, dar erau interesaţi de această ofertă. Moise, aşa cum credeau ei, aprovizionase pe Israel cu pâine cerească timp de 40 de ani; dacă Isus era cu adevărat Mesia, cu siguranţă putea săvârşi o minune şi mai mare şi să-i aprovizioneze pentru totdeauna (vezi la v. 31, 32).<br /><br /><br />Versetul 35 – 50<br /><br /><br /> Isus – Pâinea vieţii este Persoana Lui, revelaţia divină. Pentru oameni, descoperirea lui Dumnezeu este o chestiune vitală: de viaţă şi de moarte.<br /><br /><br />Versetul 35<br /><br /><br />De la acest verset, exprimarea lui Isus este la persoana I singular – adică toată experienţa descrisă de El mai departe, poate fi obţinută doar în relaţie personală cu El. De observat secvenţialitatea:<br />V 33 – Cel ce coboară<br />V 35 – Eu sunt Pâinea vieţii<br />V 41 -- Eu sunt Pâinea coborâtă din cer<br />V 48 -- Eu sunt Pâinea vieţii<br />V 51 -- Eu sunt Pâinea vie<br />V 58 – Pâinea care se coboară Dă viaţă lumii<br />-<br /> Care se coboară din cer<br />-<br />Care se coboară din cer<br /><br />Dă viaţă lumii<br /><br /><br /> Concluzia predicii lui Isus este că crezând în Isus este ceea ce produce viaţă veritabilă, în sens spiritual acum şi în sens deplin în ziua de apoi (6:40, 5:21). A crede – credinţa în Ioan are un sens continuu: după cum avem nevoie mereu de pâine pentru susţinerea vieţii fizice, aşa avem nevoie contiună de ralţia cu Isus pentru susţinerea vieţii spirituale.<br /><br /><br /> Cine vine. Gr. ho erchomenos, literal, „cel care vine”. Forma greacă a verbului lasă să se înţeleagă nu un singur act al venirii la Hristos, ci un obicei constant al vieţii. „Cine vine la Mine” este aici clar în paralelă cu „cine crede în Mine”, deoarece venirea la Hristos poate fi săvârşită numai prin credinţă (vezi la v. 29). Şi venirea şi credinţa sunt „lucrări ale lui Dumnezeu”.<br /><br /><br /> Provocarea este a credinţei – iudeii se uitau la Isus, vedeau în El un om, un profet, care face semne de la Dumnezeu. Să fie El capabil să dea viaţa veşnică? Aveau dovezi pentru a crede aşa ceva? Dovada era promisiunea lui Dumnezeu – acceptarea lui Isus ca Dumnezeu. Dilema era a credinţei... discuţia cu Sara despre zecime: ... totul este prin credinţă.<br /><br /><br />Versetul 37<br /><br /><br /><br />Combină credinţa cu dependenţa fizică.<br /><br /><br />Toţi cei care cred în Isus sunt predestinaţi la mântuire. Predestinaţia e la nivel de grup, nu de individ. Dar Isus primeşte pe membrii grupului individual, unul câte unul (toţi cei ce vin la Mine...). prima parte este dimensiunea divină a mântuirii – (versetul 44) a doua parte exprimă dimensiunea umană. Nimeni nu poate fi mântuit fără iniţiativa lui Dumnezeu, dar oricine va fi mântuit o va face în urma alegerii sale.<br /><br /><br /><br /> Orice om care vine la Isus este îndemnat de Tatăl. Aşa că nimeni nu e respins de Isus, pentru că Tatăl l-a dus la Isus, deci e voia lui Isus. Dacă Tatăl ne-a chemat, vrea să ne primească. Când ne-a chemat, ştia cât suntem de răi, de ce suntem în stare... de aceea ne-a chemat. Când suntem în pragul vieţii veşnice, satana spune că vei fi dat afară şi tu ai vrea să vii la Isus, dar cu păcatele pe care le ai, nu te va accepta... NU e vorba de aşa ceva!!!<br /><br /><br /><br />Versetul 38<br /><br /><br /><br />M-am pogorât. Literal, „am venit jos”. Timpul perfect, în textul grec, arată către un act specific şi de asemenea reflectă rezultatele existente ale acelui act. În v. 33 se face referire la întrupare ca fiind un fapt veşnic; aici este privită din punctul de vedere al evenimentului specific al naşterii lui Isus între oameni, iar rezultatul acelui eveniment văzut în lucrarea Lui şi prezenţa Lui sălăşluitoare este de asemenea reflectat. Vezi la v. 33, 41.<br /><br /><br />Voia Mea. Deplina supunere a lui Isus faţă de Tatăl Său este o asigurare pentru credincios că tot ce face Isus pentru el îşi are sursa în inima iubitoare a lui Dumnezeu. Cuvintele lui Hristos de aici demonstrează lămurit falsitatea părerii că Dumnezeu este mânios faţă de om şi că mântuirea pentru păcătoşi îşi are temeiul în faptul că Hristos a potolit mânia Tatălui. Dimpotrivă, viaţa de slujire a lui Hristos şi moartea Lui ca jertfă pentru om erau expresii ale iubirii Tatălui Său.<br /><br /><br /><br />Versetul 39<br /><br /><br /><br /> Oricine. Gr. pas, un adjectiv masculin indicând o persoană, în contrast cu pan, „toate [lucrurile]” din v. 37, 39. Aşa cum v. 37 expune mai întâi un adevăr general şi apoi face o aplicaţie specifică a acelui adevăr la cazul omului care vine la Hristos, tot aşa v. 39 expune acelaşi principiu general într-un mod şi mai cuprinzător, iar v. 40 aplică acel adevăr la cazul specific al oricui Îl vede pe Isus şi crede în El. Asigurarea Tatălui că Fiul Său va primi în cele din urmă toate lucrurile care I se cuvin Lui, oferă asigurarea că fiecare om în parte care crede în Fiul va fi înviat de El când, în cele din urmă, El cere ce este al Lui.<br /><br /><br />Versetul 40<br /><br /><br /><br />Vede pe Fiul. Natural, aceasta nu înseamnă că numai aceia care L-au văzut pe Isus în trup vor avea parte de înviere. Cuvântul „vede” lasă să se înţeleagă aici înţelege spirituală, vedere cu ochiul credinţei, aşa cum este arătat de cuvântul însoţitor „crede”<br /><br /><br /> Crede. Ca în v. 35, Isus a afirmat aici din nou funcţia proeminentă a credinţii în El. Accentul acesta pus asupra credinţei arată clar că nu este de ajuns o admitere intelectuală; aceia care urmează să aibă parte la învierea celor drepţi sunt cei care cred, care au credinţă care acţionează dincolo de limitele simţurilor lor naturale.<br /><br /><br />Reacţia <br /><br /><br /><br />Ca şi în cazul lui Moise, reacţia mulţimii este cârtirea 41-43; 61.66; şi 52. A vedea minunile lui Isus nu este suficient (36)– responsabilitatea celui ce vede este să creadă (47, cf. 20:29)<br /><br /><br />Versetul 39 – 40<br /><br /><br /><br />Voia Tatălui este mântuirea omului, învierea lui în ziua de apoi (deci este prevăzută şi moartea – mântuirea nu înseamnă ocolirea morţii, intrarea în viaţa veşnică se face după revenirea lui Hristos, nu înainte...) // 16:23,24 – cine cere ceva de la Dumnezeu, va primi, dacă cere după voia lui Dumnezeu (Iacov 4:2.3). vezi şi 6:47.<br /><br />Versetul 43<br /><br /><br />Nu cârtiţi. Lucru plin de însemnătate, Isus nu a încercat să explice taina naşterii Sale şi a descendenţei Sale divine. Ci, El imediat a trecut la problema spirituală care se afla înapoia greşitei înţelegeri a cuvintelor Sale din partea iudeilor. Cârtirea nu le putea aduce iluminare.<br /><br /><br />Versetul 44<br /><br /><br /><br />Isus repetă iarăşi şi iarăşi că nimeni nu vine la Isus, dacă Tatăl nu-L cheamă. Asta înseamnă că cine Îl respinge pe Isus de fapt respinge pe Tatăl.<br /><br /><br /><br />Versetul 45<br /><br /><br />Toţi vor fi învăţaţi. Comentatorii iudei din vechime înţelegeau pasajul acesta din Isaia ca fiind profetic, privitor la lucrarea lui Dumnezeu pe timpul când urma să vină Mesia. Ei declarau: „Dumnezeu a spus lui Avraam: Tu ai învăţat pe copiii tăi Legea în lumea aceasta, dar în lumea viitoare îi voi învăţa Legea şi slava Mea, după cum spune ea: Şi toţi fiii tăi vor fi ucenicii lui Iehova” (din Tanchuma B, citat în Strack şi Billerbeck, Kommentar zum Neuen Testament, vol. 4, p. 919). Dacă o astfel de înţelegere era ceva obişnuit pe vremea lui Isus, folosirea din partea Lui a acestui text ar părea să aibă o implicaţie mesianică pentru ascultătorii Săi şi aceasta face mai clară concluzia Lui că oricine a învăţat de la Tatăl vine la El.<br /><br /><br />Versetul 46<br /><br /><br /><br />Cine a văzut pe Isus a văzut pe Tatăl – noi nu cunoaştem nimic despre Dumnezeu, în afara lui Isus. Tot ce cunoaştem despre Dumnezeu, cunoaştem prin Isus.<br /><br /><br />Versetul 47<br /><br /><br /><br />Are viaţa veşnică. Prin credinţa în Hristos creştinul se împărtăşeşte de viaţa lui Dumnezeu. Aşa cum are credinţă acum, tot aşa primeşte din viaţa aceea veşnică acum (vezi la Ioan 8,51; 10,10; 1 Ioan 5,12; cf. DA 388)<br /><br />Versetul 49<br /><br /><br /><br />Au murit. [„Sunt morţi”, KJV]. Iudeii susţinuseră cu mândrie că Moise dăduse părinţilor lor să mănânce mană din cer (vezi v. 33, 31) şi Îl provocaseră pe Isus să-Şi demonstreze mesianitatea săvârşind o minune şi mai mare. El nu le-a împlinit cererea, ci le-a atras atenţia la însemnătatea spirituală a mesianităţii, faptul că El le-a oferit hrană pentru viaţă veşnică. Acum, cu îndemânare, le-a reamintit că părinţii lor, de care erau mândri, care mâncaseră mană, erau totuşi morţi. Ca dovadă a pretenţiei Sale că este mai mare decât Moise, Isus a declarat că El, Însăşi Pâinea din cer, putea să le dea viaţă veşnică (vezi la v. 50).<br /><br /><br />Versetul 50<br /><br /><br />Se pogoară. Isus nu vorbeşte aici anume despre naşterea Sa, ci despre faptul că din veşnicie El este mijlocitor între Dumnezeu şi om, Acela prin care Dumnezeu comunică cu lumea şi prin care El mântuieşte lumea (vezi 1 Corinteni 8,6).<br /><br /><br />Versetul 51 – 59<br /><br /><br />Isus – Pâinea vieţii: aluziile sunt la cruce şi la Sfânta Cină<br /><br /><br />Versetul 51<br /><br /><br /><br /> Îl voi da. Vorbind despre dăruirea lui Hristos lumii în v. 32, 33 este folosit timpul prezent, scoţând în evidenţă faptul că El este un dar continuu, veşnic. Dar aici, ca în v. 27, este folosit viitorul, care se concentrează la evenimentul specific al crucii, când Hristos Şi-a dat „trupul” Său într-un act culminant „pentru viaţa lumii”.<br /><br />Versetul 52<br /><br /><br /><br /> Se certau. Gr. machomai, „a lupta”, şi astfel folosit ca aici cu privire la confruntare verbală, „a disputa”, „a se certa”. Când Isus a susţinut că este Pâinea din cer, iudeii începuseră să cârtească (v. 41); acum, când i-a invitat să mănânce din trupul Său, emoţiile lor au crescut şi mai mult. În aparenţă unii din ei au văzut un înţeles mai adânc în cuvintele Lui, de cum au făcut alţii, dar toţi pare să fi fost puşi în încurcătură dând o interpretare prea literală cuvintelor Lui. Vezi la v. 53.<br /><br />Versetul 53<br /><br /><br /> Beţi sângele Lui. Declaraţia aceasta trebuie să fi şocat şi mai mult pe ascultătorii Săi cu concepţii literale (vezi v. 52), deoarece Legea oprea în mod specific întrebuinţarea sângelui ca hrană (Geneza 9,4; Deuteronom 12,16). Dacă iudeii şi-ar fi reamintit motivul acestei opriri, ei ar fi putut înţelege mai bine înţelesul cuvintelor lui Isus. Motivul dat pentru interzicerea aceasta este că sângele este viaţa (Geneza 9,4). Astfel ei şi-ar fi putut da seama că a mânca trupul Lui şi a bea sângele Lui înseamnă a-şi însuşi viaţa Lui prin credinţă. „A mânca trupul şi a bea sângele lui Hristos înseamnă a-L primi pe El ca Mântuitor personal, crezând că El iartă păcatele noastre şi că noi suntem făcuţi desăvârşiţi în El” (DA 389; cf. 8T 169, 170; EGW RH 23 nov. 1897). Numai pentru că Hristos Şi-a dat viaţa Sa omenească pentru noi putem să ne împărtăşim din viaţa lui dumnezeiască, veşnică.<br /><br /><br />Versetul 54 – 56 <br /><br /><br /><br />Exprimarea canibalistică – mâncarea trupului şi sângelui lui Isus – nu este de aplicat în sens fizic, căci nu ar potoli foame omului, decât pentru câteva ore. Ci, doar relaţia apropiată cu Hristos, cum e cu hrana pe care ai mâncat-o îţi poate da viaţă spiriutală autentică. Cine interiorizează principiile lui Hristos, are o viaţă particularizată, deosebită de lumea aceasta – o viaţă ce mărturiseşte despre Hristos.<br />Cine mănâncă. Gr. ho trogon, un participiu prezent, implicând mâncare continuă, o hrănire continuă. Nu este de-ajuns să ne fi împărtăşit odată din Hristos; urmaşii Lui trebuie să-şi hrănească fără încetare fiinţa lor spirituală hrănindu-se cu El care este Pâinea vieţii. Isus declarase că „cine crede în Mine are viaţa veşnică” (v. 47); acum a adăugat: „Cine mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu, are viaţa veşnică”.<br /><br /><br /><br />Rămâne în Mine. În altă parte Ioan declară că omul care ţine poruncile lui Dumnezeu rămâne în El (1 Ioan 3,24). Aceasta, comparată cu pasajul de faţă, scoate în evidenţă natura practică a mâncării trupului şi a faptului de a bea sângele lui Hristos.<br /><br /><br /><br /><br />A fi în Isus şi Isus să fie în tine: a fi în Isus înseamnă ca meritele Lui să-ţi fie atribuite ţie, Isus te reprezintă – în faţa Tatălui, pe cruce (moare în locul tău, e substitut pentru tine), ascultarea Lui e pusă în contul tău. <br /><br /><br />E perfectă, e desăvârşită. A fi în Isus nu necesită timp – e instantanee-<br />Isus în noi: prin Duhul Sfânt, caracterul lui Isus este format în noi. Este lucrarea unei vieţi întregi. Isus în tine creşte mereu. Chipul lui Isus creşte în noi, se dezvoltă şi în veşnicii. Nu e niciodată o lucrare desăvârşită.<br /><br /><br />Baza mântuirii este: eu în Isus! Este o lucrarea desăvârşită. Mântuirea mea nu este pe baza a ceva ce e nedesăvârşit, ce creşte mereu (Isus în mine), ci pe ceea ce este desăvârşit în Isus.<br /><br /><br />Exemplu: este mulţumit Dumnezeu cu 99.99%? Nu. Poate să spună cineva că este ascultător de Dumnezeu 90% măcar? Nu. Pot să fiu sigur de mântuire în Hristos.<br />Cum putem să-L avem pe Isus în noi? Isus spune că trebuie să mâncăm pâinea şi să bem sângele. Catolicii: transubstanţiunea – aşa eşti mântuit. Cina Domnului este un simbol.<br /><br /><br /><br />Versetul 60 – ucenicii pleacă de la Isus, pentru că nu suportă solia lui Isus. Spui că eşti mântuit în Isus – şi oamenii spun numai atâta? Oamenii preferă să se chinuiască, să trăiască în anxietate, decât să accepte mântuirea lui Isus. Mai există un păcat pe care nu l-am mărturisit: mântuirea mea nu depinde de gura mea, de memoria mea, de ascultarea mea. Ci depinde de Hristos. Duhul Sfânt mă conduce în ascultare de Hristos, o ascultarea voioasă. Dar ea nu e baza mântuirii noastre. Sângele Lui Isus garantează iertarea păcatelor, mijlocirea Lui nu uită nici un păcat.<br />De ce resping oamenii simplitatea Evangheliei? E ceva în inima omului care face ca simplitatea Evangheliei să fie respinsă. David Coresh şi alţii, când le-au cerut să renunţe la viaţa socială, să-l urmeze, să-i dea soţiile, să tragă în FBI, să muncească 16 ore pe zi – au zis da. Dacă le-ar fi spus să-L primească pe Isus, L-ar fi respins.<br /><br /><br />Teme majore<br /><br /><br /><br />Adevărata pâine din cer<br /><br /><br /><br /> Mpreţia şi sacrificiul de Sine al Mântuitorului: este egal cu Dumnezeu, căci poate de viaţă. Dar se oferă voluntar tuturor oamenilor, să-L mărunţească şi să-L interiorizez pentru toate nevoile lor, ca să aibă viaţă. <br />Isus e adevărata mană – cine a mâncat mana, a murit totuşi (6:58). Simbolurile lui Ioan sunt luate din viaţa reală: apă, hrană, viaţă, pentru că descriu o existenţă veşnică reală; în comparaţie cu aceasta, neajunsurile vieţii de acum, lipsa hranei, a apei, chiar a vieţii de calitate, sunt nimicuri. Îţi aminteşti senzaţia pe care ai avut-o, când rupt de foame fiind ai mâncat din mâncarea preferată? Isus vrea să legăm experienţa spirituală de cea fizică – după cum coprul tânjeşte după mâncare, băutură, lumină etc,. tot aşa şi sufletul omul tânjeşte după Isus. Vino la Isus, nu căuta alte surogate şi sufletul tău îşi găseşte căutarea.<br /><br />Versetul 59<br /><br /><br /><br /><br />Învăţa... în Capernaum. Sunt unele dovezi textuale (cf. p. 146) pentru adăugarea „în Sabat” la v. 59. Deşi este virtual sigur că textul original nu conţinea aceste cuvinte, manuscrisele acestea păstrează tradiţia interesantă că Predica lui Isus cu privire la Pâinea vieţii a fost ţinută în ziua de Sabat. Ucenicii nu ar fi făcut călătoria înapoi la Capernaum după apusul soarelui vineri seara (vezi p. 50; vezi la Matei 14,22-36).<br /><br /><br />Versetul 60-71<br /><br /><br /> Mulţimea ucenicii lui Isus Îl părăsesc- rămân doar cei 12. Isus profetizează că unul din cei 12 Îl va vinde.<br /><br /><br />Versetul 60<br /><br /><br /><br /> Ucenicii Lui. Că aceştia nu erau în primul rând cei doisprezece, ci alţii din marile mulţimi care se ţinuseră după Isus, reiese clar din v. 66, 67. Fără încetare de când cu dezamăgirea lor la hrănirea celor cinci mii, când Isus refuzase să-i lase să-L facă împărat, oamenii aceştia se făcuseră din ce în ce mai critici faţă de El. Ei Îl urmaseră la Capernaum cu nădejdea de a continua să primească hrana procurată pe cale miraculoasă, dar când El i-a mustrat pentru aceasta şi le-a spus că de fapt ei ar trebui să caute hrana spirituală şi să se hrănească cu El, critica lor s-a dezvoltat în respingere pe faţă.<br /><br /><br /><br />Versetul 61<br /><br /><br /><br />Ucenicii săi cârteau. Până la punctul acesta se spunea numai despre iudei că cârteau împotriva lui Isus (vezi v. 41). Acum aceia care fuseseră urmaşii Lui făţişi se întorc de la El şi se alătură concetăţenilor lor care I se opuneau lui Isus. În timpul acestei cuvântări pare să fi fost de faţă în sinagogă trei grupe: cei doisprezece, care trecuseră lacul în timpul furtunii; urmaşii lui Isus care trecuseră la Capernaum a doua zi şi aceia de care vorbeşte Ioan numindu-i „iudeii”, care pe cât se pare erau de la început porniţi contra lui Isus.<br /><br /><br /><br /><br />Versetul 62<br /><br /><br />Dar dacă? [„Ce şi dacă?”, KJV]. Întrebarea lui Isus este pusă fără concluzie. Ea poate fi luată ca însemnând că dacă L-ar vedea pe Fiul Omului înălţându-se la cer, atunci în încăpăţânarea lor ei s-ar poticni şi mai mult; sau poate fi înţeleasă ca implicând faptul că, dacă L-ar vedea înălţându-Se, ar fi o dovadă pentru ei că El cu adevărat venise din cer, şi ar înţelege adevăratul sens spiritual al cuvintelor Sale. Faptul că Isus aparent nu a exprimat concluzia la întrebarea Sa este plin de însemnătate în el însuşi, deoarece oricare din concluziile acestea putea fi corectă, depinzând de inima omului care ar fi putut vedea înălţarea Lui.<br /><br /><br />În Isus Îl vezi pe Dumnezeu – e maximul. Pe Isus Îl vezi fie întrupat, fie în slava Lui. Dacă nu credeţi cuvintele Omului Isus- atunci priviţi la Isus – slava lui Dumnezeu. Tainele universului, slava Tatălui etc nu le putem înţelege suficient. Mântuirea e făcută atât de simplu: crezi în Isus, eşti mântuit!!!<br /><br /><br /><br /><br /><br />Versetul 63<br /><br /><br />Sumarul la tot ceea ce Isus a spus mai devreme în capitolul 6. Duhul dă viaţă – omul nu va găsi viaţa veşnică în nimic material, nu în efroturile lor sau în vreo participare materială în Isus – participarea la închinarea comună, sau la Cina Domnului. Doar credinţa personală, relaţia personală cu El, aduce Duhul, care înseamnă viaţă.<br /><br /><br />... acum El a arătat şi mai lămurit că o astfel de hrană este spirituală, un fapt pe care ascultătorii Săi nu-l înţeleseseră până acum.<br />Carnea - Aici cuvântul „carne” este folosit într-un context diferit; este pus în contrast cu „duh” şi în felul acesta se referă lămurit la lucrurile materiale ale acestei vieţi şi îndeosebi la hrana materială, care nu poate întreţine viaţa veşnică, spirituală.<br /><br /><br /><br />Sunt duh. [„Ele sunt duh”, KJV]. Adevărurile pe care Hristos le rostea se ocupă de lucruri spirituale şi a le primi în inimă prin credinţă însemna a primi viaţă spirituală (vezi la cap. 3,16; cf. cap. 17,3).<br />Duhul Sfânt în inima omului nu înseamnă emoţii – simţi emoţii, lucrează Duhul Sfânt. Cum primim Duhul Sfânt? Cine crede cuvintele Lui, cine studiază Cuvântul Lui şi lăsăm cuvintele acestea să intre în noi, să le interiorizăm, atunci Duhul Sfânt este în noi.<br /><br /><br />Versetul 64 - 65<br /><br /><br /><br />Unii nu cred – implică faptul că unii cred. Isus ştie angajamentul – sau lipsa lui, din inima fiecăruia dintre noi. <br /><br /><br /><br />Care nu cred. Din nou Isus scotea în evidenţă importanţa credinţei. Cuvintele Lui erau spirit şi viaţă numai pentru cei care credeau.<br />Predarea deplină faţă de Isus este semnul lucrării Tatălui în inimile oamenilor.<br />Cine era cel ce avea să-L vândă. Se pare că afirmaţia: „Sunt unii din voi care nu cred” îl cuprindea şi pe Iuda, ca şi pe iudeii necredincioşi. Dificultatea lui Iuda se găsea în faptul că refuza să accepte adevărul că Împărăţia lui Isus urma să fie spirituală. În schimb, el aştepta o împărăţie materială, pământească, în care nădăjduia să aibă un loc de frunte (vezi DA 718-721). Primirea din partea sa a cuvintelor lui Isus cu prilejul acesta ar fi corectat greşita lui concepţie fundamentală.<br /><br /><br />Versetul 66-69<br /><br /><br /><br /> Îndoiala – îl chiunie din când în când pe credincios – dacă merită să-L urmezi pe Isus, dacă are sens... cine rămâne lângă El cu credinţa în cine e El, descoperă că în curând, lumina percepţiei Lui se va întoarce în viaţa lor.<br /><br /> S-au întors înapoi. Aceasta maschează momentul critic al lucrării lui Isus în Galileea, şi de fapt, al întregii Sale lucrări. Până la data aceasta El fusese larg acceptat ca un învăţător şi profet popular. Acum mulţi din urmaşii Lui L-au părăsit şi de aici înainte El a stat mai mult sau mai puţin în umbra crucii.<br /><br /><br /> Voi nu vreţi să vă duceţi? [„Vreţi şi voi să vă duceţi?”, KJV]. Construcţia acestei întrebări în textul grec lasă să se înţeleagă un răspuns negativ, aşa că forţa propoziţiei este: „Voi nu vreţi să vă duceţi, nu-i aşa?” Aşa după cum afirmase mai înainte Ioan, Isus ştia care din urmaşii Lui erau sinceri faţă de El şi care nu (v. 64). În consecinţă, întrebarea pusă de El nu era pentru propria Sa informare, ci pentru a pune la încercare pe cei doisprezece în ce priveşte motivele pentru care Îl urmau.<br /> Cuvintele vieţii veşnice. Deşi Petru încă nu înţelegea pe deplin natura spirituală a împărăţiei lui Hristos, totuşi, declaraţia lui de aici arată că el începuse să priceapă ceva din faptul că cuvintele pe care Isus le spusese erau cu adevărat o cheie pentru viaţa veşnică spirituală... Un vechi comentariu iudaic descrie cuvintele pe care Dumnezeu le rostise de pe Sinai ca fiind „cuvinte de viaţă” (Midrash Rabbah, la Exod 20,2, ed. Soncino, p. 343). Folosirea de către Petru a unui termen similar aici pentru a se referi la ceea ce spusese Isus ca Mesia îndată după aceea (v. 69), arată că el îşi dădea seama de sursa divină a cuvintelor lui Isus.<br /><br /><br /> Noi... am ajuns la cunoştinţa. [„Suntem siguri”, KJV]. Verbul din textul grec poate fi tradus: „noi am descoperit”, lăsând să se înţeleagă că ei deja ajunseseră să cunoască adevărul de aici şi încă îl credeau a fi adevărat, în ciuda multora care acum Îl respingeau pe Isus. Petru, vorbind din partea celor doisprezece, declara nu numai că ei aveau credinţă că Isus era Mesia, dar şi că, datorită minunilor pe care le văzuseră şi cuvintelor pe care le auziseră, acum puteau să spună că ştiau că El era Fiul lui Dumnezeu. Iudeii care nu puteau înţelege văzuseră aceleaşi minuni şi auziseră aceleaşi cuvinte, dar le lipsea credinţa şi drept urmare se îndepărtaseră cu necredinţă. Ucenicii, acceptând cuvintele şi lucrările lui Isus prin credinţă, ajunseseră la concluzia opusă erau şi acum convinşi că Isus era Mesia. În cele ale duhului, credinţa duce la cunoştinţă.<br /><br /><br /><br /> Sfântul. Titlul acesta „Sfântul”, apare de repetate ori în literatura iudaică produsă în perioada intertestamentală ca un titlu pentru Dumnezeu (vezi Eclesiasticus 4,14; 23,9; 43,10; Baruc 4,22.37; 5,5). În sensul acesta era probabil familiar pentru ucenici şi astfel folosirea lui din partea lui Petru pentru Hristos ar părea să constituie o recunoaştere a divinităţii Lui.<br /><br /><br /><br />Versetul 70-71<br /><br /><br /> Între cei 12 este un trădător. Iuda din Qerioth, un sat din Iudeea – singurul ucenic din Iudeea. Iuda e pomenit doar în circumstanţa crucii şi a suferinţei lui Isus (ca şi aici, trup, sânge etc.).<br /><br /><br /> Un diavol. Adică, unul inspirat de diavolul (vezi cap. 13,2). Cuvintele lui Isus pot fi comparate cu afirmaţia Lui similară către Petru cu altă ocazie (Marcu 8,33). Isus recunoştea aici că, deşi Petru se considera că vorbeşte din partea celor doisprezece, Iuda nu lua parte la consacrarea lui Petru (vezi la v. 64, 65).<br /><br /><br /><br /> Unii ucenici pleacă de la Isus, alţii stau – unii din motive corecte, alţii din motive incorecte. Iuda a rămas din motive incorecte. Mulţi rămân lângă Isus pentru statut social, aprobarea familiei, a preitenilor, sau pentru a avea un loc unde să stabileşti contacte pentru afaceri – politicienii folosesc religia pentru voturi. Dar credinţa e totul sau nimic: fie Îl accepţi pe Isus, fie Îl respingi.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-1325007324255132311?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-86030413110212019022010-01-30T13:36:00.000-08:002010-01-30T13:38:04.614-08:00Harry Potter: Innocent fun or destructive tool?<br /><br /><br /><br />Steve Wohlberg<br /><br /><br />Witchcraft is on a worldwide march. Children, teenagers, and adults around the world are fascinated by mysterious energies flowing through witches. In increasing numbers, young and old are visiting popular witchcraft web sites, buying spell books, joining covens, mixing potions, and practicing magic. Wicca Witchcraft—also called the Craft—seems unstoppably on the move.<br /><br /><br />In the United States, so many teenagers are embracing the Wiccan Way that National Public Radio’s All Things Considered aired in May 2004 a story called, “Teens and Wicca.” The report drew attention to the growing number of teenagers secretly setting up witchcraft altars in their bedrooms, offering prayers to the goddess, and invoking the aid of spirits.1 A similar trend is sweeping Canada, England, Europe, Australia, Russia, and other countries.<br /><br /><br />Why this exploding interest—especially among teenagers—in witchcraft? One reason is clear: Both children and adults are now being exposed to a vast array of pleasantly designed books and magical movies that increasingly portray witchcraft as a safe, exciting, and spiritually empowering religion—especially for young women. Some of the most popular TV programs, films, and fiction books include:<br /><br />Sabrina, the Teenage Witch (TV series): Features a “girl with supernatural powers” who learns “to use her witchcraft wisely.”2<br /><br />Buffy the Vampire Slayer (TV series): Stars a blonde teenager whose close friend Willow, nicknamed “The Willow Witch,” exhibits “an increasing interest and involvement in Wicca and Witchcraft.”3<br /><br />Charmed (TV series): Features three sexy sorceress sisters who “use their individual powers as good witches to battle the forces of evil.”4<br /><br />The W.I.T.C.H series (novels for kids): An internationally popular series that follows the journeys of “five ordinary girls just going into their teens” who have “super powers over the Elements.”5<br /><br />The Daughters of the Moon series by Lynne Ewing (novels for kids). Titles include: Goddess of the Night, The Sacrifice, and Possession.<br /><br />The Sweep series by Cate Tiernan (novels for kids). Titles include: Blood Witch, Dark Magick, and Spellbound.<br /><br />Moving beyond these highly mesmerizing fiction productions, occult publishers are also capitalizing on the effects of movies and novels by churning out a growing body of how-to-practice-the-real-thing nonfiction works. Advertising dollars are netting results, and sales are soaring. Popular titles include:<br /><br />Teen Witch: Wicca for a New Generation by Silver Ravenwolf (1997).<br /><br />The Book of Shadows: A Modern Woman’s Journey Into the Wisdom of Witchcraft and the Magic of the Goddess by Phyllis Curott (1998).<br /><br />The Wiccan Mysteries: Ancient Origins and Teachings by Richard Grimassi (1997).<br />Buckland’s Complete Book of Witchcraft by Raymond Buckland (1986).<br />Wicca: A Guide for the Solitary Practitioner by Scott Cunningham (1990).<br /><br /><br />The list is endless. When you add media productions, captivating novels, and books about witchcraft into a spiritually dry and searching public, the result is: steady Wiccan growth. If you doubt the trend, just go http://www.walmart.com and do a search for books about “Wicca.” You’ll be shocked. Make no mistake about it: Real Wicca witchcraft is growing around the world.<br /><br />But one series of novels and films towers above all others in popularity and controversy: Harry Potter. Most parents view the Potter books (written by British author Joanne Kathleen Rowling) as harmless entertainment not worth worrying about. They surely don’t see any subtle (or dangerous) Harry-Wicca connection. Others do; in fact, many are certain that dark spiritual forces lurk beneath those magic-made-funny pages. A Harry Potter debate is raging—in secular society as well as among Christians. Are Rowling’s novels fueling teenage interest in the Craft? “Don’t be silly!” shout Potter supporters. “Open your eyes!” counter Potter critics. Which side is right?<br /><br />Pottermania<br /><br /><br />Beginning with their initial American release in 1998, Rowling’s first five novels (seven are planned)—Harry Potter and the Sorcerer’s Stone, Harry Potter and the Chamber of Secrets, Harry Potter and the Prisoner of Azkaban, Harry Potter and the Goblet of Fire, and Harry Potter and the Order of the Phoenix—have sold more than 250 million copies in 200 countries in 60 languages. Further fanning the flames of Pottermania is the commitment of Hollywood titan Warner Brothers, Inc. to make each Harry Potter novel into a full-length movie. Three films have been released so far internationally, with four more on the horizon. Bottom line: Harry’s gone global.<br />Rowling’s series is an action-packed and highly imaginative sequence of fantasy novels chronicling the adventures of an orphaned wizard boy named Harry Potter who, as a teenager, attends Hogwarts School of Witchcraft and Wizardry to sharpen his sorcery skills in preparation for deadly encounters with “the greatest Dark sorcerer of all time, Lord Voldemort.”6 As Harry gets ready for wizard school, he purchases occult textbooks, a wand, a cauldron (for mixing potions), a telescope (to study astrology) and other sorcery-related necessities. Required classes at Hogwarts include: History of Magic, Divination, Charms, Herbology, Potions, Transfiguration, and Defense Against the Dark Arts. Within the pages of each mesmerizing tale, Voldemort tries to kill Harry, yet the wizard boy always escapes through techniques learned at Hogwarts—by casting spells, through good luck, or through assistance from his dead parents.<br /><br /><br />At the end of each school year the young sorcerer regretfully returns home to spend the summer months with his non-magical relatives, the Dursley family—an unimaginative and droopy clan symbolizing perfect boredom. The Dursleys are classified as Muggles, or non-wizards, folks without “a drop of magical blood in their veins.”7 Throughout the Potter books, Muggles typically are represented as an unexciting, stick-in-the-mud group (with few exceptions), whereas witches and wizards who access supernatural powers are cool.<br /><br />Harmless or destructive?<br /><br /><br />That’s the gist of Harry Potter—at least on the surface. The heated controversy swirls around whether these novels and movies are simply fictitious, harmless entertainment, or whether they might be whetting the appetites of kids and adults to explore real witchcraft. Personally, I believe the latter. Here’s why.<br />First, the Harry Potter books are being read by kids around the world, and the Wicca witchcraft is growing among kids all over the same world. While this isn’t proof that Harry enhances Wiccan interest, it seems naive to discern no connection between the two.<br /><br /><br /><br />Second, while the Harry Potter books are filled with fictitious, goofy elements, they also contain plenty of references to real people, real places, and real practices performed by real sorcerers all over Planet Earth. Rowling herself has publicly admitted that fully one-third of her material is based on actual occultism.8<br />This isn’t hard to prove. Beyond mentioning real places like Great Britain, London, the Kings Cross Subway Station, Brazil, Egypt, France, Albania, Australia, Ireland, Bulgaria, England, Wales, Uganda, Scotland, Norway, Luxembourg, and America,9 real historical occultists like Nicolas Flamel10 and Aldabert Waffling11, real occult tools like wands, cauldrons, crystal balls, and tea leaves, the Harry Potter books overflow with references to real practices like spell casting, numerology, fortune telling, divination, astrology, palmistry, charms, crystal gazing, out-of-body travel, and spirit-channeling. However, here’s the catch: Rowling consistently mingles these references with silly, absurd, and obviously imaginary elements so as to make the entire brew appear harmless (that’s how the books sneak under the radar screen); yet this sober fact remains: All of these practices are real and are practiced by real witches everywhere. For proof, simply browse the occult section of any major secular bookstore.<br /><br /><br />Third, no matter what Potter supporters claim, real Wiccan philosophy does lurk within Harry Potter. For instance, Rowling’s magic vs. Muggles dichotomy (which provides the framework for her entire series) reflects what real witches actually believe. Bestselling Wiccan author Silver Ravenwolf, in her popular nonfiction book, Teen Witch: Wicca for a New Generation, lists the following as a core Wiccan belief:<br />“We acknowledge a depth of power far greater than is apparent to the average person…. Everyone has these abilities, but most don’t use them, and some people fear these powers. Witches, and other enlightened souls, strive to strengthen these natural gifts.”12<br /><br /><br />This key doctrine of the Craft is essentially the same teaching found within Harry Potter. “We acknowledge a depth of power,” Ravenwolf writes, “far greater than is apparent to the average person.” Rowling communicates this Wiccan concept when her books call all average, non-magical souls, Muggles. Ravenwolf says, “Some people fear these powers.” This is exactly what one of Harry Potter’s Hogwarts professors says about Muggles.13 Ravenwolf’s occult publisher is Llewellyn Publications, based in St. Paul, Minnesota. Surprisingly, in Harry Potter and the Order of the Phoenix, Rowling used the name of Ravenwolf’s publisher—Llewellyn—as the name of a hospital ward dedicated to healing the sick! See for yourself:<br /><br />“Arthur Weasley?” said the witch, running her finger down a long list in front of her. “Yes, first floor, second door on the right, Dai Llewellyn ward.”14<br />Fourth, evidence shows that kids have become interested in real witchcraft as a result of Harry Potter. Case in point: The Pagan Federation is a well-organized promoter of Wicca witchcraft in England. Shortly after Rowling’s series hit the British Isles, the federation started receiving “a flood of inquiries” about the details of their religion—inquiries they attributed to “the success of the Harry Potter books.”15 A British publication, This Is London, reported the facts in an article bearing the sobering title: “Potter Fans Turning to Witchcraft.” The federation’s media officer, Andy Norfolk, testified: “In response to increased inquiries coming from youngsters we established a youth officer. . . . It is quite probably linked to things like Harry Potter, Sabrina the Teenage Witch, and Buffy the Vampire Slayer. Every time an article on witchcraft or paganism appears, we have a huge surge in calls, mostly from young girls.”16<br /><br /><br />“Potter Fans Turning to Witchcraft,” “the success of the Harry Potter books,” “linked to things like Harry Potter,” “a huge surge in calls, mostly from young girls”—these provide convincing evidence, at least for those willing, to see their significance.<br /><br /><br />The Bible and witchcraft<br /><br /><br /><br />Let’s shift gears to God’s Word. Is there a real devil? Wiccans don’t believe so. Silver Ravenwolf and other Wiccan authors think Satan is a figment of misguided Christian imagination. Yet the Bible plainly says, “The great dragon was cast out,… called the Devil and Satan, who deceives the whole world; he was cast to the earth, and his angels were cast out with him” (Revelation 12:9, NKJV). Satan not only exists, but he “deceives the whole world.”<br /><br /><br /><br />In Scripture, sorcery isn’t imaginary. Moses warned that anyone “‘who practices witchcraft…or a sorcerer…or one who conjures spells’” is “‘an abomination to the Lord’” (Deuteronomy 18:10-12, NKJV). Paul pinpointed “sorcery” as one of the “works of the flesh” (Galatians 5:19, 20), and John clearly predicted that “sorcerers” will meet their final destiny in “‘the lake which burns with fire and brimstone, which is the second death’” (Revelation 21:8, NKJV). This is serious stuff.<br /><br /><br />Because Satan exists, and because real witchcraft and sorcery come from him, here’s a key question: How likely is it that Lucifer himself has nothing to do with the most popular series of books ever written, which portray witchcraft, sorcery, potions, and spells as fun and cool for kids? Paul wrote, “We are not ignorant of his devices” (2 Corinthians 2:11, NKJV). Don’t be fooled. By portraying witchcraft and casting spells as fun and exciting, Harry Potter desensitizes youngsters to the dangers of the occult. This is the devil’s plan.<br /><br /><br />John wrote, “‘By your sorcery all the nations were deceived’” (Revelation 18:23, NKJV). This non-fiction passage warns that real sorcery coming from a real devil will really deceive real nations in the end-times. Should we not take seriously the Lord’s warning? Should we not flee from witchcraft in any form, including the most modern version of so called harmless entertainment? Should we not lead our children to the truth as found in the Scriptures?<br /><br /><br />Deuteronomy 18:9 says we shouldn’t even “learn” about wicked occult practices. As a wholesome alternative, Jesus says, “‘Learn from Me, for I am meek and lowly in heart, and you will find rest for your souls’” (Matthew 11:29, NKJV). He is the alternative to witchcraft!<br /><br /><br />Steve Wohlberg is Speaker/Director of Endtime Insights Radio and TV Ministry, and Pastor of the Templeton Hills Seventh-day Adventist Church in Templeton, California. His new book, Hour of the Witch: Harry Potter, Wicca Witchcraft, and the Bible, explores these issues fully and is available from Endtime Insights or Adventist Book Centers. To contact Pastor Wohlberg or learn about his ministry, visit http://www.endtimeinsights.com.<br /><br /><br />REFERENCES<br /><br /><br />1. National Public Radio’s All Things Considered, report by Barbara Bradley Hagerty: “New Religion in America: Alternative Movements Gain Ground With Flexibility, Modernity…Part 4: Teens and Wicca.” May 13, 2004. Available online at http://www.npr.org/templates/story/story.php?storyId=1895496.<br />2. See http://tv.yahoo.com/tvpdb?id=1807777356&d=tvi&cf=0.<br />3. See http://www.witchcraft.org/video/buffy.htm.<br />4. See http://www.witchcraft.org/video/charmed.htm; http://www.tvtome.com/Charmed/ (official web site).<br />5. See http://disney.go.com/witch/main.html.<br />6. J. K. Rowling, Harry Potter and the Chamber of Secrets, (Scholastic, Inc., 1999), p. 4.<br />7. _______, Chamber of Secrets, p. 3.<br />8. Rowling interview on The Diane Rehm Show, WAMU, National Public Radio, October 20, 1999, available at http://www.wamu.org.<br />9. Rowling, Goblet of Fire, pp. 62-64.<br />10. ________, Sorcerer’s Stone, p. 297; Richard Abanes, Harry Potter and the Bible: The Menace Behind the Magick (Camp Hill, Pennsylvania: Horizon Books, 2001), p. 26; See also Maurice Magree’s Magicians, Seers, and Mystics (Kessinger Publications, 1997), available at http:// www.alchemylab.com.<br />11. _______, Sorcerer’s Stone, p. 66; Abanes, p. 28; Leslie A. Shepard, Encyclopedia of Occultism and Parapsychology (Detroit: Gale Research, 1991), pp. 6, 7.<br />12. Silver Ravenwolf, Teen Witch: Wicca for a New Generation (St. Paul: Minnesota: Llewellyn Publications, 2003), pp. 5, 6.<br />13. Rowling, Prisoner of Azkaban, p. 2.<br />14. ________, Order of the Phoenix, p. 487 (Italics added).<br />15. See http://www.paganfed.demon.co.uk; reported in This is London, article entitled, “Potter Fans Turning to Witchcraft,” August 4, 2000, available at http://www.thisislondon.co.uk; referenced in Abanes, Harry Potter and the Bible, p. 66.<br />16. Ibid.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-8603041311021201902?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-2035843650282286912010-01-30T11:44:00.000-08:002010-01-30T11:46:47.529-08:00In the name of the law!<br /><br /><br />By Roberto Badenas<br /><br /><br />Of all discussions that arise from the Bible, none is more controversial or polemic than the subject of the law. Perhaps not everyone knows, but the best legislations in history have had their roots in the biblical concept of the law. The reverse is also true: In the name of this law, many abuses have occurred, holy wars have been fought, slavery has been justified, family planning is condemned, women have been held subordinate, figurative arts have been excluded, and blood transfusions forbidden.<br /><br /><br />How did law—a fundamental element in God’s order for life—become such a controversial issue?<br /><br />The unlawful use of the law<br /><br /><br />Our difficulties with God’s law come not only from our transgression of it but also from our errors of perspective concerning its functions. Many of these problems can be traced to what George Knight calls “our unlawful uses of the law.”1<br />Despite the fact that it is holy, just, and good (Romans 7:12), God’s law may be used in a way that is bad, unholy, and unjust. It may be employed for purposes for which it was not given. In fact, one of the constant temptations of the believer is to use God’s law in a wrong way. For example, in the name of the law, a group of men brought before Jesus a woman caught in adultery—not so much to uphold the law but to trap Jesus in a theological and legal tangle (John 8:1-11). “Should He acquit the woman, He might be charged with despising the law of Moses. Should He declare her worthy of death, He could be accused to the Romans as one who was assuming authority that belonged only to them.”2 The rabbinical plea to the law in this instance was a mere pretext for condemning two persons. But Jesus took the incident and turned it to expose the hypocrisy of the rabbis, to stress the sinner’s need of the forgiveness of divine grace, and to point in the direction of a new life.<br />To Jesus, holding to the letter of the law is not enough (Matthew 5:20). <br /><br />True respect for the law requires respect for the spirit behind every precept. Thus the commandment “not to kill” requires also not to hurt or attack even verbally (Matthew 5:21-26). The precept concerning adultery speaks not only against the physical act, but also the thought and the look (Matthew 5:27, 28). What this suggests is that the only right way of understanding the law is seeking for the principles behind the precepts.<br /><br />Another unlawful way of using the law is to find in its obedience the means of salvation. Many Pharisees were guilty of this. The Galatian heresy had to do with such misrepresentation of the law. Paul knew well this problem. Having lived as a Pharisee until his encounter on the road to Damascus, he prided himself in legalism—blameless in respect to the keeping of the law (Philippians 3:4-6). But when he accepted the good news of Jesus, Paul understood that legalism cannot save a person, and that salvation is possible only through faith in Jesus (Romans 1:16, 17; Ephesians 2:8). The law in itself has no power to save, and to attribute such power to it is a theological farce that does great damage to our understanding of God’s appointed way of redemption.<br /><br /><br />But, then, does not the law have a role in the life of a person saved by God’s grace? One of the most common and most serious confusions in salvation history “is the failure to make a clear distinction between what one must do to be moral and what one must do to be saved.”3 That was the blunder of the Pharisees. Their optimistic view of human nature led them to an erroneous perception of sin. They thought that any human being could overcome sin on the same basis as the unfallen Adam. They believed that everyone could still live according to God’s will by faithfully keeping the law. This limited view of the power of sin (Romans 3:9) affected the Pharisees’ understanding of the purpose of the law, by advocating that obedience to the law was God’s appointed way to obtain righteousness.<br />Although Paul and the Protestant Reformers demonstrated the fallacies of this belief, this optimistic view of humans and this distorted view of the law are still alive among Christians of all denominations, including Seventh-day Adventists.<br />We need to realize, as Ellen White wrote, that “it was possible for Adam, before the fall, to form a righteous character by obedience to God’s law. But he failed to do this, and because of his sin, our natures are fallen and we cannot make ourselves righteous. Since we are sinful, unholy, we cannot perfectly obey the holy law.”4<br /><br />The intended use of the law<br /><br />If our sinful nature is unable to fulfill God’s requirements anymore, what, then, is the purpose of the law? Paul mentions several.<br /><br />The first function is juridical. Like any other code of laws, God’s law has a “civil” role. Paul says that the law was given “because of transgressions” (Galatians 3:19, KJV)*. The first goal of the written law is to limit, avoid or prevent human transgressions as much as possible, in order to restrain evil. In this sense, “the law is not made for a righteous man, but for the lawless and disobedient” (1 Timothy 1:9).<br /><br /><br />The second function of the law is theological. “By the law,” Paul wrote, “is the knowledge of sin” (Romans 3:20). He further argued that were it not for the law, he would not have known that he was a sinner (Romans 7:7). One of the most humiliating realities of life is that we are not always aware of our shortcomings. In this context, the law functions like a mirror (James 1:23), revealing us as we really are. The mirror reveals our blemish and our need for improvement, but it is unable to remove the blemish. So it is with the law of God. It reveals our problems, it tells us we are sinners, but it cannot bring about any change. It accomplishes an important role—that of revealing sin—but it cannot remedy the situation. For the remedy, we must turn to Jesus.<br /><br /><br /><br />The Lutherans have traditionally tended to deny to the law any other role than the civil and the theological. Whether the law has a third function has been much discussed among Protestants. The third role is a spiritual one. If the law comes from God and if it is the transcript of His character, it must necessarily reveal God’s will for us. If God commands love and condemns injustice, it is because He Himself is loving and just. Paul observed that “the law is…holy, and just, and good” (Romans 7:12, 14). The law shows that God’s ideal for every human being is to reflect His character. And since God does not change, the principles of His law are also the permanent standards of judgment, from Eden to the end of time (Romans 2:12-16; Revelation 14:6-12).<br /><br /><br />No wonder the New Testament affirms that Spirit-led believers are those who respect God’s will (Revelation 14:12). According to John Calvin, this “third use“ is the “principal use of the law among believers in whose hearts the Spirit of God already lives and reigns…. Here is the best instrument for them to learn more thoroughly each day the nature of the Lord’s will to which they aspire.”5<br />None of the three uses of the law has anything to do with our justification. While the law does not provide salvation, it does offer ethical and spiritual guidance for the believer. “The law sends us to Christ to be justified, and Christ sends us to the law to be regulated.”6<br /><br /><br />On the one hand, the law always points to the gospel for assurance of salvation, and on the other, the gospel always invites us to a more sensitive respect of the law. That is why Paul could state that faith establishes the law (Romans 3:31).<br /><br /><br />The insufficiency of the law<br /><br /><br />The law itself points out its own limitations. The entire sanctuary system of the Hebrew dispensation teaches us that. The law shows the transgression and convicts the sinner of that transgression. But the law cannot do anything to expiate the transgression. Until Jesus came, the sinner had to turn to the services of the sanctuary. In the name of the law, the sinner was invited to seek salvation outside the law (Romans 3:21). Expiation for sin is God’s affair (Leviticus 16). The blood provided for expiation was to be given by God (Leviticus 17:11). It is God who justifies. It is God who sanctifies (Leviticus 20:8; 1 Thessalonians 5:23, 24).<br />The New Testament shows that all redemptive work, shadowed in the earthly sanctuary, was accomplished through Christ (Romans 3:27-31). Thus “Christ is the end of the law” (Romans 10:4). In Him culminates the law as revelation, and through Him all that the law demands becomes a reality.<br /><br /><br />As Ellen White states, “Through the imputed righteousness of Christ, the sinner may feel that he is pardoned, and may know that the law no more condemns him, because he is in harmony with all its precepts….By faith he lays hold of the righteousness of Christ and responds with love and gratitude for the great love of God in giving His only begotten Son, who died in order to bring to light, life and immortality through the gospel. Knowing himself to be a sinner, a transgressor of the holy law of God, he looks to the perfect obedience of Christ, to His death upon Calvary for the sins of the world; and he has the assurance that he is justified by faith in the merit and sacrifice of Christ. He realizes that the law was obeyed in his behalf by the Son of God, and that the penalty of transgression cannot fall upon the believing sinner. The active obedience of Christ clothes the believing sinner with the righteousness that meets the demands of the law.”7<br /><br /><br />Human resistance to the law<br /><br /><br />Despite the fact that the principles of the law reveal God’s will for us, we tend to see the law mainly as an obstacle to freedom. While we recognize the advantages of respecting a certain order, our human nature resists any restriction. We expect others to respect the law, but we find it hard ourselves to submit to its discipline.<br />The need for the law is clear and logical, but we tend to minimize its obligations. Nature demands the presence of the law, and human nature knows the need for it. But knowing is one thing, and doing is something else. Human happiness is the instructive function of the divine law. The law is meant to focus toward that which is good, to show the difference between good and evil, respect and violence, justice and injustice. The law draws a security line between these polarities, and provides us with a fence to keep us secure. The law’s imperative mode is nothing but God’s expression of love.<br /><br /><br />Law’s didactic function<br /><br /><br /><br />Paul compares the function of the law to the task of a schoolmaster who prepares the child to follow the instructions of a higher teacher. He says the law was “to bring us to Christ that we might be justified by faith” (Galatians 3:24).<br />In the Bible, often prohibitions precede orders. For instance, the commandment “‘You shall not murder’” (NKJV) comes before any development about love toward our fellow men. For we could not realize the value of life if any previous prohibition did not oblige us to refrain our violent passions. The prohibition of killing stops our aggressive impulses and obliges us to meditate on the consequences of our decision.<br />While life constantly obliges us to choose, the law helps us to choose well. It teaches us that failing to choose is a dangerous option and that asking for God’s guidance means more, not less freedom. This is the reason why the Bible calls the law “the perfect law of freedom” (James 1:25, Jerusalem Bible).<br /><br /><br />In its didactic function, the law teaches us where our values are. Each prohibition and each command asserts a specific value: not lying reminds us of the value of the truth, not committing adultery underlines the importance of faithful love, not using violence highlights the uniqueness of life, etc. The law tells us that the lives and feelings of our fellow human beings are as precious as our own lives and feelings. The mission of God’s law is, in this sense, more didactic than imposing, more revealing than legislative.<br /><br /><br />Realizing the profound values of the law, but also its definite limits, helps us to see it no longer as an obstacle to our freedom, but as a precious help in our journey. It guides us, like a map or a chart, but the way itself is no other than Jesus. He Himself has clearly stated that in these troubled times of history, true believers will remain faithful to both God’s commandments and their trust in Jesus (Revelation 14:12).<br /><br /><br />Roberto Badenas (Th.D., Andrews University) is dean of the seminary and teaches theology at Saleve Adventist University, France. His latest book is Más allá de la ley (Madrid: Safeliz, 1998).<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-203584365028228691?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-11574144659992591002010-01-28T10:31:00.000-08:002010-01-28T10:33:53.720-08:00The lack of humility, the loss of faith and sterling integrity, should cause intense sorrow. If the soul is filled with earthly things; if the heart has not maintained close communion with God; there is no room for heavenly intelligence to work, and there is an earthliness in every project that is devised. The communication with heaven must be kept open; clear the channel in some way. He that is to plan and devise in the interests of God's cause must see that his connection with heaven is not cut off, before he should dare to come into the room for counsel, otherwise Satan will accompany him and manipulate his thoughts and plans to suit his satanic majesty. The atmosphere of heaven must surround you if you would have your plans and works in harmony with heaven. O, how important it is that the representative men keep themselves in the love of God, so that they may be quick to discern, and respond to the signals from heaven.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-1157414465999259100?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-83860868148672752992010-01-28T10:30:00.002-08:002010-01-28T10:31:37.557-08:00He was always the poor man's friend, and would have his interests sacredly guarded. There is a most wonderful dearth of the love of Christ in the hearts of nearly all of those who are handling sacred things. I would echo from one part of the earth to the other, that the love of Christ should be cultivated; it should well up in the soul of the Christian like streams in the desert, refreshing the heart, bringing gladness, peace, and joy into their own as well as into other lives. No man liveth unto himself. If there is the least of depression practised toward the poor, or unjust dealing with them either in large or small things, God will hold the actor accountable. The very first work, my brethren, is to secure the blessing of God in your own hearts. This is where the work begins. Then take the blessing into your homes; let the atmosphere of cheerfulness and kindness prevail; put away your criticisms, overcome your exacting spirit. The atmosphere that surrounds you in your homes will also envelop you in the office. Wherever the love of Jesus reigns, there is pity, tenderness, and thoughtful care for others. The most precious work that my brethren can engage in is that of forming a Christlike character that they may enter into the mansions which Christ has gone to prepare for them. I cannot be a party to any unjust dealing with any of God's children...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-8386086814867275299?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-12475217223331101312010-01-28T10:30:00.001-08:002010-01-28T10:30:36.426-08:00He was always the poor man's friend, and would have his interests sacredly guarded. There is a most wonderful dearth of the love of Christ in the hearts of nearly all of those who are handling sacred things. I would echo from one part of the earth to the other, that the love of Christ should be cultivated; it should well up in the soul of the Christian like streams in the desert, refreshing the heart, bringing gladness, peace, and joy into their own as well as into other lives. No man liveth unto himself. If there is the least of depression practised toward the poor, or unjust dealing with them either in large or small things, God will hold the actor accountable. The very first work, my brethren, is to secure the blessing of God in your own hearts. This is where the work begins. Then take the blessing into your homes; let the atmosphere of cheerfulness and kindness prevail; put away your criticisms, overcome your exacting spirit. The atmosphere that surrounds you in your homes will also envelop you in the office. Wherever the love of Jesus reigns, there is pity, tenderness, and thoughtful care for others. The most precious work that my brethren can engage in is that of forming a Christlike character that they may enter into the mansions which Christ has gone to prepare for them. I cannot be a party to any unjust dealing with any of God's children.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-1247521722333110131?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-56507753440639984802010-01-25T09:22:00.000-08:002010-01-25T09:23:46.794-08:00When they look at Jesus they see Him both as Sacrifice and High Priest. <br /><br /><br />On Calvary, He did something about the crushing “wages of sin” that forever changed our relationship with God: He died! He is the only Person who has ever truly died! All other men and women who have “passed on” are now sleeping, 3 except for those few who have been resurrected or translated and are now in heaven. 4 Jesus alone has tasted “death,” so that all who make Him Lord of their lives will never have to “die.” “For the wages of sin is death, but the free gift of God is eternal life in Christ Jesus our Lord” (Rom. 6:23, RSV). What a gift! Through Him we escape what we deserve! <br /><br /><br />But there is even more! He now lives as our High Priest. What does this mean? He stands before the heavenly beings and the unfallen worlds as a Man whose cheerful obedience proved that God had not been unfair in asking for willing compliance from His created beings. Satan was wrong! And they see this heroic Overcomer who went through the unspeakable anguish of being “God-forsaken” on Calvary, proving that God Himself did care about His creation, that He was unselfish and the essence of genuine love. The whole universe (beyond the confines of earth) sees Jesus standing in heaven’s Most Holy Place as God’s answer to Satan’s lies about Him.<br /><br /> <br />What do we see when we think of Jesus as our High Priest? We see Him as the Mediator between God and sinful humanity. We see Him as our Advocate who joins justice and mercy, stopping all charges against God and believers (1 John 2:1). He is our Intercessor, not only representing us before the Father but also interceding between us and the evil one (Heb. 4:16).<br /><br /><br />The apostle Paul put it this way: “Since then we have a great high priest who has passed through the heavens, Jesus, the Son of God, let us hold fast our confession. For we have not a high priest who is unable to sympathize with our weaknesses, but one who in every respect has been tempted as we are, yet without sinning. Let us then with confidence draw near to the throne of grace, that we may receive mercy and grace to help in time of need” (Heb. 4:14-16, RSV). <br /><br /><br /><br />This kind of intercession every person needs every day: the peace of pardon and the power of interceding grace. Christ’s powerful presence, through the Holy Spirit and angels, reaches out to every person committed to Him. He breaks through the power with which Satan has held each person captive. He reaches into their neural pathways. He strengthens the believer’s will power. He is ever ready to assist human beings in resisting sin, both from within and without. Jesus simply shares with us the defense system by which He overcame temptation (Rev. 3:21). <br /><br /><br />Too often, after contemplating Christ’s condescension as a hounded and finally crucified Man, believers consider His “gift” to earth finished. But God did not give “his only Son” (John 3:16, RSV) on a kind of temporary lend-lease basis. The Creator of hundreds of billions of island galaxies, who walked among the stars and whirled universes into orbit, imprisoned Himself within His own creation, not for just nine months, nor for only thirty-three years, but forever! <br /><br /><br />This kind of love awakens love. And heart-appreciation. And towering commitment to this great Lover, above any of this world’s most alluring appeals. Before the prophet can tell the truth about God, as known through Jesus, the prophet must know Jesus personally. Theological talk is cheap; personal experience comes with a price...who is willing to pay the price?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-5650775344063998480?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-6364106836178207412010-01-24T01:23:00.000-08:002010-01-24T01:26:03.500-08:00La inceput cand pacatul a SPART,vesnicia DE CRISTAL in bucati, Dumnezeu a stat la portile Edenului si a plans cu amar ca un copil, care si-a pierdut parintii...<br /><br />insa dupa cea plans destul, pana ce i-a secat sufletul lui de Domn, s-a ridicat, si-a sters lacrimile si si-a spus, voi merge sa strang Vesnicia rupta in mii de bucati.....<br /><br /><br />si a mers , pe pament si a strans in 3 ani, toata vesnicia rupta in mii de bacati zdrobite...in teasc…<br /><br />si a strans bob cu bob, : la fantana lui Iacov, la nunta din Cana, in casa lui Simon, in Betania, Maria Mgadalena, apoi Lazar, Zacheu, fiul risipitor, Matei vamesul, Ioan si Iacov, fii tunetului, Nidodim, iosif din Arimatea, apoi a urcat spre Ghetsemani,de aici a continuat rugandu-se, pe Golgota, undea imbratisat ,unde s-a legat de cruce, Dragostea pt omnul pierdut l-a tintuit pe cruce, s-a legat de cruce, cu Dragoste...a baut suferinta suprema, …<br /><br />EL PE TOTI II VREA CU TOATA DRAGOSTEA DIN UNIVERS PT SINE, PT VESNICIE, RECUPERATI PT VESNICIE, ….etc…etc, pe mine si pe tine,<br /><br /><br />LA SFARSIT Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor….<br /><br /><br />…Si lacrima nu va mai fii…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-636410683617820741?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-84325433013048559652010-01-14T10:38:00.000-08:002010-01-14T10:39:38.874-08:00The Avatar, James Cameron is the way to beat his own record and to exceed revenue in the top of all ages famous "Titanic". But money, although talk now of 1.3 billion dollars (estimated revenues of over 2 billion), have already passed the Plan secondary-newspapers, TV and Internet are getting out fiercely, as the psychic effects avatar affect post-a number of more than people-the depressions and thoughts are against the agenda of the universe among fans Pandora.<br />Moreover, avatar managed to create controversy to order VIP-s, political and religious. Some complain the cutter- party in hand, while others looked annoyed with his thumb by a guy who did nothing else than to expose a scenario S. F. elements of fantasy. COMMON DENOMINATOR is that all have refused to believe that they saw only a movie, not a documentary or any achievement with conspiracy tint.<br />avatar, a movie that has aroused deep emotions…<br />a different kind of World a better world<br />population Na' VI on Pandora, which is located in a harmony perfect with nature, dug deep into the soul our and managed to bring to light one side forgotten by many of us: the emotions real "Unconditional material.<br />All bad things that we are directly or indirectly in the life of every day (wars, poverty, crime, failures, stress, frustration), all they did not exist on Pandora until landing humans.<br />James Cameron has highlighted a fact sadly, by contrast between the harmony and an imaginary groundside of the earth-exposed his venom and destructive nature of man. At the same time showed that more and individuals are able to oppose the material interests to protect drivers and harmony.<br />People who have found it in the natives from Pandora or inter at, they said most creative work of James Cameron. So much so that some of them have gone beyond the level of a fan of film AND HAVE REACHED THE fanaticism.<br />forums on internet dedicated movie avatar are full of opinions and wishes fanciful, as some will set up Community Na' VI, composed of fans from the movie. It would be an unprecedented move, such Communities took birth and the other productions S. F. a big impact (Star wars, Star trek, lovers entering into the skin characters and over clothing, language and certain behavior. In his case avatar, people with a Psychic weaker, faced with a reality far from their ideal (solitude, problems), have begun to have depression and thoughts against. Instead of trying to do something to change life for the better, lost their reason. Some consider that if they put an end to days reborn Pandora.<br />Some specialists involved in explaining this phenomenon, studying how long it has contributed do 3D the amplification state emotional. The spectator we attended and the rolling imax, and to do normal (2D), recognize that experience-dimensional way gave me that we much more intense.<br />Finally, even if I was impressed by the avatar of tears, but I think the most appropriate therapy is to think that we saw only a movie, not that we witnessed the discovery of worlds better than that of Earth.<br />Why should we suffer after avatar?<br />On "Who's disturbed avatar?<br />While they still contemplate still being the lovers of Pandora, those voices which they felt offended by his ideas James Cameron continue to threat him somehow.<br /><br />The representatives of the Infantery to the United States (the Marine corps), have published an open letter in which they criticized both the film director and how, because American soldiers are placed in a bad light. Wars waged in Iraq and Afghanistan but have had any contribution to the controversial image hanging on to Americans? Any appearance, be it in movies of fiction, to be perceived by them as an attack against them? To protect their interests? Only they can lie Ishta.<br />No journalists from the Vatican were not too delighted the avatar, his production as "Her" and stating that "although there are plenty of charming technologies, and the movie presents little human emotions authentic". Vatican radio blame avatar because "Those pseudo-philosophies promote what they made ecology to become new millennium religion".<br />They could not spare certainly opinions about the avatar exposes afraid racist: a white Cross of the population Na' VI to save, totally absurd, since a white tries to destroy. Others see the scenario as a metaphor suggests that the invasion of the indigens (natives) from America.<br /><br />Conclusion? avatar shows us how irrational, petty, engineed by personal interests or manipulated are most people…It had ever been peace and harmony on Earth? History says that recent millennia. In these conditions, they understand those who are confused with the group "such" that are go, when performed how big is precipice of a harmonious world and are one. Sure, it's a utopia hope to a perfect world. But at least a better one?<br />If we want, we can change things for the better, but must come together and find other values for which to fight, other than money and power. Unfortunately, as the film, than we are those who we want.<br /><br /><br />here it ends the article I red today, and this is my opinion...regarding this issue... I tried to be as brief as possible: and at the topic:<br /><br />Only through faith in Jesus Christ, we hope one day to another world…a much better world, a sinless world, a selfishless world, a pure altruistic world…here, on this Earth, we can only hope, without God’s intervention, nothing good can ever happen…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-8432543301304855965?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-9253709331663156432010-01-14T09:55:00.000-08:002010-01-14T09:57:21.062-08:00De ce suferim după Avatar?<br /><br /><br />13 ianuarie 2010 | 16:05 George Olteanu <br /><br /><br /><br />Cu Avatar, James Cameron este pe cale să-şi bată propriul record şi să depăşească în topul încasărilor din toate timpurile celebrul "Titanic". Banii însă, deşi vorbim în prezent de 1,3 miliarde de dolari (se estimează încasări de peste 2 miliarde), au trecut deja în plan secundar - ziarele, televiziunile şi Internetul vuiesc aprig, pe măsură ce efectele psihice post-Avatar afectează un număr din ce în ce mai mare de persoane - depresiile şi gândurile sinucigaşe sunt la ordinea zilei printre fanaticii universului de pe Pandora.<br /><br />Mai mult, Avatar a reuşit să creeze controverse de ordin social, politic şi religios. Unii plâng cu cutter-ul în mână, în timp ce alţii arată ofensaţi cu degetul către un individ care nu a făcut altceva decât să expună un scenariu S.F. cu elemente de fantasy. Numitorul comun este acela că toţi au refuzat să creadă că au văzut doar un film, nu un documentar sau vreo realizare cu tentă conspiraţionistă.<br /><br />AvatarAvatar, un film care a stârnit emoţii puternice<br /><br />O altfel de lume, o lume mai bună<br /><br />Populaţia Na'vi de pe Pandora, aflată într-o armonie perfectă cu natura, a săpat adânc în sufletul nostru şi a reuşit să aducă la lumină o latură uitată de mulţi dintre noi: a sentimentelor adevărate - necondiţionate de material.<br /><br />Toate lucrurile rele de care ne lovim direct sau indirect în viaţa de zi cu zi (războaie, sărăcie, crime, neîmpliniri, stres, frustrări), toate acestea nu existau pe Pandora până la debarcarea oamenilor.<br /><br />James Cameron a evidenţiat un adevăr trist, prin contrastul dintre armonia de pe planeta fictivă şi dezbinarea de pe Pământ - a expus răutatea şi natura distructivă a omului. În acelaşi timp a arătat însă că mai sunt şi indivizi capabili să se opună intereselor materiale ale conducătorilor şi să protejeze armonia.<br /><br />Persoanele care s-au regăsit cumva în nativii de pe Pandora sau printre salvatori, au apreciat cel mai mult creaţia lui James Cameron. Atât de mult încât o parte dintre ei au trecut peste nivelul de fan al unui film şi au ajuns la fanatism.<br /><br />Forumurile de pe net dedicate filmului Avatar sunt pline de păreri şi dorinţe fanteziste, conform unora se vor înfiinţa comunităţi Na'vi, formate din fani înrăiţi ai filmului. Nu ar fi o premieră, astfel de comunităţi au luat naştere şi în urma altor producţii S.F. de mare impact (Star Wars, Star Trek), fanii intrând în pielea personajelor şi preluând vestimentaţia, limbajul şi anumite comportamente ale acestora. În cazul lui Avatar, cei cu un psihic mai slab, confruntaţi cu o realitate departe de idealul lor (singurătate, probleme), au început să aibă depresii şi gânduri sinucigaşe. În loc să încerce să facă ceva care să le schimbe viaţa în mai bine, şi-au pierdut raţiunea. Unii consideră că dacă îşi pun capăt zilelor vor renaşte pe Pandora.<br /><br />O parte dintre specialiştii implicaţi în explicarea acestui fenomen, studiază cât de mult a contribuit vizionarea 3D la amplificarea stărilor emoţionale. Ca spectator care am asistat şi la rularea IMAX, şi la vizionarea normală (2D), recunosc că experienţa tridimensională mi-a dat trăiri mult mai intense.<br /><br />În cele din urmă, chiar dacă am fost impresionaţi până la lacrimi de Avatar, cred că terapia cea mai potrivită este să ne gândim că am văzut doar un film, nu că am asistat la descoperirea unei lumi mai bune decât cea de pe Pământ.<br /><br />AvatarDe ce suferim după Avatar?<br /><br />Pe cine a deranjat Avatar?<br /><br />În vreme ce fanii contemplează încă la Pandora, vocile celor care s-au simţit lezaţi de ideile lui James Cameron gârâie ameninţător.<br /><br />Reprezentanţii infanteriei Statelor Unite (Marine Corps), au publicat o scrisoare deschisă în care au criticat atât filmul cât şi regizorul, din cauză că soldaţii americani sunt puşi într-o lumină proastă. Războaiele purtate în Irak şi Afghanistan or avea oare vreo contribuţie la imaginea controversată ce planează asupra americanilor? Orice apariţie, fie ea în filme de ficţiune, să fie percepută de aceştia ca un atac la adresa lor? La interesele lor? Doar ei ne pot minţi spune.<br /><br />Nici jurnaliştii de la Vatican nu au fost prea încântaţi de Avatar, catalogând producţia drept "insipidă" şi afirmând că "deşi există tehnologii încântătoare din belşug, filmul prezintă prea puţine emoţii umane autentice". Vatican Radio dă vina pe Avatar pentru că "promovează acele pseudo-doctrine ce au făcut ca ecologia să devină religia noului mileniu".<br /><br />Nu puteau lipsi desigur păreri cum că Avatar expune teme rasiste: un alb trece de partea populaţiei Na'vi pentru a o salva - total aberant, din moment ce tot un alb încearcă să o distrugă. Alţii văd scenariul drept o metaforă care sugerează invazia asupra indigenilor din America ş.a.m.d.<br /><br />Concluzia? Avatar ne arată cât de iraţionali, meschini, mânaţi de interese personale sau manipulaţi sunt majoritatea oamenilor: o mie de religii şi tot atâtea războaie. Oare a existat vreodată pace şi armonie pe Pământ? Istoria ultimelor milenii spune că nu. În aceste condiţii, îi înţeleg pe cei care se confundă cu grupul "salvatorilor" că sunt deprimaţi, când realizează cât de mare e prăpastia dintre o lume armonioasă şi una învrăjbită. Sigur, e o utopie să sperăm la o lume perfectă. Dar măcar la una mai bună.<br /><br />Dacă vrem, putem schimba lucrurile în bine, dar trebuie să fim uniţi şi să găsim alte valori pentru care să luptăm, altele decât banii şi puterea. Din păcate, ca şi în film, puţin suntem cei ce ne dorim aşa ceva.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-925370933166315643?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-38026997178837617282010-01-02T11:04:00.000-08:002010-01-02T11:05:07.705-08:00Prin credinta stiu k va veni o zi cand oamenii nu vor mai trebui sa suporte durerea insuportabila a despartirii fizice si sufletesti de fiinta cea mai pretioasa, pana atunci rabdam iubind, speram luptand, visam lucrand, traim murind, murim iubind, rodim inlacrimati bucurii negraite traind alaturi de CEL CARE A TRAIT SINGURATATEA INFINITA, SEPARAREA DE CEA MAI IUBITA FIINTA DIN UNIVERS, TATAL... ALATURI DE CEL DESCRIS CA OM AL DURERII SI OBISNUIT CU SFASIEREA DE INIMA, CU ISUS INVATAM SA RABDAM IUBIND, SA PUTEM CAND SIMTIM K NU MAI PUTEM, SA TRAIM RENASCAND PRIN DUHUL SFANT ZI DE ZI. ISUS CU TINE ...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-3802699717883761728?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-89917454052988113452010-01-01T11:45:00.000-08:002010-01-01T11:46:00.434-08:00Sabat...pufos, tuturor!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-8991745405298811345?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-46919786367056020662009-12-30T14:21:00.000-08:002009-12-30T14:22:06.623-08:00I wish u a happy new year to u and to ur family. May this new year be filled with blessings and health and, if it's God's will, to see ur hearts desires come true...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-4691978636705602066?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-7679367802821541182009-12-29T03:56:00.001-08:002009-12-29T03:57:19.948-08:00I may be the Only One on this lonely Planet who actually knows how special, how great and how wonderful woman you really are deep down your heart, have you thought about this issue?<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-767936780282154118?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-16726229047000355952009-12-28T10:09:00.000-08:002009-12-28T10:10:27.897-08:00Courage, energy, and perseverance they [Christ's followers] must possess. Though apparent impossibilities obstruct their way, by His grace they are to go forward. Instead of deploring difficulties, they are called upon to surmount them. They are to despair of nothing, and to hope for everything. With the golden chain of His matchless love, Christ had bound them to the throne of God. It is His purpose that the highest influence in the universe, emanating from the Source of all power, shall be theirs. They are to have power to resist evil, power that neither earth, nor death, nor hell can master, power that will enable them to overcome as Christ overcame. {GW 39.2}<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-1672622904700035595?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-68933373555229053112009-12-26T02:32:00.001-08:002009-12-26T02:32:28.247-08:00Fiica lui Billy Graham, într-un interviu în emisiunea Early Show, a fost întrebată în legătură cu atacurile din 11 septembrie 2001. Anne Graham a dat un răspuns profund:<br /><br />„Cred că Dumnezeu este adânc întristat de aceasta, la fel ca şi noi, dar noi de ani de zile Îi spunem să iasă din şcolile noastre, din guvernul si din vieţile noastre. Şi, El fiind un adevărat gentleman, cred că pur şi simplu S-a dat calm la o parte. Cum putem noi sa-I cerem binecuvântarea şi protecţia Sa dacă Îi cerem să ne lase în pace? Cred că totul a început când Madeleine Murray O'Hare a afirmat că nu dorea nici un fel de rugăciuni în şcolile noastre, iar noi am spus O.K. Apoi, cineva a spus că mai bine nu am citi Biblia în scoli (Biblia care spune: să nu ucizi, să nu furi si să-ţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi), iar noi am spus O.K....<br /><br />Apoi, cineva a spus să tipărim reviste cu femei goale, in semn de respect şi apreciere a frumuseţii feminine. Iar noi am spus O.K. Apoi, altcineva a împins acea apreciere un pas mai departe, publicând fotografiile unor copii goi, şi încă şi mai departe, afişându-le pe Internet. Iar noi am spus O.K., au dreptul la libera exprimare....<br /><br />Iar acum ne întrebăm de ce copiii noştri nu au conştiinţă, de ce nu disting binele de rău, de ce nu îi deranjează sa ucidă pe străini, pe colegii de clasă sau pe ei înşişi. Probabil că, dacă ne-am gândi mai mult, ne-am da seama de ce. Cred că totul se reduce la faptul că ceea ce vei semăna, aceea vei şi culege”...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-6893337355522905311?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-76657431753567927352009-12-24T12:53:00.000-08:002009-12-24T13:01:46.167-08:00<object width="320" height="266" class="BLOG_video_class" id="BLOG_video-41e81fe1d77d06d0" classid="clsid:D27CDB6E-AE6D-11cf-96B8-444553540000" codebase="http://download.macromedia.com/pub/shockwave/cabs/flash/swflash.cab#version=6,0,40,0"><param name="movie" value="http://www.youtube.com/get_player"><param name="bgcolor" value="#FFFFFF"><param name="allowfullscreen" value="true"><param name="flashvars" value="flvurl=http://v22.nonxt6.googlevideo.com/videoplayback?id%3D41e81fe1d77d06d0%26itag%3D5%26app%3Dblogger%26ip%3D0.0.0.0%26ipbits%3D0%26expire%3D1330080567%26sparams%3Did,itag,ip,ipbits,expire%26signature%3D21D24FB1BD60912BDCC9E922797F847082689475.4FC4F1A4E6B994BCB06786FF6435BDD234B89AA5%26key%3Dck1&amp;iurl=http://video.google.com/ThumbnailServer2?app%3Dblogger%26contentid%3D41e81fe1d77d06d0%26offsetms%3D5000%26itag%3Dw160%26sigh%3D2EJP5wVF7gDg8x0kenOFfY5YBVY&amp;autoplay=0&amp;ps=blogger"><embed src="http://www.youtube.com/get_player" type="application/x-shockwave-flash"width="320" height="266" bgcolor="#FFFFFF"flashvars="flvurl=http://v22.nonxt6.googlevideo.com/videoplayback?id%3D41e81fe1d77d06d0%26itag%3D5%26app%3Dblogger%26ip%3D0.0.0.0%26ipbits%3D0%26expire%3D1330080567%26sparams%3Did,itag,ip,ipbits,expire%26signature%3D21D24FB1BD60912BDCC9E922797F847082689475.4FC4F1A4E6B994BCB06786FF6435BDD234B89AA5%26key%3Dck1&iurl=http://video.google.com/ThumbnailServer2?app%3Dblogger%26contentid%3D41e81fe1d77d06d0%26offsetms%3D5000%26itag%3Dw160%26sigh%3D2EJP5wVF7gDg8x0kenOFfY5YBVY&autoplay=0&ps=blogger"allowFullScreen="true" /></object><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-7665743175356792735?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com1tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-62419099202947622702009-12-24T06:38:00.001-08:002009-12-24T06:38:43.688-08:00I found a better formula of saying what I want to say this time of year: happy Christ birth !!!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-6241909920294762270?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-68250763568416646042009-12-24T05:58:00.001-08:002009-12-24T05:58:29.353-08:00Creştinul fericit...?! Pleonasm sau nu ?<br /><br /><br /><br />Dacă producătorul unuia din filmele populare din zilele noastre; un regizor al unui spectacol de televiziune sau un editor al unei cunoscute reviste de modă sau al unui ziar ar vrea să rescrie Fericirile, bănuiesc că ar suna cam aşa:<br /><br /><br />,,Ferice de cei bogaţi şi puternici. Ferice de cei emancipaţi sexual. Ferice de cei frumoşi şi prezentabili. Ferice de cei renumiţi. Ferice de cei pe care lumea îi admiră."<br /><br />Aceste lucruri sunt exact opusul celor spuse de Isus Hristos în Predica de pe Munte. El a spus:<br /><br />,,Ferice de cei săraci în duh. Ferice de cei ce plâng. Ferice de cei blânzi. Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire. Ferice de cei milostivi. Ferice de cei cu inima curată. Ferice de cei împăciuitori. Ferice de cei prigoniţi din pricina neprihănirii."<br /><br />Şi totuşi, lucrul cu adevărat remarcabil, vedeţi, nu e faptul că Isus spune: ,,Ascultaţi, dacă vreţi să ajungeţi în cer, asta va trebui să faceţi. Va trebui să fiţi săraci. Va trebui să plângeţi. Va trebui să fiţi nefericiţi", şi tot felul de astfel de lucruri. Dimpotrivă, Isus Hristos spune: ,,Iată, aceasta e calea spre fericire. Şi nu o fericire într-o Împărăţie a lui Dumnezeu undeva în ceruri. Aceasta e calea pentru a fi fericit acum. Pentru că metoda lumii, metoda eului propriu, nu duce la fericire. Dar calea Mea, care e calea renunţării de sine de dragul altora, este cu adevărat drumul spre fericire." <br /><br />Trebuie să ascultăm acum ce spune Isus Hristos despre fericire, chiar dacă o facem nu din alt motiv afară de acela absolut evident că metoda lumii nu funcţionează. Cei care trăim în America ştim că Constituţia ne garantează, ca un drept inalienabil, dreptul la căutarea fericirii. Cu acest lucru se ocupă oamenii cel mai mult, cu căutarea fericirii. Şi încearcă tot felul de metode.<br /><br />Este câte unul care crede că pentru a fi fericit trebuie să fie bogat, aşa că îşi petrece tot timpul încercând să acumuleze bani. El crede că va fi fericit dacă va ajunge să aibă 100.000 de dolari. Adună 100.000 de dolari, dar până să îi aibă pe toţi inflaţia le reduce valoarea la cât avea la început, aşa că se gândeşte că va fi fericit când va avea un milion. Dacă pune mâna pe milion, vrea de-acum două sau trei, sau mai multe. Cineva l-a întrebat odată pe John D. Rockefeller, care pe vremea lui a fost cel mai bogat om din America: ,,Câţi bani trebuie să ai ca să ai destui?" Rockefeller a răspuns, cu un anume dram de înţelepciune: ,,Încă puţin." Un milionar din Texas spunea: ,,Credeam că banii pot cumpăra fericirea. Am fost crunt dezamăgit." <br /><br />Altcineva crede că poate fi fericit dacă acumulează suficientă putere. Aşa că începe să urmărească puterea politică. Pune ochii pe un loc din consiliul unui oraş şi îl obţine. Nici nu apucă să îşi ocupe locul câştigat că începe să se gândească cum ar putea să devină primar. Ajunge primar. Priveşte de-acum la fotoliul guvernatorului. Se gândeşte: ,,O, de-aş putea ajunge guvernator, aş fi fericit!" Imediat ce obţine această poziţie, următorul pas e să devină preşedintele Statelor Unite. Puterea nu aduce fericirea. Un cunoscut om de stat, acum decedat, cancelar al Germaniei în ultimii ani, i-a spus odată lui Billy Graham... I-a spus: ,,Sunt bătrân. Viaţa şi-a pierdut orice semnificaţie. Mă aşteaptă un salt mortal în necunoscut." <br /><br />Am impresia că astăzi ni se vinde eliberarea sexuală mai mult decât orice ca fiind calea spre fericire. Ni se spune că, dacă am renunţa la orice ce ne inhibă dorinţele şi dacă ne-am satisface dorinţele sexuale oricând am vrea şi cu oricine am vrea, totul ar fi în regulă. Acesta e drumul spre fericire. Interesant e faptul că până şi lumea recunoaşte că acest drum e de fapt o fundătură.. CBS a prezentat un reportaj despre mişcarea ,,necăsătoriţilor oscilanţi" din nordul Californiei, în care a luat interviuri mai multor oameni, printre care şi unui număr de femei implicate în această mişcare. Aceste femei (nu erau creştine) au spus una după alta în timp ce erau intervievate pentru acest program: ,,Tot ce vor bărbaţii e să ajungă în pat cu tine. M-am săturat de asta cât să-mi ajungă o viaţă." Ele spuneau că renunţă la acea mişcare. <br /><br /><br />Un altul spune: ,,Ei bine, faima e drumul de urmat. Dacă ai putea deveni suficient de renumit, atunci toţi te vor urma. Oamenii te vor aprecia. Totul va fi minunat." Voltaire, ateistul, a fost pe vremea lui probabil cel mai faimos bărbat din Europa. Dar ni se spune că pe patul de moarte i-a mărturisit doctorului său: ,,Sunt abandonat şi de Dumnezeu şi de oameni. Îţi dau jumătate din tot ce am dacă îmi dai doar încă şase luni de viaţă." <br /><br />Privim la lume şi la toate aceste încercări de a cumpăra sau câştiga fericirea, şi tot ce vedem este deziluzie, frustrare, peste tot în jurul nostru. Ajungem să ne întrebăm: ,,Dacă aşa stau lucrurile, atunci nu e nimeni fericit cu adevărat?" Ei bine, indiferent cum ar sta lucrurile în ce ne priveşte, a existat cel puţin un om care în mod evident a fost fericit. Îl numim ,,Om al durerii". Şi a fost un Om al durerii. El a luat durerea noastră asupra Lui. Totuşi, dacă a fost vreodată un om fericit, El a fost acela. <br /><br /><br />Billy Graham scria despre El:<br /><br /><br />,,Dacă prin fericire înţelegem seninătate, încredere, mulţumire, pace, bucurie, satisfacţie a sufletului, atunci Isus a fost fericit la modul suprem. Nu citim niciunde că ar fi râs, deşi sunt sigur că a făcut-o. El nu căuta plăcerea, veselia, glumele, farsele făcute pe socoteala altora. Fericirea Lui nu depindea de circumstanţele exterioare. Nu avea nevoie de stimuli externi care să Îl facă fericit. El a învăţat secretul care Îi permitea să trăiască deasupra circumstanţelor vieţii şi fără teamă de viitor. El mergea înainte cu calm, siguranţă şi seninătate prin cele mai solicitante situaţii, chiar prin moarte. Cu siguranţă, dacă cineva a avut vreodată o fericire autentică şi binecuvântată, acela a fost Isus Hristos."<br />În Predica de pe Munte, la care m-am referit, în special în Fericiri, Isus Hristos transmite ucenicilor Săi secretul fericirii Sale. Merită să privim la această formulă, pentru că asta e de fapt. Sunt câteva lucruri pe care El le menţionează. Isus vorbeşte în primul rând despre cei săraci în duh.<br /><br />A fi sărac în duh este exact opusul celui bogat în mândrie. Isus se referă aici la acel fel de sărăcie prin care o persoană adoptă o poziţie smerită înaintea lui Dumnezeu. Acesta e locul de la care trebuie să pornim atunci când vorbim despre relaţia noastră cu Dumnezeu. Nu venim la Dumnezeu lăudându-ne cu ce am făcut, sau cu ce avem, sau cu ce putem face, sau cu ce am realizat. Venim înaintea Lui ca sărmani, ca cerşetori, pentru că la aceasta se referă expresia ,,sărac în duh". Apoi spunem: ,,O, Doamne Dumnezeule, nu am nimic să-Ţi aduc. Vin cu mâinile goale şi Te rog să mi le umpli cu harul Tău." Astfel de oameni sunt fericiţi. <br /><br /><br />A doua Fericire vorbeşte despre cei ce plâng. Din nou, când ajungem la un astfel de cuvânt, descoperim că poate fi interpretat în diverse moduri. Eu cred, aşa cum am spus şi mai înainte, că atunci când vorbeşte despre plâns se referă în principal la plânsul din cauza păcatului. Pentru că nu poţi citi Biblia fără să îţi dai seama că păcatul este cea mai mare problemă. O, sunt şi alte probleme în lume, probleme care izvorăsc din păcat şi pentru care trebuie să plângem. Dar marea problemă şi semnificaţia principală a păcatului este aceea că noi suntem în opoziţie cu Dumnezeu iar păcatul creează o prăpastie între noi şi El. Pentru aceasta trebuie să plângem şi să ne pară rău. Oricine înţelege acest lucru trebuie să plângă, iar cei ce plâng descoperă acel fel de mângâiere despre care vorbeşte Isus Hristos, mângâierea Evangheliei. Şi totuşi, după ce am spus aceste lucruri, vreau să adaug de asemenea că cei ce plâng pentru păcat şi îşi găsesc plăcerea în Evanghelie nu sunt insensibili la tragediile acestei lumi ci mai degrabă plâng şi pentru ele.<br /><br />Versetul cinci: ,,Ferice de cei blânzi", spune Isus. Oare ce înseamnă să fii blând? Când vorbim despre blândeţe, ei bine, ne gândim la cine a fost Casper Milktoast. El permitea celorlalţi să îl trateze ca un gunoi şi să profite de el. Era întotdeauna călcat în picioare de ceilalţi. Noi spunem: ,,Nimeni nu vrea să fie aşa." Cred că acest lucru e probabil adevărat. Nimeni nu vrea şi eu mă număr printre aceştia. Nici mie nu-mi place să fiu aşa. În acest caz cred că Isus se referea la Vechiul Testament. Bineînţeles, El a trăit în Vechiul Testament. Acesta forma Scriptura acelor zile. Şi multe din lucrurile spuse de El îşi au rădăcinile în Vechiul Testament, deşi, desigur, acestea sunt profund transformate şi proaspete în învăţăturile lui Hristos. După părerea mea, în acest caz El împrumută această Fericire direct din cartea Psalmilor. Din Psalmul 37, versetul 11: ,,Cei blânzi moştenesc ţara." Asta spune versetul din Psalmi, şi ascultaţi ce spune Isus: ,,Cei blânzi vor moşteni pământul." Motivul pentru care mă refer la acest lucru este acela că, dacă veţi studia Psalmul 37, veţi descoperi că Psalmul 37 este o expunere a ce înseamnă să fii blând. Un om blând nu este cineva pe care ceilalţi îl calcă tot timpul în picioare. Un om blând e cineva care se pleacă adânc înaintea lui Dumnezeu. Şi pentru că se smereşte înaintea lui Dumnezeu, el poate sta în picioare şi poate rezista împotriva celor care vor să îl asuprească.<br /><br /><br />Isus are o binecuvântare foarte interesantă pentru cei blânzi. El spune: ,,Cei blânzi vor moşteni pământul." Aţi meditat vreodată la acest lucru? Ei bine, probabil că e adevărat din mai multe privinţe. E adevărat din punct de vedere spiritual şi chiar istoric în ce priveşte planul lui Dumnezeu descoperit în istorie. Când creştinii participă la proclamarea Evangheliei şi Împărăţia lui Dumnezeu vine în felul acesta, putem spune că creştinii, ca membri ai marii familii a lui Dumnezeu, moştenesc pământul. Iar atunci când Domnul Isus Hristos va reveni să Îşi instituie domnia asupra pământului, putem spune că ei vor moşteni pământul şi vor domni împreună cu El. Asta ne spune Scriptura. Dar cred că mai există un sens în care moştenim pământul chiar acum, pentru că, vedeţi, acele lucruri ţin de viitor şi s-ar putea să nu însemne prea mult. Cel blând, care conform definiţiei din Psalmul 37 se încrede în Domnul şi nu se îngrijorează din cauza celor ce fac răul ci aşteaptă cu răbdare să vadă ce va face Dumnezeu, acest om, fie că are multe lucruri sau mai puţine, într-un sens el are totul. Nu-şi face griji pentru ziua de mâine. Îşi pune nădejdea în Domnul care se va îngriji de ea. Dumnezeu, care se îngrijeşte de crinii de pe câmp şi de păsările cerului, cu siguranţă poate avea grijă şi de el. Aşa se face că el poate pleca de acasă dimineaţa şi, în loc să-şi facă probleme cum va putea să aducă mai mult profit pentru firmă ca să-şi impresioneze şeful şi să primească o mărire de salar săptămâna viitoare, după care să fie promovat pe scara ierarhică, el priveşte spre cer şi admiră răsăritul de soare şi frumuseţea unei noi zile; astfel tot cerul e al lui. Apoi, când pleacă în excursie la sfârşit de săptămână, în loc să se îngrijoreze dacă lucrurile vor merge bine săptămâna viitoare sau se va întâmpla ceva rău, el se bucură în schimb de frumuseţea pământului. Putem spune că într-un fel tot pământul e al lui. Şi acesta e un lucru minunat. Isus spune că aceasta e calea spre fericire. <br /><br /><br />,,Ferice de cei flămânzi şi însetaţi dupa neprihănire." Aha, uite cheia. Foamea şi setea după neprihănire. Cine flămânzeşte şi însetează după neprihănire? <br />,,Cum să trăieşti cu dorinţe neîmplinite" (Living with Unfulfilled Desires). E scrisă pentru adolescenţi şi vorbeşte despre dorinţele sexuale şi despre cum poţi trece prin acea fază dificilă a vieţii. Dar, vedeţi, acel titlu, ,,Cum să trăieşti cu dorinţe neîmplinite", poate la fel de bine să fie titlul generaţiei noastre. Dorinţe neîmplinite. Oamenii trăiesc cu ele. Singura problemă e că cei mai mulţi dintre ei nu doresc să trăiască aşa. Motto-ul generaţiei noastre este: ,,Fă tot ce poţi ca să-ţi satisfaci dorinţele. Şi fă-o cât poţi de repede. Nu pierde vremea. Ai o singură viaţă. Trăieşte pentru ziua de azi. Ia tot ce poţi din ea." Aşa procedează lumea noastră. Flămânzeşte şi însetează după orice în afară de neprihănire. Astfel descoperă păcatul şi, odată cu acesta, frustrarea pe care o aduce. De aceea lumea e un loc atât de nenorocit. De aceea atât de mulţi creştini sunt uneori atât de nefericiţi. Noi nu flămânzim şi nu însetăm după neprihănire. Suntem flămânzi şi însetaţi după lucrurile lumii.<br />Care e promisiunea? ,,Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire, căci ei vor fi săturaţi." Crezi că dacă flămânzeşti şi însetezi după neprihănire, Dumnezeu nu ţi-o va da? Crezi că va spune: ,,Nu, nu vreau încă să fii sfânt. Mai suferă puţin." Dorinţa lui Dumnezeu e ca noi să fim sfinţi. Dacă nu suntem sfinţi, e din cauză că noi nu vrem cu adevărat să fim. <br /><br />Aceste Fericiri nu sunt pur şi simplu adunate la întâmplare. Există o ordine a lor. Primele trei dintre ele... Cei săraci în duh, cei ce plâng, cei blânzi... Acestea se referă la o anumită atitudine care e necesară pentru a te apropia pe Dumnezeu. Cheia este însă a patra. ,,Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după neprihănire." O descoperim în Isus Hristos. Acesta e un mod în care putem vorbi despre mântuire înainte de cruce. Apoi vin celelalte. Matei 5 versetul 7, versetul 8 şi în special versetul 9. Ele vorbesc despre roada vieţii pe care noi o găsim în Isus.<br />,,Ferice de cei milostivi." ,,Ferice de cei cu inima curată." ,,Ferice de cei împăciuitori." <br /><br />,,Ferice de cei milostivi." Dumnezeu e milostiv. De la El învăţăm ce e mila. Mila e harul în acţiune pentru cei ce nu o merită. Pe ea o găsim la cruce. Dumnezeu îşi arată mila faţă de noi. Iar creştinii sunt chemaţi să fie milostivi în acelaşi fel. Bonhoeffer, atunci când scrie despre acest lucru în ,,Preţul uceniciei" (The Cost of Discipleship), contrastează mila (pe bună dreptate, cred eu) cu un sentiment greşit înţeles al demnităţii proprii. El explică lucrurile în felul următor.<br />Există un sentiment îndreptăţit al demnităţii. Înţelegem asta. Bărbaţii şi femeile sunt creaţi după chipul lui Dumnezeu şi avem demnitate pentru că suntem făcuţi după chipul Lui. Deşi această imagine e denaturată, e încă acolo. Acest lucru e foarte important. De aceea trebuie să respectăm viaţa. Viaţa după chipul lui Dumnezeu. Dar există şi un sentiment greşit înţeles al demnităţii. Există acel fel de demnitate care spune: ,,Sunt o persoană prea importantă ca să fiu deranjat cu astfel de lucruri, care nici măcar n-au apucat să se întâmple." Sau: ,,Sunt prea ocupat ca să-mi fac timp pentru problema aceasta, deşi poate că au nevoie de timpul meu." Acesta e un sentiment al demnităţii greşit înţeles. Despre el vorbeşte Bonhoeffer. El spune: ,,Vedeţi, cei milostivi, cei care Îl urmează pe Hristos şi învaţă de la El ce e mila, sunt oprimaţii acestei lumi." Oamenii din vremea lui Isus priveau la El şi se întrebau: ,,Ce fel de Învăţător e acesta? Uite, e prieten cu păcătoşii." Şi nu se refereau la ,,păcătoşi" în sensul teologic al cuvântului. Se refereau la oamenii care nu sunt la fel de drăguţi ca şi noi. Pentru că asta făcea Isus şi Dumnezeu proceda astfel ca mila Sa să ajungă la cei ce aveau nevoie de ea. Şi noi suntem chemaţi să facem la fel. Care e promisiunea? ,,Ferice de cei milostivi, căci ei vor avea parte de milă." Bineînţeles că vor avea parte de ea. De fapt, dacă au trăit în felul acesta, au găsit deja mila pentru că această milă se găseşte la crucea lui Hristos. <br /><br />,,Ferice de cei cu inima curată." Puritatea. O, cât de demodat e acest cuvânt în ziua de azi. Puritate. Cine vrea să fie curat în această lume? Asta înseamnă să fii rigid. Înseamnă să nu fii sofisticat. Înseamnă să fii învechit. Aşa crede lumea. Şi totuşi, Isus spune: ,,Ascultaţi, cei cu inima curată Îl vor vedea pe Dumnezeu!" De ce? Pentru că Dumnezeu e sfânt. Cei care nu sunt neprihăniţi, cei care nu sunt curaţi nu vor sta înaintea Lui. <br /><br />,,Ferice de cei împăciuitori." De ce? Pentru că Dumnezeu a făcut pace cu noi. Pace la cruce. Noi eram duşmanii lui Dumnezeu. Pavel vorbeşte despre aceasta în Efeseni. Mergeam pe drumul nostru pentru că eram duşmanii lui Dumnezeu. Ne luptam între noi. Dumnezeu a coborât şi a făcut pace la cruce. Isus a murit ca să înlăture cauza conflictului. Iar noi, cei care am primit acest fel de pace, nu putem să fim altfel decât împăciuitori, încercând să aducem bărbaţii şi femeile din nou împreună şi, mai presus de orice, împreună cu Dumnezeu. <br /><br />Iar apoi, în cele din urmă, Isus vorbeşte despre persecuţie. Şi ea va veni. Sunt sigur că înţelegeţi acest lucru. Există apropierea. Există plata păcatului şi neprihănirea lui Hristos. Există roada luminii care izvorăşte din aceasta. Iar apoi, aşa cum spune Isus în altă parte, în mod inevitabil vor urma persecuţiile. Dar ce ne spune El? Oare ne spune: ,,Păi, vedeţi, v-am arătat un mod de viaţă care e calea spre fericire, dar trebuie să vă spun că mai sunt şi persecuţii, iar cel puţin în acest domeniu veţi fi foarte, foarte nefericiţi." Nu spune nimic de felul acesta. El spune: ,,Ferice de cei persecutaţi." De ce? ,,Pentru că persecuţia e dovada că voi sunteţi identificaţi cu Mine." El vorbeşte aici despre un anume fel de persecuţie. Persecuţia despre care vorbeşte e cea care vine peste noi din cauză că Duhul lui Isus Hristos lucrează în inimile noastre şi noi devenim din ce în ce mai mult asemenea Lui. Începem să trăim în această lume ca Isus Hristos şi în mod inevitabil vom suferi acelaşi fel de persecuţie de care a avut parte şi El. Ne putem bucura de aceasta, pentru că e dovada că Îi aparţinem lui Isus. Fericirea constă în aceea că El Însuşi mângăie inimile şi sufletele ucenicilor Săi. <br /><br />Întrebarea cu care vreau să închei e următoarea. E una practică. Unde vom găsi oare în lumea aceasta un loc unde oamenii să poată trăi astfel? Vedeţi, nu e vorba de o lume indiferentă. E o lume ostilă, păcătoasă, crudă, lacomă. E o lume care trăieşte pentru sine. Unde oare în mijlocul unei astfel de lumi există un loc pentru cei săraci în duh, cei ce plâng pentru păcat, cei blânzi înaintea lui Dumnezeu, cei ce flămânzesc şi însetează după neprihănire, cei milostivi, cei cu inima curată, cei împăciuitori, cei prigoniţi din pricina neprihănirii? Există un singur loc de felul acesta. E locul unde această lume L-a dus pe Domnul Isus Hristos. E la cruce. Dar iată, la cruce e o mare părtăşie. Vedeţi, atunci când privim la cruce şi încercăm să-L urmăm pe Isus, luându-ne crucea şi mergând după El, auzim înapoia noastră strigătele acestei lumi. Şi lumea nu strigă cuvinte de binecuvântare, ci ,,Răstigneşte-L, răstigniţi-i." Dar când privim la Isus, Îl auzim spunând: ,,Ferice de ei!" Iar un singur cuvânt de binecuvântare din gura Lui valorează mai mult decât orice, orice lucru pe care îl poate face lumea.<br />Vă încurajez să urmaţi calea crucii. Veţi găsi acolo părtăşia martirilor şi binecuvântarea lui Isus, care va spune celor ce Îl urmează: ,,Bine ai lucrat, rob bun şi credincios. Intră în bucuria Stăpânului tău."<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-6825076356841664604?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-36968846743262011622009-12-24T05:24:00.001-08:002009-12-24T05:24:22.368-08:00,,Dacă prin fericire înţelegem seninătate, încredere, mulţumire, pace, bucurie, satisfacţie a sufletului, atunci Isus a fost fericit la modul suprem. Nu citim niciunde că ar fi râs, deşi sunt sigur că a făcut-o. El nu căuta plăcerea, veselia, glumele, farsele făcute pe socoteala altora. Fericirea Lui nu depindea de circumstanţele exterioare. Nu avea nevoie de stimuli externi care să Îl facă fericit. El a învăţat secretul care Îi permitea să trăiască deasupra circumstanţelor vieţii şi fără teamă de viitor. El mergea înainte cu calm, siguranţă şi seninătate prin cele mai solicitante situaţii, chiar prin moarte. Cu siguranţă, dacă cineva a avut vreodată o fericire autentică şi binecuvântată, acela a fost Isus Hristos."<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-3696884674326201162?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-76344253248296888492009-12-24T05:18:00.001-08:002009-12-24T05:18:54.093-08:00Bonhoeffer : “Harul ieftin, spunea el, este a predica iertarea fără a pretinde pocăinţă. Botez fără diciplină în biserică. Cina Domnului fără mărturisire. Harul ieftin este harul fără ucenicie. Har fără cruce. Har fără Isus Cristos, Cel viu şi încarnat”...<br /><br />A. W. Tozer scria: 'Întregul transfer al convertirii religioase a fost transformat în ceva mecanic şi fără viaţă. Credinţa poate fi exersată acum fără nici un impact asupra moralităţii şi fără nici o ruşine faţă de identitatea umană. Cristos poate fi 'primit' fără a induce o dragoste specială faţă de El în imima celui care Îl primeşte. Individul este 'mântuit' dar el nu simte foame sau sete pentru Dumnezeu. De fapt,' spune Tozer, "el este învăţat în mod concret să fie mulţumit şi încurajat de puţin"...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-7634425324829688849?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-26060227767512887462009-12-24T02:38:00.000-08:002009-12-24T02:40:50.112-08:00Când vine ispita<br /><br /><br /><br /><br /><br />(Genesa 39:7-12)<br /><br /><br /><br /><br /><br />Nu cu mult timp în urmă, Intervarsity Press a publicat o carte despre subiectul ispitei, intitulată "Temptation - Help for Struggling Christians" ("Ispita - Ajutor pentru creştinii care se luptă cu ea"). Cartea e scrisă de Charles Durham, un pastor din Kansas, şi ea începe cu o ilustraţie interesantă. Cu ani în urmă, pe insula Cape Hatteras, în largul coastei din Carolina de Nord, trăia un grup de oameni care îşi câştigau existenţa făcând corăbiile să naufragieze în zonele cu apă mai puţin adâncă. Ei erau demolatori şi procedau în felul următor. Ieşeau noaptea, când corăbiile încercau să se apropie de coastă şi căutau o trecere în jurul insulei, şi legau o lumină de capul unui cal bătrân. Aceşti oameni din Nag's Head (Capul Calului), aşa se numea satul lor, plimbau apoi calul înainte şi înapoi, în sus şi în jos. Corăbiile care căutau un drum spre coastă vedeau lumina mişcându-se şi se gândeau că e a unei alte corăbii care a găsit drumul, şi astfel se îndreptau spre insulă şi eşuau pe bancul de nisip din Diamond Shoals. Era o afacere foarte profitabilă. Chiar şi astăzi, turiştilor care vizitează Nag's Head li se arată case construite din epavele acelor corăbii. Acei demolatori se apropiau de corăbiile naufragiate şi adunau pentru casele lor cheresteaua, uneltele şi mobilierul corăbiei, iar uneori mai puneau şi ceva bani în pungă.<br />În total, de-a lungul anilor, peste 2300 de corăbii au naufragiat în acea zonă de coastă, fie ca urmare a unui accident, fie datorită trădării, ca în cazul pe care tocmai l-am descris. <br /><br />Prima dată când oamenii aud despre asta sunt şocaţi să afle că se poate întâmpla aşa ceva, dar ar fi mult mai şocaţi dacă ar şti că există demolatori spirituali care sunt hotărâţi să naufragieze vieţile creştinilor şi să le distrugă pe ţărmurile păcatului. În tradiţia bisericii creştine, teologii au vorbit despre trei astfel de demolatori. Înainte de toate e lumea. Când teologii vorbesc despre lume, ei nu se referă la globul pământesc, nici măcar la oamenii care trăiesc pe suprafaţa planetei. Ei se referă la valorile lumii, la sistemul lumii. El e cel care în mod constant încearcă să atragă credincioşii în plasa lui.<br />Al doilea demolator e firea pământească. Ne referim aici la păcatele senzuale. Scriptura ne avertizează în privinţa aceasta şi ne spune să ne ţinem la distanţă de ele, să fugim de astfel de ispite.<br />Apoi, în cele din urmă, există demolatorul care, într-un fel, stă în spatele tuturor celorlalţi şi îi foloseşte în interesul lui. Numele acestuia e diavolul. Diavolul e descris de Petru ca un leu care răcneşte şi caută pe cine să înghită, iar noi trebuie să i ne împotrivim. Petru ne spune că trebuie să stăm tari în credinţă şi să ne împotrivim lui, ştiind că şi fraţii noştri în lume trec prin aceleaşi suferinţe ca şi noi (1Petru 5:8,9). Acest ultim verset e unul foarte important şi trebuie să îl avem puternic întipărit în minte atunci când ne gândim la ispite, fiindcă el ne spune că oricare ar fi ispita cu care ne confruntăm, s-au confruntat şi alţii cu ea înaintea noastră. Într-adevăr, aşa cum spune Petru, s-au confruntat cu ea fraţii şi surorile noastre creştine din întreaga lume, nu numai în vremea noastră ci şi în veacurile trecute. Acest lucru e important pentru că una din capcanele lui Satan e să ne convingă că ispita cu care ne confruntăm noi nu are egal în toată istoria întregii rase umane. Dar, atunci când descoperim că ne gândim la astfel de lucruri, pe care ni le şopteşte Satan, trebuie să ne dăm seama că Satan e cel ce vorbeşte, nu Dumnezeu. Dumnezeu ne spune că aceasta e o minciună, iar cel ce ne dă astfel de sfaturi este Mincinosul. Biblia ne spune că nu vom avea nicioadă de înfruntat vreo ispită cu care să nu se fi confruntat şi alţii. Mai mult, nu numai că s-au confruntat cu ea, dar au şi biruit-o.<br />De aceea nu trebuie să încercăm să ne găsim scuze prin care să justificăm purtarea noastră păcătoasă, ci trebuie să biruim ispita, aşa cum vrea Dumnezeu să facem. <br /><br />Aici intră în scenă povestea lui Iosif. Sunt multe lecţii care pot fi învăţate din întâmplarea în care soţia lui Potifar îl ispiteşte pe Iosif, dar cu siguranţă una dintre primele şi cele mai importante este aceea că avem de-a face cu o ispită comună. Situaţia prin care a trecut Iosif cu mii de ani în urmă e aceeaşi prin care trec şi oamenii din zilele noastre. Iar situaţiile prin care trecem noi astăzi sunt aceleaşi prin care a trecut şi Iosif cu mii de ani în urmă. Aş merge chiar mai departe şi aş spune că multe sute, poate chiar mii de oameni, s-au confruntat cu exact aceeaşi situaţie chiar în acest sfârşit de săptămână. Poate că printre ei sunt şi unii pe care îi cunoaşteţi. <br /><br />Iosif era în casa lui Potifar. Tocmai a fost promovat. Era într-o poziţie cu responsabilităţi. Era pe placul lui Potifar, dar, din păcate, era şi pe placul nevestei lui Potifar. Această femeie era pofticioasă, pentru că atunci când citim relatarea observăm că s-a uitat la Iosif cu o privire pofticioasă. Îl dorea. Soţul ei nu-i era de ajuns. Femeia aceasta era de o inteligenţă diabolică, pentru că şi-a planificat cu mare grijă cum să îl aducă pe Iosif într-o situaţie în care nu era nimeni prin preajmă. Femeia era insistentă, căci ni se spune cum iarăşi şi iarăşi se apropia de Iosif cu ispita ei.<br />Şi astăzi există astfel de oameni. Aş fi vrut ca pe lângă astfel de oameni să fi avut mai mulţi Iosifi în ziua de azi. Pentru că Iosif, după cum ştim din relatare, i-a rezistat femeii. A continuat să-i refuze avansurile, iar în final, când ea a reuşit să aducă lucrurile în punctul în care Iosif nu mai avea altceva de făcut decât să fugă, el a făcut tocmai aceasta. Ni se spune că a fugit, lăsându-şi chiar haina, de care ea se agăţase, în mâinile ei şi a fugit pur şi simplu din casă.<br />Ce trebuie să vedem aici e că această ispită nu e neobişnuită. Iar dacă Iosif i s-a putut împotrivi, cu siguranţă că şi creştinii de azi îi pot rezista. <br /><br />Vom vorbi pe larg despre aceasta. În studiul de data viitoare vrem să privim la secretul victoriei lui Iosif iar în următorul vrem să vedem ce facem dacă, spre deosebire de Iosif, nu am avut succes ci am cedat ispitei. Dar înainte de aceasta vreau să vă fac să înţelegeţi cât de puternică a fost această ispită. Când alţii sunt ispitiţi, avem tendinţa să îi desconsiderăm şi spunem: "A, bine, ei sunt slabi. Nici nu mă mir că au căzut." Nu, nu aşa stăteau lucrurile în acest caz. Ispita aceasta a fost una foarte puternică. Iar faptul că Iosif a câştigat victoria asupra ei e un motiv de laudă pentru el şi pentru puterea lui Dumnezeu care l-a ajutat să învingă.<br />Vreau să privim împreună la câteva caracteristici ale acestei ispite, iar apoi voi să le aplicaţi la ispitele care vin în vieţile voastre. <br /><br />Mai întâi, a fost o ispită naturală în sensul că a apelat la dorinţele fizice normale ale omului. E important să facem o distincţie în acest punct între acele dorinţe care sunt naturale, cum e aceasta, şi acelea nenaturale, în sensul că nu fac apel la ce numim noi instinctele normale ale omului. Crima nu e o ispită naturală. Ea se dezvoltă din ură şi neînţelegere, fiind într-un sens consecinţa naturală a acelor lucruri, dar ura şi neînţelegerea nu sunt naturale în ele însăşi. Nu am fost creaţi pentru acestea. Ele sunt produsul păcatului. Astfel, crima e un produs avansat al păcatului. Dar nu la fel stau lucrurile aici, când vorbim despre ispita sexuală, cu care s-a confruntat Iosif. Vorbim aici despre instinctul normal şi natural al unui bărbat sau al unei femei, iar problema nu constă în aceea că s-a făcut apel la un instinct natural, ci la aplicarea lui într-un cadru în care nu trebuie aplicat. Vedeţi, Biblia ne spune că sexul e pentru căsătorie, iar în cadrul căsătoriei el e un liant care ţine cuplul împreună, binecuvintează relaţia lor şi produce bucurie. Dar, în afara acestui cadru, pentru care a fost creat de Dumnezeu, el devine un lucru destabilizant şi distructiv.<br />Desigur, faptul că sexul e un instinct natural este folosit de lume ca un argument pentru a se complace în el, practic în orice circumstanţe. Ei bine, la fel i s-a spus şi lui Iosif. Iar dacă Doamna Potifar nu i-a spus-o, cu siguranţă Iosif şi-a dat seama şi singur de existenţa acestui argument. El suna cam aşa: "Iosif, ai de-acum 27 de ani. Eşti sclav de zece ani. Ai fost promovat pe merit, pentru că ai lucrat din greu pentru aceasta. Dorinţele şi instinctele pe care le ai la vârsta aceasta nu sunt ale unui copil. Sunt ale unui bărbat. Ce poate fi mai natural decât o relaţie sexuală? Chiar o meriţi.. De fapt, poţi spune chiar că Dumnezeu ţi-o pune la dispoziţie, pentru că El ţi-a trimis-o pe această femeie care e îndrăgostită de tine şi te doreşte. Evident că lucrul pe care trebuie să-l faci acum e să-ţi satisfaci instinctul pe care Dumnezeu l-a pus în inima ta." Iosif nu s-a lăsat înşelat, pentru că Iosif şi-a dat seama ce reprezintă de fapt argumentul acesta. El înseamnă să asociezi un lucru bun cu alt lucru bun, dar într-un mod greşit. E exact ce a încercat diavolul să facă, atunci când s-a apropiat de Isus Hristos. Când Hristos a citat un verset din Scriptură, diavolul a venit şi el cu unul, iar Domnul a trebuit să-i răspundă că nu trebuie să-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău. Nu te poţi împotrivi unei porţiuni din Cuvântul lui Dumnezeu cu o alta. Deşi e adevărat că instinctul, în acest caz, e unul bun, el nu trebuie exercitat într-un mod greşit sau în afara voiei lui Dumnezeu, care e atât de clar afirmată în Scriptură, ba chiar, trebuie să o spunem, e un principiu fundamental al inimii umane. <br /><br />Deci, în primul rând, ispita a fost una naturală. Al doilea lucru care a făcut ispita să fie atât de puternică e acela că a venit la Iosif atunci când el era departe de casă. O familie credincioasă exercită o puternică influenţă restrictivă asupra copilului. Binecuvântată aşa cum trebuie, acea influenţă devine parte a caracterului copilului, astfel încât el trăieşte după standardele familiei chiar atunci când e departe de ea. Dar lucrurile nu stau întotdeauna aşa. Adesea tânărul iese de sub influenţa restrictivă a familiei şi face lucruri pe care nu le-ar fi făcut acasă. Astfel viciile încep să pună stăpânire pe el şi îi domină viaţa.<br />Cum se face că un tânăr sau o tânără, studenţi, provenind din familii creştine (poate creştine doar cu numele), atunci când pleacă la facultate încep să trăiască cu prietenul sau prietena, lucru pe care nu l-ar fi făcut niciodată acasă? De ce oare un om de afaceri, în timpul unei călătorii, va face în alt oraş lucruri pe care nu le-ar face niciodată în oraşul său? Oare de ce oamenii de la o petrecere fac şi spun unele lucruri pe care nu le-ar face sau nu le-ar spune niciodată în activităţile de rutină ale serviciului sau familiei?<br />Răspunsul e că aceşti oameni au o părere greşită despre Dumnezeu. Trebuie să spunem, probabil, că ei au o părere tribală despre Dumnezeu. Ei gândesc cam aşa: "Dumnezeu e Dumnezeu în familia mea, dar nu e neapărat Dumnezeu şi în locul în care mă găsesc acum." Sau: "Dumnezeu e Dumnezeul părinţilor mei, asta nu înseamnă că e şi Dumnezeul meu." Sau: "Dumnezeu e Dumnezeul de fiecare zi, dar nu e Dumnezeu şi peste petrecerea aceasta." Vedeţi, ce trebuie să recunoaştem e faptul că Dumnezeu e Dumnezeu, iar Dumnezeu e omniprezent. Dumnezeu e peste tot, el e Dumnezeu în orice loc în care mergi, orice ai face, indiferent dacă recunoşti lucrul acesta sau nu.<br />Iosif a înţeles acest lucru. Iar atunci când a început să vorbească despre ispită, a identificat-o ca păcat, un păcat împotriva lui Dumnezeu. Nu a fost suficient să i se spună: "Ei bine, Dumnezeul tău e Iehova, El e Dumnezeul părinţilor tăi, în ţara Canaan. Aici în Egipt noi avem de-a face cu alţi dumnezei. Avem dumnezeii noştri." Iosif nu s-a lăsat deloc convins de argumentul acesta. Dumnezeu era Dumnezeu, iar Iehova era Dumnezeul Egiptului tot aşa cum era şi Dumnezeul patriei sale, indiferent ce credeau egiptenii despre El.<br />Dă-mi voie să-ţi spun că atunci când te confrunţi cu acest fel de ispită şi eşti tentat să gândeşti în felul acesta, adu-ţi aminte că Dumnezeu e Dumnezeu în campusul colegiului tău, la fel cum e Dumnezeu şi în oraşul tău natal. Iar Dumnezeu, dacă pot spune aşa, este la fel de prezent într-un bordel ca şi într-o biserică. E responsabilitatea noastră să recunoaştem acest lucru şi să Îi slujim ca unui Dumnezeu adevărat şi omniprezent ce este. <br /><br />Mai există şi un al treilea lucru care a făcut ca ispita aceasta să fie atât de puternică pentru Iosif. Ea a venit din partea unei persoane importante. E adevărat, nevasta lui Potifar era o femeie stricată. Era o neruşinată. Şi asta e adevărat. Dar era o femeie importantă, aşa cum înţelege lumea importanţa unui om. Era stăpâna casei. Lui Iosif nu i-a trebuit mult ca să înţeleagă că dacă îi face pe plac, câştigă un aliat care i-ar fi de mare ajutor în ascensiunea sa pe scara ierarhică, iar dacă o supără, îşi câştigă un duşman care, foarte posibil, îi poate face mult rău.<br />Mulţi cedează ispitei din acest motiv. Sunt confruntaţi cu o situaţie despre care ştiu că e greşită dar, pentru că le e prezentată de către o persoană pe care o consideră importantă, ei cred că trebuie să facă ce li se spune. Poate e vorba de un client important al firmei. Se gândesc: "Ştiu că e greşit şi că nu e bine să fac asta, dar trebuie să o fac, altfel pierdem contul clientului iar eu mi-aş putea pierde slujba. Dacă-i până acolo, trebuie şi eu să mănânc, nu-i aşa?" Cineva i-a pus odată exact această întrebare lui Tertulian: "Dacă-i până acolo, trebuie şi eu să mănânc, nu-i aşa?" La care Tertulian i-a replicat: "Chiar trebuie?"<br />Vedeţi, Iosif a rămas în picioare pentru că, în ultimă instanţă, credinţa e cea care l-a susţinut şi el a recunoscut că rezultatul final e hotărât de Dumnezeu, indiferent ce i s-ar putea întâmpla între timp. Aşa că Iosif a preferat calea închisorii în locul căii păcatului. A trebuit să sufere pentru poziţia sa, dar dacă n-ar fi făcut-o, n-ar fi ajuns niciodată în poziţia pe care a obţinut-o mai târziu, prin harul lui Dumnezeu.<br />Nimic altceva nu-ţi va asigura biruinţa într-o astfel de situaţie când ispita vine din partea unei persoane pe care o consideri importantă, în afara credinţei în Cel ce e mai important decât persoana care te ispiteşte. Mai precis, credinţa în Dumnezeu, care e cel mai important, şi trebuie să fie cel mai important în viaţa ta. <br /><br />Există un al patrulea motiv pentru care ispita a fost atât de puternică în cazul lui Iosif. Ea a venit după o promovare importantă. Ispita nu a venit la Iosif în timpul celor zece ani în care s-a luptat din greu să avanseze, de la cel mai de jos sclav în casa lui Potifar până la asistentul personal al acestuia şi administratorul întregii sale averi. Nu a venit în timpul acestor ani. Iosif ar fi putut spune atunci: "Nu, nu am timp pentru aşa ceva. Trebuie să câştig. Trebuie să reuşesc aici. Trebuie să-i demonstrez lui Potifar că sunt cel mai credincios, cel mai bun, cel mai harnic dintre toţi sclavii." Nu a venit la el în acea perioadă. Dar a venit după aceea, când Iosif şi-a atins ţelul, când îşi putea spune de-acum: "Ei bine, Iosif, ai ajuns în cea mai importantă poziţie în care poate ajunge un sclav. Mai sus de-atât nici un sclav nu poate ajunge. Ai lucrat din greu timp de zece ani. Ai respectat toate legile lui Dumnezeu până cum, dar acum ai şi tu dreptul să te bucuri de roadele muncii tale. Cu siguranţă meriţi să te bucuri de această relaţie sexuală."<br />Daţi-mi voie să vă spun: Atenţie la ispitele care vin după ce aţi obţinut o victorie importantă! Nu uitaţi ce ne arată Matei 4 şi Luca 4, cum Domnul Isus Hristos a fost ispitit după ce a auzit vocea din ceruri spunând: "Acesta e Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea..." Imediat după aceea, după acest punct culminant al vieţii Sale, a venit şi diavolul. Iar acesta s-a apropiat de Isus spunându-I: "Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte ca aceste pietre să se prefacă în pâini." Atenţie la ispitele care vin după ce tocmai aţi condus pe cineva la Isus Hristos.<br />Atenţie la ispitele care vin imediat după o promovare spirituală. Atenţie la ispite, atunci când credeţi că v-aţi atins scopul. Mai presus de orice, atenţie la ispite în ultimii ani ai vieţii, pe măsură ce îmbătrâniţi. David avea 50 de ani, sau chiar mai mult, când a avut acea aventură cu Batşeba şi a ajuns în cel mai de jos punct al vieţii sale spirituale. Trebuie să continuăm să luptăm până la sfârşit. <br /><br />Al cincilea motiv pentru care ispita a fost atât de puternică este pentru că a venit la Iosif de mai multe ori. Aceasta e o altă metodă pe care diavolul o foloseşte ca să ne înfrângă rezistenţa. Prima dată când vine ispita, ne dăm seama ce e de fapt. Ştim că e un lucru rău şi spunem: "Nu, eu sunt creştin. Nu pot să fac aşa ceva. Nu e bine." Ei bine, diavolul se întoarce şi mai încearcă o dată. Dacă îl respingem şi de data asta, el revine şi mai încearcă. Chiar dacă rezistăm la primele sale încercări, e trist că uneori prin simpla repetare a ispitei diavolul îşi atinge scopul iar noi îi cedăm.<br />Alexander Pope a exprimat foarte bine această idee în două mici cuplete pe care le-a scris: <br /><br /><br />Vice is a monster of so frightful mien<br />As to be hated needs but to be seen<br />But seen too often, familiar with her face<br />We first endure, then pity, then embrace. <br /><br />(Viciul e un monstru cu o înfăţişare atât de înspăimântătoare<br />Încât e suficient să îl vezi ca să îl urăşti.<br />Dar, văzut prea des, faţa lui devine familiară,<br />Mai întâi o suportăm, apoi o compătimim, apoi o îmbrăţişăm.)<br />Dacă nu vrem să păţim şi noi la fel, avem nevoie de puterea lui Dumnezeu ca să rezistăm ispitei. <br /><br />Mai e un ultim punct pe care vreau să îl menţionez, şi care a făcut din ispita aceasta una atât de puternică. Ea a venit la momentul potrivit. Poate prima dată când femeia l-a abordat, împrejurările erau potrivnice. Ea i-a spus: "Culcă-te cu mine." Poate că el i-a răspuns: "O, n-o putem face aici. Cineva ne-ar putea vedea." Dar, în cele din urmă, a sosit şi momentul în care, după cum ni se spune în text, nu mai era nimeni în casă, toţi slujitorii erau plecaţi. În acel moment ea l-a apucat de haină şi i-a spus: "Culcă-te cu mine!" Ni se spune că în acel moment el şi-a lăsat haina în mâinile ei şi a fugit afară din casă.<br />Vedeţi, în anumite circumstanţe mintea voastră va funcţiona la fel. Veţi spune: "Iată, L-am slujit pe Dumnezeu şi I-am fost credincios în toţi aceşti ani, dar acum sunt într-o situaţie în care aş putea păşi în afara voiei lui Dumnezeu doar puţin, pe urmă mă voi întoarce înapoi şi n-o să ştie nimeni." N-o să ştie nimeni? Cea cu care păcătuieşti va şti şi poate va spune şi altcuiva. Dar, mai presus de orice, Dumnezeu ştie. Vezi, Dumnezeu nu e doar omniprezent, adică El e chiar acolo, în locul şi în momentul în care păcătuieşti, dar Dumnezeu e şi omniscient. El cunoaşte toate lucrurile, nu doar ce faci, ci şi gândurile şi planurile inimii tale. Nu spune: "Ce ocazie perfectă!" Nu există o ocazie perfectă pentru a păcătui. Dimpotrivă, fiecare moment este ocazia perfectă ca să renunţi la păcat şi să Îi slujeşti lui Dumnezeu. <br /><br />Voi vorbi într-un alt studiu despre secretul succesului lui Iosif, şi voi face asta, dar dă-mi voie să îţi spun că, dacă te găseşti într-o situaţie în care eşti ispitit să faci acest păcat sau oricare altul, nu aştepta până săptămâna viitoare ca să rezolvi problema. Nu aştepta până începem să vorbim despre secret. Ocupă-te de el acum şi fă ce a făcut Iosif. Poate spui: "Dar ce a făcut Iosif?" Ei bine, sunt mai multe lucruri pe care Iosif le-a făcut, şi vom vorbi despre aceste lucruri, dar un lucru evident pe care l-a făcut este acela că a plecat din locul în care era ispitit. Dacă nu faci nimic altceva, acesta e punctul din care trebuie să porneşti. Iosif nu a rămas acolo. În ultimă instanţă, singurul lucru pe care putea să-l facă era să fugă, şi acesta este exact lucrul pe care l-a făcut. În acest punct îmi place cum traduce versiunea King James a Bibliei acest pasaj, pentru că sună atât de arhaic. Ea spune: "He left his garment in her hand, and fled, and got him out." ("El i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă.") Vedeţi, Iosif a fugit singur, nimeni nu l-a scos de acolo. Dacă vroia să iasă, trebuia să o facă singur. Şi a făcut-o. Acesta e motivul pentru care privim azi în urmă la istoria lui Iosif, ni-l amintim şi îl admirăm, pentru că sunt atât de mulţi oameni care au ajuns în situaţii asemănătoare şi au căzut, şi nimeni nu se mai gândeşte la ei. Stai tare alături de Iosif. Fugi de păcatul adulterului, aşa cum le scria şi Apostolul Pavel corintenilor din vremea lui. Stai tare cu Dumnezeu şi hotărăşte în inima ta că Îl vei sluji indiferent de consecinţe....<br /><br /><br /><br /><br />remember: <br /><br /><br /><br />Vice is a monster of so frightful mien<br />As to be hated needs but to be seen<br />But seen too often, familiar with her face<br />We first endure, then pity, then embrace....<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-2606022776751288746?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-39082570239845324672009-12-23T09:17:00.000-08:002009-12-23T09:18:58.789-08:00Iată vine-un Jeep pe stradă, cu un girofar pe el,<br />Baiazid stătea în dreapta şi rosti către şofer:<br />“Sper că Mircea să ajungă, să nu-ntârzie din nou..<br />Ia vezi dacă-a tras maşina, lângă gura de metrou..”.<br />“-N-a venit Măria Ta, zise el privind în jur…”<br />“-Şi mi-a zis că fix la 12 ne vedem lângă Carrefour”.<br />Aşteptând vreo 5 minute, îşi pierdu orice răbdare,<br />Şi trimite bodiguarzii să se uite prin parcare<br />La un semn (curbă la dreapta), se opreşte un X5.<br />Şi din el coboară Mircea, în bermude şi opinci.<br />Printre turci porni agale, şi privindu-i cu nesaţ,<br />Le-arată un “Sony Vaio”, care-l ţine la subraţ.<br />Agitat, la el în Jeep, şi-mbrăcat tot in civil,<br />Baiazid nu mai rezistă şi îl sună pe mobil:<br />“-Tu esti Mircea?”….”-Da-mpărate, am uitat sa iţi dau bip,<br />Dar am stat mult la Rovine, era coadă la Agip.<br />Nici n-am nimerit din prima, că nu vin aici prea des,<br />Şi-am luat-o pe centură, îndrumat de GPS.<br />Acum am parcat maşina. Unde eşti?, că vin la tine…”<br />“-Sunt la mine în maşina şi te văd, te-ndrepţi spre mine”.<br />Şi de-ndată ajunse Mircea şi urcă la turc în jeep.<br />Şi-ncepu să îi explice că nu vrea, cu nici un chip<br />Sa îşi strângă-ntreaga oaste la Rovine în câmpii,<br />Şi să lupte pân’ la moarte cu ai turcului spahii.<br />“-Baiazide, ştii că-i criză, şi-acum viaţa-i foarte grea,<br />Mă gândeam ca să ne batem… dar la “Heroes” în reţea.<br />Sau în loc să cucereşti, cu armate-al meu popor,<br />Nu ai vrea , dacă ai wireless, să jucăm “conQUIZtador”?<br />“-Cum când turcii-mi sunt în vamă , şi-am venit din Istambul,<br />Tu nu vrei ca să ne batem, că nu ţi se pare “cool”?<br />Eu nu-s disperat ca tine să stau nopţi întregi pe net,<br />Eu trăiesc în realitate, şi nu e nici un secret . .<br />Că am fost în multe lupte: Varna, Yalta sau Oituz…”<br />“-Păi eu sunt online tot timpul, nu puteai să dai un “buzz”??”<br />“-Mircea !!! Vin c-o-ntreagă oaste , iar tu faci mişto de noi . .<br />Mâine sunt aici cu turcii şi-ţi declar de-acum război”.<br />“-Cum vrei tu mărite rege, eu speram să mă-nţelegi,<br />Căci de-ajungem la cuţite, voi nu mai plecaţi întregi.<br />N-aş vrea ca să pun pe “YouTube”, cu-ai tăi morţi, videoclipuri,<br />Nici ca Dunărea să-nnece spumegând a tale jeep-uri.<br />Dar, de asta ţi-e dorinţa, mâine ne vedem la luptă,<br />Şi-ţi promit că pleci d-aici cel puţin c-o mână ruptă.”<br />Şi zicând acestea Mircea, îl lăsă pe Baiazid.<br />Şi trântindu-i portiera el plecă la pas grăbit.<br />Când ajunse la maşină, găsi-n geam, pe-un bilet scris:<br />“Scuze. V-am blocat o roată, c-aţi parcat pe “interzis”…”<br />Şi dă Mircea multe mailuri, sms-uri, mii de “bip”-uri,<br />Ca să-şi strângă toţi oştenii şi să îi îndese-n “Jeep”-uri.<br />Demarând în mare trombă, se-ndreptară spre Rovine,<br />Dar aici găsiră turcii, toţi cu pantalonii-n vine.<br />Toţi văitându-se de moarte, ghemuiţi prin iarba scurtă<br />Rezemaţi de câte-un ciot, şi ţinându-se de burtă.<br />“-Baiazid , hai să ne batem…! ! , Unde eşti, de ce nu vii?”<br />“-Mi-am scos în oraş oştenii, şi i-am dus la KFC.<br />Şi-am mâncat cu poft-aseară, tot ce ni s-a pus pe masă…”<br />Răspunse-ncordat sultanul dintr-o tufă mai retrasă.<br />“-N-am ştiut ca la “fast-food”-uri nu e bine să mănânci,<br />Mai ales în România, fiindcă rişti să pleci pe “brânci”…<br />Nu mai vreau ca să ne batem, iartă-mă a fost o farsă.<br />Dă-ne nişte “Trifermente” şi-o să facem cale-ntoarsă”…<br />Şi aşa a scăpat Mircea de o luptă la Rovine.<br />Deci se vede pân-la urmă ca “fast-food”-ul face bine !<br />Asta-i tot… Dar fiţi voi siguri că Istoria o să zică:<br />“Turcii l-au văzut pe Mircea şi-au făcut pe ei de frică… “<br /><br /><br /><br />no further commentary....<br /><br /><br />I AM speachless...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-3908257023984532467?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-78636569988149468382009-12-22T14:04:00.001-08:002009-12-22T14:04:39.171-08:00Mama imi povestea mai tarziu, ca atunci cand eram la gradinitza, sora mea, Mary, care este mai mare decat mine, cu 2 ani, era bolnava de hepatita, si era la spital, si educatoarea ne-a intrebat ce ne-ar placea sa inventam , noi, daca am fi niste inventatori...<br /><br />...fiecare a spus...si eu, spune mama,acum, ca as fi spus, ca as vrea sa inventez o mancare care sa stea de vorba cu mine...si apoi, am motivat si de ce, ...pt ca sora mea era dusa la spital de 3 saptamani, si imi era greu in singuratate...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-7863656998814946838?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-41976373235614586692009-12-22T02:46:00.001-08:002009-12-22T02:46:37.769-08:00http://www.businessmagazin.ro/special/toamna-batranului-yen-5104832<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-4197637323561458669?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-90196201649736465832009-12-21T14:16:00.001-08:002009-12-21T14:16:47.251-08:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://2.bp.blogspot.com/_m2KLkC38yxQ/Sy_zum2yBRI/AAAAAAAAANo/ivf6jG_rVYU/s1600-h/concorde+in+flames.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 178px;" src="http://2.bp.blogspot.com/_m2KLkC38yxQ/Sy_zum2yBRI/AAAAAAAAANo/ivf6jG_rVYU/s320/concorde+in+flames.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5417816858779845906" /></a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-9019620164973646583?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-19353013679464941382009-12-21T14:15:00.001-08:002009-12-21T14:15:55.914-08:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://4.bp.blogspot.com/_m2KLkC38yxQ/Sy_zhMGSdiI/AAAAAAAAANg/SX_0NSt78-U/s1600-h/boy.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 214px;" src="http://4.bp.blogspot.com/_m2KLkC38yxQ/Sy_zhMGSdiI/AAAAAAAAANg/SX_0NSt78-U/s320/boy.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5417816628258829858" /></a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-1935301367946494138?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-25857949473613566542009-12-21T14:14:00.000-08:002009-12-21T14:15:08.658-08:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://4.bp.blogspot.com/_m2KLkC38yxQ/Sy_zVtTQufI/AAAAAAAAANY/IacHxzmrCzw/s1600-h/2001.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 278px; height: 320px;" src="http://4.bp.blogspot.com/_m2KLkC38yxQ/Sy_zVtTQufI/AAAAAAAAANY/IacHxzmrCzw/s320/2001.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5417816431013181938" /></a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-2585794947361356654?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-18374208165894507002009-12-21T14:13:00.000-08:002009-12-21T14:14:20.095-08:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://2.bp.blogspot.com/_m2KLkC38yxQ/Sy_zGBWYNQI/AAAAAAAAANQ/tkcfbSG2QsM/s1600-h/rapacious+fish.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 266px;" src="http://2.bp.blogspot.com/_m2KLkC38yxQ/Sy_zGBWYNQI/AAAAAAAAANQ/tkcfbSG2QsM/s320/rapacious+fish.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5417816161517057282" /></a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-1837420816589450700?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-49740103357524041432009-12-21T14:11:00.000-08:002009-12-21T14:13:16.500-08:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://3.bp.blogspot.com/_m2KLkC38yxQ/Sy_y3-fuz4I/AAAAAAAAANI/2bjKnXbHgo0/s1600-h/sad+pic.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 198px;" src="http://3.bp.blogspot.com/_m2KLkC38yxQ/Sy_y3-fuz4I/AAAAAAAAANI/2bjKnXbHgo0/s320/sad+pic.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5417815920232812418" /></a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-4974010335752404143?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-4760822021658595732009-12-21T14:10:00.000-08:002009-12-21T14:11:28.285-08:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://4.bp.blogspot.com/_m2KLkC38yxQ/Sy_yfd2ZSII/AAAAAAAAANA/RPdMweNhdfE/s1600-h/suicide.jpg"><img style="display:block; margin:0px auto 10px; text-align:center;cursor:pointer; cursor:hand;width: 254px; height: 320px;" src="http://4.bp.blogspot.com/_m2KLkC38yxQ/Sy_yfd2ZSII/AAAAAAAAANA/RPdMweNhdfE/s320/suicide.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5417815499152640130" /></a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-476082202165859573?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-82971648398158239292009-12-21T14:09:00.000-08:002009-12-21T14:10:39.313-08:00<a onblur="try {parent.deselectBloggerImageGracefully();} catch(e) {}" href="http://4.bp.blogspot.com/_m2KLkC38yxQ/Sy_yTfHdRAI/AAAAAAAAAM4/pCG8UBdzgzY/s1600-h/tsunami.jpg"><img style="float:left; margin:0 10px 10px 0;cursor:pointer; cursor:hand;width: 320px; height: 196px;" src="http://4.bp.blogspot.com/_m2KLkC38yxQ/Sy_yTfHdRAI/AAAAAAAAAM4/pCG8UBdzgzY/s320/tsunami.jpg" border="0" alt=""id="BLOGGER_PHOTO_ID_5417815293334209538" /></a><div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-8297164839815823929?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-61108382973019903082009-12-20T13:25:00.000-08:002009-12-20T13:26:08.548-08:00The Christmas, even if it’s an old pagan Celebration, today should be entirely about the gift of JESUS CHRIST, our LORD, and SAVIOUR, which came about as a covenant of God, that ALL human beings might have the opportunity for eternal life, by accepting HIS ONLY BEGOTTEN SON, as our LORD, and SAVIOUR, and, by repentance, in which one is expected to pick up the yoke of the Law of God, and live in as much righteousness as is humanly feasible. In other words, we are expected to live as children of the MOST HIGH God, and take up HIS teachings to pattern our lives after...<br /><br />How many of us REALLY attempt to live in the WORD, the Law of God ? In my studies, in my reading, in my research, this question keeps coming to mind, as, honestly, how many of us REALLY do, or even attempt to live as HE would have us live? We cannot merely become reborn without the action of rebirth taking place, which means, we have to walk the talk, we have to consider our every thought, and action, that we ARE aligned to HIS WAYS. It is difficult for mankind to come into the line of righteousness, that is for sure, but, we CAN do so, if we diligently prevail. HE does not expect us to be miraculous in our attempts, but, HE does expect us to walk as righteously as we are capable of, for HE so LOVES us, that HIS gift to the world, was HIMSELF, in the LORD, JESUS CHRIST, who lived a life of suffering, pain, and greater temptations than we shall ever face. This is one reason we are taught to bear our life cheerfully, for if HE could endure the worst conditions of life, when HE did not have to, certainly we can follow HIS lead, think???<br /><br />Matthew 1...<br />So, all the generations from Abraham to David, are fourteen generations, and from David until the carrying away of Babylon, are fourteen generations, and from the carrying away into Babylon unto CHRIST are fourteen generations...<br /><br />Jacob begat Joseph, the husband of Mary, of whom was born JESUS, who is called CHRIST...<br /><br />Now, the birth of JESUS CHRIST was on this wise: When as HIS Mother, Mary was espoused to Joseph, before they came together, she was found with the child of the HOLY GHOST. Then Joseph, her husband, being a just man, and not willing to make her a public example, was minded to put her away privily. But, while he thought on these things, behold, the angel of the LORD appeared unto him in a dream, saying, "Joseph, thou son of David, fear not to take unto thee Mary thy wife, for that which is conceived in her is of the HOLY GHOST. And she shall bring forth a son, and thou shalt call his name JESUS; for he shall save his people from their sins." Now, all this was done, that it might be fulfilled which was spoken by the LORD by the prophet, saying, "Behold, a virgin shall be with child, and shall bring forth a son, and they shall call his name EMMANUEL, which being interpreted is, *GOD* with us."<br />Then, Joseph being raised from sleep did as the angel of the LORD had bidden him, and took unto him his wife. And knew her not until she had brought forth her firstborn son, and he called his name JESUS...<br /><br />JESUS lived a normal life, but a life of love and unselfishness, until HE was grown, and then, HE began teaching amongst the people, spreading the WORD: 'Behold the KINGDOM of HEAVEN is at hand'. JESUS was perfect in character, HIS compassion for mankind was unfaltering, and, unrelenting. HE taught the importance of aligning to the HEAVENLY FATHER, and performed miracles such as mankind had never witnessed, nor, imagined before, leaving mankind to rethink their overall role in the matrix of life, with many rushing to be saved by HIS sacrifice, the ultimate sacrifice which was delivered unto God, via HIS own blood...<br /><br />Ah, the greatest story ever told, and the most compelling one mankind shall ever have to consider. Thus, we celebrate HIS birth, HIS life, and HIS deliberate presence, which is everlasting, that mankind might find life eternal on HIS right hand, as HE sits on the right of the FATHER, God…<br /><br />This Christmas, let us rethink our roles in this life, let us begin to embrace the necessity for living in the WORD, in the Law of God, for it is written, and it is certain, come that day of HEAVEN on Earth, only those who took up the yoke of JESUS CHRIST, our LORD, our SAVIOUR, and pronounced HIM as such, are the ones who will, despite their inherent sin, find mercy, and thus salvation in the eyes of the ONE, the ONLY, the ALMIGHTY LORD, our God…<br /><br />Merry Christmas, May the lessons of God reach your heart, that it is purified, may the LOVE of God be the example you live in, may the ideals HE requires become second nature to you, and yours, that you MAY, INDEED, be counted among the children, HIS children of the new order, HEAVEN on Earth. May you understand the importance of growth, from the soul out, may you understand the need to LOVE one another as you LOVE yourself, and may you honestly, with all of your heart, raise your LOVE, and thoughts to God our FATHER, that HE is ever present here and now with His love ready to heal you…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-6110838297301990308?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-26443332447407667032009-12-20T01:54:00.001-08:002009-12-20T01:54:36.178-08:00http://www.youtube.com/watch?v=jqxENMKaeCU<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-2644333244740766703?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-46150765545436192302009-12-19T14:38:00.002-08:002009-12-19T14:43:52.856-08:00“We do not go deep enough in our search for truth… God can teach us more in one moment by His Holy Spirit than we could learn from the great men of the earth… God wants our minds to expand. He desires to put His grace upon us. We may have a feast of good things every day, for God can open the whole treasure of heaven to us.”<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-4615076554543619230?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-13964108300352823922009-12-19T14:38:00.001-08:002009-12-19T14:38:46.417-08:00“In every one of His children, Jesus sends a letter to the world. If you are Christ’s follower, He sends in you a letter to the family, the village, the street, where you live. Jesus, dwelling in you, desires to speak to the hearts of those who are not acquainted with Him. Perhaps they do not read the Bible, or do not hear the voice that speaks to them in its pages; they do not see the love of God through His works. But if you are a true representative of Jesus, it may be that through you they will be led to understand something of His goodness and be won to love and serve Him.”—SC 115<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-1396410830035282392?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-85101011049166941002009-12-19T14:35:00.001-08:002009-12-19T14:35:29.604-08:00Christ was a powerful speaker because He was a sensitive listener! Why is this important? Because God speaks in a still small voice! So how did Jesus listen? <br /><br />“They had marked how often He spent long hours in solitude in communion with His Father…As He returned from the hours of prayer that closed the toilsome day, they marked the look of peace upon His face, the sense of refreshment that seemed to pervade His presence. It was from hours spent with God that He came forth, morning by morning, to bring the light of heaven to men. The disciples had come to connect His hours of prayer with the power of His words and works.”—TMB 103 <br /><br />“All who are under the training of God need the quiet hour for communion with their own hearts, with nature, and with God… We need to have a personal experience in obtaining a knowledge of the will of God. We must individually hear Him speaking to the heart. When every other voice is hushed, and in quietness we wait before Him, the silence of the soul makes more distinct the voice of God. He bids us, ‘Be still, and know that I am God’. This is the effectual preparation for all labor for God. Amidst the hurrying throng, and the strain of life’s intense activities, he who is thus refreshed will be surrounded with an atmosphere of light and peace. He will receive a new endowment of both physical and mental strength. His life will breathe out a fragrance, and will reveal a divine power that will reach men’s hearts.”—MH 58<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-8510101104916694100?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-29440214168381434982009-12-17T13:56:00.000-08:002009-12-17T13:57:03.962-08:00...la inceput cand pacatul a SPART,vesnicia DE CRISTAL in bucati, Dumnezeu a stat la poarta Edenului si a plans cu amar ca un copil, care si-a pierdut parintii...<br />insa dupa cea plans destul, pana ce i-a secat sufletul lui de Domn, s-a ridicat, si-a sters lacrimile si si-a spus, voi merge sa strang Vesnicia rupta in mii de bucati.....<br /><br /><br />si a mers , pe pament si a strans in 3 ani, toata vesnicia rupta in mii de bacati zdrobite...in teasc…<br /><br /><br />si a strans bob cu bob, : la fantana lui Iacov, la nunta din Cana, in casa lui Simon, in Betania, APOI Maria Mgadalena,apoi Lazar, Zacheu, fiul risipitor, Matei vamesul, Ioan si Iacov, fii tunetului, in Ghetsemani, rugandu-se, pe Golgota, suferinta suprema, …<br /><br />EL PE TOTI II VREA CU TOATA DRAGOSTEA DIN UNIVERS PT SINE, PT VESNICIE, RECUPERATI PT VESNICIE, ….etc…etc, pe mine sip e tine,<br /><br /><br />LA SFARSIT Dumnezeu va sterge orice lacrima din ochii lor….<br /><br /><br /><br /><br />…Si lacrima nu va mai fii…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-2944021416838143498?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-1703166856340396952009-12-15T09:53:00.001-08:002009-12-15T09:53:51.863-08:00Mama imi povestea mai tarziu, ca atunci cand eram la gradinitza, sora mea, Mary, care este mai mare decat mine, cu 2 ani, era bolnava de hepatita, si era la spital, si educatoarea ne-a intrebat ce ne-ar placea sa inventam , noi, daca am fi niste inventatori... <br /><br />...fiecare a spus...si eu, spune mama,acum, ca as fi spus, ca as vrea sa inventez o mancare care sa stea de vorba cu mine...si apoi, am motivat si de ce, ...pt ca sora mea era dusa la spital de 3 saptamani, si imi era greu in singuratate...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-170316685634039695?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-53177741111393923632009-12-10T11:00:00.000-08:002009-12-10T11:05:33.142-08:00Lately...it happens that I long for that One whom I know God is preparing right now for me, and I also know that He is preparing me right now for her, so that when He will bring her to me, to the Altar, and when He will introduce "HER" to me...sometimes I imagine that God will PROBABLY tell me something like this :<br /><br />" WELL, Florian, this is the One for you, but always remember this: a WOMAN is God's undeserved gift to a MAN and she is supposed to be loved, reverenced, protected, respected, and cherished...and all these for the whole life, so, you will learn every day from Me, how TO LOVE HER, TO NURTURE HER, TO RESPECT HER, TO TAKE CARE OF HER NEEDS, JUST AS those needs WOULD BE YOUR OWN NEEDS, you will learn every day how to LOVE HER, BEYOND YOUR OWN EGO, and how to give up your own comfort for her sake, just to see her happy, just to see her smiling, you will deny yourself, you will make from her dreams your own drams, you will make from her joys, your own, you will make from her sadness and sorrows your own, you will discover her always more and more My beauty, you will be a Priest in your home, just as I told you, to do in relationship with Me, AND BY DOING THAT, you will prove me that you have deserved her, and that you are worthy to be called my son, and my disciple, to be your loving wife & friend and YOU WILL KNOW THAT YOU WILL BE TOGETHER NOT ONLY ON THIS EARTH, BUT ALSO IN THE ETERNITY"...with God, and with all saved mankind for ever...<br /><br />So Florian in order to make this woman happy…you have here some Lessons to be learnt: <br /><br /> Learn…how To be there for her, always…<br /><br />To be there for her when she is ill, …when she doesn’t even knows anymore what is it what she wants….<br /><br />To be there for her…just to listen to her…<br /><br />When she is talking to you….and when she doesn’t even want to talk to you…<br /><br />To be her best friend….<br /><br />To play with her…<br /><br />To make her laugh always….<br /><br />To enjoy her company….<br /><br />to make her feel the most special in the whole world….as she really is, at least she is for you…<br /><br />Just to hold her when she feels that need of a friend close to her…<br /><br />To make time for her…<br /><br />To make time more for her and less for yourself…To learn how to fulfill her deepest expectations…about being understood…and cherished and loved and respected…<br /><br />Remember that her opinion is valuable, because she is a very intelligent woman, so, she is valuable…she is smart, she walks with the Lord, so, listen to her…always, be there for her…if you do that, you’ll be a blessing for her…always. <br /><br />If not, you’re gonna lose your best chance to make her happy…and that will make God very sad…because the purpose He had in mind, even from the first place was that by “offering “ her to you, as a wife, He had in mind two things: to preserve her safe and happy until that day of His returning…and secondly: was to learn each day by loving her, more how to understand God’s love toward you…man.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-5317774111139392363?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-68710420556538693492009-12-08T02:49:00.000-08:002009-12-08T02:50:42.812-08:00Psalmul 14<br /><br /><br />Nebunul zice în inima lui: „Nu este Dumnezeu!” Această nebunie cred că se regăsește în fiecare dintre noi, în modul cel mai real. Când Dumnezeu nu este atât de real pe cât ar trebui să fie, atunci începe asuprirea celor drepți, față de care crezi că ai anumite avantaje. <br /><br />Din nou sunt două planuri, vizibile numai pentru ochiul credinței: omul spune, de jos, că nu există providență. <br /><br />Dumnezeu, de sus, privește în jos, căutând oameni. <br /><br /><br />Sunt câteva caracteristici ale omului nebun aici:<br /><br /><br />a. Spune în inima lui: „Nu există Dumnezeu!” (adică nu există providență, nu există conducerea lui Dumnezeu suverană, nu există intervenție divină, nu există…);<br /><br /><br />b. Întorc spatele lui Dumnezeu.<br /><br />c. Devin venali (stricați, deformați).<br /><br />d. Acțiunile lor sunt rele.<br /><br />e. Nu fac bine.<br /><br />f. Trăiesc jefuind poporul lui Dumnezeu.<br /><br />g. Nu se roagă lui Dumnezeu.<br /><br />h. Strică planurile celui umil (sărac).<br /><br /><br />Interesantă relaționarea „nebunului” pe verticală și pe orizontală. <br /><br />Relația este stricată cu Dumnezeu. Îi întoarce spatele. <br /><br />Pe pământ, „nebunul” întoarce spatele semenului său uman. Binele este înlocuit de rău și, în loc să ajute, el distruge. E normal, nu? Când îi întorci spatele lui Dumnezeu, te întorci cu fața spre diavol. Fără Dumnezeu, devii diavol. Isus Hristos a coborât printre diavoli. În Iadul cel mai negru... <br /><br /><br /><br /><br />Psalmul 15<br /><br /><br /><br /><br />Când îți întorci însă fața spre Dumnezeu, începi să semeni cu El. <br /><br /><br />Acest psalm aruncă o notă de lumină asupra a ceea ce înseamnă credincioșie față de Dumnezeu. <br /><br /><br />Caracteristicile omului care a ales să-l urmeze pe Dumnezeu și să se îndrepte spre templul său sunt:<br /><br /><br /><br />a. Umblă fără vină<br />b. Face ceea ce este drept<br />c. Vorbește cu sinceritate<br />d. Nu fac rău<br />e. Nu bârfesc.<br />f. Disprețuiesc pe cei disprețuiți de Dumnezeu.<br />g. Onorează pe cei ce se tem de Domnul.<br />h. Își țin promisiunile.<br />i. Nu dau banii cu dobândă.<br />j. Nu iau mită împotriva celui nevinovat.<br /><br /><br /><br /><br />Omul neprihănit care se îndreaptă spre Templul lui Dumnezeu (poate fi făcută o asociere cu biserica) relaționează corect cu semenii săi. Relația corectă cu Dumnezeu se reflectă corect în relația cu semenii. Accentul este pus pe ceea ce el spune, și face. Face ce spune și spune ce face. Acestea sunt principiile pe care Domnul Hristos a venit să le instaureze pe pământ. Acesta este Domnul Hristos, singurul care a umblat fără pată și a făcut în totul tot ceea ce este drept.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-6871042055653869349?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-46703930447796753332009-12-08T02:44:00.001-08:002009-12-08T02:44:56.949-08:00Psalmul 11<br /><br />Cât de clar descrie acest psalm situația din ziua de astăzi. ȘI cât de bine se aplică oricărei situații de criză…Chiar și Domnului Hristos, atunci când trebuia să meargă la Ierusalim, și ucenicii doreau să-l oprească. „Ce poți face tu, o persoană bună, când totul se prăbușește?” (v.3, TEV), „când fundamentul legii și al ordinii s-a prăbușit?” (NLT) <br /><br />Mă întreb ce aș fi înțeles dacă aș fi citit acest psalm în timpul unui război, sau într-un timp de criză?(Ar fi rămas numele meu undeva în Yad Vashem?) <br /><br />Cum aș fi acționat? Aș fi căutat siguranța personală, prin fugă și ascundere? Mai ales când săgețile sunt îndreptate spre mine? <br /><br /><br />Sunt întrebările mele, pe care le ridic de aici de jos, privind viața așa cum este desfășurată în jurul meu. <br /><br />Ce înțelege un om care citește acest psalm în El Salvador, printre bandele de pe străzi? Ce înțelege un creștin din Coreea de Nord?<br /><br /><br />Aici, jos, în societatea de sub soare, a trăi drept este ne-natural. Dar perspectiva de sub soare nu este singura perspectivă. Dumnezeu este în templul Său. Dumnezeu încă conduce din ceruri. Prezența din templu este asociată cu conducerea. Cel care îți dă ordine, într-o societate de sub soare, nu este cel care îți spune: „Fugi!” ci Dumnezeu, care îți cere să faci ce este drept. <br /><br /><br />Aplicațiile acestui psalm nu se opresc aici. Îl pot aplica atât la nivelul fizic, a unui conflict exterior, cât și la nivelul psihic sau spiritual. Fugi! Fuga este opusul acțiunii. Fugi! Trăiește-ți viața ascuns de lume. Nu te implica. Pentru ce să fi rănit? Fugi…caută-ți siguranța, coMfortul, liniștea ta. Fugi! Fugi de misiunea pe care o ai…NU vezi că totul este împotriva ta? Fugi…E o lume care nu mai are repere, tot ceea ce e drept este distrus, zace sub molozul răutății…fugi! Ce, crezi că poți face ceva? Crezi că poți îndrepta ceva? Fugi! <br /><br />Poți fugi…<br /><br /><br />....sau poți spune: „Am încredere în Dumnezeu pentru protecție!”<br /><br /><br />Fiecare om își alege în traiectoria pe care o va urma; nu sunt decât două: a face ceea ce este drept și a face ceea ce este nelegiuit, a iubi violența. <br /><br /><br />Ce frumos se încheie psalmul: „Cei care fac ce este drept vor vedea fața Lui” (v.7 NLT) „cei care le fac [faptele bune și dreptatea] vor trăi în prezența Lui” (TEV).<br /><br /> <br />Amin!<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-4670393044779675333?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-29873350771922976352009-12-08T02:40:00.001-08:002009-12-08T02:40:41.738-08:00Psalmul 4<br /><br />Este aici un sfat de care ar trebui să țin(em) cont: când ești în patul tău, seara, înainte de a adormi, cercetează-ți inima. Gândește-te la ziua care a trecut, privind-o prin prisma aceasta a păcatului din alții și din tine. Vezi de câte ori nu te-a dus și pe tine inima la păcat. În NKJV, 4,4 sună: „mâniază-te, dar nu păcătui!”, exact ca textul din Ef 4,26. Cuvântul evreiesc רגז (ragaz) este tradus în LXX cu ὀργίζεσθε care apare identic în Efeseni 4,26. Sensul cuvântului ebraic este acela de tremur cauzat de o emoție puternică, mânie sau frică. Soarele care nu trebuie să apună peste mânie are legătură cu analiza și introspecția pe care trebuie să le faci în patul tău, cu privire la păcatul respectiv. Conștiința ta nu trebuie să te mustre pentru nimic din ceea ce faci. Și nu acționa așa cum mânia te împinge, pentru a nu da prilej diavolului. Stai liniștit, în patul tău. <br /><br /><br />...Adu lui Dumnezeu jertfe neprihănite, drepte. Mergi la El, întâi, cu tot ceea ce ai. Păstrează-ți credincioșia și ai încredere în El, chiar și în privința acelei probleme care a provocat mânia.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-2987335077192297635?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-70720826694399454692009-12-08T02:38:00.000-08:002009-12-08T02:39:12.740-08:00Psalmul 2<br /><br /><br />Văd aici o structură interesantă:<br /><br /><br />Mânia neamurilor este pusă în paralel cu mânia lui Dumnezeu. Dar mânia lui Dumnezeu este mult, mult mai aprigă decât cea a oamenilor. Este un psalm mesianic: dar la ce anume face referire? Care a fost gândul care a călăuzit scrierea acestui psalm?<br />David poate face referire la el, Unsul Domnului, și la „mânia” neamurilor din jurul Israelului, din cauza nesupunerii față de Dumnezeu și de Israel. Cu toate acestea, Unsul Domnului trece dincolo de David, este Mesia, în care te poți chiar încrede (12). Mesia a fost proclamat rege de către Dumnezeu, peste tot pământul. Ca o ceremonie de întronare antică, Dumnezeu declară că Mesia este rege. Un Mesia care a venit pe pământ și care vestește planurile și hotărârile lui Dumnezeu. <br /><br /><br />O aplicație: fiecare uns al lui Dumnezeu trebuie să facă același lucru. Fiecare pastor este uns, ca un reprezentant al lui Mesia. Fără teamă, trebuie să conducă oamenii la închinare față de Dumnezeu. Este o aplicație. <br /><br /><br />Versetul 3: oamenii privesc supunerea față de Dumnezeu ca pe o robie, din care vor să se elibereze. Dar vor să facă acest lucru într-un anumit moment: ceremonia de întronare. În Vechiul Testament, la schimbarea regelui, aveau loc loviturile de stat. Când Dumnezeu vrea să numească împărat pe Unsul Său, oamenii plănuiesc o revoltă. <br /><br /><br />Când a fost momentul acesta în istorie real? Când trebuia să fie? Textul este aplicat în Faptele Apostolilor, capitolul 4 la situația apostolilor, care au nevoie de curaj, fiind de partea lui Mesia, și regăsindu-se în versetul 12: Ferice de câți se încred în El! Au cerut neamurile în stăpânire și le-au primit. În modul cel mai real.<br /><br /><br />Versetul 7 este aplicat la învierea lui Isus, ca împlinire a făgăduinței lui Dumnezeu, așa cum afirmă Pavel în Fapte 13.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-7072082669439945469?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-84375473873344254332009-12-08T02:34:00.000-08:002009-12-08T02:35:02.833-08:00Psalmul 16<br /><br /><br />Versetul 7 pune în paralel două idei: Dumnezeu este cel care dă sfaturi // inima este cea care dă îndemnuri. Dumnezeu așa lucrează, prin inimă (adică prin minte, conștiință).<br /><br /><br />Nu știu dacă acest psalm este unul mesianic sau nu (vezi comentariul lui Peter C. Craigie din seria WBC, vol 19) dar știu că Isus Hristos a citit acest psalm. <br /><br />S-a identificat cu autorul. Aplicația pe care o fac ucenicii în cartea Faptele Apostolilor nu este întâmplătoare: Isus Hristos este cel care nu este ținut în mormânt. El este Preaiubitul Domnului, așa cum însuși Dumnezeu a afirmat la botezul Său.<br /><br /><br />Versetul 2 este reflectat în Ioan 15,5: „Despărțiți de Mine, nu puteți face nimic.”<br />Moștenirea pe care Domnul Hristos a primit-o este frumoasă. Cei plăcuți Lui sunt cei evlavioși. Cupa a primit-o de la Dumnezeu. <br /><br /><br />Versetul 7 descrie experiența rugăciunii Lui: noaptea primea sfaturi și planuri de la Dumnezeu.<br /><br /><br />Bucuria pe care o are este aceea a rezultatelor pe care le vede prin credință: cu încredere se supune, voit, morții, știind că din moartea lui va țâșni viața.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-8437547387334425433?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-23391300481210231972009-12-08T02:32:00.000-08:002009-12-08T02:33:00.474-08:00Psalmul 18<br /><br /><br /><br />În mod special acest psalm (în versiunea parafrazată The Message), prezintă intervenția uimitoare a lui Dumnezeu pentru salvarea celui care L-a chemat.<br /><br /><br /> Scena pe care mi-a adus-o în minte a fost cea a finalului filmului Prințul Caspian (din seria Cronicile din Narnia), când Aslan rage, în fața unei armate, pe un pod, iar apa ia forma unui uriaș care rupe podul și il distruge pe uzurpatorul tronului.<br />Este doar o imagine.<br /><br /><br />Dincolo de aceasta, văd mormântul lui Isus, duminică dimineața, închis, sigilat, păzit...<br /><br /><br />Toți diavolii iadului sunt strânși acolo, păzind corpul lui Isus, dorind să-l țină acolo pentru veșnicie. Dar nu au putut. Pentru că Dumnezeu intervine, trimițându-l pe cel mai puternic înger, conducătorul lor, pentru a-L chema pe Isus la viață...<br /><br /><br />Apariția lui poate fi descrisă atât de frumos în cuvintele Psalmului 18! Intervenția divină alungă puterile întunericului, și aduce lumina vieții celui care a fost mort și acum a înviat. Dumnezeu, viața noastră, a fost arătată și „Unsul Său”, David (și nu numai el) a văzut-o...<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-2339130048121023197?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-3261087050088422572009-12-08T02:30:00.000-08:002009-12-08T02:31:43.020-08:00Jurnalul unui răsărit<br /><br /><br /><br />Însăși Biblia arată spre natură ca fiind cartea vorbește despre Dumnezeu și despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Cred că Domnul Isus a stat de multe ori privind răsăritul dimineața, având acest psalm în minte. Legea lui Dumnezeu este la fel de reînviorătoare ca și lumina soarelui pentru pământul ce o așteaptă cu nerăbdare, după o noapte friguroasă. „Your servant is formed by them”, spune versetul 11 în versiunea New Jerusalem Bible. Isus a fost Legea. Legea l-a format pe Isus. În modul cel mai real, Legea a devenit o parte din El. Această Lege a stat la baza învățăturilor Sale. <br /><br /><br /><br />Psalmul însă adaugă și o rugăciune pentru păcat: oare ce a simțit Isus când a citit acest psalm? Nu era în interiorul Său nici o dorință, nici o înclinație spre egoism, spre răutate. Citind sau ascultând cuvintele Psalmului, s-a întărit în inima Lui convingerea că este diferit.<br /><br /><br />Aș putea scrie un jurnal al psalmilor, studiați de Isus, împărțit în 365 de părți, fără să anunț de la început că este al Lui. Pur și simplu este un jurnal imaginar.<br /><br /><br /><br />În WBC, Psalmul 19:2-4 „O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Și aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit: dar răsunetul lor străbate tot pământul, şi glasul lor merge până la marginile lumii” este prezentat foarte frumos: natura vorbește despre slava lui Dumnezeu celui care este deja sensibil la revelația lui Dumnezeu, care vine prin Torah. Nu există revelație naturală, care să te îndrepte spre Dumnezeu, în afara Torei. Natura se adaugă acesteia. <br /><br /><br />To the sensitive, the heavenly praise of God’s glory may be an overwhelming experience, whereas to the insensitive, sky is simply sky and stars are only stars; they point to nothing beyond (…)there is more than a suggestion that the reflection of God’s praise in the universe is perceptible only to those already sensitive to God’s revelation and purpose. <br /><br /><br />Natura este personificată, nu zeificată, ca în alte poeme din OAA. Dumnezeul adevărat este cel care este înălțat în acesta. Poate fi un rezumat al Torei, care începe cu Creațiunea și se continuă cu Legea. WBC îl citează pe C.S. Lewis care afirmă în Reflections on Psalms, p. 56 următoarele: „I take this to be the greatest poem in the Psalter and one of the greatest lyrics in the world”. <br /><br /><br />The psalmist moves in a climactic fashion from macrocosm to microcosm, from the universe and its glory to the individual in humility before God. But the climax lies in the microcosm, not in the heavenly roar of praise. For the heavens declare the glory of God, but the law declares the will of God for mankind, the creature. And though the vast firmament so high above us declares God’s praise, it is the Torah of God alone that reveals to mankind that he has a place in the universal scheme of things. It is not a place which gives ground for human boasting or declaration of human might over the cosmos: when the psalmist’s praise of God’s revelation in the Torah dawns upon him personally, it issues immediately in a prayer for forgiveness and acceptance.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-326108705008842257?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-29337439313664509872009-12-08T02:27:00.000-08:002009-12-08T02:28:43.371-08:00Psalmul 20<br /><br />Este o urare, compusă de David, pentru a fi adresată regelui, atunci când acesta pleca la luptă. Versetul 7 este indiciul că este vorba despre luptă. Participă întreaga adunare, care rostește primele șase versete, apoi un levit sau un conducător al serviciului de închinare, apoi, din nou, adunarea. Ce impresionant și plăcut să vezi, înainte de plecarea la război, cum regele, puternicul rege, vine înaintea lui Dumnezeu, recunoscându-și dependența de El, aducând jertfe și cerând călăuzirea Lui! <br /><br />Dumnezeu este cel care intervine în luptă. Aceasta este convingerea lui Israel. Aceasta este caracteristica acestui mic popor, care se încrede mai mult în Dumnezeu decât în armata sa (care, totuși, trebuie să existe). Psalmul este reflectat și în 2 Cronici 20: probabil că a fost și atunci recitat. <br />Ultimul verset formează baza pentru urarea care se folosește și acum în țările monarhice: „God Save the King/Queen”.<br /><br /><br />Adunarea recunoaște că regele este reprezentantul lor. Victoria lui este și victoria lor. Viața lui este și viața lor. Ce frumos ar fi dacă ar înțelege fiecare membru că liderul lor, indiferent cine este, îi reprezintă. Pentru el trebuie să se roage. Pe el trebuie să-l susțină. Pentru el trebuie să mijlocească. <br /><br /><br />Cuvintele acestui psalm cred că, într-o anumită formă, au fost rostite de către îngeri atunci când Domnul lor, și al nostru, Isus Hristos, a hotărât să coboare pe pământ. În marea luptă. <br /><br />Din acest unghi, ele sunt ca o profeție: jertfa adusă de Hristos (adică chiar trupul Său), urmau să fie primite de către Dumnezeu.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-2933743931366450987?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-51514098748108889522009-12-07T12:08:00.000-08:002009-12-07T12:09:03.122-08:00...Ce faci atunci când tu însuți ești atins de boală, durere fizică și care se adaugă la cea a sufletului?Lui Iov i s-a luat tot ceea ce are: a rămas doar casa unde el locuiește, soția și ceea ce avea acasă.Atât.Și în toate,Dumnezeu i-a cruțat viața.Iov este un martor al lui Dumnezeu. Nu știe că este supravegheat cu atâta interes de către martorii cerești.Atât de atenți sunt fiecare cuvânt și gest al lui. <br /><br /><br />Un om în atenția întregului univers.<br /><br /><br />Iov. <br /><br /><br /><br />Dumnezeu are încredere în oameni....<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-5151409874810888952?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-85812016646189653802009-12-07T11:50:00.001-08:002009-12-07T11:50:30.007-08:00„Is is easy enough to say that God loves the world of sarx in his incarnation, and loved us. But to say that God leves me, in my frailty and my faithlessness – that he loves sarx – this is another matter. This is the mistery and the power of what God has done for us in Jesus Christ.”<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-8581201664618965380?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-52951923713661086712009-12-07T11:47:00.000-08:002009-12-07T11:48:55.319-08:00Gestul unui om de a oferi o Biblie unui tânăr care nu promitea nimic, m-a făcut ceea ce sunt. M-a făcut să cred ceea ce cred. Să trăiesc ceea ce trăiesc...<br /><br />acel om e mama...<br /><br />o iubesc pt asta.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-5295192371366108671?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-16714119696706728372009-12-07T11:42:00.000-08:002009-12-07T11:43:01.925-08:00Isus le spune că peste puţine zile ei vor primi Duhul Sfânt.<br /><br />Şi aşa se întâmplă. Nu pentru ei, ci pentru a mărturisi...<br /><br />Dacă înainte de răstignire lui Petru îi era ruşine că este urmaşul lui Isus Hristos, acum lucrurile sunt schimbate. <br /><br /><br />Modul în care el predică, arată că a reţinut planul misionar pe care Isus l-a dat şi îl aplică. Asta face diferenţa între modelul misionar "cetate" şi cel "sare". <br />Îmi dau seama că, în urma comunismului, am rămas cu sechele. Dacă înainte de comunism, oamenii gândeau, luau hotărâri şi lucrau pentru Dumnezeu de la om la om (aşa s-a răspândit Evanghelia în România), după comunism, situaţia s-a schimbat. Blestemul comunismului, chiar şi după moartea lui. Bisericile au devenit cetăţi de scăpare, locuri unde oamenii mergeau, nu locuri de unde oamenii ieşeau pentru a semăna Evanghelia.<br />Condiţia de a fi ucenic este simplă. Cum a făcut Isus ucenici?<br />"Vino după mine". Cine vrea să vină după Isus, trebuie să se lepede de sine, să-şi ia crucea, şi să-L urmeze pe Isus. Acestea sunt condiţiile. Atât. Instruirea vine după. Modelul ortodox este încă înrădăcinat în viziunea şi mentalitatea adventistă.(din România) Biserica este locul unde eşti mântuit şi "nula salum extra ecclesia". Cetatea însă, uşor-uşor, ajunge depopulată.<br /><br />Ucenicii nu sunt preocupaţi de creşterea bisericii, ci de propovăduirea adevărului la care au fost martori. Ceea ce ei ştiu face diferenţa între viaţă şi moarte. Dorinţa lor este să atingă cât mai mulţi oameni, nu pentru a câştiga influenţă, nu pentru a se realiza profesional, nu pentru salariu...<br /><br />Modelul este altul. Şi eu de aici trebuie să învăţ....<br /><br />.....................................................................................<br /><br /><br />Te rog, Doamne, refă-mă. După chipul Tău. Şi oamenii să mă cunoască aşa cum Tu m-ai creat. Să nu mânjesc chipul unic, special, pe care tu L-ai lăsat în dreptul meu....<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-1671411969670672837?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-19832641998180493392009-12-05T12:19:00.000-08:002009-12-05T12:20:02.957-08:00-God does not directly answer any of the issues in the debate. <br />-He has no need to defend Himself. <br />-He does, however, obliquely address Job's initial question why from the perspective of his power at work in the natural universe. <br />-Does Job have the power to create and to understand heaven and earth, stars and sea, morning and night, light and darkness, snow and hail flood and lightning, rain, dew, frost, and clouds? <br />-To think that these are the "mere edges" of God's power! <br />-Job is overwhelmed. Without waiting for an answer, God adds the mystery of His living creation- the lion's cub, the mountain goat, the wild ass, the buffalo, the ostrich, the horse, me hawk, and me falcon. <br />-They arc God's glory and in His care. Confessing that he is impotent and ignorant before the mystery of creation, Job repents witl1 the realization that he cannot judge God or understand the moral order of the universe.<br />-At last! The Lord comes. <br />-All of us who have felt the tedium and the ten Sion, the anguish and the anger, the doggedness and despair of the Jobian drama-we are more than ready for God to speak. <br />-The setting is significant. Elihu has concluded his speeches in one of those treasured moments after a storm when the splendor of a golden calm bathes the soul in glowing hope. <br />-Then, like an intruder in the tranquility, an isolated whirlwind spirals into view, sending tumbleweeds end over end in its wake. Whirlwinds in the desert are not out of place. <br />-On the barren stretch of sand between Needles, California, and Hoover Dam, Nevada, the air burns with temperatures above one hundred and twenty degrees in the summertime. <br />-But against the visible waves of thermal heat, you can see the dust-filled cones of whirlwinds dipping and dancing over the desert floor. <br />-At one and the same time, they are partners with the desert, yet independent of it. God comes to us the same way-in sequence with our surroundings, but also with surprise. <br />-A burning bush, a ladder of angels, a still, small voice, a wheel in a wheel , a lo lofty throne, a solar eclipse, a sheet filled with animals, a trumpet sound- all announce the coming of the Lord.<br />-God sees Job's words as a similar tactic.<br />-Bombarded by suffering beyond his comprehension or control, Job sends a screen of verbal scattershot to defend his ignorance and his impotence. <br />-Because his faith is too small to cover the contingency of the innocent suffering, Job projects the blame on God and, in so doing, creates a shadow of darkness over the mind of God through which he cannot see.<br />-Words are a common defense for our insecurity.<br />- In an interview with a prospective field representative for a Christian organization, I asked one simple question that triggered a veritable fifteen-minute barrage of words. <br />-Only by interrupting could I ask a second question. Another fifteen -minute fusillade followed. <br />-The lesson is that God is in control of what he creates. Job cannot understand why God controls His creation as he does any more than Job can comprehend creation itself. To believe in God is to live with mystery. <br />-Yet, God assures Job that the seasons do not come and go by whimsy. The movements of the celestial constellations-Pleiades, Orion, the Great Bear (vv. 31- 33)-are bound, freed, started, and guided at His command to control the seasons of the earth.<br /><br />- In between the heavens and the earth, there are the clouds that contain tile water, rain, and electricity tor lightning-falling and flashing upon his command<br />- Is there any connection in the fact that God is speaking out of a whirlwind, the very force of nature that took the lives of his children?<br />- If so, God is not saying that He caused their deaths, but He is saying that the lightning was not out of His control.<br />-God is paying Job the greatest compliment that a teacher can give a student.<br /> Instead of giving him answers, God only asks questions. <br />Instead of asking conclusions, God presents only the facts.<br /> Induction, not deduction, is God's method of teaching. <br />He might have pronounced His conclusion to Job , and then presented the supporting facts as a deductive teacher.<br />- If He had done so, Job's fear of being "swallowed up" would have been realized. <br />-But God shows how much He cares for His creation by refusing to violate Job's freedom or insult his intelligence. He gives him assorted facts upon him to make the connections, see the meaning, and apply his understanding to the next higher and more complex level of learning.<br />- Underneath the process, however, God is at work on faith development.<br />- Facts and faith go hand in hand. <br />-When we have the facts, we need no faith. But when the facts add to the mystery of the unknown, even greater faith is required.<br />- A conundrum begins to clear. "Why," we ask, "does God speak to Job without answering any of his questions?" <br />The answer is that Job is casting a dark shadow between his mind and God's mind with the why of ethical questions about his suffering, which the human mind cannot comprehend or understand. <br />-We lack the perspective of God's view in creating tile universe, controlling its forces, and caring about its creatures. <br />Job needs to learn that the issue is not ethical, the question is not why, and the need is not of understanding. The issue is spiritual, the question is who, and the need is trust.<br />- God is not yet finished. Passing by Job's repentance, God unveils the mystery of His grace. <br />-Two exceptions to the beauty and harmony of the created order are noted. One is the margin of evil that appears to be out of God's control-an apparent exception to his omnipotence. <br />-The other is the ridiculous animals-the behemoth or hippopotamus and the leviathan or crocodile-who appear to be out of harmony with the rest of creation. <br />-For these exceptions, God's grace is sufficient. For the first time, Job sees his suffering from the perspective of God's view. <br />-In a leap of faith, he shouts, "I see"-the beauty of God's power, the harmony of His creation, the justice of His ways, and the sufficiency of His grace. <br />-Job is more than reconciled to God-he is redeemed.<br />-As an intimation of that time, God is showing Job his grace in a situation where justice rules and when he owes the wicked nothing but punishment. <br />-Yet, he does not destroy them as Job might wish because of his genuine love for his creation. <br />-Whenever human beings have the power to play God and use that power to punish the wicked, evil triumphs. <br />-The Spanish Inquisition and the Holy Wars are horror stories in human history. Prompted by the motive to punish evil in the name of Christ, they concocted greater evil than the sins they sought to punish. In the Garden of Gethsemane, when the Roman guard came to arrest him, Jesus rebuked Peter for brandishing the sword and cutting off the Roman servant's ear, "Put your sword in its place, for all who take the sword will perish by the sword" (Matt. 26:52). <br />-Job is quick to understand the point. If he exercised swift and certain justice upon the wicked, he too would die because he has acknowledged that he is not without sinful nature. What appears to be God's injustice, then, is in reality the patience of redeeming grace.<br />-He can sing his hope with new meaning:<br /> I know that my Redeemer lives, And He shall stand at last on the earth; <br />And after my skin is destroyed, this I know, that in my flesh I shall see God. (19:25-26)<br /> -Job can now bear his suffering through his seeing, He knows the way that I take; When He has tested me, I shall come forth as gold. (23:10)<br />-Knowing the answer to the question wich Job no longer needs to ask the question why. <br />-Why then does Job conclude his response to God by bowing and repenting once again? The answer is that one who "sees through" to the great grace of God bows humbly and repents sincerely. <br />-By bowing, grace lifts him; by repenting, grace liberates him. <br />-So, like the phoenix bird rising out of the dust and ashes with the colors of the sun, God will lift Job to his feet and set him free-reconciled, restored, and ready to serve others with new-found grace. <br />-Job has "seen through" to God.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-1983264199818049339?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-92092940206311140282009-12-05T10:18:00.001-08:002009-12-05T10:18:54.227-08:00A FRESH READING OF THE BOOK OF JOB<br /><br />Philip Yancey<br /><br />If you had asked me when I began my study what the Book of Job was about, I would have been quick to respond. <br />-Job? Everybody knows what Job is about. It’s the Bible’s most complete treatment of the problem of suffering. It)s about terrible grief and bewildering pain. Without doubt the bulk of the book does center on the theme of suffering. <br />-Chapters 3-37 contain no action to speak of, just the opinionated dialogues of five prickly men-Job, his three friends, and the enigmatic Elihu-concerning the problem of pain. They are all trying to account for the slings and arrows of outragious fortune that have fallen upon poor Job, who sits forlorn in the ashes of what used to be his mansion.<br />-Despite the fact that all but a few pages of Job deal with the problem of pain, I am coming to the conclusion that Job is not really about the problem of pain. Suffering contributes the ingredients of the story, not its central theme. Just as a cake is not about eggs, Hour, milk, and shortening, but uses those ingredients in the process of creating a cake, Job is not "about" suffering;<br />- it merely uses such ingredients in its larger story, which concerns even more important questions, cosmic questions. Seen as a whole, Job is primarily about faith in its starkest form .<br />- I am drawn to this conclusion mainly because of the introductory "plot" in chapters 1 and 2, which reveals that Job's personal drama on earth had its origin in a cosmic drama in heaven. lance regarded Job as a profound expression of human disappointment-something on the order of Meg Woodson's letter [in which she wrote about her daughter's death from cystic fibrosis at age twenty-three], only longer and more detailed, and with direct biblical sanction. <br />-As I studied the book further, however, I discovered that it does not really present the human viewpoint. God is the central character in the Bible, and nowhere does this come through more clearly than in the book of Job. I realized that I had always read it from the perspective of chapter 3 on-in other words, from Job's perspective. <br />-Let me explain. It helps to think of the Book of Job as a mystery play, a "whodunit" detective story. Before the play itself begins, we in the audience get a sneak preview, as if we have showed up early for a press conference in which the director explains his work (chapters 1-2). He relates the plot and describes the main characters, then tells us in advance who did what in the play, and Why. In fact, he solves every mystery in the play except one: how will the main character respond? Will Job trust God or deny him? Later, when the curtain rises, we see only the actors on stage. Confined within the play, they have no knowledge of what the director has told us in the sneak preview. <br />-We know the answer to the "whodunit" questions, but the star detective, Job, does not. He spends all his time on stage trying to discover what we already know. He scratches himself with shards of pottery and asks, "Why me? What did I do wrong? What is God trying to tell me?" To the audience, Job's questions should be mere intellectual exercises, for we learned the answers in the prologue, the first two chapters. <br />-What did Job do wrong? Nothing. He represents the very best of the species. Didn't God himself call Job "blameless and upright, a man who fears God and shuns evil"? Why, then, is Job suffering? Not for punishment. Far from it-he has been selected as the principal player in a great contest of the heavens.<br />-The trouble starts with Satan's claim that Job is a spoiled favorite, loyal only because God has "put a hedge around him." Satan scoffs that God, unworthy of love in himself, only attracts people like Job because they're "bribed" to follow him. If times ever get tough, Satan charges, such people will quickly abandon God. When God accepts the challenge to test Satan's theory, thus consenting to let Job's response settle the issue, the calamities begin to rain down on poor, unsuspecting Job. I would certainly not deny the strangeness of this heavenly contest. On the other hand, I cannot sidestep the account of The Wager in Job, for it offers a rare peek through the keyhole of eternity. <br />-When people experience pain, questions spill out-the very questions that tormented Job. Why me? What's going on? Does God care? Is there a God? This one time, in the raw recounting of Job's travail, we the onlookers-not Job-are granted a view behind the curtain. What we long for, the prologue to Job provides: a glimpse into how the world is run. As nowhere else in the Bible, the Book of Job shows us God's point of view, including the supernatural activity normally hidden from us. Job has put God on trial, accusing him of unfair acts against an innocent party. Angry, satirical, betrayed, Job wanders as close to blasphemy as he can get-just to the edge. His words have a startlingly familiar ring because they are so modern. He gives voice to our most deeply felt complaints against God. But chapters 1 and 2 prove that, regardless of what Job thinks, God is not on trial in this book. Job is on trial. The point of the book is not suffering: Where is God when it hurts? The prologue dealt with that issue. <br />-The point is faith: Where is Job when it hurts? How is he responding? To understand the Book of Job, I must begin there.<br />-To believe in the supernatural is not simply to believe that after living a successful, material, and fairly virtuous life here one will continue to exist in the best-possible substitute for this world, or that after living a starved and stunted life here one will be compensated with all the good things one has gone without: it is to believe that the supernatural is the greatest reality here and now. -T. S. Eliot<br />- As I studied Job further, however, I saw that I had been harboring the wrong image of what took place. Yes, there was an arm wrestling match, but not between Job and God. Rather, Satan and God were the chief combatants, although-most significantly-God had designated the man Job as his stand-in. The first and last chapters make clear that Job was unknowingly performing in a cosmic showdown before spectators in the unseen world.<br />- The strange scene of The Wager reminded me of a few other places where the Bible affords a brief glimpse behind the curtain. Consider, for example, Revelation 12, which depicts an even more bizarre contest: a pregnant woman, wearing the sun for a dress and twelve stars for a crown, opposes a red dragon so enormous he can dislodge a third of the stars from the sky with one sweep of his tail. The dragon lies in wait, seeking to devour the pregnant woman's child at birth. And there's more: a flight into the desert, a serpent who tries to drown the woman, and a fierce war in heaven. <br />-Biblical commentators propose as many interpretations of the details in Revelation 12 as there are commentaries, but almost all agree that the weird images point to the great disruption in the universe caused by Jesus' birth in Bethlehem. In a sense, Revelation 12 presents another side of Christmas, adding a new set of holographic images to the familiar scenes of manger and shepherds and the slaughter of the innocents. Which is the "true" story of Christmas: Luke's pastoral version or Revelation's account of the cosmos at war? They are the same story, of course; only the level of viewing differs. Luke gives the view from earth and Revelation shades in details from the unseen world.<br />The two worlds come together vividly in three Jesus' most famous stories, the parables of the lost sheep, the lost coin, and the lost son. All three make the same point: great joy breaks out in heaven when a sinner repents. <br />-Today, anyone can watch a sinner repenting, for televised Billy Graham crusades portray the scene live and in color. The camera follows a young woman as she makes her way through the stands to an area set aside for repentance -and conversion. But Jesus' stories imply that far more may be going on out mere: beyond that stadium scene, in a place concealed from all camera lenses, a great party has erupted, a gigantic celebration in the unseen world. Belief in an unseen world forms a crucial dividing line of faith today. Many people get up, eat, drive their cars, work, make phone calls, tend to their children, and go to bed without giving a single thought to the existence of an unseen world. But according to the Bible, human history is far more than the arising and falling of people and nations; it is a staging ground for the battle of the universe. Hence what seems like an "ordinary" action in the seen world may have 'an extraordinary effect on the unseen world: a short-term mission assignment causes Satan to fail like lightning from heaven (Luke 10); a sinner's repentance sets off celestial celebration (Luke 15); a baby's birth disturbs the entire universe (Revelation 12). <br />-Much of that effect, however, remains hidden from our view-except for the occasional glimpses granted us in places like Revelation, and in Job. An ordinary person in the seen world, Job was called upon to endure a 'trial with cosmic consequences. He had no glimmer of light to guide him, no hint that the unseen world cared about him, or even existed. Yet like a laboratory test animal, he was handpicked to settle one of the most urgent issues of humanity and to determine a small piece of the history of the universe. Is it absurd to believe that one human being, a tiny dot on a tiny planet, can make a difference in the history of the universe? It certainly seemed so to Job's friends.<br />- The Wager offers a: message of great hope to all of us- perhaps the most powerful and enduring lesson from Job. In the end, The Wager resolved decisively that the faith of a single human being counts ~o r very much indeed. Job affirms that our response to testing matters. The history of mankind-and, in fact, my own individual history of faith-is enclosed within the great drama of the history of the universe. God has granted us "the dignity of causation," said Pascal. We may doubt with Elihu, whether one person can make any appreciable difference. But the Bible rustles with hints that something like The Wager is played out in other believers as well. We are God's Exhibit A, his demonstration piece to the powers in the unseen world. The apostle Paul, borrowing an image from the processional of gladiators into the Colosseum, pictured himself on public display: "We have been made a spectacle to the whole universe, to angels as well as to men" (1 Cor. 4:9 Phillips). And in the same letter he commented, in an astonishing aside, "Do you not know that we will judge angels?" (1 Cor. 6:3 Phillips) . We humans inhabit a mere speck of a planet in the outer suburbs of a spiral galaxy that is only one of about a million million such galaxies in the observable universe, but the New Testament insists that what happens among us here will, in fact, help determine the future of that universe. Paul is emphatic: "The whole creation is on tiptoe to see that the wonderful sight of the sons of God coming into their own" (Rom. 8:19 Phillips). Natural creation, "groaning" in travail and decay, can only be set free by the transformation of human beings.<br />-As I studied Job, it struck me that The Wager was, at its heart, a stark reenactment of God's original question in creation: Will the humans choose for or against me? From God's point of view that has been the central question of history, beginning with Adam and continuing on through Job and every man and woman who has ever lived. The Wager in the Book of Job called into question the whole human experiment. Satan denied that human beings are truly free. We have freedom to descend, of course-Adam and all his descendants proved that. But freedom to ascend, to believe God for no other reason than, well .<br />- for no reason at all? Can a person believe even when God appears to him as an enemy? Or is faith one more product of environment and circumstance? The opening chapters of Job expose Satan as the first great behaviorist: Job was conditioned to love God, he implied. Take away the rewards, and watch his faith crumble. The Wager put Satan's theory to the test. I have come to see Job's trials as a crucial test of human freedom, an important issue in modern items as well. In our century, it takes faith to believe that a human being amounts to more than a combination of DNA programming, instincts of the gene pool, cultural conditioning, and the impersonal forces of history. Yet even in this behaviorist century, we want to believe differently. We want to believe that the thousand hard and easy choices we make each day somehow count. And the Book of Job insists that they do; one person's faith can make a difference. There is a role for human beings, after all, and by fulfilling that role Job set a pattern for anyone who ever faces doubt or hardship. Very often, disappointment with God begins in Job-like circumstances. The death of a child, a tragic accident, or a loss of job may bring on the same questions Job asked. Why me? What does God have against me? Why does he seem so distant? As reader's of Job's story, we can see behind the curtain to a contest being waged in the invisible world. But in our own trials, we will not have such insight. When tragedy strikes, we will live in shadow, unaware of what is transpiring in the unseen world. The drama that Job lived through will then replicate itself in our individual lives. Once again, God will let his reputation ride on the response of unpredictable human beings. For Job, the battleground of faith involved lost possessions, lost family members, lost health. We may face a different struggle: a career failure, a floundering marriage, sexual orientation, a body shape that turns people off, not on.<br />-- At such times the outer circumstances-the illness, the bank account the run of bad luck-will seem the real struggle. We may beg God to change those circumstances. If only I were beautiful, or handsome, then everything would work out. If only I had more money more easily believe God…<br />-But the more important battle, as shown in Job, takes place inside us. Will we trust God? Job teaches that at the moment when Eli l h is hardest and least likely, then faith is most needed. His struggle presel1ls :l glimpse of what the Bible elsewhere spells out in detail: the remarkable truth that our choices matter, not just to us and our own destiny but, amazingly, to God himself and the universe he rules. In short, God has granted to ordinary men and women the dignity of participating in the Great Reversal which will restore the cosmos to its pristine state.<br />- All the reasons for disappointment with God ... as well as all cancers all deaths, all broken relationships, all the collected groanings of our savage planet-all these imperfections will be wiped away. We may at times question God's wisdom and lose patience with his timetable. <br />-(The disciples, after all, felt bitter disappointment when Jesus rejected their dream of a physical kingdom in favor of an invisible, spiritual kingdom.) But all the prophets' lavish promises will someday come true, and we, you and I, are the ones selected to help bring that about. No one has expressed the pain and unfairness of this world more poignantly than Job; no one has voiced disappointment with God more passionately. We must still attend to Job's complaints and to God's fierce response. But the Book of Job begins not with the complaints-the human viewpoint-but with God's point of view. In the prologue, the scene of The Wager establishes a' darkly shining truth: Job-and you and I-can join the struggle to reverse all that is wrong with the universe. We can make a difference. <br />-The Book of Job gives no satisfying answers to the question "Why?" , Instead, it substitutes another question, "To what end?" By remaining faithful to God through his trials Job, crotchety, sardonic old Job, helped abolish the very pain and unfairness of this world that he had protested so vigorously. And Meg Woodson, who stubbornly clings to God's love in the shadows, even after watching two children die .. . she too is helping to reverse those wrongs. <br />- Why the delay? Why does God let evil and pain so flagrantly exist, even thrive, on this planet? Why does he let us do slowly and blunderingly what he could do in an eye-blink? He holds back for our sakes. Re-creation involves us; we are, in fact, at the center of his plan. The Wager, the motive behind all human history, is to develop us, not God. Our very existence announces to the powers in the universe that restoration is under way. Every act of faith by everyone of the people of God is like the tolling of a bell, and a faith like Job's reverberates throughout the universe.<br />-Our present life reds like a real fight- as if there were something really wild in the universe which we, with all our idealities and faithfulnesses, are needed to redeem. <br /><br />- William James,<br /><br /> The Will to Believe I had far rather walk, as I do, in daily terror of eternity, than feel that this was only a children's game in which all the contestants would get equally worthless prizes in the end.<br /><br /> -T S. Eliot<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-9209294020631114028?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-86324810319452312122009-12-05T09:27:00.000-08:002009-12-05T09:30:30.486-08:00That’s faith: Abraham is all alone, he has nothing, he is nothing, but dust, he is like naked BEFORE God, His Creator, like an open book before God, here he is standing before the greatness of God counting in that beautiful night the stars, and release that this it will be your followers… Abraham understands that HE IS NOTHING AND that God is EVERYTHING, HE IS SO GREAT!!! and he is overwhelmed by his nothingness, by his smallness,…<br /><br />And, if you allow me to, let me ask you, When you come before Cross? What do you think? IT’S ALL God’s LOVE AND MERCY…it is all about God…this has nothing to do with men, nothing about the men, no merits, no worthy works, but a sinful and hateful of God nature…<br /><br />When He died, when Jesus Christ died want to ask you, was there a choir organized to sing? No…not at all…because it is all about God…and His love… It was all God, when Jesus died on the cross, everyone betrayed HIM, only God was there for Jesus. And my job as a future pastor is to bring people to that moment, to understand the love and the mission and the character of Jesus Christ, and to release the profound experience that Abraham had…<br /><br /><br />Is either through yourself and your “good works”, or all of God, what do we choose?<br />If you want to do it by works, then God said, ok, then this is your problem, but I am just telling you that this is impossible...<br />There are some today, in Theology, who even think this way: “Getting in” , being saved, is by Grace, ONLY, but you stay in by works, and finally you are saved by Grace plus your own works, this is called the “Covenant Nomism”,<br />Our job, as pastors, is to escape this model…and to make people release how is and how does it work, …the true model of Christ.<br /><br />Because , if you go following this model, there is no faith…<br /><br />This is an illusion,…this never works.<br /><br />Bargaining: ” Small from me,lots of you ” ?<br /><br />Instead of bargaining with God, he must just say : ”thank you God”, because after all the faith is all FROM GOD…!! it is a free gift, from Him…”HAVE MERCY ON ME, IF IT IS GOING for me,TO BE SAVED IS ALL FROM YOU ”.<br /><br /> I have done nothing, I am nothing, YOU ARE ALL…”<br /><br />Did you ever think seriously about …The Zeroness of your sinful heart ? <br /><br />and the other way of the coin, the greatness of His Love ?<br /><br />Justification means that the sins are forgiven…<br /><br />You are happy after you were forgiven…<br /><br />David says:” Restore unto me The Joy of Thy Salvation…”<br /><br />Is there possible for us to became some sort of , spiritual thinking, “Works-aholics”?<br /><br />…we the Seventh-day Adventist believers ?<br /><br />When through the Spirit of Christ You understand the profound sinfulness of yourself…and the gift HE HAS OFFERED TO YOU…<br /><br /><br />That man is happy because he understands the futility of his mind, the ugliness of the sin and of his own selfishness, and the deepest state of his own sinfulness, and so when he comes to God and God makes him righteous, he asks himself in humbleness, “a person like me, could even be considered righteous?” it is too much for me God, this is too much for me…<br /><br />He is amazed…This is the Amazing grace… !!!<br /><br />And then YOU COME TO EN END where you ask yourself, “how can God consider me? a righteous man?”…<br /><br />Grace in our hearts and minds actually creates this profound sense of nothingness, the sense of sinfulness in us…<br /><br /><br />But they felt, The Jews, of the Old Testament and even in the time of Jesus, they were thinking that they had some kind of special privilege, they felt they were the most special, and that that have the right to some kind of special treatment, they had an illusion of acceptance before God…<br /><br /><br /><br />Most people nowadays even Christians, in churches, they all think that they are ok,!!! and never comes to their knees and seek Jesus with all their heart, mind and body… But in Christ, we have forgiveness…<br /><br /><br />But…Coming to Christ is the ONLY WAY…TO SALVATION.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-8632481031945231212?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-62978562682592290972009-12-04T07:40:00.000-08:002009-12-04T07:41:27.098-08:00O provocare a lui Dumnezeu… <br /><br /><br /><br />Am inteles ca omul este specia cea mai mare consumatoare de dragoste…din Univers, asta pt ca Dumnezeu ne-a creat asa…<br /><br /><br />Si de ce uneori NE EPUIZAM ? NOI OAMENII,? in a cauta asa de mult bunatatea , aprecierea, iubirea si respectul semenilor, inca nu stiu…<br /><br />…poate pentru ca nu suntem insule?,…<br /><br /><br />poate pentru ca pur si simplu am fost creati astfel incat sa inter-relationam, sa experimentam partasia la modul superlative?…<br /><br /><br />… si uite asa am aflat o lege : daca vrem prietenie , sa incepem cat mai curand cu putintza prin a oferi noi, si astfel vom avea si noi parte de ea…In ceea ce ma priveste, recunosc ca am avut momente in care doream sa traiesc izolat de oameni, departe de ei, asta era evident tot din egoism, insa repede mi-am dat seama ca-mi sunt dragi oamenii, si ca nu pot trai fara ei…chiar daca uneori ma prigonesc cu indiferentza lor…mi-am dat seama ca si eu ii persecut pe altii, de atatea ori…cu aceeasi feroce indiferentza, cu neiubirea mea…insa de la o vreme am lasat totul in mana lui Dumnezeu…<br /><br />Am invatat si continui sa invat sa ma incred in El, si sa ma deschid, incetisor de tot , cu grija, precaut, insa ma deschid…treptat descoper ce inseamna sa fii vulnerabil, ce inseamna sa inveti sa risti, ce inseamna sa daruiesti, sic el mai important , ce inseamna sa ...te daruiesti…pe tine insuti, sa-ti pese de altii, sa te intereseze binele lor, pur si simplu, si sa nu mai traiesti doar pt tine, si atat…<br /><br />Am inteles ca marturisirea adevarata consta in a trai in Dragoste; in sacrificiu de sine, in altruism, incepand cu gesturile cele mai mici, asa se tradeaza zi de zi oamenii, si asta si prin limbajul non-verbal…oamenii obisnuiesc sa spuna atat de multe…, daca am fii atenti la gesture, ele spun mai mult decat cuvintele in sine…<br /><br />…si eu sunt la fel, nimeni nu face exceptie de la aceasta regula…si stam asa laolalta , zile intregi, ferecati cu zavoare si yale scumpe din import, fiecare in iglu-ul sau, hibernand , cu sperantza ca intr-o zi vom avea parte de-o minune…<br /><br /><br />….sub carapacea noastra suntem insa destul de nefericiti…e adevarat, suntem de neatins, absolut invulnerabili, imposibil de a fii raniti sau atinsi, in vreun fel, ...insa , ce trist, suntem totusi nefericiti, pentru ca nu..zburam…<br /><br />….Tocmai pentru ca continuam cu asiduitate sa ridicam zi de zi, cu stoicism aproape , ziduri mai mult invizibile decat vizibile, fiecare ridica un zid in fata altui semen al sau, fiecare cu fiecare…Si astfel comunicarea devine una pur superficiala, neincrederea conducand la resemnare, si la tacere…la renuntare…<br /><br />…se mai aud doar bietele lacrimi nevazute ale sufletului.<br /><br />Doar Dumnezeu vede limpede , si intelege in profunzime aceasta nepartasie….<br /><br /><br />…pentru ca izolarea aceasta vine de cele mai multe ori din teama….<br /><br /><br />Ne costa aceasta deschidere a sufletului…Am observant ca aproape niciodata nu stam de vorba mai mult de doua minute…ne intalnim in mare graba, tu esti pe fuga, iti ceri scuze, ma intrebi ce mai fac, uitandu-te la ceas, eu iti raspund “bine”, multumesc! <br /><br /><br />… tu, ce mai faci?”iti raspund cu un nod urias in gat , nod menit sa puna frane , pentru ca nu cumva sa izbucnesc in lacrimi, …si sa ma dau de gol, ca de fapt nu sunt bine, doar imi place sa pozez , sa par ca sunt ok….<br />….<br /><br />…sti ceva, ma doare graba ta!!!, nu –ti spun asta, dar citeste si tu asta in privirea mea…poti face asta pentru mine? <br />…<br /><br />…E tot ce-ti cer…apoi, te mai uiti inca o data la ceas, ma prind ca de fapt chiar nu ai deloc chef, sau dispozitia sufleteasca sa stai cu mine de vorba, nici nu vrei sa stii ce am in mine, daca e ceva si e nevoie de tine? Wow, sper ca nu!!! Mai bine, nu…<br /><br />….de fapt inteleg ca nu ai ce-mi spune pur si simplu…esti multumit cu “ tu acolo, la distant de mine, si eu aici, la o considerabila distant de tine… si totul e frumos si occidental…asa-mi place.<br /><br /><br />apoi, inevitabil ma intreb ce sunt eu pentru tine ?<br /><br />…ce esti tu pt mine? Suntem doi bieti straini, intr-o mare de oameni…facem cu atata naturalete o biata conversatie de complezenta, zi dupa zi, prefacndu-ne ca suntem frati, ca ne iubim , ca tu da!!! esti important pentru mine,!!!<br /><br />….doar ca asa sunt eu, dar sti ca mie imi pasa de tine, nu? Doar sti asta, come on!!! Doar ca ti-am zis, it’s nothing personal, asa sut eu, …grabit mereu, nu am timp acum, mai vorbim, pe altadata, pa! <br /><br /><br />…Vreau doar sa-ti spun ca te simt departe fratele meu, sora mea, asta e tot, si-mi imaginez ca si Dumnezeu are durerea asta, cand ne vede pe noi departe unul de altul…oricine ai fii tu, sa sti ca te simt la mii de ani lumina departare…la mii de ani lumina, sau intuneric? Cine mai stie? …<br />…<br /><br />….si uneori implor prin gesturi “mute” o mana de ajutor,…gesturile mele striga , spre tine, inima ta ma aude?imi frang mainile, insa nu le vezi, si stau si sper ca un naiv…in drum…<br />….incerc sa vad daca “ma citesti”…insa tu, iarasi imi spui mechanic acelasi cd vechi si hodorogit, arhicunoscut deja, : nu am timp, azi chiar n-am timp, !am o zi super incarcata, dar …” ce zici de joi?, am putea discuta si chiar ne-am putea ruga , joi, sau vineri e si mai bine ok? Cauta-ma joi, imi mai spui, fara sa astepti sa vezi daca si eu as aputea sa ma intalnesc cu tine, si o rupi deja la fuga….<br /><br />raman acolo,uimit, uluit, fara reactie, fara sa inteleg starea asta de fast life …fast drive, fast food, fast love , fast prayer, fast photo, fast feelings, fast study, …<br /><br />….si lista ar putea continua la infinit poate…apoi, stau si ma intreb si eu fac la fel cu ceilalti, frate? Atat de “asa” sunt si eu la randul meu? <br /><br />In doar doua minute reusesc “ performantza” de a-I expedia cu maxima amabilitate?…acum stiu, ai putea sa-mi spui, hey haidem sa fim realisti, fiindca daca eu as sta de “povesti” cu fiecare in parte fie si 10 minute , sa zicem inmultit cu doar 10 persoane asta ar insemna o ora si jumatate pierduta!!! Cu care nu te mai intlnesti!!!,<br /><br />Intrebarea mea este insa: sa fie chiar pierduta ora asta si jumatate? <br /><br />….mai intai, ca ar fii mai putin de o zecime din cele 24 de ore pe care cu atata bunatate le primesti , fara sa ai vreun merit anume, ele sunt un dar de Sus… apoi, <br /><br />… ar fii tare interesant de facut un studiu, fiecare ni-l putem face personal, sa ne verificam , cat anume din cele 24 de ore ale unei zile am trait “pentru mine” si doar pt mine, si cat anume am trait pentru altii ?…<br /><br />…si apoi, un al treilea lucru, cam ce inseamna pt tine, si pentru mine, pentru timpul tau si al meu, ce inseamna “ sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti”?<br /><br /><br />Cred ca e o intrebare serioasa…<br /><br />….privind din acest punct de vedere lucrurile cred ca inseamna sa-mi impart , incepand chiar de astazi, timpul meu, asa numit liber, cu acel care are cea mai mare nevoie de el…nu?<br /><br />…te rog nu-l risipi, e pretios, dar nici nu fii zgarcit, hagi tudose, nu-l tine doar pentru tine si atat !…<br /><br />…sa nu uitam ca” Domnul Isus S-A OPRIT, ATUNCI CAND TOTI CEILALTI MERGEAU GRABITI…MAI DEPARTE…”Stia ca orbul Bartimeu avea atata nevoie de Lumina , incat Dragostea LUI pentru acest orb, l-a facut in stare imediat sa se opreasca, de dragul lui Bartimeu…pentru a-I darui Lumina…poate ca prin tine si prin mine, Dumnezeu tanjeste doreste fierbinte sa imparta Lumina semenilor nostri…Dragostea Sa, iertarea Sa, bunatatea Sa…,Bartimeu traieste , este in fiecare zi, in jurul tau si in jurul meu…<br /><br />….ne priveste zi de zi, si asteapta de la noi, o simpla si curata marturie…de Dragoste…pt Isus, si pt semeni.<br /><br />… noi trebuie sa fim gata pentru a-I servi.<br /><br />Si eu am fost un Bartimeu, si tu ai fost un Bartimeu, si noi toti candva am fost <br />…BARTIMEU…<br /><br />Indicativ prezent: <br /><br />...haideti deci sa conjugam impreuna "verbul" Bartimeu: Eu Bartimeu, tu Bartimeu, el, ea Bartimeu, noi Bartimei, voi, la fel, Bartimei, ei, ele …da, tot Bartimeu…<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-6297856268259229097?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-61349340222990380672009-12-04T07:03:00.000-08:002009-12-04T07:04:15.937-08:00http://www.youtube.com/watch?v=0t-NAum8kY8<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-6134934022299038067?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-39352683953381409802009-12-03T10:52:00.000-08:002009-12-03T10:53:29.144-08:00Dear Friends in Christ,<br /><br />Some time ago I read a piece written by Vance Havner, a minister from 1901-1986. I don't remember his denomination. To me it is a profound thought:<br /><br />"When a group of small boys out to play ball arrived at the play ground, they discovered that no one had brought a ball. 'Forget the ball,' said one impatiently...<br /><br /> 'Let's get on with the game.'<br />.... We are trying to play without the ball when the Church tries to evangelize before she has repented. The Church can do many things after she has repented but nothing until first she repents. If God ever visits us again in real revival, there will be many red faces as churchmen and religious leaders blush and hang their heads in shame for the silly and stupid ways in which we have tried to promote the work of God in the energy of the flesh by the help of the world. Drama will be unnecessary. We may not even need great preachers! Gospel jazz will slink away, and we shall be chagrined that we ever sank so low as to tolerate it. All this will vanish in the blinding light of the holiness of God, and no flesh will glory in His presence."<br /><br /><br />Repentance is a word not often heard, but without it there can be no "finishing of the work" either in our own lives or in the mission that God has called us to do. Repentance is, as it were, the handle by which the grace of God lifts us up; and without it we are, as it were, Teflon.<br /><br /><br />We are praying for the outpouring of the Holy Spirit. Let's not forget that Jesus said that when He sends the Holy Spirit, the first thing He would do was to convict us of sin--that is, call us to repentance.<br /><br /><br />We speak of being ready for the coming of Jesus. Well, the first step is to repent. <br /><br />Repentance is a prerequisite to the Latter Rain.<br /><br />Let's pray that there may be repentance in our personal lives, in our homes, and in the church.<br /><br />Your brother in Christ, Florian.<div class="blogger-post-footer"><img width='1' height='1' src='https://blogger.googleusercontent.com/tracker/6257325527996034855-3935268395338140980?l=amanecersuave.blogspot.com' alt='' /></div>amanecersuavehttp://www.blogger.com/profile/00666946526839079803noreply@blogger.com0tag:blogger.com,1999:blog-6257325527996034855.post-46425507888934912912009-12-03T08:55:00.000-08:002009-12-03T08:58:12.948-08:00Napoleon Hill<br /><br /><br /><br /><br />Cărţile lui Napoleon Hill sunt vândute în librăriile creştine din toată ţara, şi sunt recomandate de numeroşi lideri creştini.<br /><br /><br /><br />Faptul că Napoleon Hill a fost urmat pe scară largă atât de oameni de afaceri de succes, cât şi de lideri creştini se împacă greu cu pledoaria lui în favoarea vrăjitoriei. Lucrările lui Hill prezintă regulat unele din învăţăturile oculte cele mai evidente care se pot găsi undeva. <br /><br /><br /><br />Hill explică în mod destul de amănunţit că el a aflat de la nişte duhuri aceste tehnici de putere mintală conţinute în cărţile lui. Nişte demoni care se dau drept „Maeştri cereşti” s-au slujit de Hill ca să amăgească milioane de indivizi care au adoptat tehnicile „succesului” pe care i le-au dezvăluit ei: Iată ce declară Hill:<br />„Am avut deseori dovada că nişte prieteni nevăzuţi planează deasupra mea, imperceptibili pentru simţurile obişnuite. Am descoperit în cursul studiilor mele că există o grupă de fiinţe ciudate care conduc o şcoală de înţelepciune...<br />Această Şcoală de Maeştri care au însuşirea de a ieşi din trupurile lor ca să se deplaseze instantaneu acolo unde doresc... şi ca să reveleze direct cunoştinţă, cu voce auzibilă...<br /><br /><br /><br />Ştiu acum că unul din aceşti Maeştri a străbătut milioane de kilometri ca să mă viziteze, în timpul nopţii, în biroul meu...<br /><br /><br /><br />Nu voi scrie tot ce mi-a zis el... Majoritate dezvăluirilor lui au fost prezentate în capitolele acestei cărţi (e vorba de cartea Think and grow rich, care în traducerea românească apare cu titlul „De la idee la bani” la Editura Curtea Veche), şi altele vor urma în alte capitole.<br /><br /><br /><br />,Tu ai meritat dreptul de a dezvălui altora un Secret Suprem’, mi-a zis vocea vibrantă. ,Tu ai fost călăuzit de această Mare Şcoală... Tu acum trebuie să dai lumii un plan amănunţit’... .”<br /><br /><br /><br /><br />Secretete succesului, care constituie baza majorităţii cărţilor sau seminariilor asupra succesului şi motivaţiei, i-au fost dezvăluite lui Hill prin nişte demoni care se dau drept „Maeştrii care au însuşirea de a ieşi din trupurile lor ca să se deplaseze instantaneu acolo unde doresc”. Acest „Secret Suprem” pe care Hill a fost autorizat de ei să-l „dezvăluie” lumii a fost păstrat timp de mii de ani de tradiţia ocultă, şi rămâne una din propunerile făcute Evei de către şarpe pentru a deveni ca Dumnezeu: „Tot ceea ce gândirea omului poate crede, gândirea omului poate realiza”. Această idee înşelătoare constiutie fundamentul mişcării Human Potential (Potenţialul uman), care nu este decât un alt nume pentru a desemna Mişcarea New Age. Dacă este adevărat că putem realiza tot ceea ce ne imaginăm, înseamnă că trebuie să fim nişte dumnezei. Acest „secret al erelor” este numid de Hill şi „puterea magică a credinţei”. Premiza lui fundamentală e că mintea (inteligenţa) omenească posedă în ea însăşi puteri misterioase capabile să creeze propria noastră realitate: „Într-adevăr, dacă crezi profund că vei avea o mare bogăţie, o vei obţine”. Aceasa nu este altceva decât „credinţa” contrafăcută, falsificată a vrăjitorului şi constituie baza a ceea ce lumea profană numeşte PMA (Positive Mental Attitude = Atitudine Mintală Pozitivă).<br /><br /><br /><br />PMA este încă esenţa, nucleul majorităţii metodelor de succes existente astăzi. Hill este cel care i-a pus temelia, şi el explică:<br />„PMAeste un catalizator care face să fie eficace orice combinaţie de principii ale succesului... PMA atrage norocul . Succesul este atins şi păstrat prin cei care încearcă şi continuă să încerce cu PMA. <br /><br /><br /><br />Este o lege universală...că noi transfomăm în realitate fizică gândurile şi atitudinile pe care le păstrăm în minţile noastre”.<br />Pastorul David Wilkenson a zis: „Este un vânt rău... care suflă în casa lui Dumnezeu, amăgind mulţimile de popor ales al lui Dumnezeu... Este vorba de o caricatură a Scripturii, plecând de la cartea lui Napoleon Hill ,De la idee la bani’.<br />Această Evanghelie pervertită vrea să transforme oamenii în dumnezei. Li se zice: ,Destinul vostru depinde de gândurile voastre. Tot ceea ce vă puteţi imagina vă aparţine. Prin cuvintele voastre, aduceţi lucrul respectiv la existenţă. Craţi-l cu ajutorul unei atitudini mintale pozitive. Succesul, fericirea, sănătatea perfectă, toate acestea vă aparţin, cu condiţia să vă folosiţi gândurile într-un mod creator. Transformaţi-vă visele în realitate prin puterea minţii voastre’.<br /><br /><br /><br />Să ştim odată pentru totdeauna că Dumnezeu nu va abdica niciodată de la suveranitatea Sa în folosul puterii gândirii noastre, fie ea negativă ori pozitivă. Trebuie să căutăm numai gândirea lui Hristos, şi gândirea Sa nu este materialistă; nu este polarizată asupra succesului sau a bogăţiei. Gândirea lui Hristos se preocupă doar cu gloria lui Dumnezeu şi supunerea faţă de Cuvântul Său.<br />Nu există nici o altă învăţătură care să ignore într-atâta Crucea şi stricăciunea gândirii omeneşti. Ea lasă la o parte răutatea naturii noastre adamice decăzute. Ea întoarce privirea creştinului de la Evanghelia lui Cristos, Evanghelia mântuirii veşnice, pentru a o fixa asupra unui profit pământesc. Sfinţi ai lui Dumnezeu, fugiţi departe de lucrurile acestea ...!”<br /><br /><br />Hill a ajuns să fie înşelat şi să înveţe şi pe alţii că el ar putea deveni un „Maestru”: „Cunoaşte-ţi propria minte. Trăieşte-ţi propria ta viaţă. Tu poţi să faci din viaţa ta ceea ce vrei să fie ea... O credinţă încrezătoare în tine însuţi este un ingredient indispensabil pentru o viaţă fericită...<br />Un Eu sănătos te face mai receptiv la influenţăele care te călăuzesc şi care provin dintr-o lume aflată în afara câmpului de acţiune al simţurilor noastre... Nişte forţe invizibile şi tăcute ne influenţează neîncetat... nişte fiinţe invizibile ne observă...<br /><br /><br /><br />Pot să găsesc o credinţă care-mi creşte foarte mult puterile... eu ştiu totdeauna că sunt stăpânul destiunului meu, eu sunt Căpitanul sufletului meu...”.<br />Iată momeala atrăgătoare pusă pe cârligul undiţei care l-a dus cu sine pe Napoleon Hill tot mai adânc în vrăjitorie. El a respins pe Dumnezeul Bibliei şi credinţa creştină pe care tatăl lui încercase cu forţa să i le insufle pe când era mic, şi el a ales în loc o Forţă impersonală sau un Spirit universal, pe care l-a numit „Dumnezeu”. Ceea ce a adoptat Hill nu este altceva decât ocultismul de bază al hinduismului şi al budismului, incluzând reîncarnarea, însuşirea nevăzută a spiritului de a fi un mediu ocult şi scrisoarea automată. Încurajarea şi promovarea vrăjitoriei nu este ascunsă ici şi colo în vreo propoziţie secundară, ci este prezentată pe faţă ca fiind tema centrală a tuturor cărţilor lui.<br /><br /><br /><br />Tehnica lui Napoleon Hill, care constă în vizualizarea „ghizilor”, tehnică folosită de vrajitori şi de alţi ocultişti de mii de ani, este în prezent una din metodele de „transformare” cele mai senzaţionale şi cel mai des folosite de numeroşi psihologi care o promovează. Napoleon Hill era convins că cei nouă „Consilieri” ai lui nu erau decât roada imaginaţiei lui, deşi ei erau atât de rali, încât la început l-au înspăimântat. Iată ce scrie Hill:<br /><br /><br /><br />„Aceşti nouă bărbaţi (din trecut) erau Emerson, Paine, Edison, Darwin, Lincoln, Burbank, Napoleon, Ford şi Carnegie. În fiecare seară... tineam un consiliu imaginar cu acest grupm, pe care îl numeam ,Consilierii mei invizibili’.<br />În cursul acestor consilii imaginare, făceam apel la membrii cabinetului meu ca să obţin de la fiecare cunoştinţele pe care le doream, adresându-mă individual fiecărui membru...<br /><br /><br /><br />După câteva luni de asemenea procedură zilnică, am fost foarte uimit să descopăr că aceste personaje imaginare deveneau aparent reale. Fiecare dintre aceşti nouă bărbaţi aveau nişte caracteristici individuale care m-au surprins...<br />Aceste reuniuni au devenit atât de reale, încât am început să mă tem de urmările lor, şi le-am oprit timp de mai multe luni. Aceste experienţe erau de o ciudăţenie atât de neliniştitoare, încât mă temeam că, continuându-le, puteam să pierd din vedere că aceste reuniuni erau doar experienţe ale imaginaţiei mele.<br />Este pentru prima dată că am avut curajul să menţionez lucrul acesta... Contiuni să consider că reuniunile din cabinetul meu erau pur imaginare, dar... ele m-au condus pe căi glorioase de aventură... (şi) am fost călăuzit în chip miraculos prin greutăţi fără număr...<br /><br /><br /><br />Astăzi mă duc la consilierii mei cu orice problemă mai dificilă pe care o întâlnesc eu sau clienţii mei. Rezultatele sunt adesea uimitoare...”<br /><br /><br />Robert Schuller<br /><br /><br /><br /><br />Dintre toţi propagatorii de „gândire pozitivă”, Robert Schuller este cel mai popular dintre toţi şi este considerat cel mai important predicator creştin de televiziune. Schuller spune: „Tu nu cunoşti puterea care se află în tine... Tu poţi să transformi lumea în tot ceea ce îţi doreşti. Da, tu poţi face ca lumea să devină tot ceea ce vrei ca ea să fie”.<br /><br /><br />Schuller ne propune meditaţia transcendentală, o practică profund ocultă din religia hindusă, practică care ne poate pune în contact cu demonii, despărţindu-ne astfel pentru totdeauna de Hristos: „Numeroase religii diferite, ca şi sisteme nereligioase de control mintal.... folosesc o mare varietate de căi de acces la meditaţie. În toate formele... în Meditaţia Transcendentală, în Budismul Zen, în yoga, sau... în meditaţia... de tradiţie iudeo-creştină... cel care meditează se străduie să învingă distragerile gândirii sale conştiente...<br /><br /><br /><br />Este important să ne amintim că meditaţia, în orice formă ar fi, nu e altceva decât utilizarea legilor divine prin mijloace omeneşti... Suntem dotaţi cu un mare numă de puteri şi forţe pe car încă nu le cunoastem deplin.<br />Cele mai eficace mantra folosesc sunetul ,M’. Poţi să-ţi faci o idee repetând de mai multe ori ,I am, I am’ (,eu sunt’ în engleză)... Meditaţia Transcendentală, sau MT... nu este o religie şi nu e neapărat anticreştină”.<br /><br /><br /><br /><br />Ca şi ceilalţi corifei el practică şi recomandă vizualizarea. În prefaţa carţii lui Paul Yonggi Cho, A patra dimensiune, Robert Schuller scrie: „Am descoperit în rugăciune realitatea acestei dimensiuni dinamice care vine prin vizualizare... Nu încerca s-o înţelegi. Începe pur şi simplu să s-o apreciezi! E adevărată! Funcţionează. Eu am încercat-o”.<br /><br /><br />Schuller desfiinţează ABC-ul credinţei care este pocăinţa, iar prin aceasta lucrarea Domnului Isus care a venit să cheme pe păcătoşi la pocăinţă: „Nu cred că s-a făcut ceva în Numele lui Hristos sau sub stindardul creştinismului care să se fi dovedit mai distrugător pentru personalitatea omenească, şi care deci să aibă atâtea efecte contrare eforturilor de evanghelizare, ca strategia adesea brutală, grosoloană şi necreştină prin care se încearcă să se facă oamenii conştienţi de starea lor de păcătoşi pierduţi”. Tot el mai spunea: „Este profund nebiblic să predici şi să-i convingi pe oameni cât de păcătoşi şi de pierduţi sunt”... <br /><br /><br />El merge mai departe şi spune fără ocolişuri: „Tradiţionalul înţeles al cuvântului lui Hrisos ca şi noi să ne luăm crucea trebuie urgent reformat... Vestirea ,gândirii în posibilităţi’ este vestirea pozitivă a cruci!... Isus Hristos a fost cel mai mare gânditor în posibilităţi pe care L-a văzut lumea vreodată”. <br />Una din cărţile lui Schuller, Self esteem – The New Reformation (Stima de sine – Noua Reformă) a fost tipărită în 250.000 de exemplare şi trimisă gratuit pastorilor şi conducătorilor creştini de pe tot cuprinsul Statelor Unite. În carte, printre altele, el scria: „Isus a suferit pe cruce ca să-Şi sfinţească respectul de sine. El a purtat crucea ca să –Şi sfinţească propria Sa valoare, şi tot aşa va sfinţi crucea Lui pasiunea intensă pentru „eu”. Daca Isus a murit pentru ceea ce spune Schuller înseamnă că noi suntem pierduţi.<br /><br /><br />Schuller strică drumul către mântuire care începe cu recunoaşterea propriei păcătoşenii: „Cel mai grav păcat este gândul care mă determină să spun : „Sunt nevrednic”! Dacă un om crede că este un păcătos, e îndoielnic că el poate primi sincer graţia salvatoare al lui „Dumnezeu în Hristos”. Se vede de departe că Schuller nu a mai citit de mult Biblia pentru că în ea scrie că Sfântul Pavel se considera „seful” păcătoşilor! Şi Evanghelia este străină de Schuller pentru că în ea scrie cum cineva care a zis „Ai milă de mine Doamne, PĂCĂTOSUL” a fost îndreptăţit şi primit de Dumnezeu.<br /><br /><br />Robert Schuller a scris una dintre recomandările pentru cartea Gândeşte Cutezător al lui Ben Carson (da, la fratele nostru mă refer!). Ben Carson este un mare admirator al lui Robert Schuller şi a fost invitat de acesta să vorbească în Catedrala de Cristal de Crăciun, în anul 1989. Discutând cu Schuller, Carson şi-a dat seamna că împărtăşeşte cu acesta filozofii comune despre talentele înnăsute care ne ajută să ne realizăm prin gândire pozitivă.<br /><br /><br />Când unii oameni obiectează împotriva cuvintelor „gândire pozitivă” atunci Carson le spune: „Atunci Gândeşte Cutezător!” Carson este pentru gândirea pozitivă: „Foloseşte PMA- Atitudine Mintală Pozitivă (pentru detalii despre PMA citeşte capitolul Napoleon Hill) – „Ai credinţă” – „Eşti ceea ce gândeşti”. „Eu am făcut aceasta. Poţi şi tu”. N-am fost noi bombardaţi cu toate aceste slogane timp de ani de zile? Deşi le-am auzit atât de des, nu au devenit mai puţin adevărate. Sau mai reale. Se vede că Ben dă credit acestei filozofii. În cărţile lui aminteşte de mama sa care avea ca filozofie de viaţă: „Pot să fac orice hotărăşte mintea mea să facă”.<br /><br /><br /><br /><br />Norman Vincent Peale<br /><br /><br /><br /><br /><br />Autorul creştin Norman Vincent Peale a fost influenţat de scrierile lui Napoleon Hill. În cartea lui foarte bine vândută, The Power of Positive Thinking (în româneşte cartea apare sub titlul „Forţa gândirii pozitive”, Editura Curtea Veche), Peale şi-a promovat principiile privitoare la succes, numite „gândire pozitivă”.<br />Peale a fost profund influenţat de Waldo Emerson. Emerson vede sursa divinului în interiorul omului. Pentru el, încrederea în sine este esenţa conceptului depre viaţă. Emerson spune: „Esenţa eului nostru... care este chiar spiritul nostru este divină. Noi găsim în noi înşine Fiinţa, forţa lui Dumnezeu, din care ne tregem viaţa şi acţiunea”.<br /><br /><br />Din gândirea lui Emerson, Peale şi-a formulat filozofia, care constă în următoarele:<br />- să crezi în eul tău însuţi<br />- să ai încredere în capacităţile tale<br />- încrederea de sine aduce succes<br />- încrede-te în forţele tale proprii.<br />Peale a ştiut cine este Emerson. Totuşi l-a introdus totalmente în creştinism.<br />Norman Vincent Peale a fost unul dintre cei mai plini de succes evanghelişti ai puterii minţii. El o explică în următoarele cuvinte: „Subconştientul tă...(are) puterea de a-ţi transforma visele în realităţi, atunci cînd aceste dorinţe sunt suficient de puternice”.<br />Dr. Peale consideră că rugăciunea „telepatică” este emiterea vibraţiilor către Dumnezeu, folosind puterea inerentă din universul spiritual care aduce obiectele cerute. El mai decralră: „Puterea rugăciunii este o manifestare de energie. Exact în felul în care există tehnici ştiinţifice pentru eliberarea energiei atomice, există şi procedee ştiinţifice pentru eliberarea energiei spirituale, prin mecanismul rugăciunii. Se pot observa prin dovezi nişte demonstrări senzaţionale ale acestei forţe stimulatoare...<br />Este important să înţelegi că, atunci când te rogi, manipulezi cea mai formidabilă putere din lume.... Se descoperă tot mereu noi şi recente tehnici spirituale... experimentaţi puterea rugăciunii... .<br />Peale recomandă vizualizarea, o tehnică folosită de vrahitorii şamani, care în opinia lui este „gândire pozitivă împinsă la un stadiu mai avansat”.<br />În aprilie1984, intervievat de un ziarist, Peale a numit naşterea miraculoasă a lui Isus drept „un anume concept teologic” fără importanţă pentru mîntuire. El a mai spus: „Eu am propria mea relaţie cu Dumnezeu, voi o aveţi pe a voastră. Cunosc un templu Shinto din Japonia unde am găsit într-o zi pacea veşnică pentru sufletul meu”.<br />Potrivit lui Charles Braden, tatăl lui Peale a zis într-o zi fiului său: „Tu ai făurit un curent de gândire creştină pronind de la un ameste de Ştiinţă mintală, metafizică, Stiinţă Creştină, practică medicală şi psihologică, evanghelism baptist, mărturie metodistă, şi solid calvinism reformat olandez”. Dr. Peale a zis: „Lumea în care trăieşti este mintală şi nu fizică. Schimbă-ţi gândurile, şi vei schimba totul”.<br /><br /><br /><br /><br />Paul Yonngi Cho<br /><br /><br /><br />Pastorul Paul Yonngi Cho are cea mai mare biserică din lume (peste 1 milion de membrii). El pune un mare accent pe vorbirea în limbi: „Mă rog mult şi în limbi. Vorbirea în limbi este vorbirea Duhului Sfânt, şi când vorbesc în limbi Îi experimentez prezenţa în subconştientul meu. În viaţa mea de rugăciune vorbesc mai mult de 60% din timp în limbi. Mă rog în limbi atunci când dorm. Mă trezesc vorbind în limbi. Mă rog în limbi atunci când studiez B